MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 519/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 519         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 11 iulie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

129. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014

 

654. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014

 

130. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

655. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

131. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 şi unele măsuri bugetare

 

656. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 şi unele măsuri bugetare

 

132. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

657. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

133. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare

 

658. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare

 

134. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015

 

659. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015

 

136. - Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

661. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

138. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015

 

663. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015

 

139. - Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015

 

664. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 270 din 10 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 271 din 10 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Rectificări la:

 - Deciziei preşedintelui Agenţiei pentru Agenda Digitală a României nr. 114/2016;

 - Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2015

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59 din 30 septembrie 2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 1 octombrie 2014.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 129.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 654.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60 din 30 septembrie 2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 1 octombrie 2014.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

 

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 130.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 655.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 şi unele măsuri bugetare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74 din 3 decembrie 2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

 

 

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 131.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 şi unele măsuri bugetare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 şi unele măsuri bugetare şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 656.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75 din 3 decembrie 2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

 

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 132.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 657.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47 din 23 octombrie 2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

 

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 133.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 658.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 48/2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48 din 23 octombrie 2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 134.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2015 privind rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 659.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 10 din 31 iulie 2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.2 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

 

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 136.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2014 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 661.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 20 din 28 iulie 2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015, cu modificările ulterioare, adoptată în temeiul art. 1 pct. 1.1 din Legea nr. 182/2015 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 31 iulie 2015.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

 

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 138.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 663.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 21 din 28 iulie 2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.2 din Legea nr. 182/2015 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 31 iulie 2015.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

FLORIN IORDACHE

AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU

 

Bucureşti, 7 iulie 2016.

Nr. 139.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2015 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 664.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 270

din 10 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ficior în Dosarul nr. 5.202/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.135 D/2015.

2. La apelul nominal răspund părţile Mihai Dionisie, Nicolae Ghiţă, Manuela Hagiopol şi Ion Radu. Se constată lipsa celorlalte părţi, procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente, care arată că lasă la latitudinea Curţii Constituţionale soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită modificarea dispoziţiilor legale criticate. Se arată că, de altfel, soluţia legislativă criticată este justificată de împrejurarea că orice nelămurire cu privire la o chestiune de fond poate fi clarificată cu ocazia soluţionării căii de atac, persoana interesată dispunând de garanţiile procesuale necesare soluţionării unor astfel de chestiuni, şi că doar existenţa unor astfel de nelămuriri cu ocazia soluţionării unei căi de atac poate determina recurgerea la formularea unor întrebări prealabile. Se susţine, totodată, că soluţia contrară ar conferi un aspect de inutilitate căilor de atac şi activităţii instanţelor de control judiciar.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 3 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.202/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ficior, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii, prevăzută la ari. 439 alin. (i) lit. j) din Codul penal.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că sintagma „învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă” din cuprinsul prevederilor art. 475 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la apărare. Se susţine că dreptul fundamental anterior referit trebuie asigurat, conform dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, pe parcursul întregului proces penal şi că, tot pe parcursul întregului proces penal, pot apărea chestiuni juridice neclare, care să necesite o dezlegare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se arată, astfel, că pentru asigurarea dreptului la apărare, chiar şi instanţa care judecă fondul cauzei penale ar trebui să poată solicita instanţei supreme să pronunţe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept de care depinde soluţionarea fondului cauzei.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, arătând că dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală ar putea fi privite ca neconstituţionale, în măsura în care restrâng posibilitatea de a fi adresate întrebări Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, încă din faza cercetării judecătoreşti. Se susţine că, în caz contrar, textul criticat încalcă dreptul la apărare. Totodată, se arată că, chiar dacă apelul este o cale de atac devolutivă, există chestiuni de drept care necesită a fi lămurite încă din faza cercetării judecătoreşti, numai în acest fel fiind asigurat cu adevărat dublul grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se apreciază că scopul introducerii în legislaţia românească a instituţiei reglementate la art. 475-477 din Codul de procedură penală este acela al uniformizării practicii instanţelor de judecată la nivel naţional, prin interpretarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor dispoziţii legale neclare susceptibile de aplicări diferite. În acest sens, având în vedere că legea procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, cea a apelului, a fost reglementată posibilitatea ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea apelului, deci cu soluţionarea în ultimă instanţă a cauzei, să se adreseze Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa hotărâri prin care să dea rezolvări de principiu unor chestiuni de drept cu care este sesizată. Se arată, totodată, că textul criticat nu încalcă dreptul la apărare, întrucât nu înlătură posibilitatea suspecţilor şi a inculpaţilor de a se apăra ei înşişi sau de a fi reprezentaţi de avocaţi şi de a dispune de timpul necesar pregătirii apărării.

10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că atribuţia Înaltei Cutii de Casaţie şi Justiţie de a pronunţa hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are ca scop unificarea practicii judiciare, iar împrejurarea că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei astfel de hotărâri se poate face doar de către completul de judecată care soluţionează cauza în ultimă instanţă este justificată prin faptul că împotriva hotărârilor nedefinitive pot fi promovate căile de atac prevăzute de lege. Se mai arată că, în caz contrar, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ar fi de natură să afecteze celeritatea soluţionării cauzelor penale. De asemenea, se susţine că părţile au posibilitatea de a-şi formula apărările încă din etapele procesului penal premergătoare judecăţii şi că prevederile art. 475 din Codul de procedură penală nu contravin dreptului la apărare prevăzut la art. 24 din Legea fundamentală.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

14. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 24 referitor la dreptul la apărare.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constituie un mecanism juridic ce are ca scop unificarea practicii judiciare. Alături de recursul în interesul legii, acesta are menirea de a asigura crearea unei jurisprudenţe previzibile în vederea scurtării duratei procesului penal. Spre deosebire de hotărârile pronunţate în recursul în interesul legii, hotărârile preliminare sunt pronunţate înaintea soluţionării definitive a cauzelor, pentru a evita situaţia imposibilităţii producerii efectelor acestor hotărâri asupra cauzelor penale soluţionate definitiv. Prin urmare, prevederile art. 475-4771 din Codul de procedură penală preîntâmpină apariţia unei practici neunitare în interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti.

16. Astfel reglementată, procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu are valoarea unei căi de atac, ci valoarea unui incident procedural prin care se soluţionează o problemă juridică apărută într-un proces în curs de desfăşurare. De altfel, introducerea de către legiuitor a menţiunii „în cursul judecăţii” în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală denotă intenţia acestuia de a exclude judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorul de cameră preliminară din sfera titularilor cererii referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile.

17. Condiţiile pentru promovarea unei astfel de cereri sunt, conform art. 475 din Codul de procedură penală, următoarele: de lămurire a chestiunii de drept vizate să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat printr-o hotărâre prealabilă sau pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii; chestiunea de drept avută în vedere să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

18. Referitor la obiectul sesizării, textul criticat prevede că acesta constă într-o problemă de drept de care depinde soluţionarea fondului unei cauze penale.

19. Asupra cererilor formulate conform art. 475 din Codul de procedură penală, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se pronunţă, potrivit art. 477 alin. (1) din Codul de procedură penală, prin decizii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi sunt obligatorii pentru instanţe de la data publicării.

20. Cu privire la titularii dreptului de sesizare, potrivit textului criticat, aceştia sunt completele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel sau ale tribunalelor, învestite cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă. Prin urmare, judecătoriile nu pot sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, nu pot formula astfel de sesizări tribunalele, curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia soluţionării unor cauze în primă instanţă.

21. Curtea reţine, însă, că criticii© formulate în prezenta cauză nu vizează sfera constituţionalităţii legii şi că reglementarea criticată reprezintă opţiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, adoptată potrivit atribuţiilor constituţionale prevăzute la art. 61 din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de acestea. Acesta este şi sensul prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

22. Referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, Curtea reţine că acesta conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător (a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 33).

23. În acest context, Curtea constată că, potrivit art. 408 alin. (1) din Codul de procedură penală, împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă, poate fi formulat apel, CU excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. Iar, conform art. 417 din Codul de procedură penală, apelul reprezintă o cale ordinară de atac integral devolutivă, instanţa fiind obligată, conform alin. (2) al articolului anterior menţionat, ca, în limitele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol, limite date de persoana care a declarat apelul, de persoana la care se referă declaraţia de apel şi de calitatea pe care apelantul o are în proces, ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

24. Aşa fiind, nimic nu împiedică oricare dintre persoanele prevăzute la art. 409 alin. (1) din Codul de procedură penală să solicite instanţei de apel sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, atunci când apreciază că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi asupra căreia este necesar ca instanţa supremă să se pronunţe înaintea soluţionării definitive a cauzei. Prin urmare, procedura soluţionării căii de atac a apelului oferă dreptul de a solicita instanţei de apel sesizarea maltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 475 din Codul de procedură penală, fapt ce constituie o garanţie procesuală a dreptului la apărare. În consecinţă, nu poate fi reţinută încălcarea prin art. 475 din Codul de procedură penală a prevederilor art. 24 din Constituţie.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Ficior în Dosarul nr. 5.202/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticii© formulate.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 271

din 10 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Di Mercurio Antonio în Dosarul nr. 1.466/30/2015 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.136 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, acesta putând face obiectul unor restrângeri, în condiţii prevăzute de lege. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 48 din 16 februarie 2016, prin care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 17 iunie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 1.466/30/2015, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Di Mercurio Antonio, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de acordare a unor despăgubiri pentru executarea unei măsuri preventive privative de libertate nelegale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că acestea din urmă condiţionează acordarea de despăgubiri doar de existenţa unei arestări nelegale, nu şi de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate necesitatea nelegalităţii reţinerii sau arestării. Se arată că cerinţa criticată este absurdă, întrucât, în situaţia în care instanţa învestită cu soluţionarea fondului pronunţă achitarea sau încetarea procesului penal, aceasta nu este obligată să se pronunţe, în cuprinsul hotărârii, asupra unei măsuri preventive care nu mai este în curs de executare. Se susţine că, din economia dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură penală, rezultă că instanţa este obligată să se pronunţe asupra măsurilor preventive care nu mai sunt în curs de executare doar în situaţia în care dispune condamnarea. Se mai arată că nu există o raţiune care să justifice condiţia analizată, care apare drept o condiţie suplimentară, prin raportare la rigorile dreptului comun în materia răspunderii delictuale a celui vinovat şi a reparării prejudiciului în consecinţă, se apreciază că cercetarea condiţiei nelegalităţii măsurii preventive trebuie lăsată la latitudinea instanţei învestite cu soluţionarea cererii de despăgubire.

6. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază că patentul este nemulţumit, în realitate, de modul în care au fost interpretate şi aplicate, în prezenta cauză, dispoziţiile legale criticate, aspect ce reprezintă atribuţia exclusivă a instanţelor de judecată. Se face trimitere în acest sens la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Se arată, pe de altă parte, că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, putând fi supus de către legiuitor unor restricţii şi că impunerea condiţiei constatării nelegalităţii măsurii preventive privative de libertate prin hotărâre judecătorească nu este de natură a contraveni acestui drept.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că prevederile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt similare dispoziţiilor art. 504 din Codul de procedură penală din 1968, care au fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare. Se arată că, în acest sens, instanţa de contencios constituţional a pronunţat Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, decizie aplicabilă mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care, în cazul privării nelegale de libertate, se consideră că dreptul la repararea pagubei se acordă numai în situaţiile expres şi limitativ specificate de lege. În acest sens, arată că dispoziţiile criticate trebuie să fie subordonate principiului constituţional al responsabilităţii statului faţă de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare, consacrat de art. 52 alin. (3) teza întâi, potrivit căruia „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Observă că acest principiu este în concordanţă cu art. 5 paragraful 5 din Convenţie şi, totodată, face referire la Decizia nr. 45 din 10 martie 1998, în care, urmare a controlului de constituţionalitate al dispoziţiilor art. 504 alin. (1) din Codul de procedură penală din 1968- potrivit cărora dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite pentru erori judiciare, era condiţionat doar în situaţiile în care fapta nu exista sau nu a fost săvârşită de cel condamnat - Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a statuat că normele procesual penale menţionate sunt constituţionale numai în măsura în care nu limitează, la ipotezele prevăzute în text, cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestite cu judecarea cauzei

13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil şi dispoziţiilor art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la libertate şi la siguranţă.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 48 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 5 mai 2016, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.

15. Prin decizia anterior referită, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, potrivit art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, legiuitorul a condiţionat repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate de stabilirea acesteia prin ordonanţă a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestită cu judecarea cauzei, după caz. Această condiţionare dă naştere, în sarcina organelor judiciare anterior referite, unei obligaţii de a se pronunţa prin încheieri definitive, conform textului criticat, cu privire la caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate dispuse pe parcursul procesului penal, inclusiv în etapele anterioare celei în care se pronunţă hotărârea definitivă şi care au făcut obiectul controlului pe calea contestaţiei, sau care ar fă putut fi contestate, conform prevederilor art. 204-206 din Codul de procedură penală. De asemenea, aceasta presupune obligaţia instanţei de judecată care se pronunţă prin hotărâre definitivă asupra cauzei de a stabili caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate.

16. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt similare prevederilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, care au fost supuse controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005, şi Decizia nr. 78 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, prin care s-a constatat că textul de lege criticat este o concretizare a principiului constituţional prevăzut de art. 52 alin. (3) din Constituţie, conform căruia „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii [... ]” şi, pe cale de consecinţă, realizarea dreptului la repararea de către stat a pagubei cauzate prin erorile judiciare are loc în condiţiile legii. Prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut că prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968 nu numai că nu îngrădesc accesul liber la justiţie, ci instituie tocmai normele procedurale necesare exercitării acestui drept, fiind în deplină concordanţă şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), în temeiul cărora procedura de judecată este prevăzută numai prin lege. De asemenea, Curtea a statuat în aceleaşi decizii că reglementarea expresă a actelor procedurale prin care se constată încălcarea libertăţii individuale nu este de natură a limita accesul liber la justiţie al acelor persoane care nu se regăsesc în unul din cazurile enumerate în art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, acestea având posibilitatea de a-şi valorifica dreptul în justiţie pe alte căi legale, dar în condiţiile legii şi urmând procedura prevăzută de lege.

17. Curtea a mai constatat că atribuirea de către legiuitor a competenţei de a se pronunţa asupra legalităţii măsurilor preventive privative de libertate organelor judiciare care se pronunţă în ultimă instanţă în cauzele penale, a fost realizată în exercitarea competenţei sale constituţionale prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că stabilirea, prin dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, a condiţiei de admisibilitate pentru obţinerea despăgubirilor în faţa instanţei civile, criticate de autor, este în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

18. De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit art. 5 paragraful 5 din Convenţie, orice persoană, victimă a unei arestări sau deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor aceluiaşi art. 5, are dreptul la reparaţii, paragraful 5 al art. 5 din Convenţie fiind imediat următor celui care prevede că orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detenţie are dreptul să introducă recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii detenţiei sale şi să dispună eliberarea sa dacă detenţia este ilegală.

19. S-a arătat că, în aplicarea normelor europene anterior referite, prin Hotărârea din 12 decembrie 2002, pronunţată în cauza N. C. Împotriva Italiei, paragraful 49, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dispoziţiile art. 5 paragraful 5 din Convenţie sunt aplicabile în cazul unei privări de libertate în condiţii contrare prevederilor paragrafului 1 al acestui articol. S-a arătat, de asemenea, că dreptul la reparaţii prevăzut la paragraful 5 al art. 5 din Convenţie presupune ca încălcarea dispoziţiilor unuia dintre celelalte paragrafe să fie stabilită, fie de către o instanţă naţională, fie de către o instituţie prevăzută prin Convenţie. Prin aceeaşi hotărâre, paragraful 52, se arată că dreptul la reparaţii, garantat prin ari 5 paragraful 5 din Convenţie, trebuie asigurat, în mod efectiv, cu un suficient grad de certitudine. De asemenea, prin Hotărârea din 27 septembrie 1990, pronunţată în Cauza Wassink împotriva Olandei, paragraful 37, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statelor contractante nu le este interzisă condiţionarea acordării unei indemnizaţii de dovada ce trebuie făcută de către cel interesat care a suferit un prejudiciu rezultat din această încălcare, întrucât, în domeniul art. 5 paragraful 5 calitatea de victimă este de conceput chiar în absenţa unui prejudiciu, dar nu există obligaţia de reparare, fără să existe prejudiciu material sau moral ce are a fi reparat. În acest sens, dispoziţiile art. 5 din Convenţie condiţionează acest drept la reparaţie de necesitatea stabilirii unei detenţii ilegale, din perspectiva dispoziţiilor art. 5 paragrafele 1-4, care consacră detenţia legitimă. Astfel, în Hotărârea din 3 iunie 2003, pronunţată în Cauza Pantea împotriva României, paragraful 301 şi dispozitivul hotărârii, pct. 3-6, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat atât încălcarea art. 5 paragraful 1 (arestarea fără existenţa unor raţiuni plauzibile că s-ar sustrage urmăririi penale, după comiterea unei infracţiuni) şi, deopotrivă, încălcarea dispoziţiilor art. 5 paragraful 3 (deţinerea a fost ordonată de o persoană care nu avea calitatea de „magistrat”, în sensul Convenţiei, şi că persoana nu a fost condusă „de îndată” în faţa unui asemenea magistrat), precum şi încălcarea art. 5 paragraful 4 (deoarece tribunalul nu a statuat într-un termen scurt cu privire la legalitatea deţinerii sale), dar şi a art. 5 paragraful 5 (pentru a nu li obţinut reparaţie pentru detenţie Ilegală în dreptul intern), suma acordată petentului cu titlu de despăgubiri fiind una globală, însă cu temeiuri juridice diferite, dar care se integrează dispoziţiilor art. 5 din Convenţie şi susţin protejarea dreptului la libertate şi siguranţă ca drept fundamental al omului.

20. Având în vedere, pe de o parte, condiţionarea acordării reparaţiilor garantate prin art. 5 paragraful 5 din Convenţie de constatarea, de către o instanţă naţională, a încălcării dispoziţiilor art. 5 paragrafele 2-4 din Convenţie, iar, pe de altă parte, cerinţa de asigurare efectivă cu un suficient grad de certitudine la nivel naţional a dreptului la reparaţii astfel garantat, Curtea a constatat că obligaţia organelor judiciare, prevăzute la art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, de a se pronunţa, prin hotărârile definitive pe care le pronunţă, cu privire la legalitatea măsurilor preventive privative de libertate dispuse pe parcursul procesului penal este în acord cu standardul de protecţie prevăzut la art. 5 din Convenţie. În acest sens, Curtea a constatat că dreptul la reparare a pagubei în cazul privării nelegale de libertate, prevăzut la art. 539 din Codul de procedură penală, constituie o preluare, prin normele procesual penale naţionale, a dispoziţiilor art. 5 paragraful 5 din Convenţie. De asemenea, Curtea a reţinut că standardul de protecţie prevăzut prin art. 5 paragraful 5 din Convenţie este unul minim, statele membre fiind îndreptăţite să ofere, prin legislaţia internă, o protecţie juridică sporită libertăţii individuale, prin reglementarea dreptului la reparaţii şi în alte situaţii decât cele expres rezultate din norma de la art. 5 paragraful 5 din Convenţie.

21. Curte a reţinut, însă, că modalitatea în care organele judiciare enumerate în cuprinsul dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală îşi îndeplinesc această obligaţie nu constituie o problemă de constituţionalitate a textului criticat, ci reprezintă un aspect ce vizează interpretarea şi aplicarea legii.

22. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior citate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Di Mercurio Antonio în Dosarul nr. 1.466/30/2015 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea i.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

RECTIFICĂRI

 

În cuprinsul Deciziei preşedintelui Agenţiei pentru Agenda Digitală a României nr. 114/2016 privind stabilirea tarifelor de utilizare a Sistemului Electronic de Achiziţii Publice (SEAP), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 29 iunie 2016, se fac următoarele rectificări:

- la art. 4, în loc de: „...posibilitatea de a participa, în mod gratuit, o singură procedură de atribuire ...”se va citi: posibilitatea de a participa, în mod gratuit, la o singură procedură de atribuire ...”;

- la art. 11, în loc de: „... de la debitarea contului AADR cu sumele aferente plăţilor ...”se va citi: „... de la creditarea contului AADR cu sumele aferente plăţilor...”

 

La Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2015, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Partidul Naţional Liberal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 3 mai 2016, se fac următoarele rectificări:

- la pct. 1. Venituri realizate în perioada februarie-decembrie 2015, la cotizaţii totale, în loc de: „5.993.136,22 lei” se va citi: „6.018.773,05 lei1,

- la pct. 1. Venituri realizate în perioada februarie-decembrie 2015, la donaţii totale, în loc de: „1.299.001,49 lei” se va citi: „1.678.412,24 lei”\

- la pct. 1. Venituri realizate în perioada februarie-decembrie 2015, la venituri din alte surse, în loc de : „359.995,26 lei” se va citi: „363.062,67 lei”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.