MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 536/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 536         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 18 iulie 2016

 

SUMAR

 

DECRETE

 

682. - Decret privind conferirea Ordinului Virtutea Militară

 

683. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

684. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

685. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

686. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

687. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

688. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

689. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

690. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

691. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

692. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

693. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

694. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

695. - Decret pentru numirea unui membru în Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 233 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408 alin. (3) şi art. 414 alin. (1) din Codul civil

 

Decizia nr. 234 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (1)-(4), alin. (5) în ce priveşte sintagma „şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/ cererea/plângerea va fi respinsă”, alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Decizia nr. 240 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

26. - Ordin pentru aprobarea Normei tehnice energetice privind determinarea consumului propriu tehnologic în reţelele electrice de interes public - NTE 013/16/00

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului Virtutea Militară

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 8 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Legii nr. 459/2002 privind Ordinul Virtutea Militară şi Medalia Virtutea Militară, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

în semn de apreciere a înaltului profesionalism şi a contribuţiei deosebite aduse la organizarea şi conducerea activităţilor specifice necesare mentenanţei tehnicii de comunicaţii şi informatică aflate în dotarea armatei, precum şi pentru depozitarea stocurilor de tehnică de comunicaţii şi informatică,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, domnului colonel Ene Gheorghe Gabriel, comandantul Bazei 191 logistică pentru comunicaţii şi informatică a Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii.,

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 13 iulie 2016.

Nr. 682.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin, (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 744/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 septembrie 2016, doamna Eugenia-Carmen Verdeş, judecător la Tribunalul Vâlcea, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 683.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 742/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 august 2016, doamna Iulia-Garofiţa Cărbune-Cosac, judecător la Tribunalul Constanţa, delegată în funcţia de preşedinte al Secţiei a II-a civile a Tribunalului Constanţa, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 684.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 740/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Mariana Grama, judecător la Tribunalul Gorj, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 685.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 745/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 11 septembrie 2016, doamna Olga-Melinda Sabău, judecător la Judecătoria Haţeg, delegată în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Haţeg, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 686.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 743/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 6 septembrie 2016, doamna Mariana Teodorescu, judecător la Tribunalul Suceava, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 687.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin, (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 738/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 septembrie 2016, domnul Marius-Daniel Cosma, judecător la Curtea de Apel Braşov, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 688.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 741/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 august 2016, domnul Teofil Boncu, judecător la Tribunalul Gorj, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 689.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 705/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Adriana Voicu, judecător la Judecătoria Răcari, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 690.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 703/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general-locotenent Ion Vasilache, procuror militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 691.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 aţin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 704/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 august 2016, domnul Martin Constantin, procuror cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 692.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 746/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Camelia Ciobotariu, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 693.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 739/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Nicolae Ihora, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 14 iulie 2016.

Nr. 694.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui membru în Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 283 alin. (3) şi art. 286 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Aura Cristina Mihăilă se numeşte în Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în calitate de membru, până la expirarea mandatului în curs, respectiv 10 octombrie 2016.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 15 iulie 2016.

Nr. 695.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 233

din 19 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408 alin. (3) şi ari. 414 alin. (1) din Codul civil

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408 alin. (3) şi art. 414 alin. (1) din Codul civil, excepţie ridicată de Regep Atila în Dosarul nr. 40,386/212/2014 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează Obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.249D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant că nu îşi poate asuma rolul de a crea, abroga sau modifica o normă juridică şi nu se poate substitui legiuitorului, ceea ce doreşte, de fapt, în prezenta cauză autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Pentru aceste motive pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 3 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 40.386/212/2014, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408 alin. (3) şi art. 414 alin. (1) din Codul civil, excepţie ridicată de Regep Atila într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în tăgada paternităţii şi în stabilirea filiaţiei.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 414 alin. (1) din Codul civil instituie prezumţia de paternitate în favoarea soţului, fără ca actuala reglementare să fie suficient de precisă în indicarea soţului atunci când mama concepe copilul într-o căsătorie anterioară, fără a încheia o nouă căsătorie, situaţie în care prezumţia de paternitate vizează un soţ inexistent. Absenţa din conţinutul normei a referinţei la calitatea de fost soţ se datorează intenţiei corecte a legiuitorului de a-l scuti pe fostul soţ de obligaţia de a suporta efectele unei prezumţii de paternitate chiar şi după desfiinţarea sau încetarea efectelor unei căsătorii anterioare. Aceasta, inclusiv datorită faptului că, odată aplicată, prezumţia de paternitate l-ar viza pe fostul soţ pe o durată de timp egală cu timpul legal al concepţiei reglementat de art. 412 din Codul civil, obligându-l să îi suporte efectele juridice.

6. Se mai susţine că noul Cod civil a înţeles să modifice optica legislativă asupra sferei de aplicare a prezumţiei de paternitate a fostului soţ al mamei, în sensul reducerii acesteia, datorată noilor realităţi sociale, precum şi a necesităţii de a proteja individul de efectele negative ale unei prezumţii de paternitate răsfrânte asupra ulterioarei sale vieţi private.

7. Se mai arată că noţiunea de copil din afara căsătoriei din cuprinsul art. 408 alin. (3) din Codul civil nu concordă cu cea prioritară a prevederilor art. 3 din Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei. Astfel, art. 408 alin. (3) din Codul civil se referă la „filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei”, şi nu la „filiaţia faţă de tată a tuturor copiilor născuţi în afara căsătoriei” în sensul art. 3 din Convenţie. Prin „copil din afara căsătoriei”, Convenţia înţelege copilul născut în afara căsătoriei, în timp ce Codul civil înţelege doar copilul conceput în afara căsătoriei.

8. În concluzie, arată că se impune înlăturarea ca neconstituţionale a prevederilor art. 414 alin. (1) din Codul civil privitoare la prezumţia de paternitate cu privire la copilul „conceput” în timpul căsătoriei, deoarece este contrar dreptului la viaţă privată şi intimă al fostului soţ ca acesta să suporte efectele prezumţiei de paternitate după desfiinţarea sau desfacerea căsătoriei, pe întreaga durată de timp aferentă timpului legal al concepţiei. De asemenea, este contrar dreptului la familie al fostului soţ, efectele prezumţiei de paternitate producându-se ulterior desfiinţării sau desfacerii căsătoriei sale anterioare.

9. Se încalcă şi regimul special de protecţie de care trebuie să se bucure copiii şi tinerii, care trebuie să beneficieze de stabilirea corectă a filiaţiei, în acord cu prevederile prioritare ale tratatelor internaţionale.

10. De vreme ce recunoaşterea filiaţiei faţă de copilul conceput şi născut în afara căsătoriei se poate face pe cale de recunoaştere, acelaşi lucru ar trebui să fie posibil, în absenţa opoziţiilor şi contestaţiilor, şi în cazul unui copil născut ulterior desfacerii sau desfiinţării unei căsătorii, fără să mai fie necesară parcurgerea traumatizantei proceduri a răsturnării prezumţiei de paternitate în cadrul unei acţiuni în tăgada paternităţii.

11. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, instituirea prezumţiei de paternitate având în vedere interesul exclusiv al copilului. Chiar dacă legiuitorul nu a inclus în textul criticat sintagma „fostul soţ”, este în interesul minorului stabilirea paternităţii în funcţie de starea civilă a mamei la data concepţiei copilului sau la data naşterii acestuia, fiind suficient ca la oricare dintre aceste momente mama să fi fost căsătorită, Prin instituirea prezumţiei de paternitate se urmăreşte protecţia ordinii publice şi a bunelor moravuri.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

14. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 408 alin. (3) şi art. 414 alin. (1) din Codul civil, care au următorul cuprins:

- Art. 408 alin. (3): „Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.”;

- Art. 414 alin. (1): „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei. “

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi a tinerilor. De asemenea, se invocă şi art. 3 din Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, la care România a aderat prin Legea nr. 101/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992, potrivit căruia „Filiaţia faţă de tată a tuturor copiilor născuţi în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoaştere voluntară sau prin hotărârea judecătorească”.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate referitoare la modul de stabilire a filiaţiei, respectiv filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, şi cele referitoare la prezumţia de paternitate, potrivit cărora copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei, nu sunt de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la viaţa intimă, familială şi privată sau a celor referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.

20. Astfel, stabilirea filiaţiei faţă de tată diferă în cazul copilului din căsătorie faţă de cazul copilului din afara căsătoriei. Dacă pentru copilul născut din afara căsătoriei se poate stabili prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, paternitatea din căsătorie se stabileşte prin aplicarea prezumţiei de paternitate, respectiv copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei. În ceea ce priveşte concepţia, având în vedere că nu se poate determina cu precizie data concepţiei unui copil, legiuitorul, pe baza datelor ştiinţifice medicale privind durata minimă şi maximă a sarcinii, a stabilit că timpul legal al concepţiunii este cuprins între a 300-a zi şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului [art. 412 alin. (1) din Codul civil]. Instituirea prezumţiei de paternitate are în vedere interesul exclusiv al copilului şi are raţiunea în ideea de protecţie a ordinii publice şi a bunelor moravuri.

21. Răsturnarea prezumţiei de paternitate poate fi făcută potrivit art. 429 din Codul civil pe cale de acţiune, titulari ai dreptului la acţiune fiind soţul mamei, mama, tatăl biologic, precum şi copilul. Tatăl biologic poate introduce acţiune împotriva soţului mamei şi a copilului. Potrivit art. 414 alin. (2) din Codul civil, paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate ti tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

22. Referitor la critica privind faptul că în cuprinsul art. 414 din Codul civil nu este inclusă sintagma „fostul soţ”, Curtea apreciază că stabilirea paternităţii în funcţie de starea civilă a mamei la data concepţiei copilului sau la data naşterii acestuia, fiind suficient ca la oricare dintre aceste momente mama să fie căsătorită, este în interesul superior al copilului.

23. Mai mult, Curtea reţine că din dispoziţiile constituţionale ale art. 48 alin. (3), potrivit cărora „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie”, rezultă, fără putere de tăgadă, că un copil din căsătorie este cel conceput sau născut în timpul căsătoriei. Legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere în privinţa acestor exigenţe constituţionale, prezumţia de paternitate fiind o măsură indisolubilă şi intrinsecă legată de familie şi de protecţia pe care legea o acordă acesteia. Astfel, se asigură un climat de ordine şi securitate juridică în privinţa filiaţiei copilului rezultat din căsătorie şi o măsură de protejare a ordinii publice şi a bunelor moravuri.

24. Aşadar, stabilirea paternităţii copilului din căsătorie prin aplicarea prezumţiei de paternitate, reglementată de art. 414 din Codul civil, potrivit căruia „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”, şi stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei fie prin recunoaşterea voluntară din partea pretinsului tată, fie prin acţiune în justiţie pentru stabilirea paternităţii nu sunt de natură a aduce atingere dispoziţiilor şi principiilor constituţionale invocate.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Regep Atila în Dosarul nr. 40.386/212/2014 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 408 alin. (3) şi art. 414 alin. (1) din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 234

din 19 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (1)-(4), alin. (5) în ce priveşte sintagma „fisă prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă”, alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271 * din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Financiar Urban - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 6.819/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.252D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Unitatea Administrativ-Teritorială - Oraşul Otopeni a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 8.819 din 25 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.819/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Financiar Urban - S.R.L. din Piteşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 s-au introdus în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prevederile art. 2711, scopul declarat al acestei modificări legislative fiind acela de a adopta măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive. Art. 2711 impune constituirea de către contestatori, alţii decât autoritatea contractantă, a unei garanţii de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia. Textul dispune pierderea garanţiei de bună conduită în situaţia în care contestaţia este respinsă. Deşi este percepută cu titlu de garanţie, adică o sumă de bani ce rămâne la dispoziţia organului administrativ pe durata soluţionării contestaţiilor şi care ar putea fi utilizată doar spre a fi îndestulate pretenţiile părţii care ar dovedi că a suferit un prejudiciu din exercitarea unei asemenea acţiuni (cum este cazul cauţiunilor judiciare), în cazul garanţiei de bună conduită soluţia este de reţinere a acestei sume pentru simplul fapt că a fost respinsă contestaţia. În realitate nu este vorba despre o garanţie, ci despre o taxă instituită în sarcina contestatorului, taxă ce nu ar fi percepută decât în situaţia în care contestaţia ar fi admisă.

7. Astfel, prevederile criticate sunt contrare art. 21 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu se poate impune unui subiect de drept care adoptă decizia de a se supune unei jurisdicţii administrative să achite o taxă în situaţia în care contestaţia este respinsă, fiind evident că procedura în faţa Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor este o procedură administrativă, având în vedere dispoziţiile art. 257 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

8. Menţionează că textul criticat nu prevede posibilitatea autorităţii contractante de a reţine din garanţia de bună conduită o sumă de bani egală cu despăgubirea ce s-ar cuveni pentru exercitarea cu rea-credinţă a dreptului de a contesta, ci obligaţia de a reţine întreaga sumă de bani constituită cu titlu de garanţie de bună conduită, Ideea de a nu condiţiona reţinerea sumei constituite cu titlu de garanţie de existenţa unui prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante şi de a reţine întreaga sumă constituită cu acest titlu în orice caz de respingere a contestaţiei nu este specifică noţiunii de garanţie. Se instituie în sarcina contestatorului obligaţia de a plăti o taxă, şi nu de a constitui o garanţie, taxă datorată la depunerea contestaţiei şi reţinută în situaţia în care contestaţia este respinsă. Nu simpla respingere a contestaţiei trebuie să constituie motivul pentru reţinerea garanţiei de bună conduită, după cum nici obligaţia de a constitui această garanţie nu trebuie să reprezinte un fine de neprimire pentru soluţionarea contestaţiei. Astfel, este evident că în aceste circumstanţe nu se mai poate vorbi despre jurisdicţii administrative gratuite, ci despre taxe impuse anumitor subiecte de drept care, potrivit legii, au dreptul să sesizeze un organ administrativ.

9. În fine, arată că instanţa de contencios constituţional a reţinut, în jurisprudenţa sa, că nu s-ar aduce atingere caracterului gratuit al jurisdicţiilor administrative pentru că suma impusă contestatarilor cu titlu de garanţie de bună conduită nu este încasată, în cazul respingerii, de către Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, ci de către autoritatea contractantă. Or, pentru contestator nu are importanţă cine încasează această sumă, întrucât scopul art. 21 din Constituţie este acela de a nu impune contestatorului ce se adresează unui organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale o sarcină pecuniară pentru formularea contestaţiei.

10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, atât prin prisma dispoziţiilor constituţionale invocate, respectiv art. 21 alin. (4), această garanţie fiind în primul rând prea împovărătoare în litigiile privind achiziţiile publice, care, deşi nu are natura juridică a unei taxe judiciare de timbru, este de natură a afecta caracterul gratuit al jurisdicţiei administrative, în contextul în care este prevăzută ca o condiţie de admisibilitate a contestaţiei sau plângerii, astfel încât ea trebuie înaintată odată cu depunerea contestaţiei sau plângerii. Pe de altă parte, prezumându-se că respingerea plângerii nu reprezintă buna conduită, care conduce automat la reţinerea garanţiei, încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, întrucât jurisdicţiile administrative sunt gratuite, indiferent ce soluţie adoptă autoritatea administrativ-jurisdicţională, situaţia respingerii contestaţiei/plângerii reprezentând consecinţa unui act de jurisdicţie, fără să fie în mod automat un rezultat al relei conduite a contestatorului/petentului. De asemenea apreciază că se încalcă principiul accesului liber la justiţie, în condiţiile în care ofertantul căruia i s-a respins oferta nu se poate adresa justiţiei decât dacă indisponibilizează o sumă consistentă, pe durata desfăşurării procedurilor în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi a instanţei de judecată, consemnarea acestei garanţii fiind o condiţie de admisibilitate a contestaţiei/plângerii. Totodată, consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale şi prin prisma faptul ui că încalcă principiul proporţionalităţii. Având în vedere că dispoziţiile referitoare la obligaţia ofertanţilor de a constitui garanţia de participare în scopul de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestora pe întreaga perioadă derulată până la încheierea contractului sunt în vigoare, constituirea unei garanţii în plus, pentru asigurarea aceluiaşi risc, nu este adecvată scopului reglementării şi este de natură să încalce dispoziţiile art. 21 din Constituţie.

11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sens în care arată că, în ceea ce priveşte caracterul neoneros al procedurii jurisdicţional-administrative, sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită se fac venit la autoritatea contractantă, fără a constitui o taxă pentru administrarea justiţiei sau prestarea unor servicii de către aceasta sau, după caz, de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014. Având în vedere motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 2711 alin. (1)-(4), alin. (5) în ce priveşte sintagma „şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă”, alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, care au următorul cuprins:

- Art. 271T (1) în scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.

(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).

(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.

(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:

a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);

b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.

(5) Garanţia de bună conduită trebuie [...] şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.

(6) în cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile ari. 2712 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform ari. 281.”

16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (4) potrivit căruia „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite*

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi a constatat că sintagma „şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă” este neconstituţională.

18. Ca atare, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale” şi reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 alin. (5) [în ce priveşte sintagma „şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a devenit inadmisibilă.

19. De asemenea, Curtea observă că, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a constituit garanţia de bună conduită, iar, potrivit art. 2711 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aceste prevederi instituie condiţiile de valabilitate ale garanţiei de bună conduită şi cazurile reţinerii acesteia. Prin urmare, având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei deduse judecăţii, Curtea constată că prevederile art. 2711 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, astfel cum stabileşte art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 alin. (6) este inadmisibilă.

20. Referitor la prevederile art. 2711 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 se constată că are incidenţă jurisprudenţa recentă a instanţei de contencios constituţional, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 766 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2016, sau Decizia nr. 753 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2016. Astfel, analizând dispoziţiile ce reglementează procedura soluţionării contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor prin raportare la normele constituţionale care consacră gratuitatea jurisdicţiilor administrative, art. 21 alin. (4) din Constituţie, Curtea a constatat că nu există nicio normă care să ateste existenţa vreunei taxe sau cauţiuni care să se facă venit la bugetul de stat ori la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale. Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012). Curtea a reţinut, totodată, că soluţia legislativă criticată respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale, întrucât sumele reprezentând garanţia de bună conduită se fac venit la autoritatea contractantă, fără a constitui o taxă pentru administrarea justiţiei sau prestarea unor servicii de către aceasta ori, după caz, de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

21. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ-jurisdicţionale, ci o prevăd ca o facultate de care beneficiază persoana care se consideră vătămată. Raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cale a fost aceea de a institui o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept, având în vedere faptul că soluţionarea conte staţiilor în materia achiziţiilor publice este necesar să se desfăşoare şi să se judece după o procedură caracterizată prin celeritate. Existenţa acestei căi nu împiedică respectiva persoană să apeleze direct la calea de atac judiciară, în măsura în care apreciază că aceasta îi serveşte mai bine interesele, Nicio dispoziţie din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu prevede că actele autorităţilor contractante pot fi atacate numai la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel cum nicio dispoziţie din acelaşi act normativ nu împiedică persoana să se adreseze instanţelor de judecată. Neexistând stabilită o interdicţie în privinţa sesizării directe a instanţelor de judecată, persoanele pot recurge la această sesizare (Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012).

22. De altfel, Curtea a constatat că această garanţie de bună conduită are semnificaţia unei cauţiuni menite să asigure exercitarea corespunzătoare şi neabuzivă a drepturilor procesuale, cu toate consecinţele procesuale care decurg din finalitatea urmărită prin instituirea acesteia (Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, paragraful 41).

23. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la faptul că „textul criticat nu prevede posibilitatea autorităţii contractante de a reţine din garanţia de bună conduită o sumă de bani egală cu despăgubirea ce s-ar cuveni pentru exercitarea cu rea-credinţă a dreptului de a contesta, ci obligaţia de a reţine întreaga sumă de bani constituită cu titlu de garanţie de bună conduită”, este de menţionat că instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată, a constatat că dispoziţiile art. 2712 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care prevăd reţinerea necondiţionată a garanţiei de bună conduită în cazul respingerii contestaţiei/cererii/plângerii, sunt neconstituţionale, întrucât este îngrădit accesul liber la justiţie - art. 21 alin. (1) din Constituţie, prin descurajarea contestatorului de a formula o contestaţie/cerere/plângere, considerându-se de plano că orice respingere se converteşte într-o sancţiune pentru un comportament necorespunzător.

24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi cu unanimitate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (5) în ce priveşte sintagma „şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă” ş\ a dispoziţiilor art. 2711 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Financiar Urban - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 6.819/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 2711 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (5) în ce priveşte sintagma „şi să prevadă piaţa necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă” din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

3. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 240

din 19 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind  acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 826/99/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.527D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 8 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 826/99/2014, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de către instanţa judecătorească într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (denumită în continuare A.N.R.P.) împotriva Sentinţei civile nr. 2.222/CA din 18 noiembrie 2014 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Raluca Ornella Manele (Andronescu) şi a fost obligată pârâta la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire, stabilite prin Hotărârea nr. 468 din 26 iunie 2008 a Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroacti vită ţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi celor ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. În acest sens arată că, după pronunţarea sentinţei recurate în prezenta cauză, sentinţă prin care s-a dispus obligarea A.N.R.P. la plata despăgubirilor, a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014, care a adus importante modificări procedurii de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legilor nr. 9/1998 şi nr. 290/2003, modificările referindu-se şi la termenele de plată, dar şi la competenţele instituţiilor de stat de efectuare a plăţilor despăgubirilor. Mai arată instanţa că reclamanta se află în situaţia prevăzută la art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014, pe numele său fiind emisă o hotărâre a comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003 prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora, hotărâre anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Or, potrivit legii noi, în cazul său, plata urmează a se face eşalonat, iar potrivit art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014, A.N.R.P. are obligaţia emiterii unor titluri de plată anuale, urmând ca, potrivit art. 11 din legea nouă, plata efectivă să se realizeze de Ministerul Finanţelor Publice.

6. Instanţa de judecată observă că, prin intervenirea noii legi, ulterioare chiar pronunţării sentinţei primei instanţe, statul, debitor în prezenta cauză, „apare a face posibilă blocarea acţiunii reclamantei la instanţa de judecată, fie prin invocarea excepţiei prematurităţii, fie prin cea a lipsei de calitate procesuală”. Astfel, dacă la momentul sesizării instanţei de judecată, legea procedurală specială nu prevedea condiţii speciale de solicitare a plăţii de despăgubiri, la acel moment o acţiune ca cea a reclamantei putând fi introdusă împotriva pârâtei (în temeiul art. 11 din Legea nr. 290/2003), „pe parcursul judecăţii au apărut dispoziţii de procedură emise de debitor care apar a fi de natură fie de a nu mai primi părţile în cauză (faţă de obiectul acţiunii - obligare la plată, potrivit Legii nr. 164/2014, calitate procesuală ar avea Ministerul Finanţelor Publice), fie a nu primi chiar acţiunea (plata efectivă făcându-se după o altă operaţiune administrativă, adică doar după emiterea titlului de plată, potrivit Legii nr. 164/2014). Or, nici părţile şi nici obiectul acţiunii nu pot fi modificate în recurs, fază în care se află reclamanta.” în concluzie, instanţa de judecată consideră că art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, care impune aplicarea acestei legi inclusiv la litigiile aflate pe roi introduse anterior intrării ei în vigoare, „este de natură a afecta principiul neretroactivităţii legii, deoarece modificările aparent procedurale aduse de această lege apar a fi de natură a afecta raporturile juridice primordiale dintre părţi, dar şi principiul accesului neîngrădit la instanţa de judecată, cât timp statul, în calitatea sa de legiuitor şi de pârât debitor, ar putea determina cursul proceselor, împiedicând reclamanţii creditori la apărarea drepturilor pe care le pretindeau la formularea acţiunii.”

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că normele criticate se aplică numai pentru viitor, neputându-se reţine aplicarea acestora retroactivă. În raport cu art. 21 din Constituţie menţionează că dispoziţiile de lege criticate nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent plăţii eşalonate, stabilite de legiuitor. În plus, măsurile reglementate prin Legea nr. 164/2014 au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de piaţă a autorităţii statale şi se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de-o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică naţională şi internaţională.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât se aplică după intrarea lor în vigoare având domeniul lor propriu de aplicare, iar ele însele nu sunt de natură a curma procesul aflat pe rolul unei instanţe. Un act normativ nou (în speţă, Legea nr. 164/2014) nu face altceva decât să refuze supravieţuirea anumitor dispoziţii din legislaţia anterioară în materie şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare şi nu este retroactiv atât timp cât nu se aplică unor raporturi juridice finalizate în temeiul actului normativ abrogat. Este adevărat că acţiunea în justiţie a fost promovată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014 (şi anume 18 decembrie 2014), prin care s-au instituit noi termene de soluţionare a dosarelor şi modalităţi de plată a despăgubirilor stabilite, iar în timpul litigiului a intervenit Legea nr. 164/2014, care se aplică şi cauzelor aflate pe rol. Însă, în prezenta cauză, instanţa a apreciat că reclamantei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014, potrivit căruia „Actul administrativ prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora este, după caz: a) hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, emisă înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi”, ceea ce conduce la aplicarea art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabileşte că „Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.” Prin urmare, din economia normelor indicate nu rezultă că după terminarea procesului ar putea interveni o reluare a noii proceduri administrative, ci doar plata eşalonată. Pe de altă parte, raportat la susţinerile instanţei de judecată - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate privind blocarea acţiunii reclamantei la accesul la instanţa judecătorească, Avocatul Poporului consideră că modul de interpretare a unei legi şi de aplicare a unui act normativ nou asupra proceselor aflate pe rol nu poate fi decât de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti. În această situaţie, Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei în stabilirea legii aplicabile litigiului, în condiţiile în care, în virtutea rolului ei activ, instanţa de judecată tocmai acest lucru trebuie să îl realizeze. Referitor la susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privind excepţia prematurităţii acţiunii invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27februarie 2014. Evidenţiind situaţia dintr-o perspectivă de ansamblu, Avocatul Poporului menţionează că aplicarea retroactivă a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 cu incidenţa noilor termene instituite de acest act normativ putea conduce la o situaţie similară celei reglementate de art. 4 teza a două raportate la art. 33 şi la art. 34 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, doar în măsura în care printr-o hotărâre judecătorească s-ar dispune reluarea fazei administrative. Ca atare, cu luarea în considerare a celor stabilite de instanţa de contencios constituţional, dar şi a faptului că în prezenta speţă invocarea excepţiei prematurităţii sau a lipsei calităţii procesuale nu ar determina o suprimare a procesului şi reluarea fazei administrative de soluţionare a dosarelor de acordare a despăgubirilor, cu respectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 164/2014, Avocatul Poporului consideră că neconstituţionalitatea normelor criticate nu poate fi pusă în discuţie.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosar de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins: „Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare. “

13. Instanţa de judecată susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi celor ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare. Curtea respingând ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate, prin deciziile nr. 855 şi nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, şi prin deciziile nr. 14 şi nr. 15 din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016.

15. Prin Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, precitată, paragraful 15, Curtea a constatat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate care instituie reguli privind plata despăgubirilor nu au caracter retroactiv. În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). La paragraful 16 al aceleiaşi decizii, Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014.

16. Prin Decizia nr. 865 din 10 decembrie 2015, precitată, paragraful 24, Curtea a reţinut că normele de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalităţii de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existenţa sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată şi hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, la paragrafele 26 şi 27 ale aceleiaşi decizii, Curtea a constatat că, distingând între stabilirea despăgubirilor - art. 3 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, şi plata acestora - art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul a stabilit că prevederile de lege referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, pentru care nu s-a efectuat piaţa, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, plata despăgubirilor se efectuează, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 164/2014. Aşadar, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate instituie reguli privind plata despăgubirilor fără a avea un caracter retroactiv.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate de Curte prin deciziile sus-menţionate, precum şi considerentele acestora îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

18. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 din Constituţie, potrivit căreia se blochează acţiunile în justiţie, Curtea reţine că şi aceasta este neîntemeiată, de vreme ce dispoziţiile de lege criticate nu împiedică dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale, ci doar stabilesc că prevederile referitoare la plata despăgubirilor - în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 164/2014 - se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, nu se neagă dreptul de formula cereri în justiţie având ca obiect stabilirea de despăgubiri şi nici nu se blochează acţiunile în justiţie, aşa cum susţine autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 826/99/2014 şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei tehnice energetice privind determinarea consumului propriu tehnologic în reţelele electrice de interes public - NTE 013/16/00

 

Având în vedere prevederile art. 36 alin. (7) lit. n) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) şi ale art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma tehnică energetică privind determinarea consumului propriu tehnologic în reţelele electrice de interes public - NTE 013/16/00, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Operatorul de transport şi de sistem, precum şi operatorii de distribuţie a energiei electrice duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar departamentele de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 22 iunie 2016.

Nr. 26.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.