MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 528/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 528         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 14 iulie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

142. - Lege pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

670. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

143. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2015 privind dreptul absolvenţilor de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate şi sancţionarea instituţiilor de învăţământ care şcolarizează fără autorizare

 

671. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2015 privind dreptul absolvenţilor de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate şi sancţionarea instituţiilor de învăţământ care şcolarizează fără autorizare

 

144. - Lege pentru modificarea art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

 

672. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

 

145. - Lege privind instituirea zilei de 23 iunie Ziua funcţionarului public

 

673. - Decret pentru promulgarea Legii privind instituirea zilei de 23 iunie Ziua funcţionarului public

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 253 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 381 din 7 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (1) lit. d) raportat la art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

474. - Hotărâre privind trecerea unor construcţii, aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din funcţiune, casării şi valorificării, şi pentru actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

475. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan cu privire la eliminarea obligaţiei vizei pentru titularii de paşapoarte de serviciu, semnat la Baku la 10 martie 2016

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan cu privire la eliminarea obligativităţii vizei pentru titularii de paşapoarte de serviciu

 

476. - Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătorilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii

 

477. - Hotărâre privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea la Bucureşti, în perioada 23- 28 octombrie 2016, a Conferinţei Internaţionale a Asociaţiei Instituţiilor Corecţionale şi Penitenciare (I.C.P.A.)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 6, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, avocaţii, notarii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum şi orice persoană care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul asigurat.”

2. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 60. - (1) Fracţiunea de an de stagiu de cotizare realizată în grupa I şi/sau condiţii speciale de muncă, pentru care nu se acordă reducerea vârstei standard de pensionare conform prevederilor art. 55 alin. (1) lit. b), poate fi cumulată cu perioadele de stagiu de cotizare realizate în condiţii deosebite de munca în vederea reducerii vârstei standard de pensionare conform prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a).

(2) Reducerile vârstelor standard de pensionare prevăzute la art. 55, precum şi cele prevăzute de alte acte normative pot fi cumulate fără ca reducerea totală să fie mai mare de 13 ani.

(3) Vârstele de pensionare reduse în condiţiile alin. (2) nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 52 de ani pentru bărbaţi, respectiv de 45 de ani pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).”

3. La articolul 65, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 21.

 

Tabelul nr. 21

 

Perioada de cotizare realizată peste stagiul standard complet de cotizare prevăzut în anexa nr. 5

Procentul de diminuare pentru fiecare lună de anticipare (%)

până la 1 an

0,50

peste 1 an

0,45

peste 2 ani

0,40

peste 3 ani

0,35

peste 4 ani

0,30

peste 5 ani

0,25

peste 6 ani

0,20

între 7 şi 8 ani

0,15”

 

4. La articolul 65, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(5) Persoanele care au locuit cel puţin 30 de ani în zonele afectate de poluarea remanentă datorită extracţiei şi prelucrării minereurilor neferoase cu conţinut de cupru, plumb, sulf, cadmiu, arseniu, zinc, mangan, fluor, clor, a pulberilor metalice, precum şi a emisiilor de amoniac şi derivate, respectiv Baia Mare, Copşa Mică, Zlatna şi Târgu Mureş, pe o rază de 8 km în jurul acestor localităţi, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 2 ani fără penalizarea prevăzută la alin. (4).”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 iulie 2016.

Nr. 142.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 11 iulie 2016.

Nr. 670.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2015 privind dreptul absolvenţilor de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate şi sancţionarea instituţiilor de învăţământ care şcolarizează fără autorizare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 42 din 26 august 2015 privind dreptul absolvenţilor de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate şi sancţionarea instituţiilor de învăţământ care şcolarizează fără autorizare, adoptată în temeiul art. 1 pct. IX.6 din Legea nr. 182/2015 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 31 august 2015, cu următoarele modificări:

1. La articolul 4, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică pentru fapte săvârşite începând cu anul universitar 2017-2018.”

2. La articolul 5, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) se aplică pentru fapte săvârşite începând cu anul universitar 2017-2018.”

3. Articolul 6 se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 iulie 2016.

Nr. 143.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2015 privind dreptul absolvenţilor de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate şi sancţionarea instituţiilor de învăţământ care şcolarizează fără autorizare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2015 privind dreptul absolvenţilor de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate şi sancţionarea instituţiilor de învăţământ care şcolarizează fără autorizare şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 11 iulie 2016.

Nr. 671.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - La articolul 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) prin autoritate sau instituţie publică se înţelege orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, societate reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflată sub autoritatea sau, după caz, în coordonarea ori în subordinea unei autorităţi publice centrale sau locale şi la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar, precum şi orice operator sau operator regional, astfel cum aceştia sunt definiţi în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federaţiile sportive şi organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanţare din bani publici;”.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României,  republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 iulie 2016.

Nr. 144.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1)şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 11 iulie 2016.

Nr. 672.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind instituirea zilei de 23 iunie Ziua funcţionarului public

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Se instituie ziua de 23 iunie ca Ziua funcţionarului public.

(2) Ziua funcţionarului public poate fi marcată de către autorităţile şi instituţiile publice prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative.

Art. 2. - Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, autorităţile şi instituţiile cu acelaşi specific din România pot acorda, cu prilejul acestei sărbători, premii, distincţii, medalii şi titluri onorifice funcţionarilor publici, pentru merite deosebite.

Art. 3. - (1) Guvernul, prin intermediul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, sindicatele şi asociaţiile profesionale, precum şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor lua măsurile necesare pentru organizarea în bune condiţii a unor manifestări cu caracter simbolic, cu ocazia acestui eveniment.

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot sprijini material sau logistic organizarea şi desfăşurarea manifestărilor prevăzute la art. 1 alin. (2).

(3) Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot include în programele lor emisiuni culturale ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 iulie 2016.

Nr. 145.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind instituirea zilei de 23 iunie Ziua funcţionarului public

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind instituirea zilei de 23 iunie Ziua funcţionarului public şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 11 iulie 2016.

Nr. 673.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 253

din 5 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Zadic în Dosarul nr. 3.877/93/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.627D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că reducerea limitelor de pedeapsă în ipoteza recunoaşterii vinovăţiei nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu acordat de legiuitor conform politicii sale penale în ipoteza în care inculpatul recunoaşte în totalitate faptele descrise în rechizitoriu. Astfel, este important, mai ales când prejudiciul determină încadrarea juridică a faptei, ca recunoaşterea să fie făcută atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei. De altfel, în acelaşi  sens a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, cu ocazia examinării constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală anterior, text preluat în dispoziţiile criticate în prezenta cauză. Atunci când prejudiciul nu are repercusiuni asupra încadrării juridice a faptei, instanţa poate disjunge latura civilă a cauzei şi poate administra probe în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 19 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.877/93/2014, Tribunalul Ilfov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Zadic, cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, susţine că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, contravenind prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Faţă de redactarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală rezultă că legiuitorul a reglementat o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă pentru situaţia în care inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa. În privinţa sintagmei „faptele reţinute în sarcina sa” apreciază că aceasta reprezintă elementul material al infracţiunii. Însă procesul penal comportă două laturi - penală şi civilă - astfel că se ridică întrebarea dacă în această fază, inculpatul, referitor la latura civilă, poate contesta şi solicita probe, altele decât înscrisurile. Imposibilitatea administrării de probe, altele decât înscrisurile în ceea ce priveşte latura civilă determină şi încălcarea prevederilor art. 21* alin. (3) din Constituţie şi a celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

6. În continuare arată că posibilitatea acordată judecătorului de a respinge cererea de recunoaştere a vinovăţiei şi de judecare în această procedură simplificată nu este dublată de criteriile obiective pe care acesta trebuie să le aibă în vedere. Astfel, textul nu instituie limitele înăuntrul cărora judecătorul poate respinge cererea, competenţa acordată judecătorului putându-se transforma într-un abuz care nu poate fi cenzurat.

7. Tribunalul Ilfov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate au un înţeles neechivoc şi respectă exigenţele de claritate şi previzibilitate pe care trebuie să le conţină orice dispoziţie normativă. Pe de altă parte, instituţia procedurii simplificate (într-o reglementare similară celei din dreptul naţional) a fost supusă controlului de convenţionalitate exercitat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 30 noiembrie 2000, pronunţată în Cauza Kwiatkowska împotriva Italiei, nu a identificat elemente de încălcare a prevederilor art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv a art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceasta.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, excepţia fiind neîntemeiată. Arată că specificul acestei proceduri îl constituie scurtarea cercetării judecătoreşti, ca urmare a faptului că în faţa instanţei nu va putea fi admisă decât proba cu înscrisuri. Se arată că, în măsura în care întinderea prejudiciului constituie un element definitoriu pentru stabilirea încadrării juridice, instanţa, din oficiu, la solicitarea procurorului sau a părţilor, poate pune în discuţie schimbarea încadrării juridice şi poate dispune efectuarea cercetării judecătoreşti după procedura obişnuită. În ceea ce priveşte motivele care pot determina instanţa să respingă cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedură accelerată, deşi acestea nu sunt prevăzute expres în art. 375 alin. (3) din Codul de procedură penală, ele rezultă totuşi din interpretarea sistematică a dispoziţiilor incidente în materie.

10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală arată că dispoziţiile de lege criticate întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. În continuare susţine că simpla recunoaştere a vinovăţiei nu este determinantă pentru o eficientă asigurare a dreptului la un proces echitabil, ci corecta stabilire a vinovăţiei şi că, în acest scop, instanţa de judecată are posibilitatea de a respinge cererea de recunoaştere a vinovăţiei formulată de către inculpat, în absenţa unei convingeri temeinice cu privire la sinceritatea declaraţiilor acestuia. Aspectele procesuale conţinute în art. 374, 375 şi 377 din Codul de procedură penală constituie garanţii ale asigurării dreptului la un proces echitabil în procedura judecării cauzelor în cazul recunoaşterii învinuirii, garanţii care obligă instanţa de judecată ca, în cazul aplicării acestei proceduri, să asigure existenţa corespondenţei faptelor reţinute prin rechizitoriu cu cele săvârşite de inculpat, a vinovăţiei acestuia şi a caracterului liber şi sincer al solicitării formulate de către el, asigurând, în acelaşi timp, exercitarea de către instanţa de judecată implicată în soluţionarea cauzei a rolului său constituţional, prevăzut la art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală.

11. În plus, apreciază că dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/19*92, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:

- Art. 374 alin. (4): „în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10).”;

- Art. 375 alin. (3): „Dacă respinge cererea, instanţa procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10).”;

- Art. 377 alin. (1), (2) şi (3): „(1) Dacă a dispus ca judecata să aibă ioc în condiţiile prevăzute la art. 375 alin. (1), instanţa administrează proba cu înscrisurile încuviinţate.

(2) înscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanţa se pronunţă asuprea cererii prevăzute la art. 375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de înscrisuri instanţa nu poate acorda decât un singur termen.

(3) Dispoziţiile art. 383 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”

15. În opinia autorului excepţiei textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au drept la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, a reţinut că procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispoziţiile art. 3201 din vechiul Cod de procedură penală - introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor , cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluţionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existenţa infracţiunii şi de vinovăţia inculpatului (paragraful 12).

17. În continuare, Curtea constată că, referitor la procedura recunoaşterii învinuirii, a statuat în sensul că instanţa poate respinge, în baza unor criterii obiective şi rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât ceea ce prevalează este existenţa unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului. Prin urmare, nu simpla recunoaştere a învinuirii, chiar şi integrală, este determinantă pentru a se da eficienţă unui proces echitabil desfăşurat în limitele legalităţii şi imparţialităţii, aceasta constituind doar o condiţie procedurală, ci stabilirea vinovăţiei inculpatului cu privire la faptele reţinute în sarcina sa. Astfel, judecătorul nu este obligat, în absenţa convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului - chiar daca acesta recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituţional ai înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală. Prin urmare, instanţa are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar şi în condiţiile unei recunoaşteri totale a faptelor reţinute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei şi consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun (Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, paragraful 13).

18. De asemenea, Curtea a constatat că susţinerea conform căreia textul criticat îl obligă pe inculpat să recunoască întocmai faptele reţinute prin rechizitoriu pentru a putea beneficia de efectele procedurii accelerate nu poate fi reţinută, întrucât soluţionarea cauzelor penale, chiar şi prin aplicarea dispoziţiilor ce reglementează procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, au la bază principiul aflării adevărului, prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală. Potrivit acestuia, instanţa de judecată este obligată să verifice faptele reţinute în cuprinsul actului de sesizare în sarcina inculpatului şi probele administrate în cursul urmăririi penale. De altfel, o interpretare contrară ar da posibilitatea condamnării unei persoane nevinovate, care, din raţiuni exterioare ideii de înfăptuire a justiţiei, a recunoscut fapte pe care nu le-a comis (Decizia nr. 250 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015).

19. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) şi art. 377 din Codul de procedură penală, în cursul cercetării judecătoreşti simplificate, pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală probe cu înscrisuri. Doctrina a relevat faptul că, dacă până în prezent în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanţiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanţiere, cât şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului.

20. De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedură simplificată instanţa constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată acelaşi lucru, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, instanţa de judecată este obligată să dispună efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit procedurii comune. Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 124 alin. (2).

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Zadic în Dosarul nr. 3.877/93/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 381

din 7 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (1) lit. d) raportat la art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (1) lit. d) raportat la art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Balint şi Vasile Balint în Dosarul nr. 33.669/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.579D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de Citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece câtă vreme dispoziţiile art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală reglementează cu privire la două ipoteze, şi anume atunci când inculpatul a săvârşit o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea alteia noi, atunci posibilitatea judecătorului de a înlocui măsura controlului judiciar cu arestul la domiciliu sau arestul preventiv este justificată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 33.669/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin, (1) lit. d) raportat la art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Balint şi Vasile Balint într-o cauză având ca obiect soluţionarea în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi tulburarea liniştii publice.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că omisiunea legiuitorului de a reglementa, în mod imperativ, modalitatea în care se poate înlocui controlul judiciar ori în care se poate dispune luarea, prelungirea şi/sau menţinerea măsurii arestării preventive ar putea  crea disfuncţionalităţi în sistemul judiciar, în sensul în care un inculpat, dacă este cercetat în mai multe dosare şi în toate are măsura controlului judiciar, poate primi tot atâtea mandate de arestare preventivă. Astfel, dispunerea măsurii arestului preventiv faţă de o persoană, concomitent în mai multe cauze, nu ţine cont de prezumţia de nevinovăţie şi nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual.

6. În final mai arată că principiul proporţionalităţii, astfel cum acesta este reglementat în art. 53 din Constituţie, presupune caracterul excepţional al restrângerilor exerciţiului drepturilor sau libertăţilor fundamentale, ceea ce implică în mod necesar şi caracterul lor limitativ.

7. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin menţinerea măsurii arestării preventive motivată de faptul că există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni nu este îngrădit accesul liber la justiţie, dreptul la apărare sau libertatea individuală. Astfel, inculpatul are posibilitatea contestării încheierii de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive în cursul judecăţii, în temeiul art. 206 din Codul de procedură penală, nefiind adusă atingere accesului liber la justiţie.

8. Judecătorul, atunci când apreciază dacă arestarea preventivă trebuie menţinută în baza art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, nu aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul în cursul procesului penal, întrucât el face aprecieri doar cu privire la existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Astfel, judecătorul cauzei are în vedere existenţa unor presupuneri rezonabile ce reclamă existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator rezonabil că persoana în cauză a săvârşit o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni. Cu alte cuvinte, acesta nu va statua cu putere de lucru judecat asupra săvârşirii unei alte infracţiuni.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia a criticat prevederile art. 223 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală din perspectiva unei omisiuni de reglementare.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 223 alin. (1) lit. d) cu denumirea marginală Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive şi art. 215 alin. (7) cu denumirea marginală Conţinutul controlului judiciar din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

- Art. 223 alin. (1) lit. d): „(1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii: [. ..]

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”;

- Art. 215 alin. (7): „în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşii cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.”

15. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 referitor la Libertatea individuală şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 185 din 29 martie 2016*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, acelaşi autor, respectiv Vasile Balint, a criticat dispoziţiile art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală. Cu acel prilej s-a reţinut că măsura controlului judiciar a fost reglementată de Codul de procedură penală intrat în vigoare la 1 februarie 2014 ca o măsură preventivă, alături de reţinere, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă, sediul materiei constituindu-l art. 202 alin. (4) şi art. 211-215. Controlul instituit de către organele judiciare, conform art. 211-215 din Codul de procedură penală, are ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, precum şi prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni. Acest scop este realizat prin impunerea în sarcina inculpatului a unor obligaţii şi interdicţii, în vederea supravegherii conduitei acestuia de către organul judiciar. Pentru atingerea acestei finalităţi, legiuitorul a instituit, prin art. 215 din Codul de procedură penală, o serie de obligaţii de a face, care trebuie să fie dispuse cu prilejul luării măsurii controlului judiciar, fără ca acestea să poată fi cenzurate sau înlăturate, precum şi o serie de obligaţii de a nu face, a căror impunere este lăsată la aprecierea organului judiciar. În acest fel, măsura controlului judiciar poate fi individualizată, în funcţie de informaţiile existente despre faptă şi despre persoana făptuitorului, informaţii care permit aprecierea stării de pericol ce determină luarea măsurii (a se vedea Decizia nr. 734 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, paragraful 25).

17. În cazul în care inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea controlului judiciar cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventivă, în condiţiile prevăzute de lege.

18. Înlocuirea controlului judiciar cu arestul la domiciliu sau arestarea preventivă este posibilă şi dacă există suspiciunea rezonabila că inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa. Curtea a reţinut că înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestul la domiciliu sau arestarea preventivă prezintă un caracter facultativ, în concordanţă cu prevederile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aceasta rezultând şi din folosirea de către legiuitor a sintagmei „poate dispune”. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că un sistem automat de plasare în detenţie provizorie datorită existenţei unei prezumţii potrivit căreia arestarea este obligatorie pentru infracţiunile de o anumită gravitate, cu excepţia cazului în care cel interesat reuşea să dovedească că nu există riscul de a se sustrage de la proces sau de a comite o nouă infracţiune, este contrar art. 5 paragraful 3 din Convenţie (a se vedea Hotărârea din 26 iulie 2001, pronunţată în Cauza Ilijkov împotriva Bulgariei, paragraful 87).

19. Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată pot dispune înlocuirea măsurii controlului judiciar cu o măsură preventivă privativă de libertate, în condiţiile în care se constată că există elemente care să fundamenteze suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa şi a îndeplinirii, în acelaşi timp, şi a condiţiilor cerute de lege pentru luarea acestor măsuri preventive privative de libertate.

20. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că atunci când o persoană arestată este pusă în libertate sub cauţiune, iar în acest interval de timp comite o nouă infracţiune, este justificată menţinerea sa ulterioară în stare de arest, existând o probă a riscului de a comite noi infracţiuni (a se vedea Hotărârea din 21 iunie 2005, pronunţată în Cauza Pihlak împotriva Estoniei, paragraful 45).

21. În continuare, Curtea a observat că existenţa unor „suspiciuni rezonabile” că a fost comisă o infracţiune presupune fapte sau informaţiile capabile să convingă un observator obiectiv că individul în cauză poate să fi comis infracţiunea. Ceea ce poate fi considerat „rezonabil” va depinde însă de toate aspectele cauzei (Hotărârea din 22 mai 2014, pronunţată în Cauza Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului, paragraful 88; Hotărârea din 30 august 1990, pronunţată în Cauza Fox, Campbell şi Hartley împotriva Regatului Unit, paragraful 32).

22. Totodată, în ceea ce priveşte caracteristicile noii infracţiuni, Curtea a arătat că legea nu impune ca aceasta să fie de aceeaşi natură cu cea comisă anterior şi nici să existe vreo legătură între cele două, fiind astfel relevantă periculozitatea şi persistenţa comportamentului antisocial al inculpatului.

23. Referitor la invocarea prezumţiei de nevinovăţie, Curtea a reţinut că potrivit art. 23 alin. (11) din Constituţie, „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”, iar potrivit art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale „orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită”. Din economia celor două texte rezultă că principiul prezumţiei de nevinovăţie presupune că, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Astfel, principiul prezumţiei de nevinovăţie tinde a proteja o persoană învinuită de săvârşirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal, scopul esenţial al prezumţiei fiind acela de a împiedica orice autoritate naţională în emiterea unor opinii conform cărora reclamantul ar fi vinovat înainte ca acesta să fie condamnat potrivit legii (Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunţată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franţei, paragraful 35; Hotărârea din 4 martie 2008, pronunţată în Cauza Samoilă şi Cionca împotriva României, paragraful 91). Cu toate acestea, s-a apreciat că prezumţia de nevinovăţie nu înseamnă că pe parcursul procesului penal nu ar putea fi luate măsuri procesuale împotriva celui cercetat, inclusiv măsuri privative de libertate. În acest sens, Curtea Constituţională, pronunţându-se asupra constituţionalităţii unor dispoziţii din Codul de procedură penală din 1968, a statuat că, reglementând cazurile în care poate fi luată măsura arestării preventive, legea nu îl consideră pe inculpat deja vinovat de săvârşirea infracţiunii - lucru ce nu este posibil de stabilit decât prin hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă -, ci prevede numai condiţiile pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, esenţialmente diferite de privarea de libertate în executarea unei pedepse definitiv aplicate. Măsura arestării preventive constituie o restrângere provizorie a libertăţii persoanei, permisă de Constituţie, prin art. 53, în scopul bunei desfăşurări a instrucţiei penale, iar condiţia ca fapta să fie prevăzută de legea penală reprezintă tocmai o garanţie împotriva luării arbitrare a acestor măsuri.

24. Totodată, motivarea luării măsurilor preventive trebuie să fie făcută în aşa fel, încât să nu lase de înţeles persoanei vizate sau unui terţ că judecătorul are certitudinea vinovăţiei celui aflat încă în cursul procesului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că trebuie făcută o distincţie între hotărârile care reflectă sentimentul vinovăţiei persoanei acuzate şi cele care se limitează să descrie o stare de suspiciune. Primele încalcă prezumţia de vinovăţie, în timp ce ultimele au fost considerate conforme spiritului art. 6 din Convenţie (Hotărârea din 26 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Gérard Bernard împotriva Franţei, paragraful 51). Astfel, s-a apreciat că textul de lege criticat nu încalcă prezumţia de nevinovăţie.

25. Aşa fiind, Curtea constată că argumentele avute în vedere cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 185 din 29 martie 2016 sunt valabile şi în cauza de faţă, inclusiv în ce priveşte raportarea aceloraşi critici şi la art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, ai art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi ai art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Balint şi Vasile Balint în Dosarul nr. 33.669/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 223 alin. (1) lit. d) raportat la art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 185 din 29 martie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind trecerea unor construcţii, aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din funcţiune, casării şi valorificării, şi pentru actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 10 alin. (2) şi art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din funcţiune, casare şi valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a reevaluării, pentru unele imobile aparţinând domeniului public al statului, aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, potrivit datelor prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a schimbării unităţii de administrare, pentru imobilul cu nr. MFP 144.689, potrivit datelor prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Se aprobă trecerea unor construcţii, aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din funcţiune, casării şi valorificării, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 4. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 474.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor aflate în domeniul public al statului şt în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a căror valoare de inventar se modifică, ca urmare a reevaluării

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea imobilului

Persoana juridică ce administrează imobilul

Adresa

imobilului

Valoarea imobilului înscrisă în prezent în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 (în lei)

Valoarea de inventar actualizată 2015

(lei)

34.159

8.19.01

49-01

Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General ai Poliţiei de Frontieră CUI 4193222

Municipiul Bucureşti

123.765.305 lei

130.558.375,03 lei

104.547

8.19.01

49-02

Ministerul Afacerilor interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră CUI 4193222

Municipiul Bucureşti

17.063.273 lei

31.828.100,58 lei

144.689

8.19.01

49-03

Ministerul Afacerilor Interne - Centrul pentru instruirea conductorilor, producerea, creşterea şi dresajul câinilor de serviciu CUI 5123802

Judeţul Prahova

3.537.796 lei

16.585.643,77 lei

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului aflat În domeniul public al statului pentru care se schimbă administratorul

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea

imobilului

Persoana juridică care a administrat imobilul

Persoana juridică care administrează imobilul

Adresa

imobilului

Valoarea de inventar actualizată

(lei)

144.689

8.19.01

49-03

Ministerul Afacerilor Interne Centrul pentru instruirea conductorilor, producerea, creşterea şi dresajul câinilor de serviciu CUI 5123802

Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră CUI 4193222

Judeţul Prahova

16.585.643,77 lei

 

ANEXA Nr. 3

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a construcţiilor aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră care trec din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din funcţiune şi casării

 

Nr. M.F.P.

Codul de

clasificare

Denumirea

imobilului

Adresa imobilului

Persoana juridică care

administrează

imobilul

[CUI]

Caracteristicile tehnice ale construcţiilor care trec în domeniul privat al statului

Valoarea totală a bunului imobil

(în lei)

Valoarea bunurilor care trec în domeniul privat al statului

(în lei)

Valoarea bunului imobil care rămâne în domeniul public al statului

(în lei)

104547

8.19.01

49-02

str. Drumul Regimentului nr. 50-52, sectorul 1, Bucureşti

Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră CUI 4193222 C.F. 263317

Pavilion C 5 - 49.02.05 - depozit S = 479 m2

Pavilion C 6 - 49.02.06 - depozit S = 316 m2

Pavilion C 7 - 49.02.07 - depozit S = 50 m2

Pavilion C 8 - 49.02.08- depozit S = 188 m2

Pavilion C 10 - 49.02.10 - cocină S = 212 m2

Pavilion C 11 -49,02.11 - cocină S = 387 m2

Pavilion C 12 - 49.02.12 - cocină S = 227 m2

Pavilion C 13 - 49.02.13 - grajd S = 198 m2

Pavilion C 14 - 49.02.14 - depozit S = 68 m2

Pavilion C 15 -49.02.15 - depozit S = 64 m2

Pavilion C 18 -49.02.18 - punct sacrificare S = 44 m2

Pavilion C 19 -49.02.19 - grajd S = 111 m2

Pavilion C 22 - 49.02.22 - şopron S = 66 m2

Pavilion C 23 - 49.02.23 - şopron S = 22m2

Pavilion C 24 - 49.02.24 - depozit S = 145m2

Pavilion C 25 - 49.02.25-padoc- cocină S = 88m2

Pavilion C 26 - 49.02.26 - depozit S = 46m2

Pavilion C 27 - 49.02.27 - seră S = 116m2

31.828.100,58 lei

1.711.018,37 lei

30.117.082,21 lei

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan cu privire la eliminarea obligaţiei vizei pentru titularii de paşapoarte de serviciu, semnat la Baku la 10 martie 2016

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan cu privire la eliminarea obligaţiei vizei pentru titularii de paşapoarte de serviciu, semnat la Baku la 10 martie 2016.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 475.

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan cu privire la eliminarea obligativităţii vizei pentru titularii de paşapoarte de serviciu

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan, denumite în continuare părţi contractante, în dorinţa de a promova în continuare relaţiile de prietenie dintre cele două state, pe bază de reciprocitate, prin facilitarea călătoriilor cetăţenilor statelor părţilor contractante, titulari de paşapoarte de serviciu pe teritoriul statelor lor, au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

Cetăţenii statului fiecărei părţi contractante, titulari de paşapoarte de serviciu valabile, pot intra, tranzita sau rămâne fără viză pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante pentru o perioadă care să nu depăşească 90 (nouăzeci) de zile în oricare 180 (o sută optzeci) de zile.

De la data aplicării în totalitate a acquis-ului Schengen de către România, perioada de şedere prevăzută la alineatul 1 a cetăţenilor Republicii Azerbaidjan, titulari de paşapoarte de serviciu valabile, pe teritoriul României, va fi determinată, cumulativ, în funcţie de şederea acestora pe teritoriul României sau pe teritoriul oricărui alt stat care aplică Convenţia de implementare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.

Primul alineat al articolului 1 al prezentului acord nu se aplică cetăţenilor titulari de paşapoarte de serviciu ai fiecărei părţi contractante, care intenţionează să rămână pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante, pentru o perioadă mai mare decât cea prevăzută în prezentul acord, sau care intenţionează să se angajeze acolo. În aceste cazuri, la momentul intrării în ţară, o viză de intrare şi, pe timpul şederii în ţară, un document care atestă dreptul de şedere vor fi obţinute în conformitate cu prevederile legale naţionale.

 

ARTICOLUL 2

 

Membrii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare ale statului fiecărei părţi contractante pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante, titulari de paşapoarte de serviciu valabile, precum şi membrii lor de familie, cu care gospodăresc împreună, ei înşişi titulari de paşapoarte de serviciu valabile, sunt scutiţi de obligaţia vizei pe întreaga durată a misiunii titularului, cu condiţia ca numirea lor să fie notificată în scris, pe canale diplomatice, cu 30 (treizeci) de zile înainte de începerea misiunii lor oficiale.

 

ARTICOLUL 3

 

Cetăţenii statului fiecărei părţi contractante, titulari de paşapoarte de serviciu valabile, cărora ti se aplică prevederile prezentului acord, pot intra şi ieşi de pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante prin toate punctele de frontieră deschise traficului internaţional de călători.

 

ARTICOLUL 4

 

Paşapoartele de serviciu ale cetăţenilor statului fiecărei părţi contractante trebuie să fi fost eliberate în ultimii 10 (zece) ani şi să fie valabile pentru o perioadă de cel puţin (3) trei luni de la data preconizată a plecării de pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante.

 

ARTICOLUL 5

 

Prezentul acord nu îi scuteşte pe cetăţenii statului fiecărei părţi contractante de obligaţia de a respecta legile şi reglementările celeilalte părţi contractante privind intrarea, şederea şi ieşirea străinilor, precum şi privind şederea temporară sau pe termen lung, angajarea în muncă în ţara respectivă.

Părţile contractante îşi rezervă dreptul de a nu permite intrarea sau de a scurta şederea persoanelor considerate indezirabile sau care ar putea pune în pericol ordinea publică, sănătatea publică sau securitatea naţională.

 

ARTICOLUL 6

 

Părţile contractante vor face schimb de specimene ale paşapoartelor lor de serviciu, pe canale diplomatice, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de 30 (treizeci) de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

În cazul introducerii unor noi tipuri de paşapoarte de serviciu ori în cazul înlocuirii celor existente, părţile contractante vor face

schimb de specimene, pe canale diplomatice, cu 30 de zile înainte de introducerea acestora.

Părţile contractante se vor informa reciproc despre orice modificare a legilor şi reglementărilor lor naţionale privind eliberarea paşapoartelor.

 

ARTICOLUL 7

 

Cetăţenii statului fiecărei părţi contractante care şi-au pierdut/deteriorat paşapoartele valabile prevăzute la art. 1 al prezentului acord sau cărora le-au lest furate aceste documente în timpul şederii pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante vor informa despre aceasta autorităţile competente ale părţii contractante.

Ei pot părăsi acel teritoriu pe baza documentelor valabile de identitate care le conferă dreptul de a trece frontiera, eliberate de o misiune diplomatică sau un oficiu consular al statului părţii contractante ai căror cetăţeni sunt, fără viză sau altă autorizaţie.

 

ARTICOLUL 8

 

Fiecare parte contractantă poate suspenda temporar prezentul acord fie în totalitate, fie în parte, pentru motive de protecţie a ordinii publice, sănătăţii publice sau securităţii naţionale.

Decizia privind suspendarea va fi notificată celeilalte părţi contractante pe canale diplomatice, nu mai târziu de 48 de ore înainte de intrarea sa în vigoare. Partea contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord va informa imediat

cealaltă parte contractantă de îndată ce motivele suspendării au încetat să existe.

 

ARTICOLUL 9

 

Orice dezacord privind interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului acord va fi soluţionat amiabil prin consultări sau negocieri între părţile contractante.

 

ARTICOLUL 10

 

Orice modificări sau completări pot fi făcute acestui acord prin consimţământul părţilor contractante. Modificările sau completările vor fi cuprinse în protocoale separate, care vor fi parte integrantă a prezentului acord şi vor intra în vigoare în concordanţă cu prevederile articolului 11 din acest acord.

 

ARTICOLUL 11

 

Prezentul acord se încheie pe durată nedeterminată.

Prezentul acord intră în vigoare la 30 (treizeci) de zile de la data primirii ultimei notificări scrise prin care părţile contractante se informează reciproc, pe canale diplomatice, cu privire la îndeplinirea procedurilor prevăzute de legislaţiile lor naţionale pentru intrarea sa în vigoare.

Fiecare parte contractantă poate denunţa prezentul acord dacă notifică în scris cealaltă parte contractantă pe canale diplomatice. Prezentul acord va înceta să se mai aplice la 30 (treizeci) de zile de la primirea unei asemenea notificări de către cealaltă parte contractantă.

Semnat la Baku la 10 martie 2016, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, azeră şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor divergenţe de interpretare, va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru Guvernul României,

Pentru Guvernul Republicii Azerbaidjan,

Daniel Ioniţă,

Khalaf Khalafov

secretar de stat

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 38 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 188 din 6 august 1993, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

Judeţul Brăila

Oraşul însurăţei şi comunele Berteştii de Jos, Stăncuţa, Tufeşti, Victoria şi Viziru trec din circumscripţia Judecătoriei însurăţei în circumscripţia Judecătoriei Brăila.

Comunele Bărăganul, Ciocile, Roşiori şi Zăvoaia trec din circumscripţia Judecătoriei însurăţei în circumscripţia Judecătoriei Făurei.

Art. II. - De la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, dosarele aflate pe rolul Judecătoriei însurăţei vor fi distribuite pe cate administrativă Judecătoriei Brăila sau, după caz, Făurei, de către preşedintele Tribunalului Brăila, în funcţie de circumscripţiile acestor instanţe.

Art. III. - Hotărârea Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 6 august 1993, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Raluca Alexandra Prună

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 476.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea la Bucureşti, în perioada 23-28 octombrie 2016, a Conferinţei Internaţionale a Asociaţiei Instituţiilor Corecţionale şi Penitenciare (I.C.P.A.)

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă normativele de cheltuieli pentru organizarea şi desfăşurarea la Bucureşti, în perioada 23- 28 octombrie2016, â Conferinţei Internaţionale a Asociaţiei Instituţiilor Corecţionale şi Penitenciare (I.C.P.A.), prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Finanţarea cheltuielilor necesare pentru organizarea şi desfăşurarea acţiunilor prevăzute la art. 1, în sumă totală de 51,8 mii lei, se suportă din prevederile bugetare aprobate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pe anul 2016, la capitolul 61.10 „Ordine publică şi siguranţa naţională”, titlul II „Bunuri şi servicii”.

(2) Devizul estimativ al acţiunilor prevăzute la art. 1 este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(3) Administraţia Naţională a Penitenciarelor răspunde de utilizarea fondurilor aferente organizării evenimentului, potrivit prevederilor legale.

Art. 3. - În scopul participării la activităţile prevăzute la art. 1 se aprobă invitarea în ţară a unui număr de maximum 450 de participanţi, străini şi români, prin derogare de la prevederile cap. I pct. 1, 3 şi 4 şi cap. II pct. 2 şi pct. 5 lit. C din Normele privind organizarea în ţară a acţiunilor de protocol şi a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific, precum şi cheltuielile ce se pot efectua în acest scop de către instituţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 552/1991 privind normele de organizare în ţară a acţiunilor de protocol, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează;

Ministrul justiţiei,

Raluca Alexandra Prună

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 6 iulie 2016.

Nr. 477.

 

ANEXA Nr. 1

 

NORMATIVELE DE CHELTUIELI

pentru organizarea şi desfăşurarea la Bucureşti, în perioada 23-28 octombrie 2016, a Conferinţei Internaţionale a Asociaţiei Instituţiilor Corecţionale

 

Nr. crt.

Tip cheltuială

Limita maximă

1.

Masă oficială - dineu oficial (24 octombrie 2016)

72 lei/persoană

2.

Trataţii sub formă de cafea, apă minerală, sucuri, sandvişuri (28 octombrie 2016)

36 lei/persoană

3.

Cadouri speakeri şi moderatori

50 lei/persoană

4.

Transport de la locaţia de cazare la două unităţi penitenciare din garnizoana Bucureşti

1.000 lei/autocar

 

ANEXA Nr. 2

 

DEVIZ ESTIMATIV

privind cheltuielile ocazionate de organizarea şi desfăşurarea Conferinţei I.C.P.A. În perioada 23-28 octombrie 2016, la Bucureşti

 

Nr. crt.

Activitate

Suma

(lei)

1.

Cheltuieli de masă/protocol/trataţii uzuale/dineu oficial/dejun, oferite în cadrul Conferinţei I.C.RA. pentru maximum 450 de persoane (străini şi români):

- dineu oficial oferit în seara zilei de 24 octombrie 2016, pentru maximum 450 de participanţi x 72 lei/pers. = 32.400 lei

32.400 lei

2.

Cheltuieli de protocol/trataţii uzuale/dineu oficial/dejun, oferite în cadrul Conferinţei I.C.P.A., cu ocazia vizitelor la două penitenciare din Bucureşti, pentru maximum 150 de persoane (străini şi români):

- trataţii sub formă de cafea, apă minerală, sucuri, sandvişuri oferite în data de 28 octombrie 2016, pentru maximum 150 de participanţi x 36 lei/pers. = 5.400 lei

5.400 lei

3.

Cadouri speakeri şi moderatori: 200 persoane x 50 lei/cadou = 10.000 lei

10.000 lei

4.

Transport de la hotel la două unităţi penitenciare din garnizoana Bucureşti oferit de ţara gazdă pentru maximum 150 de participanţi (4 autocare x 1.000 lei/autocar) = 4.000 lei

4.000 lei

 

TOTAL:

51.800 lei

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.