MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 62/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 62         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 28 ianuarie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

9. - Lege pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană, semnat la Strasbourg la 20 februarie 2015

 

Protocol adiţional la Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană

 

19. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană, semnat la Strasbourg la 20 februarie 2015

 

228. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Ofiţer

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

Rectificări la:

 - Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 20/2016

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană, semnat la Strasbourg la 20 februarie 2015

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Protocolul*) adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană, semnat la Strasbourg la 20 februarie 2015.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2016.

Nr. 9.


*) Traducere.

 

PROTOCOL ADIŢIONAL

la Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană

 

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state şi Comunitatea Europeană, semnatare ale prezentului Protocol adiţional la Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei (numită în continuare Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina),

având în vedere că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi şi că unul dintre mijloacele de atingere a acestui scop este protejarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale,

având în vedere că scopul urmărit de Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, aşa cum este el definit în articolul 1 al acesteia, este de a proteja fiinţa umană în demnitatea şi identitatea sa şi de a garanta oricărei persoane, fără discriminare, respectarea integrităţii sale şi a celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale sale în ceea ce priveşte aplicaţiile biologiei şi medicinei,

având în vedere că progresul în ştiinţele medicale, în special în domeniul transplantului de organe şi ţesuturi, contribuie la salvarea de vieţi umane sau la creşterea considerabilă a calităţii vieţii umane,

având în vedere că transplantul de organe şi ţesuturi este parte integrantă a serviciilor de sănătate oferite populaţiei, având în vedere că, ţinând cont de insuficienţa organelor şi ţesuturilor, ar trebui luate măsuri adecvate pentru a creste donarea, în special prin informarea populaţiei asupra importanţei transplantului de organe şi ţesuturi şi prin promovarea cooperării în Europa în acest domeniu,

având în vedere, de asemenea, problemele etice, psihologice şi socioculturale inerente transplantului de organe şi ţesuturi, având în vedere faptul că o utilizare necorespunzătoare a organelor sau ţesuturilor ar putea pune în pericol viaţa, bunăstarea sau demnitatea umană,

având în vedere faptul că transplantul de organe şi ţesuturi ar trebui realizat în condiţii care să protejeze drepturile şi libertăţile donatorilor, donatorilor posibili şi primitorilor de organe şi ţesuturi şi că instituţiile trebuie să fie instrumente care să ajute la asigurarea respectării acestor condiţii,

recunoscând faptul că, prin facilitarea transplantului de organe şi de ţesuturi în Europa în interesul pacienţilor, este necesară supravegherea respectării drepturilor şi libertăţilor individuale şi prevenirea comercializării elementelor corpului uman în cadrul obţinerii, schimbului şi atribuirii de organe şi ţesuturi,

luând în considerare lucrările anterioare ale Comitetului Miniştrilor şi Adunării Parlamentare ale Consiliului Europei în acest domeniu,

hotărâte să ia măsurile corespunzătoare în domeniul transplantului de organe şi ţesuturi pentru a garanta demnitatea fiinţei umane şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, au convenit după cum urmează:

 

Strasbourg, 24.01.2002.

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2009. În consecinţă, începând de la această dată, orice referire la Comunitatea Europeană trebuie citită ca Uniunea Europeană.

 

CAPITOLUL I

Obiectul şi sfera de aplicare

 

ARTICOLUL 1

Obiectul

 

Părţile la prezentul Protocol protejează omul în demnitatea şi identitatea sa şi îi garantează, fără discriminare, respectarea integrităţii sale şi a celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale sale în domeniul transplantului de organe şi ţesuturi de origine umană.

 

ARTICOLUL 2

Sfera de aplicare şi definiţiile

 

1. Prezentul Protocol se aplică transplantului de organe şi de ţesuturi de origine umană practicat în scop terapeutic.

2. Dispoziţiile prezentului Protocol aplicabile ţesuturilor se aplică, de asemenea, celulelor, inclusiv celulelor stern hematopoietice.

3. Protocolul nu se aplică:

a. organelor şi ţesuturilor reproductive;

b. organelor şi ţesuturilor embrionare sau fetale;

c. sângelui şi derivatelor acestuia.

4. În sensul prezentului Protocol:

- termenul „transplantat” desemnează întreaga procedură ce include prelevarea unui organ sau ţesut de la o persoană şi grefa acestui organ sau a acestor ţesuturi la o altă persoană, inclusiv întregul proces de pregătire, păstrare şi conservare;

- sub rezerva dispoziţiilor articolului 20, termenul „prelevare” desemnează prelevarea în scopul implantului.

 

CAPITOLUL II

Dispoziţii generale

 

ARTICOLUL 3

Sistemul de transplant

 

Părţile garantează existenţa unui sistem care să permită accesul echitabil al pacienţilor la serviciile de transplant.

Sub rezerva dispoziţiilor capitolului III, organele şi, dacă este cazul, ţesuturile sunt atribuite numai pacienţilor înregistraţi pe o listă de aşteptare oficială, conform unor reguli transparente, obiective şi justificate în mod corespunzător în ceea ce priveşte criteriile medicale. În acest cadru sunt desemnate persoanele sau organismele responsabile de luarea deciziei de atribuire.

În ceea ce priveşte acordurile internaţionale privind schimbul de organe, procedurile trebuie, de asemenea, să asigure o distribuţie efectivă şi justificată în rândul tuturor ţărilor participante, ţinând cont de principiul solidarităţii în interiorul fiecărei ţări.

Sistemul de transplant asigură colectarea şi înregistrarea informaţiilor necesare pentru a asigura trasabilitatea organelor şi ţesuturilor.

 

ARTICOLUL 4

Obligaţiile profesionale şi regulile de conduită

 

Orice intervenţie în domeniul transplantului de organe sau de ţesuturi trebuie efectuată cu respectarea normelor şi obligaţiilor profesionale.

 

ARTICOLUL 5

Informarea primitorului

 

Primitorul, precum şi, dacă este cazul, persoana sau organismul responsabil de autorizarea implantului sunt informaţi în prealabil, în mod adecvat, cu privire la scopul şi natură implantului, consecinţele şi riscurile acestuia, precum şi cu privire la alternativele intervenţiei.

 

ARTICOLUL 6

Sănătate şi securitate

 

Profesioniştii implicaţi în transplantul de organe sau de ţesuturi trebuie să ia orice măsură rezonabilă pentru a reduce la minimum riscurile de transmitere a unei boli primitorului şi pentru a evita orice acţiune care ar putea face ca organul sau ţesutul să nu mai fie adecvat pentru implant.

 

ARTICOLUL 7

Urmărirea medicală

 

Se propune urmărirea medicală adecvată, atât a donatorului în viaţă, cât şi a primitorului, după transplant.

 

ARTICOLUL 8

Informarea profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi a publicului

 

Părţile îi informează pe profesioniştii din domeniul sănătăţii şi publicul larg cu privire la nevoia de organe şi ţesuturi. De asemenea, acestea publică informaţii cu privire la condiţiile de prelevare şi implant de organe şi ţesuturi, inclusiv cu privire la

regimurile de acordare a consimţământului sau de autorizare, în special în materie de prelevare de la persoane decedate.

 

CAPITOLUL III

Prelevarea de organe şi de ţesuturi de la persoane în viaţă

 

ARTICOLUL 9

Regula generală

 

Prelevarea de organe sau de ţesuturi nu poate fi efectuată de la un donator în viaţă decât în interesul terapeutic al primitorului şi cu condiţia de a nu exista organe sau ţesuturi adecvate disponibile de la o persoană decedată şi nici vreo metodă terapeutică alternativă cu o eficacitate comparabilă.

 

ARTICOLUL 10

Donatorii de organe potenţiali

 

Prelevarea de organe de la un donator în viaţă poate fi efectuată în favoarea unui primitor care are cu donatorul respectiv relaţii personale apropiate, conform definiţiei prevăzute de lege, sau, în absenţa unor astfel de relaţii, numai în condiţiile definite de lege şi după autorizarea de către un organism independent corespunzător.

 

ARTICOLUL 11

Evaluarea riscurilor pentru donator

 

Înainte de prelevarea de organe sau de ţesuturi trebuie să fie efectuate investigaţiile şi intervenţiile medicale adecvate pentru a evalua şi pentru a limita riscurile pentru sănătatea fizică sau mentală a donatorului.

Prelevarea nu poate fi efectuată în cazul în care există un risc important pentru viaţa şi sănătatea donatorului.

 

ARTICOLUL 12

Informarea donatorului

 

Donatorul, precum şi, dacă este cazul, persoana sau organismul responsabil de autorizare conform articolului 14 alineatul (2) al prezentului Protocol sunt informaţi în prealabil, în mod adecvat, cu privire la scopul şi natura prelevării, precum şi cu privire la consecinţele şi riscurile acesteia.

De asemenea, aceştia sunt informaţi cu privire la drepturile şi garanţiile prevăzute de lege pentru protecţia donatorului. În special, aceştia sunt informaţi cu privire la dreptul de a primi, din partea unui profesionist din domeniul sănătăţii cu experienţă adecvată şi care nu participă nici la prelevarea organului sau ţesuturilor respective şi nici la etapele ulterioare ale transplantului, o informare independentă cu privire la riscurile prelevării.

 

ARTICOLUL 13

Consimţământul donatorului în viaţă

 

Sub rezerva articolelor 14 şi 15 ale prezentului Protocol, nu se poate face o prelevare a unui organ sau a unor ţesuturi de la un donator în viaţă decât după ce persoana în cauză şi-a exprimat consimţământul liber, în cunoştinţă de cauză şi specific, fie în scris, fie în faţa unui organism oficial.

Persoana în cauză îşi poate retrage oricând consimţământul, în mod liber.

 

ARTICOLUL 14

Protecţia persoanelor care nu au capacitatea de a-şl da consimţământul pentru prelevarea de organe sau de ţesut

 

1. Se interzice orice prelevare de organe sau ţesuturi de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţământul în conformitate cu articolul 13 al prezentului Protocol.

2. În mod excepţional şi în condiţiile privind protecţia prevăzute de lege, prelevarea de ţesuturi regenerabile de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţământul poate fi autorizată în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile următoare:

(i) nu există un donator compatibil disponibil care să aibă capacitatea de a-şi da consimţământul;

(ii) primitorul este fratele sau sora donatorului;

(iii) donarea îi poate salva viata primitorului;

(iv) autorizaţia reprezentantului, a unei autorităţi sau a unei persoane sau a unui organism prevăzut de lege a fost acordată în mod specific şi în scris, în acord cu organismul competent;

(v) donatorul potenţial nu refuză.

 

ARTICOLUL 15

Prelevarea de celule de la un donator în viaţă

 

Legea poate prevedea că dispoziţiile articolului 14 alineatul (2) punctele (ii) şi (iii) nu se aplică celulelor, dacă se stabileşte că prelevarea acestora nu implică pentru donator decât un risc minim şi o constrângere minimă.

 

CAPITOLUL IV

Prelevarea de organe şi ţesuturi de la persoane decedate

 

ARTICOLUL 16

Constatarea decesului

 

Prelevarea de organe sau de ţesuturi de la o persoană decedată nu poate fi efectuată decât dacă decesul a fost constatat în mod corespunzător, conform legii.

Medicii care constată decesul unei persoane trebuie să fie diferiţi de cei care participă direct la prelevarea de organe sau ţesuturi de la persoana respectivă, precum şi de cei însărcinaţi cu îngrijirea eventualilor primitori ai organelor sau ţesuturilor respective.

 

ARTICOLUL 17

Consimţământul şi autorizaţiile

 

Nu pot fi prelevate organe sau ţesuturi de la corpul unei persoane decedate decât dacă s-a obţinut consimţământul sau autorizaţia prevăzută de lege.

Prelevarea nu trebuie efectuată dacă persoana decedată era împotriva acesteia.

 

ARTICOLUL 18

Respectul pentru corpul uman

 

În cadrul prelevării, corpul uman trebuie tratat cu respect şi trebuie luată orice măsură rezonabilă pentru a se restaura înfăţişarea corpului.

 

ARTICOLUL 19

Promovarea donării

 

Părţile iau toate măsurile adecvate pentru favorizarea donării de organe şi ţesuturi.

 

CAPITOLUL V

Implantul unui organ sau al unor ţesuturi prelevate în alt scop decât cel al donării în vederea unui implant

 

ARTICOLUL 20

Implantul unui organ sau al unor ţesuturi prelevate în alt scop decât cel al donării în vederea unui implant

 

1. Dacă se prelevează un organ sau ţesuturi de la o persoană într-un alt scop decât cel al donării în vederea unui implant, organul sau ţesuturile respective nu pot fi implantate decât dacă au fost explicate persoanei respective eventualele consecinţe şi riscuri şi a fost obţinut consimţământul acesteia exprimat în cunoştinţă de cauză sau, în cazul unei persoane care nu are capacitatea de a-şi da consimţământul, a fost obţinută autorizaţia corespunzătoare.

2. Toate dispoziţiile din prezentul Protocol se aplică situaţiilor prevăzute la alineatul (1), cu excepţia celor conţinute în capitolele III şi IV.

 

CAPITOLUL VI

interzicerea câştigului financiar

 

ARTICOLUL 21

Interzicerea câştigului financiar

 

1. Corpul uman şi părţile sale nu trebuie să fie, ca atare, sursă de câştig financiar sau de avantaje comparabile.

Nu sunt vizate de această dispoziţie plăţile care nu constituie un câştig financiar sau un avantaj comparabil, în special:

- compensaţia pentru pierderea de venituri suferită de donatorul în viaţă şi pentru orice cheltuieli justificate ocazionate de prelevare sau de examinările medicale legate de aceasta;

- plăţile de taxe justificate pentru realizarea actelor medicale şi a serviciilor tehnice conexe executate în cadrul transplantului;

- despăgubirea în cazul unui prejudiciu nejustificat rezultat din prelevarea de organe sau de ţesuturi de la donatorul în viaţă.

2. Se interzice publicitatea privind nevoia sau disponibilitatea de organe, în scopul oferirii sau obţinerii unui câştig financiar sau a unui avantaj comparabil.

 

ARTICOLUL 22

Interzicerea traficului de organe şi de ţesuturi

 

Traficul de organe şi de ţesuturi este interzis.

 

CAPITOLUL VII

Confidenţialitatea

 

ARTICOLUL 23

Confidenţialitatea

 

1. Toate datele cu caracter personal referitoare la persoana de la care s-a realizat prelevarea de organe sau de ţesuturi, precum şi datele referitoare la primitor trebuie să fie considerate confidenţiale. Ele nu pot fi colectate, tratate sau comunicate decât cu respectarea regulilor referitoare la secretul profesional şi protecţia datelor cu caracter personal.

2. Dispoziţiile alineatului precedent se interpretează fără a aduce atingere dispoziţiilor care permit, sub rezerva garanţiilor adecvate, colectarea,  tratarea şi comunicarea informaţiilor necesare referitoare la persoana de la care s-a făcut prelevarea sau la primitorul (primitorii) de organe sau de ţesuturi, dacă acest lucru este necesar din motive medicale, inclusiv trasabilitatea, în conformitate cu articolul 3 din prezentul Protocol.

 

CAPITOLUL VIII

Încălcarea dispoziţiilor Protocolului

 

ARTICOLUL 24

încălcarea drepturilor sau a principiilor

 

Părţile asigură o protecţie judiciară adecvată în vederea împiedicării sau a determinării încetării într-un termen scurt a unei încălcări ilegale a drepturilor şi principiilor recunoscute în prezentul Protocol.

 

ARTICOLUL 25

Repararea unei daune nejustificate

 

Persoana care a suferit o daună nejustificată rezultată dintr-un transplant are dreptul la o despăgubire echitabilă în condiţiile şi conform modalităţilor prevăzute de lege.

 

ARTICOLUL 26

Sancţiunile

 

Părţile prevăd sancţiuni adecvate în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului Protocol.

 

CAPITOLUL IX

Cooperarea între părţi

 

ARTICOLUL 27

Cooperarea între părţi

 

Părţile iau măsurile adecvate în vederea asigurării unei cooperări eficace între ele în domeniul transplantului de organe şi de ţesuturi, inclusiv prin intermediul schimbului de informaţii.

În special, acestea iau măsurile adecvate în vederea facilitării transportului rapid şi sigur al organelor şi ţesuturilor din sau spre teritoriile lor.

 

CAPITOLUL X

Relaţia dintre prezentul Protocol şi Convenţie şi reexaminarea Protocolului

 

ARTICOLUL 28

Relaţia dintre prezentul Protocol şi Convenţie

 

Părţile consideră articolele de la 1 la 27 ale prezentului Protocol drept acte adiţionale la Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, iar toate dispoziţiile Convenţiei se aplică în consecinţă.

 

ARTICOLUL 29

Reexaminarea Protocolului

 

Pentru a ţine cont de dezvoltările ştiinţifice, prezentul Protocol va face obiectul unei examinări în cadrul comitetului prevăzut în articolul 32 al Convenţiei privind drepturile omului şi biomedicina, într-un termen de maximum 5 ani de la intrarea în vigoare a Protocolului şi, ulterior, la intervale pe care le va stabili comitetul.

 

CAPITOLUL XI

Clauze finale

 

ARTICOLUL 30

Semnarea şi ratificarea

 

Prezentul Protocol este deschis pentru semnare de către semnatarii Convenţiei. Acesta va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un semnatar nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fără a fi ratificat, acceptat sau aprobat anterior Convenţia. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

 

ARTICOLUL 31

Intrarea în vigoare

 

1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state, inclusiv cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei, îşi exprimă consimţământul de a fi obligate prin Protocol, conform dispoziţiilor articolului 30.

2. Pentru orice semnatar care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi obligat prin Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare.

 

ARTICOLUL 32

Aderarea

 

1. După intrarea în vigoare a prezentului Protocol, orice stat care a aderat la Convenţie va putea adera şi la prezentul Protocol.

2. Aderarea se va realiza prin depunerea la secretarul general al Consiliului Europei a unui instrument de adeziune care va Intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii sale.

 

ARTICOLUL 33

Denunţarea

 

1. Orice parte poate denunţa oricând prezentul Protocol, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denunţarea va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

 

ARTICOLUL 34

Notificarea

 

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica toate statele membre ale Consiliului Europei, Comunităţii Europene, orice semnatar, orice parte şi orice alt stat care a fost invitat să adere la Convenţie cu privire la:

a) orice semnătură;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare:

c) orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol, conform articolelor 31 şi 32;

d) orice alt act, notificare sau comunicare care are legătură cu prezentul Protocol.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest sens, am semnat prezentul Protocol, încheiat la Strasbourg, la data de 24 ianuarie 2002, în limbile franceză şi engleză, cele două texte fiind deopotrivă autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copia certificată a acestuia fiecărui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentului Protocol, oricărui stat invitat să adere la Convenţie şi Comunităţii Europene.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană, semnat la Strasbourg la 20 februarie 2015

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană, semnat la Strasbourg la 20 februarie 2015, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2016.

Nr. 19.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Ofiţer

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

ale art. 4 alin. (3), ale art. 6 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată,

în semn de înaltă apreciere pentru remarcabilele interpretări artistice susţinute pe cele mai importante scene din ţară, pentru dragostea, înţelegerea şi talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale şi cinematografice şi a tinerelor talente,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer domnului Florin Piersic.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 27 ianuarie 2016.

Nr. 228.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

DECIZIA Nr. 32

din 11 decembrie 2015

 

Dosar nr. 2.265/1/2015

 

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele Completului

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală - judecător-raportor

Ana Maria Dascălu - judecător la Secţia penală

Ştefan Pistol - judecător la Secţia penală

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală

Lucia Tatiana Rog - judecător la Secţia penală

Florentina Dragomir - judecător la Secţia penală

Diana Gabriela Vlădaia - magistrat-asistent

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând interpretarea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv;

Dacă noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sau la noţiunea de „contrabandă” în sens larg.

În cazul în care se stabileşte că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la infracţiunea de contrabandă, care dintre cele două modalităţi urmează a fi avută în vedere; aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată participă doamna Diana Gabriela Vlădaia, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă, procuror şef al Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei cu privire la obiectul Dosarului nr. 2.265/1/2015 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

De asemenea, menţionează că instanţa de contencios constituţional, în şedinţa din 3 decembrie 2015, în dosarele nr. 891/D/2015, 971/D/2015 şi 992/D/2015 a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deciziile pronunţate fiind în faza de redactare.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, acordă cuvântul asupra eventualelor cereri sau chestiuni prealabile şi, constatând că nu sunt cereri sau excepţii de formulat, solicită doamnei procuror Marinela Mincă să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 2.265/1/2015.

Reprezentantul Ministerului Public susţine că legiuitorul a prevăzut, în mod expres şi limitativ, în art. 475 din Codul de procedură penală, condiţiile care trebuie îndeplinite în această procedură, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fie sesizată de o instanţă învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, problema de drept a cărei dezlegare se solicită să nu mai fi fost supusă examenului instanţei supreme, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii, iar de lămurirea respectivei chestiuni de drept să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată.

Arată că noţiunea de „contrabandă” utilizată de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la fapta ori faptele prevăzute de art. 270 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, mai puţin pragurile valorice prevăzute în art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Din această perspectivă, conţinutul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României presupune o situaţie-premisă constând în existenţa unui bun care provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal.

Totodată, evidenţiază că bunurile, obiect al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pot proveni din fapte săvârşite conform art. 270 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

În susţinerea acestui punct de vedere, precizează că, potrivit textului de incriminare, se asimilează infracţiunii de contrabandă o serie de acţiuni/operaţiuni care au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiţionat de cunoaşterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârşirii contrabandei.

Potrivit art. 653 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri accizabile constituie contravenţie şi bunurile se confiscă.

Susţine că, din economia art. 653 alin. (2) din acelaşi regulament, rezultă că bunurile se confiscă şi în ipoteza în care obiect al contravenţiei îl constituie bunurile care trebuie supuse unui regim vamal.

De asemenea, precizează că, potrivit art. 2213 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul fiscal), deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, sub limitele prevăzute pentru reţinerea infracţiunii, se confiscă.

În egală măsură, învederează că, din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, rezultă că atunci când bunurile provin din contrabandă şi trebuie supuse unui regim vamal sau accizării se reţine infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Aşadar, bunurile prevăzute la alin. (3) al articolului mai sus amintit nu pot proveni dintr-o contravenţie pentru că, în toate ipotezele, acestea se confiscă.

Dacă bunurile în discuţie ar proveni dintr-o contravenţie sau infracţiune prevăzute la art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, nedescoperită, făptuitorul nu se poate prevala de propria turpitudine, devenind incident art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

De altfel, din examinarea art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României rezultă că legiuitorul a făcut o incriminare progresivă, respectiv în alin. (1) se sancţionează trecerea unor bunuri prin alte locuri decât cele prevăzute pentru control vamal, în alin. (2) se sancţionează sustragerea bunurilor de la controlul vamal, iar în măsura în care aceste demersuri eşuează, începând cu anul 2010, în contextul aderării la spaţiul comunitar european, incriminează prezenţa ilicită a bunurilor pe teritoriul său vamal, ca în art. 270 alin. (3) din legea specială.

În consecinţă, procurorul susţine că infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este o infracţiune corelativă, fiind condiţionată de existenţa prealabilă a faptelor prevăzute de lege în art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. În astfel de cazuri, situaţia-premisă, şi anume că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală, există indiferent dacă această faptă constituie sau nu, în concret, o infracţiune. În plus, indiferent dacă cel care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală, din comiterea căreia a provenit bunul, a fost descoperit ori, descoperit fiind, a fost sau nu pedepsit, este suficient că s-a identificat şi probat faptul că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, procurorul precizează că, în cazul infracţiunii corelative, din punct de vedere subiectiv, este necesară îndeplinirea unei cerinţe esenţiale, respectiv cunoaşterea de către făptuitor a faptului că bunul are ca provenienţă o faptă prevăzută de legea penală, fiind lipsit de relevanţă dacă are cunoştinţă cine este autorul sau dacă acesta răspunde penal.

Or, în contextul caracterizării infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ca infracţiune corelativă, respectiv formă specială de tăinuire sau complicitate anterioară, noţiunea de „contrabandă” din sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, ca de altfel şi din sintagma „cunoscând că acestea sunt destinate săvârşirii acesteia” se referă la contrabandă ca faptă prevăzută de legea penală, ca faptă tipică, singura trăsătură esenţială a infracţiunii pe care trebuie să o îndeplinească fapta de contrabandă trebuind să fie tipicitatea, fără a prezenta relevanţă celelalte trăsături esenţiale ale infracţiunii, respectiv vinovăţia, caracterul nejustificat ori cel imputabil.

În consecinţă, solicită instanţei să constate că sesizarea este admisibilă şi să pronunţe, pentru motivele arătate, dar şi pentru cele pe larg dezvoltate în concluziile scrise, o soluţie concordantă cu cele susţinute.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare asupra sesizării formulate.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus, prin încheierea de şedinţă din 26 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.616/243/2014, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 475 şi art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept, vizând interpretarea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sensul de a stabili:

Dacă noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor In dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă1 se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sau la noţiunea de „contrabandă” în sens larg.

În cazul în care se stabileşte că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la infracţiunea de contrabandă, care dintre cele două modalităţi urmează a fi avută în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 3.616/243/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost sesizată cu apelurile declarate de inculpaţii B.I., L.R.S., L.T.G., M.R.A., F.C.N., U.G., P.G.D., D.D.S., C.M.D., C.C.E. şi partea civilă ANAF - DGFP Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 17 din 29 ianuarie 2015, pronunţată de Judecătoria Hunedoara, în Dosarul nr. 3,616/243/2014.

Trimiterea în judecată a apelanţilor inculpaţi s-a dispus prin rechizitoriul din 25 august 2014 emis în Dosarul nr. 70/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, respectiv:

- inculpatul U.G. pentru infracţiunea de contrabandă în formă continuată prevăzută de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Codul penal (24 de acte materiale);

- inculpatul F.C.N, pentru infracţiunea de contrabandă în formă continuată prevăzută de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (24 de acte materiale);

- inculpatul P.G.D. pentru infracţiunea de contrabandă în formă continuată prevăzută de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1)şi art. 43 alin. (1) din Codul penal (2 acte materiale);

- inculpatul D.D.S. pentru infracţiunea de contrabandă în formă continuată prevăzută de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din Codul penal (2 acte materiale);

- inculpatul M.R.A. pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României;

- inculpaţii C.M.D., C.C.E., L.R.S., L.T.G., B.I. pentru infracţiunea de contrabandă în formă continuată prevăzută de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (39 de acte materiale, 46 de acte materiale, 39 de acte materiale, 40 de acte materiale, respectiv 39 de acte materiale).

Prin Sentinţa penală nr. 17 din 29 ianuarie 2015, pronunţată de Judecătoria Hunedoara, în Dosarul nr. 3.616/243/2014, s-a dispus, printre altele, condamnarea:

- inculpatului U.G. la pedeapsa de 5 ani, 3 luni şi 611 zile pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Codul penal (24 de acte materiale);

- inculpatului F.C.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (23 de acte materiale);

- inculpatului P.G.D. la pedeapsa de 3 ani, 4 luni şi 163 de zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 79 din Codul penal (2 acte materiale);

- inculpatului D.D.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1). art. 75 alin. (2) lit. b), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) şi art. 79 din Codul penal (2 acte materiale);

- inculpatului M.R.A. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din Codul penal;

- inculpatului C.C.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (38 de acte materiale);

- inculpatei C.M.D. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru Săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală şi art. 75 alin. (2) lit. b) din Codul penal (32 de acte materiale);

- inculpatului B.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (29 de acte materiale);

- inculpatului L.R.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (32 de acte materiale);

- inculpatului L.T.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (32 de acte materiale).

În sarcina inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut sub aspectul stării de fapt, în esenţă, următoarele:

Inculpatul U.G., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 12.02.2014, 09.03.2014, 11.04.2014, 13.04.2014, 15.04.2014, 22.04.2014, 24.04.2014, 25.04.2014, 26.04.2014, 28.04.2014, 30.04.2014, 03.05.2014, 05.05.2014, 10.05.2014, 13.05.2014, 16.05.2014, 20.05.2014, 25.05.2014, 26.05.2014, 29.05.2014,02.06.2014,10.06.2014,17.06.2014 şi 21.06.2014, a deţinut, a transportat, a comercializat direct şi a predat spre comercializare diferite cantităţi de ţigarete ce nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti, colaborând în derularea acestei activităţi concertate, în baza unor înţelegeri anterioare, cu inculpaţii F.C.N., D.D.S., P.G.D. şi M.R.A., fapte ce s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Codul penal (24 de acte materiale).

Inculpatul F.C.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 12.02.2014, 09.03.2014, 11.04.2014, 13.04.2014, 15.04.2014, 22.04.2014, 24.04.2014, 25.04.2014, 26.04.2014, 28.04.2014, 30.04.2014, 03.05.2014, 05.05.2014, 10.05.2014, 13 05.2014, 16.05.2014, 20.05.2014, 25.05.2014, 26.05.2014, 02.06.2014, 10.06.2014, 17,06.2014, 21.06.2014, a deţinut, a preluat de la inculpatul U.G. şi a vândut efectiv diferite cantităţi de ţigarete ce nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti cunoscând că provin din contrabandă, colaborând în derularea acestor activităţi cu inculpaţii U.G,, D.D.S., P.G.D, şi M.R.A.,în baza unei înţelegeri anterioare privind comercializarea ţigaretelor, fapte ce s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (23 de acte materiale).

Inculpatul P.G.D., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 26,05.2014 şi 17.06.2014 a deţinut în vederea comercializării ţigarete ce nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti, cunoscând că provin din contrabandă, ţigarete ce au fost preluate de la inculpatul U.G. prin intermediul inculpatului F.C.N., fapte ce s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Codul penal (2 acte materiale).

Inculpatul D.D.S., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 30.04.2014 şi 5.05.2014, a deţinut în vederea comercializării ţigarete ce nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti, cunoscând că provin din contrabandă, ţigarete ce au fost preluate de la inculpatul U.G. prin intermediul inculpatului F.C.N., fapte ce s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din Codul penal (2 acte materiale).

Inculpatul M.R.A., în data de 9.03.2014, a deţinut în vederea comercializării ţigarete ce nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti, cunoscând că provin din contrabandă, ţigarete preluate de la inculpatul U.G. prin intermediul inculpatului F.C.N., în baza unei înţelegeri anterioare privind modalităţile de comercializare, faptă ce s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Inculpatul C.C.E. a preluat, a transportat şi a comercializat ţigarete de contrabandă puse la dispoziţie de inculpatul C.G.C., în colaborare cu ceilalţi coinculpaţi, în baza unei înţelegeri anterioare în acest sens, ştiind că ţigările provin din contrabandă, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 11.04.2014, 12.04.2014, 13.04.2014, 14.04.2014, 15.04.2014, 16.04.2014, 17.04.2014, 18.04.2014, 19.04.2014, 22.04.2014, 23.04.2014, 24.04.2014, 25.04.2014, 26.04.2014, 27.04.2014, 28.04.2014, 29.04.2014, 30.04.2014, 01.05.2014, 02.05.2014, 03.05.2014, 04.05.2014, 05.05.2014, 06.05.2014, 08.05.2014, 09.05.2014, 10.05.2014, 12.05.2014, 13.05.2014, 14.05.2014, 15.05.2014, 19.05.2014, 23.05.2014, 26.05.2014.27.05.2014.02.06.2014.03.06.2014 şi 16.06.2014, fapte ce s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (38 de acte materiale).

Inculpata C.M.D. a preluat, a comercializat ţigarete de contrabandă puse la dispoziţie de inculpatul C.G.C. şi i-a aprovizionat pe ceilalţi coinculpaţi cu astfel de ţigarete în colaborare cu aceştia, în baza unei înţelegeri anterioare în acest sens, ştiind că ţigările provin din contrabandă, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 11.04.2014, 12.04.2014, 14.04.2014, 15.04.2014, 16.04.2014, 17.04.2014, 18.04.2014, 19.04.2014, 22.04.2014, 23.04.2014, 24.04.2014, 25.04.2014, 26.04.2014, 28.04.2014, 29.04.2014, 30.04.2014, 01.05.2014, 02.05.2014, 04.05.2014, 05.05.2014, 06.05.2014, 08.05.2014, 09.05.2014, 10.05.2014, 12.05.2014, 13.05.2014, 14.05.2014 şi 15.05.2014, fapte ce s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (28 de acte materiale).

Inculpatul B.I. a preluat şi a comercializat ţigarete de contrabandă puse la dispoziţie de inculpatul C.G.C. În colaborare cu ceilalţi coinculpaţi, în baza unei înţelegeri anterioare în acest sens, ştiind că ţigările provin din contrabandă, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în datele de 31.12.2013, 11.04.2014, 12.04.2014, 14.G42014, 15.04.2014, 16.04.2014, 17.04.2014, 18.04.2014, 19.04.2014, 22.04 2014, 23.04.2014, 24.04.2014, 25.04.2014, 26.04.2014, 28.04.2014, 29.04.2014, 30.04.2014, 01.05.2014, 02.05.2014, 04.05,2014, 05,05.2014, 06.05.2014, 08.05.2014, 09.05.2014, 10.05.2014, 12.05.2014, 13.05.2014, 14,05.2014 şi 15.05.2014, fapte ce s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (29 de acte materiale).

Inculpatul L.R.S. a preluat şi a comercializat ţigarete de contrabandă puse la dispoziţie de inculpatul C.G.C. În colaborare cu ceilalţi coinculpaţi, în baza unei înţelegeri anterioare în acest sens, ştiind că ţigările provin din contrabandă, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în data de 06.01.2014, 07.03.2014, 11.04.2014, 12.04.2014, 13.04.2014, 14.04.2014, 15.04.2014, 16.04.2014, 17.04.2014, 18.04.2014, 19.04.2014, 22.04.2014, 23.04.2014, 24.04.2014, 25.04.2014, 26.04.2014, 28.04.2014, 29.04.2014, 30.04.2014, 01.05.2014, 02.05.2014, 04.05.2014, 05.05.2014, 06.05.2014, 07.05.2014, 08.05.2014, 09.05.2014, 10.05.2014, 12.05.2014.13.05.2014.14.05.2014 şi 15.05.2014, fapte ce s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (32 de acte materiale).

Inculpatul L.T.G. a preluat, a transportat şi a comercializat ţigarete de contrabandă puse la dispoziţie de inculpatul C.G.C. În colaborare cu ceilalţi coinculpaţi în baza unei înţelegeri anterioare în acest sens, ştiind că ţigările provin din contrabandă, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 07.03.2014, 09.04.2014, 11.04.2014, 12.04.2014, 14.04.2014, 15.04.2014, 16.04.2014, 17.04.2014, 18.04.2014, 19.04.2014, 22.04.2014, 23.04.2014, 24.04.2014, 25.04.2014, 26.04.2014, 28.04.2014, 29.04.2014, 30.04.2014, 01.05.2014, 02.05.2014, 04.05.2014, 05.05.2014, 06.05.2014, 08.05.2014, 09.05.2014, 10.05.2014, 12.05.2014, 13.05.2014, 14.05.2014, 15.05.2014, 21.05.2014 şi 26.06.2014, fapte care s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuate prevăzute de art. 270 alin. (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (32 de acte materiale).

Împotriva Sentinţei penale nr. 17 din 29 ianuarie 2015 pronunţată de Judecătoria Hunedoara au formulat apeluri B.I., L.R.S., L.T.G., M.R.A., F.C.N., U.G., P.G.D., D.D.S., C.M.D., C.C.E. şi partea civilă ANAF - DGFP Timişoara.

La termenul de judecată din 18 mai 2005, apărătorul inculpatului U.G., avocat B.V., a susţinut cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României.

Prin încheierea din 26 mai 2015, dată la care instanţa a amânat pronunţarea, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală şi, totodată, în temeiul art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, a suspendat judecarea cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile.

III. Punctul de vedere al instanţei care a formulat sesizarea

În ceea ce priveşte punctul de vedere al apărătorului inculpatului U.G., avocat B.V., cu privire la chestiunea de drept în discuţie, acesta a apreciat că noţiunea de „contrabandă” folosită în sintagma „cunoscând că provin din contrabandă” trebuie raportată la infracţiunea de contrabandă definită în art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. A susţinut că pentru a se reţine infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, trebuie să se facă dovada că persoana acuzată de comiterea acestei infracţiuni a avut reprezentarea modalităţii în care bunurile pe care le-a deţinut sau comercializat au intrat pe teritoriul României. S-a menţionat că dispoziţiile art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României prevăd pentru existenţa infracţiunii de contrabandă condiţia ca valoarea în vamă a bunurilor deţinute, transportate, să fie mai mare de 20.000 lei, în cazul produselor supuse accizelor, şi mai mare de 40.000 lei, în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri, aspect care în opinia apărării ar trebui să fie cunoscut de persoana acuzată de săvârşirea infracţiunii asimilate. În acest context, a apreciat că atunci când nu se poate stabili cu certitudine modul în care bunurile ori mărfurile respective au intrat în ţară, în privinţa celui care le comercializează pe teritoriul României operează principiul în dubio pro reo, astfel încât dacă valoarea mărfurilor în vamă este sub 20.000 lei acesta nu va răspunde penal. S-a opinat că nu este corect ca cel ce sustrage controlului vamal bunuri ori mărfuri cu valoare în sumă sub 20.000 lei să nu răspundă penal, iar cel care comercializează acele bunuri să răspundă penal.

Punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public a fost în sensul că este oportună sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, pentru motivele invocate de către apărătorul inculpatului care a ridicat problema de drept supusă dezbaterii.

În acelaşi sens au opinat şi ceilalţi inculpaţi, prin apărătorii aleşi.

Punctul de vedere motivat al completului de judecată asupra chestiunii de drept sesizate a fost în sensul că noţiunea de „contrabandă” folosită în sintagma „cunoscând că provin din contrabandă” nu se raportează la infracţiunea de contrabandă definită în art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci la noţiunea de contrabandă în sens larg, precizând că termenul de „contrabandă” în vorbirea curentă are semnificaţia trecerii clandestine peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale.

Membrii completului au apreciat că, raportat la conţinutul actual al art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, nu este necesar pentru existenţa infracţiunii asimilate de contrabandă ca persoana care deţine sau comercializează astfel de bunuri să cunoască faptul că bunurile au intrat în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, astfel cum se menţionează în dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, sau că acestea au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, şi că au avut o valoarea mai mare de 20.000 lei, în cazul produselor supuse accizelor, şi mai mare de 40.000 lei, în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

IV. Punctele de vedere exprimate de curţile de apel şi instanţele de judecată arondate

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că, la nivelul curţilor de apel şi al instanţelor arondate, s-au conturat două opinii:

Într-o opinie, s-a susţinut că noţiunea de „contrabandă”, folosită de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, astfel că ambele modalităţi urmează a fi avute în vedere la definirea noţiunii de „contrabandă” folosite de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din aceeaşi lege.

Într-o altă opinie, s-a considerat că noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, din cuprinsul dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, nu se raportează la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci la noţiunea de contrabandă în sens larg şi care în accepţiunea generală are semnificaţia trecerii clandestine peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale.

V. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa cu nr. 1.555/C/1452/111-5/2015 din data de 3 septembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind chestiunea de drept în discuţie.

Totodată, în cadrul concluziilor depuse la dosarul cauzei, procurorul general, invocând dispoziţiile art. 475-477 din Codul de procedură penală, a opinat în sensul admiterii sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În susţinerea acestui punct de vedere, s-a precizat că, potrivit textului de incriminare, se asimilează infracţiunii de contrabandă o serie de acţiuni/operaţiuni care au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiţionat de cunoaşterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârşirii contrabandei.

De asemenea, a precizat că, anterior introducerii în Codul vamal a incriminării prevăzute de dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, acţiunile/operaţiunile prevăzute de această dispoziţie legală au fost considerate în jurisprudenţă ca infracţiune de tăinuire, după cum şi ulterior Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a fost caracterizat de jurisprudenţă ca „formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă”.

Din această perspectivă, conţinutul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României presupune o situaţie-premisă constând în existenţa unui bun care provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal. Prin urmare, procurorul general a arătat că bunurile - obiect al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României - pot proveni din fapte săvârşite conform art. 270 alin. (1) şi (2) din legea menţionată, respectiv:

- bunuri/mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal şi introduse/scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal [(art. 270 alin. (3) cu referire la fapta prevăzută în art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României)];

- bunuri/mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal şi introduse/scoase din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar sustrase de la controlul vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora [(art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu referire la fapta prevăzută în art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României)].

În consecinţă, procurorul a opinat în sensul că infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este o infracţiune corelativă, fiind condiţionată de existenţa prealabilă a faptelor prevăzute în art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. În astfel de cazuri, situaţia-premisă (bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală) există, indiferent dacă această faptă constituie sau nu, în concret, o infracţiune şi nu interesează dacă a fost descoperit sau nu cel care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală din comiterea căreia a provenit bunul sau dacă, fiind descoperit, a fost sau nu pedepsit, fiind suficient că s-a identificat şi probat că bunul este provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, în cazul infracţiunii corelative, s-a susţinut că, din punct de vedere subiectiv, este necesară îndeplinirea unei cerinţe esenţiale - cunoaşterea de către făptuitor a faptului că bunul are ca provenienţă o faptă prevăzută de legea penală, fiind indiferent dacă cunoaşte sau nu cine este autorul acesteia din urmă sau dacă acesta răspunde penal.

Prin urmare, în contextul caracterizării infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ca infracţiune corelativă ori formă specială de tăinuire, s-a arătat că noţiunea de „contrabandă” din sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, ca de altfel şi din sintagma „cunoscând că acestea sunt destinate săvârşirii acesteia” se referă la contrabandă ca faptă prevăzută de legea penală, ca faptă tipică (singura trăsătură esenţială a infracţiunii pe care trebuie să o îndeplinească fapta de contrabandă trebuie să fie tipicitatea, fiind indiferente celelalte trăsături esenţiale - vinovăţia, caracterul nejustificat şi cel imputabil).

Or,  tipicitatea faptei de contrabandă (modelul legal de incriminare în raport cu care se verifică corespondenţa unei fapte concrete) este dat de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În concluzie, s-a arătat că noţiunea de „contrabandă” utilizată de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la fapta/faptele prevăzute de art. 270 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, mai puţin pragurile valorice prevăzute în art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Concretizând, noţiunea de „contrabandă”, în raport cu sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă (...)”, înseamnă ca bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal (singurele care fac obiectul infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României) să fi fost introduse în ţară, prin orice mijloace, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori să fi fost introduse în ţară prin tocurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, respectiv să fi fost înstrăinate sub orice formă atunci când se aflau în tranzit vamal.

VI. Jurisprudenţa naţională în materie

Instanţele la care au fost identificate hotărâri judecătoreşti în această materie au fost: Curtea de Apel Bacău (Judecătoria Roman, Judecătoria Bacău), Curtea de Apel Braşov (Tribunalul Covasna), Curtea de Apel Bucureşti (Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Olteniţa, Judecătoria Zimnicea), Curtea de Apel Cluj (Judecătoria Vişeu de Sus, Judecătoria Zalău), Curtea de Apel Constanţa (Judecătoria Babadag), Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi ( Judecătoria Galaţi), Curtea de Apel laşi (Tribunalul laşi, Judecătoria laşi), Curtea de Apel Oradea (Tribunalul Satu Mare), Curtea de Apel Suceava (Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, Judecătoria Fălticeni, Judecătoria Rădăuţi, Judecătoria Săveni, Judecătoria Suceava, Judecătoria Dorohoi), Curtea de Apel Timişoara (Judecătoria Arad, Judecătoria Lipova, Judecătoria Caransebeş, Judecătoria Reşiţa).

Din analiza acestor hotărâri s-a constatat că, în nicio situaţie, prin încadrarea juridică a faptelor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, nu s-a făcut trimitere la prevederile art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În cazul celor mai multe hotărâri judecătoreşti, sub aspectul chestiunii de drept analizate, nu s-a realizat examinarea noţiunii de contrabandă, în sensul de raportare sau nu la prevederile art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ori la contrabandă în sens larg.

Într-un număr mai restrâns, au fost identificate hotărâri prin care noţiunea de „contrabandă” a fost interpretată prin raportare la infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Din considerentele unora dintre hotărâri rezultă că instanţele au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, considerându-se că s-a cunoscut că bunurile sau mărfurile provin din contrabandă, deoarece, spre exemplu: ţigările nu erau marcate corespunzător; ţigările nu purtau timbru corespunzător emis de autorităţile din România; ţigările purtau banderolă de marcaj fiscal aparţinând altei ţări sau erau fără banderolă; cantitatea de ţigări deţinută era mare; preţul de achiziţie era evident mai mic decât cel practicat de comercianţii autorizaţi pentru produse similare; ţigaretele au fost achiziţionate de la persoane care în mod evident nu îşi desfăşurau activitatea în mod legal, fiscalizat, cumpărarea nefiind realizată într-un loc autorizat; pentru ţigarete nu s-au prezentat acte justificative.

VII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 1.145 din 2 aprilie 2013, publicată în Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 2013, p. 1.371-1.376, s-a reţinut că „deţinerea şi transportul bunurilor sau al mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cum sunt ţigările, cunoscând că acestea provin din contrabandă, în scopul comercializării fără achitarea taxelor vamale, a accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată, sustrăgându-le de la plata obligaţiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, iar nu şi elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, întrucât norma de incriminare prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României reprezintă o normă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale a bunurilor sau a mărfurilor introduse ilegal în ţară.”

Din conţinutul Deciziei nr. 1.145 din 2 aprilie 2013 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă legătura dintre noţiunea de „contrabandă” şi introducerea ilegală în ţară a bunurilor sau a mărfurilor.

Din categoria deciziilor în interesul legii, relevantă este Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

VIII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 891D/2015, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

IX. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu incidenţă în cauza de faţă, este reprezentată de Hotărârea din 2 aprilie 2009 privind Cauza Velt Eishani împotriva Hauptzollamt Linz, C-459/07, şi Hotărârea din 29 aprilie 2010 privind Cauza Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet, C-230/08

X. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, a fost exprimat punctul de vedere în sensul că, în cuprinsul dispoziţiilor art. 270 aţin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul se referă la „contrabandă”, iar nu la „infracţiunea de contrabandă” şi, în consecinţă, existenţa infracţiunii asimilate prevăzute în art. 270 alin. (3) nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau a mărfurilor (cunoaşterea faptului că bunurile sau mărfurile provin din contrabandă) înseamnă cunoaşterea caracterului ilegal al provenienţei acestora, mai exact, cunoaşterea faptului că bunurile său mărfurile au fost introduse în ţară prin eludarea controlului vamal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale potrivit art. 2 alin. (3) din acelaşi act normativ, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, la trecerea frontierei de stat, bunurile şi mărfurile sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale de către autoritatea vamală.

S-a opinat în sensul că deţinerea, colectarea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea au fost introduse în ţară în mod ilegal, prin eludarea controlului vamal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În acest cadru, s-a subliniat că, deşi noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu este echivalentă cu infracţiunea de contrabandă descrisă în art. 270 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele acesteia, sensul noţiunii de contrabandă folosită în cuprinsul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se desprinde din interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 270 alin. (1) şi alin. (2) din aceeaşi lege şi, în consecinţă, se stabileşte pe baza normelor juridice.

XI. Dispoziţiile legale incidente

Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare

- Art. 2 alin. (2)-(4).

„(2) Introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.

(3) în punctele de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul ţării sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii.

(4) La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală,”

- „Art. 270. - (1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte focuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 iei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.”

XII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Judecătorul-raportor a propus admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 3.616/243/2014 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sensul că noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea îh ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

XIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.616/243/2014, prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea rezolvarea de principiu asupra chestiunii de drept menţionate, reţine următoarele:

Reglementând condiţiile de admisibilitate a sesizării haltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit prin art. 475 din Codul de procedură penală că, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Aşadar, pentru a fi admisibilă, sesizarea completului competent să pronunţe hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe cerinţe, respectiv să fie solicitată într-o cauză aflată în curs de judecată în ultimă instanţă pe rolul uneia dintre instanţele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, obiectul acesteia să vizeze o chestiune de drept de care depinde soluţionarea pe fond a dosarului, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mecanismele legale ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii.

În considerarea dispoziţiilor legale menţionate, sesizarea formulată este admisibilă, fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, deoarece:

- un complet de judecată al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, a constatat că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, din perspectiva interpretării dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României;

- chestiunea de drept are caracter de noutate, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a mai statuat asupra chestiunii de drept prin mecanismele legale ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii, respectiv printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii;

- chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, se reţine că prin art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, a fost modificată şi completată Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 270, după alin. (2), fiind introdus un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:

„(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia”.

Necesitatea incriminării acestor fapte ca infracţiune este reliefată prin expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă susmenţionate, respectiv de scopul întăririi supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi pentru instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare.

Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracţiunii de contrabandă, este unul complex deoarece apără atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului consolidat al statului, cât şi regimul frontierei de stat.

Prin obligaţii fiscale se înţelege, conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală, iar taxele vamale formează obiectul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare [Codul de procedură fiscală). Astfel, art. 1 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevede că prezentul cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, iar art. 2 alin. (2), că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, în care intră TVA şi accizele.

Ca şi în cazul infracţiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de aii. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din aceeaşi lege, se urmăreşte sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Acest scop specific al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracţiunii de contrabandă, o diferenţiază de infracţiunea de frontieră, prin care se înţelege fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, conform art. 1 alin. 1 lit. I) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Se consideră că atributul obiectului material al infracţiunii constând în provenienţa din contrabandă ori în destinarea săvârşirii contrabandei nu este în legătură cu infracţiunea de contrabandă întrucât, în cuprinsul dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul se referă la „contrabandă”, iar nu la „infracţiunea de contrabandă”.

În jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza C-459/07 Văii Eishani împotriva Hauptzollamt Linz - Hotărârea din 2 aprilie 2009 -, noţiunea de „contrabandă” este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunităţii. De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminstehet- Hotărârea din 29 aprilie 2010 -, noţiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.

Din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, rezultă legătura dintre noţiunea de „contrabandă” şi introducerea în ţară de bunuri sau mărfuri în mod fraudulos, sustragerea de la controlul vamal constituind elementul caracteristic al noţiunii de „contrabandă” la care se referă dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Astfel, prin decizia menţionată s-a stabilit că: „fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României”. Totodată, s-a arătat: „Contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă (...) o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilatei celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (...), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos.”

De asemenea, în considerentele deciziei anterior menţionate, completul competent să judece recursul în interesul legii a mai reţinut că: „la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.”

Sensul noţiunii de „contrabandă” este dat de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deoarece, în conformitate cu alin. (2) şi (3) al acestui articol, introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii, iar potrivit alin. (4), la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

Urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal şi pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracţiunea asimilată în discuţie fiind o infracţiune de pericol şi nu de rezultat.

Aşadar, se consideră că infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:

- să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;

- să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

Potrivit art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, controlul vamal constă în „acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări (...)”.

În ambele situaţii, făptuitorul cunoaşte provenienţa sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca şi cunoaşterea destinării acestora, respectiv pentru săvârşirea contrabandei, înseamnă cunoaşterea caracterului ilicit al provenienţei sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanţa urmând să ţină seama de aceste circumstanţe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Prin Decizia în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, invocată anterior, s-a precizat că, în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului, prin art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.

Ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.

Dacă s-ar accepta că existenţa infracţiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ar fi condiţionată de „infracţiunea de contrabandă”, iar nu de „contrabandă”, ar opera o anumită suspendare a cercetărilor penale pentru una dintre variantele reglementate, de realizare a infracţiunii, şi anume când bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate săvârşirii contrabandei, întrucât sintagma „sunt destinate” exprimă o acţiune viitoare, astfel că întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu s-ar putea verifica decât după examinarea pregătirii săvârşirii infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, cu tot ce presupune conţinutul constitutiv al acesteia.

Noţiunea de „contrabandă” din textul legal ce reglementează infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu poate primi decât un singur înţeles. Nu se poate admite că legiuitorul a avut în vedere infracţiunea de contrabandă în ipoteza provenienţei bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal şi, în mod diferit, a avut în vedere noţiunea de „contrabandă” în sens larg, în cealaltă ipoteză, când bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate contrabandei, în contextul în care în textul legal nu se face nicio distincţie, iar unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguere nec nos distinguere debemus).

În consecinţă, noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia.

Din interpretarea normelor juridice, respectiv a dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 270 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se concluzionează că noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Concluzionând, pentru considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.616/243/2014 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept vizând interpretarea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv:

Dacă noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sau la noţiunea de „contrabandă” în sens larg; în cazul în care se stabileşte că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la infracţiunea de contrabandă, care dintre cele două modalităţi urmează a fi avută în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Va stabili că noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală:

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 3.616/243/2014 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept vizând interpretarea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv:

Dacă noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sau la noţiunea de „contrabandă” în sens larg;

În cazul în care se stabileşte că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la infracţiunea de contrabandă, care dintre cele două modalităţi urmează a fi avută în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Stabileşte că noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Diana Gabriela Vlădaia

 

RECTIFICĂRI

 

În anexa nr. 6 la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 20/2016 privind aprobarea formatului şi structurii bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi a anexelor de fundamentare a acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 8 ianuarie 2016, se face următoarea rectificare:

- la pct. I, teza întâi, în loc de: „...şi se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, numai coloana aferentă anului curent,...”se va citi: „...şi se va publica numai coloana aferentă anului curent,...”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.