MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 543/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 543         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 19 iulie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

156. - Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor

 

698. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor

 

704. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Comandor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 257 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. b) şi ale art. 2151 alin. (8) cu referire la art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

852. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.731/2015 privind instituirea schemei de ajutor de minimis „Sprijin acordat microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici din spaţiul rural pentru înfiinţarea şi dezvoltarea activităţilor economice neagricole

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

39. - Hotărâre pentru completarea Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 35/2014 privind aprobarea cotizaţiilor şi taxelor pentru membrii Camerei Auditorilor Financiari din România, persoane fizice şi juridice, şi pentru membrii stagiari în activitatea de audit financiar

 

LEGI ŞI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 13 din 27 ianuarie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, adoptată în temeiul art. 1 pct. II.2 din Legea nr. 346/2015 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 29 ianuarie 2016, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, după punctul 2 se introduc două noi puncte, punctele 21 şi 22, cu următorul cuprins:

„21. La articolul 3, după punctul 25 se introduce un nou punct, punctul 26, cu următorul cuprins:

«26. clădire frecvent vizitată de public - clădire cu o suprafaţă utilă totală de peste 250 m2 în care se desfăşoară activităţi cotidiene sau periodice de interes general şi/sau comunitar, social, cultural, comercial şi altele asemenea şi care are spaţiu/spaţii cu funcţiunea/funcţiuni destinată/destinate accesului şi prezenţei publicului temporar sau permanent în acesta/acestea.»

22. La articolul 9, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 9. - (1) Pentru clădirile noi/ansamblurile de clădiri prevăzute la art. 6 alin. (1), prin certificatul de urbanism emis de autorităţile administraţiei publice locale/judeţene competente, în vederea obţinerii, în condiţiile legii, a autorizaţiei de construire pentru clădiri, pe lângă obligativitatea respectării cerinţelor minime de performanţă energetică, se va solicita întocmirea unui studiu privind posibilitatea utilizării unor sisteme alternative de eficienţă ridicată, în funcţie de fezabilitatea acestora din punct de vedere tehnic, economic şi al mediului înconjurător.»“

2. La articolul I punctul 5, după alineatul (3) al articolului 14 se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) Pentru încadrarea în termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) privind realizarea clădirilor noi al căror consum de energie este aproape egal cu zero, prin certificatul de urbanism emis de autorităţile administraţiei publice locale competente în vederea obţinerii, în condiţiile legii, a autorizaţiei de construire, se va solicita încadrarea necesarului de energie al clădirilor în nivelurile prevăzute în reglementările tehnice specifice.”

3. La articolul I, după punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 51, cu următorul cuprins:

„51. La articolul 18, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(6) Certificatul cuprinde recomandări de reducere a consumurilor de energie ale clădirii, cu estimarea economiei de energie prin realizarea măsurilor de creştere a performanţei energetice a clădirii, inclusiv precizări de unde se pot obţine informaţii mai detaliate, precum: rentabilitatea recomandărilor formulate, procedura care trebuie urmată pentru punerea în practică a recomandărilor, stimulente financiare sau de altă natură şi posibilităţi de finanţare.»“

4. La articolul I, punctul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„10. La articolul 30 alineatul (2), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«a) verificarea afişării certificatului la clădirile cu o suprafaţă utilă totală de peste 250 m2, prevăzute la art. 22 alin. (4), care sunt frecvent vizitate de public;

b) verificarea anuală, prin sondaj, a minimum 10% din certificatele şi rapoartele de audit energetic, precum şi din rapoartele de inspecţie a sistemelor de încălzire şi de climatizare, înregistrate anual în băncile de date specifice.»“

5. La articolul I, punctul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„12. La articolul 32 alineatul (1), literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«b) nerespectarea obligaţiei auditorului energetic pentru clădiri şi a expertului tehnic atestat de a transmite, în format electronic, la termenul stabilit prin lege, conţinutul documentelor prevăzute la art. 28 alin. (2);

c) nerespectarea obligaţiei de afişare a certificatului de către proprietarii/administratorii clădirilor cu o suprafaţă utilă totală de peste 250 m2, prevăzute la art. 22 alin. (4), care sunt frecvent vizitate de public;»“.

6. La articolul I punctul 14, litera i) a alineatului (1) al articolului 32 se abrogă.

7. La articolul I, după punctul 14 se introduce un nou punct, punctul 141, cu următorul cuprins:

„141. La articolul 32, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) Emiterea certificatului de urbanism de către autorităţile administraţiei publice locale/judeţene competente, în vederea emiterii autorizaţiei de construire, cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (31), se consideră certificat de urbanism incomplet, constituie contravenţie şi se sancţionează conform prevederilor art. 26 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.»“

8. La articolul I punctul 15, litera b) a alineatului (3) al articolului 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) cele prevăzute la lit. b1), d), f), g) şi h), cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei;”.

9. La articolul I, după punctul 15 se introduce un nou punct, punctul 151, cu următorul cuprins:

„151. După articolul 33 se introduce un nou articol, articolul 331, cu următorul cuprins:

«Art. 331. - În cazul constatării contravenţiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. b1) şi e) şi aplicării sancţiunilor corespunzătoare de către persoanele cu atribuţii de control din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în baza rapoartelor prevăzute la art. 30 alin. (3), poate dispune, prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, ca sancţiune complementară, suspendarea dreptului de practică al auditorilor energetici pentru clădiri şi/sau al experţilor tehnici sancţionaţi contravenţional, pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 12 luni, proporţional cu nivelul amenzilor aplicate şi în funcţie de natura şi gravitatea faptei.»“

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANT1N- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 15 iulie 2016.

Nr. 156.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 15 iulie 2016.

Nr. 698.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Comandor

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului naţional Steaua României, republicată, cu modificările ulterioare,

în semn de înaltă apreciere şi recunoaştere pentru întreaga carieră sportivă, pentru rezultatele remarcabile obţinute în calitate de reprezentant al României, precum şi pentru implicarea în popularizarea sportului în rândul tinerilor,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Comandor domnului Ilie Gheorghe Năstase, jucător profesionist de tenis de câmp.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 19 iulie 2016.

Nr. 704.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 257

din 5 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. b) şi ale art. 2151 alin. (8) cu referire la art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. b) şi ale art. 2151 alin. (8) cu referire la art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Şaitoş Ioan şi Tarr Attila Csongor în Dosarul nr. 431/35/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.665D/2015.

2. La apelul nominal răspunde pentru autorii excepţiei domnul avocat Răzvan Doseanu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsă fiind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Apreciază că durata măsurii controlului judiciar în procedura de cameră preliminară nu este reglementată. Dispoziţiile art. 2151 alin. (8) din Codul de procedură penală vizează o durată de 5 ani în cursul judecăţii care se calculează de la momentul sesizării instanţei de judecată. Apreciază că termenul de 60 de zile referitor la soluţionarea cauzei în faza camerei preliminare este un termen de recomandare care nu poate avea vreun efect asupra duratei măsurii controlului judiciar în această fază procesuală. Astfel, sunt încălcate prevederile art. 23, art. 25 şi art. 53 din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală arată că limitarea impusă judecătorului de cameră preliminară, ca doar în situaţia excluderii tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală să poată restitui cauza la parchet, încalcă prevederile constituţionale ale art. 124.

4. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2151 alin. (8) coroborate cu cele ale art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală arată că pentru nicio măsură preventivă legiuitorul nu a prevăzut o durată distinctă a măsurilor preventive în cadrul procedurii de cameră preliminară. Atunci când legiuitorul vorbeşte despre durata măsurii preventive dincolo de faza urmăririi penale acesta are în vedere momentul sesizării instanţei prin rechizitoriu, aşadar duratele maxime ale măsurilor preventive prevăzute pentru faza judecăţii includ şi duratele aferente procedurii camerei preliminare. Astfel, este evident că termenul reglementat de art. 2151 alin. (8) din Codul de procedură penală are în vedere şi durata controlului judiciar dispus în procedura camerei preliminare. Referitor la dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece se solicită modificarea textului criticat prin introducerea, de către instanţa de contencios constituţional, a unei noi competenţe pentru judecătorul de cameră preliminară. Susţine că abordarea autorului excepţiei este eronată, deoarece în faza camerei preliminare se verifică doar legalitatea şi loialitatea administrării probelor şi nu utilitatea şi pertinenţa lor. Este posibil ca probele rămase să fie utile şi pertinente şi să dovedească vinovăţia inculpatului. În ipoteza în care probele rămase nu dovedesc vinovăţia inculpatului instanţa de judecată are posibilitatea, potrivit art. 16 lit. c) din Codul de procedură penală, să dispună achitarea acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea penală nr. 61/CP/2Q15 din data de 10 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 431/35/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. b) şi art. 2151 alin. (8) cu referire la art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Şaitoş Ioan şi Tarr Attila Csongor, cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece, în situaţia în care judecătorul de cameră preliminară exclude doar în parte probele administrate în cu[sul urmăririi penale, acesta nu poate restitui cauza la parchet. În acest caz, doar procurorul, care este subordonat ierarhic, are posibilitatea de a cere restituirea cauzei la parchet, iar judecătorul, care este independent şi se supune numai legii, nu poate dispune restituirea în caz de constatare a unor grave deficienţe ale urmăririi penale cu consecinţa excluderii probelor esenţiale, decât atunci când procurorul o cere. Astfel, se încalcă prevederile constituţionale ale art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23, art. 24, art. 124 alin. (3) şi art. 126 alin. (1), precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

7. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2151 alin. (8) din Codul de procedură penală, arată că acestea nu reglementează durata maximă a măsurii controlului judiciar în procedura de cameră preliminară, ceea ce atrage caracterul neconstituţional al acestora, de vreme ce judecătorul poate menţine măsura controlului judiciar pentru perioade nelimitate de timp, fiind astfel restrâns, în mod nelimitat temporal, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizate de conţinutul acestei măsuri. 6 asemenea restrângere este neconstituţională, întrucât încalcă principiul proporţionalităţii, afectând substanţa drepturilor fundamentale vizate, nerezumându-se la restrângerea exerciţiului acestora. De asemenea, textul criticat este imprecis şi imprevizibil, deoarece, folosind termenul de .judecată”, legiuitorul lasă loc de interpretare, neprecizându-se dacă în această sintagmă este cuprinsă şi durata camerei preliminare sau exclusiv durata judecăţii efective.

8. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori arată că procedura camerei preliminare constituie o fază de sine-stătătoare a procesului penal, separată atât de faza de urmărire penală, cât şi de cea de judecată, constituind cel mai important exerciţiu al funcţiei judiciare prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, acela de verificare a legalităţii trimiterii în judecată. Această funcţie nu are semnificaţia unei puneri sub acuzare, camera preliminară nefiind o procedură de punere sub acuzare, această funcţie rămânând atributul exclusiv al procurorului, în cadrul urmăririi penale. Faza procesuală a camerei preliminare are principala menire de a pregăti cauza în vederea exercitării funcţiei de judecată, iar în cadrul acesteia din urmă, instanţa se preocupă numai de aspectele de fond ale acuzaţiei, fiind scutită de examenul de legalitate a rechizitoriului şi a materialului de urmărire penală. De asemenea, menţionează că inexistenţa posibilităţii de restituire a cauzei la parchet, în cazul în care se exclud doar o parte a probelor administrate în faza de urmărire penală, nu reprezintă o problemă de constituţionalitate şi nu aduce atingere dreptului la apărare, prezumţiei de nevinovăţie şi nici dreptului la un proces echitabil.

9. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 alin. (8) cu referire la art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, instanţa de judecată apreciază că nici aceasta nu este întemeiată. Arată că, prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014, după art. 215 din Codul de procedură penală a fost introdus un nou articol, art. 2151, care la alin. (8) prevede că, în cursul judecaţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată. În raport cu sintagma folosită de legiuitor „nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată”, ţinând seama şi de termenele stabilite prin art. 343, art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin dispoziţiilor art. 23, art. 25, art. 53 şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind evident că nu suntem în prezenţa unei durate nelimitate pentru care poate fi dispusă măsura.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul apreciază că, din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că autorii acesteia, în fapt, nu critică dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală pentru ceea ce conţin acestea, ci pentru ceea ce nu conţin, astfel încât nu ne aflăm în prezenţa unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate. Consideră că raţiunile care au fundamentat soluţia din Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 13 februarie 2007 sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte prezenta cauză, de aceea excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În subsidiar, apreciază că excepţia este neîntemeiată. Dispoziţiile criticate nu afectează dreptul inculpatului a cărei cauză nu a fost restituită la parchet de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. De asemenea, reţine că dispoziţiile criticate nu îngrădesc dreptul inculpatului de a fi asistat de un avocat, ales sau numit din oficiu, avocat care are dreptul să consulte actele dosarului, să exercite drepturile procesuale ale inculpatului, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepţii şi obiecţiuni şi nici nu afectează dreptul acestuia de a beneficia de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, arată că vinovăţia inculpatului urmează a fi stabilită de o instanţă de judecată după administrarea de probe şi în urma unui proces în care se va bucura de toate garanţiile constituţionale.

12. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2151 alin. (8) raportat la art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, Guvernul opinează că aceasta este neîntemeiată. Din coroborarea art. 207 alin. (7), art. 2151 alin. (7), art. 343 şi art. 348 din Codul de procedură penală rezultă durata maximă pe care judecătorul de cameră preliminară poate dispune măsura preventivă a controlului judiciar, care este egală cu durata procedurii în cameră preliminară, aceasta din urmă neputând depăşi 60 de zile. De asemenea, apreciază că nici critica raportată la prevederile art. 25 din Constituţie nu este întemeiată.

13. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că procedura camerei preliminare are în vedere soluţionarea aspectelor ce ţin în mod special de legalitatea trimiterii în judecată şi a administrării probelor, scopul acestei instituţii inovatoare fiind de a se asigura premisele soluţionării cu celeritate a cauzei în fond. În măsura în care toate probele administrate în cursul urmăririi penale sunt excluse de judecătorul de cameră preliminară, este firesc să se dispună restituirea cauzei la parchet. Astfel, în acord cu prevederile art. 126 din Constituţie, judecătorul de cameră preliminară este suveran asupra stabilirii legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente.

14. În ceea ce priveşte critica referitoare la durata măsurii controlului judiciar în procedura de cameră preliminară, observă că, deşi petenţii au indicat art. 2151 alin. (8) din Codul de procedură penală, textul incident este art. 2151 alin. (7), potrivit căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile. Ca atare, interpretând sistematic legea, se observă că, din coroborarea textelor legale criticate cu dispoziţiile art. 343 din Codul de procedură penala, potrivit cărora durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă, rezultă fără dubii că măsura controlului judiciar poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară pe o durată de maxim 60 de zile. Astfel, nu se poate reţine nicio contradicţie între textele legale indicate şi prevederile constituţionale ale art. 23, art. 25 şi art. 53.

15. Totodată, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt suficient de clare, predictibile şi neechivoce, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia, în concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul respectării obligatorii a legilor.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. b) şi art. 2151 alin. (8) cu referire la art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:

- Art. 346 alin. (3) lit. b): „Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: [...]

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale.*

- Art. 2151 alin. (8): „în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.

- Art. 207 alin. (7): „Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.”

19. În opinia autorilor excepţiei textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 20  referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 25 privind libera circulaţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorii acesteia susţin că textul de lege este neconstituţional, deoarece nu permite judecătorului de cameră preliminară, în cazul excluderii doar în parte a probelor administrate în cursul urmăririi penale, să restituie cauza la parchet Apreciază autorii excepţiei că, deşi probele decisive pentru trimiterea în judecată şi stabilirea vinovăţiei sunt excluse, judecătorul este obligat să trimită cauza spre a fi judecată. Plecând de la cele susţinute de către autorii excepţiei, Curtea reţine că aceştia doresc reglementarea posibilităţii judecătorului de a restitui cauza la parchet pentru a se completa urmărirea penală, în cazul în care apreciază că probele neexcluse nu sunt suficiente pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului.

21. Curtea constată că o instituţie asemănătoare a fost reglementată în art. 333 din Codul de procedură penală 1968, care prevedea că „în tot cursul judecăţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere; instanţa este obligată să arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă”.

22. Această instituţie a fost eliminată din fondul activ al legislaţiei prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Potrivit expunerii de motive a legii „a fost restrânsă posibilitatea instanţei de a restitui cauza la procuror, aceasta limitându-se doar pentru cazurile de încălcări procedurale prevăzute de art. 197 privind cauzele de nulitate. Din practica judiciară a rezultat această necesitate în condiţiile în care în «spatele» multor restituiri pentru completarea urmăririi penale se ascundeau de fapt soluţii ce ar fi putut fi de achitare. De asemenea, pentru celeritate instanţa este în acest fel determinată să procedeze la o completare a urmăririi penale prin cercetarea judecătorească, evitându-se tergiversarea soluţionării prin «plimbarea» dosarului între instanţă şi parchet”.

23. În continuare, Curtea observă că, potrivit concepţiei legiuitorului reflectată în Codul de procedură penală, instituţia procesuală a camerei preliminare nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Totodată, Curtea a reţinut că, din reglementarea atribuţiilor pe care funcţia exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, activitatea acestuia nu priveşte fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând şi nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esenţiale ale raportului de conflict: faptă, persoană şi vinovăţie (în acest sens, Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014). De asemenea, Curtea a reţinut că obiectul procedurii desfăşurate în camera preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competenţă şi la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzaţia în materie penală. Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunţa asupra aspectelor legate de temeinicia acuzaţiei, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală şi rechizitoriul sunt apte să declanşeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecăţii, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta şi pe care părţile şi ceilalţi participanţi îşi vor putea întemeia susţinerile ori pe care trebuie să le combată (Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016).

24. Astfel, Curtea constată că în procedura camerei preliminare, instanţa de judecată va analiza şi se va pronunţa, în consecinţă, asupra legalităţii sesizării instanţei, a administrării

probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Restituirea cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale se impune având în vedere necesitatea refacerii în totalitate a urmăririi penale, probele administrate anterior neputând fi valorificate în niciun mod, fiind considerate a fi fost obţinute în mod nelegal. Această soluţie nu presupune, însă, că judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra temeiniciei acuzaţiei sau asupra faptului dacă probele respective sunt sau nu suficiente pentru a întemeia o acuzaţie.

25. Curtea apreciază că, dacă s-ar admite susţinerile autorilor excepţiei, s-ar ajunge la situaţia în care judecătorul de cameră preliminară, în cazul excluderii doar a unor probe, ar trebui să facă aprecieri asupra probelor rămase din perspectiva temeiniciei susţinerii unei acuzaţii. Or, prin prisma atribuţiilor procesuale încredinţate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcţiilor judiciare, acestuia îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată, iar nu stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului.

26. În continuare, Curtea observă că, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, „Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat Astfel, în cazul în care probele neexcluse nu sunt suficiente pentru a fundamenta vinovăţia inculpatului, instanţa, potrivit art. 396 alin. (1) din acelaşi act normativ, pronunţă o soluţie de achitarea inculpatului. De asemenea, potrivit art. 385 din Codul de procedură penală, „Dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea de probe noi, instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei pentru administrarea probelor1

27. Aşa fiind, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.

28. În continuare, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorii excepţiei critică această dispoziţie deoarece nu reglementează durata maximă a măsurii controlului judiciar în procedura de cameră preliminară, în legătură cu acest aspect, Curtea reţine că, potrivit art. 2151 alin. (7) din Codul de procedură penală, în cadrul procedurii de cameră preliminară judecătorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile. Curtea observă că, în reglementarea dispoziţiilor procesual penale, legiuitorul a folosit două sintagme, şi anume „durata” şi „durata totală”. Astfel, prima dintre acestea, regăsită şi în cuprinsul art. 2151 alin. (7), se referă la durata măsurii controlului judiciar dispuse de judecător la un moment dat cu privire la un inculpat Sintagma „durata totală” se referă la durata maximă a măsurii controlului judiciar care poate fi dispusă şi care este rezultatul însumării tuturor măsurilor pe care judecătorul le-a dispus la un moment dat faţă de acelaşi inculpat.

29. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 2151 alin. (8) din Codul de procedură penală reglementează două ipoteze. Prima se referă la durata totală a controlului judiciar în cursul judecăţii în primă instanţă, care nu poate depăşi un termen rezonabil, iar cea de-a două se referă la durata totală a măsurii controlului judiciar dispuse după trimiterea în judecată, care nu poate depăşi 5 ani calculaţi din acest moment.

30. În ceea ce priveşte momentul trimiterii în judecată, Curtea reţine că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, acesta coincide cu cel al învestirii judecătorului de cameră preliminară cu verificarea competenţei, a legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, acesta fiind momentul de început în calcularea termenului total de 5 ani. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 2151 alin. (8) teza a două din Codul de procedură penală se aplică inclusiv în procedura camerei preliminare, astfel că nu poate fi reţinută critica autorilor excepţiei potrivit căreia în această fază nu este prevăzută durata maximă a măsurii controlului judiciar.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Şaitoş Ioan şi Tarr Attila Csongor în Dosarul nr. 431/35/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penala şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 346 alin, (3) lit. b) şi ale art. 2151 aţin. (8) cu referire la art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.731/2015 privind instituirea schemei de ajutor de minimis „Sprijin acordat microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici din spaţiul rural pentru înfiinţarea şi dezvoltarea activităţilor economice neagricole”

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 91.796 din 11 iulie 2016, întocmit de Direcţia generală dezvoltare rurală - Autoritate de management pentru PNDR şi Avizul Consiliului Concurenţei nr. 8.811 din 28 iunie 2016, în baza prevederilor:

- Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, aprobat prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. 3.508 din 26 mai 2015, cu modificările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare, şi art. 10 alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.731/2015 privind instituirea schemei de ajutor de minimis „Sprijin acordat microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici din spaţiul rural pentru înfiinţarea şi dezvoltarea activităţilor economice neagricole”, publicat în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 534 din 17 iulie 2015, se modifica şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

 

Bucureşti, 13 iulie 2016.

Nr. 852.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 1.731/2015)

 

SCHEMA DE AJUTOR DE MINIMIS

„Sprijin acordat microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici din spaţiul rural pentru înfiinţarea şi dezvoltarea activităţilor economice neagricole”

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale

 

Art. 1. - (1) Prezenta procedură instituie o schemă transparentă de ajutor de minimis, denumită „Sprijin acordat microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici din spaţiul rural pentru înfiinţarea şi dezvoltarea activităţilor economice neagricole”, denumită în continuare schemă.

(2) Schema vizează acţiunile specifice şi beneficiarii eligibili conform fişelor tehnice ale submăsurii 6.2, „Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale” (întreprinderi nou-înfiinţate), denumită în continuare sm 6.2, şi submăsurii 6.4 „Investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole”, denumită în continuare sm 6.4, aferente măsurii 6 „Dezvoltarea exploataţiilor şi a întreprinderilor” din cadrul PNDR 2014-2020.

Art. 2. - Acordarea ajutoarelor de minimis în cadrul acestei scheme se va face numai cu respectarea criteriilor privind ajutorul de minimis prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 352 din 24 decembrie 2013.

Art. 3. - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), prin Direcţia generală dezvoltare rurală - Autoritate de management pentru PNDR (AM PNDR), are calitatea de furnizor de ajutor în cadrul prezentei scheme, iar Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) are calitatea de administrator al acestei scheme.

 

CAPITOLUL II

Scopul schemei

 

Art. 4. - Scopul prezentei scheme este de a acorda sprijin pentru înfiinţarea în mediul rural de întreprinderi care realizează activităţi neagricole pentru prima dată (start-up) în baza unui plan de afaceri, respectiv pentru întreprinderi existente, în vederea dezvoltării şi diversificării activităţii neagricole în mediul rural.

 

CAPITOLUL III

Obiectivele schemei

 

Art. 5. - Obiectivele schemei sunt:

- diversificarea economiei rurale şi crearea de alternative ocupaţionale prin creşterea numărului de microîntreprinderi şi întreprinderi mici în sectorul neagricol, dezvoltarea serviciilor şi crearea de locuri de muncă în spaţiul rural, conform fişelor tehnice ale sm 6.2 şi 6.4;

- încurajarea menţinerii şi dezvoltării activităţilor meşteşugăreşti tradiţionale;

- absorbţia de forţă de muncă neremunerată, excedentară, din agricultură;

- eradicarea sărăciei şi dezvoltarea economică a zonelor rurale.

 

CAPITOLUL IV

Necesitatea implementării schemei

 

Art. 6. - (1) Implementarea schemei este necesară pentru stimularea mediului de afaceri din mediul rural, contribuind la diminuarea disparităţilor profunde la nivel regional între zonele rurale şi urbane, prin asigurarea de resurse financiare corespunzătoare unei dezvoltări economice a întreprinzătorilor.

(2) Avându-se în vedere excedentul de forţă de muncă implicată în sectorul agricol, se impune absorbţia acestuia în alte sectoare, neagricole, în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii nivelului de trai.

(3) Sprijinul financiar acordat prin prezenta schemă este destinat beneficiarilor pentru investiţii în crearea şi/sau dezvoltarea de activităţi de producţie şi/sau prestării de servicii localizate îndeosebi în regiuni şi zone mai puţin dezvoltate ale României, pentru a impulsiona creşterea lor economică.

 

CAPITOLUL V

Domeniul de aplicare

 

Art. 7. - (1) Prezenta schemă se aplică pe întreg teritoriul rural al României, în toate cele 8 regiuni de dezvoltare.

(2) Prezenta schemă se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi din toate domeniile, cu excepţia:

a) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele pescuitului şi acvaculturii, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultura, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 17 din 21 ianuarie 2000;

b) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole;

c) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sectorul prelucrării şi comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

(i) atunci când valoarea ajutoarelor este stabilită pe baza preţului sau a cantităţii unor astfel de produse achiziţionate de la producători primari sau introduse pe piaţă de întreprinderile respective;

(ii) atunci când ajutoarele sunt condiţionate de transferarea lor parţială sau integrală către producătorii primari;

d) ajutoarelor destinate activităţilor legate de export către ţări terţe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantităţile exportate, ajutoarelor destinate înfiinţării şi funcţionării unei reţele de distribuţie ori destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

e) ajutoarelor condiţionate de utilizarea preferenţială a produselor naţionale faţă de produsele importate;

f) ajutoarelor acordate universităţilor şi organizaţiilor de cercetare pentru activităţile de bază, care nu fac obiectul normelor în materie de ajutoare de stat, şi anume:

(i) activităţile de formare în vederea sporirii şi îmbunătăţirii calificării resurselor umane. În conformitate cu jurisprudenţa şi practica decizională a Comisiei şi astfel cum s-a explicat în draftul de Comunicare privind noţiunea de ajutor de stat şi Comunicarea privind SIEG 1, învăţământul public organizat din cadrul sistemului naţional de învăţământ, cu finanţare predominant sau integral publică, şi controlat de către stat este considerat activitate neeconomică;

(ii) cercetare şi dezvoltare independentă în vederea dobândirii unor cunoştinţe mai vaste şi a unei înţelegeri mai bune, inclusiv proiectele de colaborare în domeniul cercetării şi dezvoltării în cadrul cărora organizaţia de cercetare sau infrastructura de cercetare se angajează în colaborare efectivă;

(iii) diseminarea la scară largă a rezultatelor cercetării, în mod neexclusiv şi nediscriminatoriu, de exemplu prin predarea acestora, prin baze de date cu acces liber, publicaţii deschise sau programe informatice gratuite.

(3) în cazul în care o întreprindere îşi desfăşoară activitatea atât în sectoarele menţionate la alin. (2) lit. a), b), c) sau f), cât şi în unul sau mai multe sectoare oh domenii de activitate incluse în domeniul de aplicare, prezenta schemă se aplică ajutoarelor acordate pentru aceste din urmă sectoare sau activităţi, cu condiţia ca întreprinderea în cauză să prezinte odată cu cererea de finanţare şi documente din care să rezulte separarea activităţilor sau o distincţie între costuri şi că activităţile desfăşurate în sectoarele excluse potrivit prevederilor alin. (2) şi din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1.407/2013 nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu prezenta schemă.

 

1 Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene îh materie de ajutor de stat în cazul compensaţiei acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 8 din 11 ianuarie 2012.

 

Art. 8. - (1) Domeniile acoperite de prezenta schemă vizează diversificarea activităţilor agricole spre activităţi neagricole, după cum urmează:

a) domenii acoperite în cadrul sm 6.2, lista activităţilor nefiind exhaustivă:

(i) activităţi productive - cum ar fi fabricarea produselor textile, îmbrăcăminte, articole de marochinărie, articole de hârtie şi carton; fabricarea produselor chimice, farmaceutice; activităţi de prelucrare a produselor lemnoase; industrie metalurgică, fabricarea construcţiilor metalice, maşini, utilaje şi echipamente; fabricarea produselor electrice, electronice, producere de combustibil din biomasă în vederea comercializării; producerea şi utilizarea energiei din surse regenerabile pentru desfăşurarea propriei activităţi, ca parte integrantă a proiectului etc.;

(ii) activităţi meşteşugăreşti - cum ar fi activităţi de artizanat şi alte activităţi tradiţionale neagricole - olărit, brodat, prelucrarea manuală a fierului, lânii, lemnului, pielii etc.;

(iii) activităţi turistice - servicii agroturistice de cazare, servicii turistice de agrement şi alimentaţie publică;

(iv) furnizare de servicii - cum ar fi servicii medicale, sociale, sanitar-veterinare; reparaţii maşini, unelte, obiecte casnice; consultanţă, contabilitate, juridice, audit; servicii în tehnologia informaţiei şi servicii informatice; servicii tehnice, administrative,transport rutier de mărfuri în contul terţilor, alte servicii destinate populaţiei din spaţiul rural;

 

 

b) domenii acoperite în cadrul sm 6.4, lista activităţilor nefiind exhaustivă:

(i) activităţi productive - cum ar fi fabricarea produselor textile, îmbrăcăminte, articole de marochinărie, articole de hârtie şi carton; fabricarea produselor chimice, farmaceutice; activităţi de prelucrare a produselor lemnoase; industrie metalurgică, fabricarea construcţiilor metalice, maşini, utilaje şi echipamente; fabricarea produselor electrice, electronice etc.;

(ii) activităţi meşteşugăreşti - activităţi de artizanat şi alte activităţi tradiţionale neagricole - olărit, brodat, prelucrarea manuală a fierului, lânii, lemnului, pielii etc.;

(iii) activităţi turistice - servicii agroturistice de cazare, servicii turistice de agrement şi alimentaţie publică;

(iv) furnizare de servicii pentru populaţia din mediul rural - servicii medicale, sociale, sanitar-veterinare; reparaţii maşini, unelte, obiecte casnice; consultanţă, contabilitate, juridice, audit; servicii în tehnologia informaţiei şi servicii informatice; servicii tehnice, administrative, transport rutier de mărfuri în contul terţilor etc.;

(v) construcţii, reconstrucţii şi/sau modernizarea spaţiilor şi 2onelor aferente desfăşurării activităţilor eligibile în cadrul submăsurii.

(2) Lista activităţilor cu codurile aferente în conformitate cu Clasificarea activităţilor din economia naţională (CAEN), eligibile pentru finanţare în cadrul sm 6.2 şi 6.4, este prezentată ca anexă la ghidurile solicitantului pentru accesarea submăsurilor.

 

CAPITOLUL VI

Definiţii

 

Art. 9. - (1) în sensul prezentei scheme următorii termeni se definesc astfel:

a) întreprindere - orice entitate care desfăşoară o activitate economică pe o piaţă, indiferent de forma juridică, de modul de finanţare sau de existenţa unui scop lucrativ al acesteia;

b) ajutor de stat - orice măsură de sprijin care îndeplineşte toate criteriile prevăzute la art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

c) data acordării ajutorului - data la care dreptul legal de a primi ajutorul este conferit beneficiarului în conformitate cu regimul juridic naţional aplicabil;

d) microîntreprindere - întreprindere din categoria IMM-urilor, care are mai puţin de 10 angajaţi şi a cărei cifră de afaceri anuală şi/sau al cărei bilanţ anual total nu depăşeşte 2 milioane euro;

e) întreprindere mică - întreprindere din categoria IMM-urilor, care are mai puţin de 50 de angajaţi şi a cărei cifră de afaceri anuală şi/sau al cărei bilanţ anual total nu depăşeşte 10 milioane euro;

f) întreprindere nou-înfiinţată (start-up) - întreprindere care este înfiinţată în anul depunerii cererii de finanţare sau care nu a înregistrat activitate până în momentul depunerii acesteia, dar nu mai mult de 3 ani fiscali anteriori consecutivi;

g) întreprindere în activitate - întreprinderea care desfăşoară activitate economică şi are situaţii financiare anuale aprobate corespunzătoare ultimului exerciţiu financiar încheiat;

h) întreprindere în dificultate - o întreprindere care se află în cel puţin una dintre situaţiile următoare:

(i) în cazul unei societăţi cu răspundere limitată (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul său social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. Această situaţie survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerve (şi din toate celelalte elemente considerate în general că făcând parte din fondurile proprii ale societăţii) conduce la un rezultat negativ care depăşeşte jumătate din capitalul social subscris. În sensul acestei dispoziţii, „societate cu răspundere limitată” se referă în special la tipurile de societăţi menţionate în anexa I la Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, iar „capital social” include, dacă este cazul, orice capitel suplimentar;

(ii) în cazul unei societăţi în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu aşa cum reiese din contabilitatea societăţii a dispărut din cauza pierderilor acumulate, în sensul prezentei dispoziţii, „o societate comercială în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii” se referă în special la acele tipuri de societăţi menţionate în anexa II la Directiva 2013/34/UE;

(iii) atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă sau îndeplineşte criteriile prevăzute în dreptul intern pentru ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă la cererea creditorilor săi;

(iv) atunci când întreprinderea a primit ajutor pentru salvare şi nu a rambursat încă împrumutul sau nu a încetat garanţia sau a primit ajutoare pentru restructurare şi face încă obiectul unui plan de restructurare;

i) întreprinderea unică - în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 include toate întreprinderile între care există cel puţin una dintre relaţiile următoare:

(i) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor unei alte întreprinderi;

(ii) o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere ori de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

(iii) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate ori din statutul acesteia;

(iv) o întreprindere care este acţionar sau asociat al unei alte întreprinderi şi care controlează singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor întreprinderii respective.

Întreprinderile care întreţin, cu una sau mai multe întreprinderi, relaţiile la care se face referire la pct. (i)-(iv)sunt considerate întreprinderi unice;

j) fermier - o persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi economice sau o persoană juridică ori un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care un astfel de grup şi membrii săi îl deţin în temeiul legislaţiei naţionale, care desfăşoară o activitate agricolă;

k) rata de actualizare - rata de referinţă stabilită de Comisia Europeană pentru România pe baza unor criterii obiective şi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi pe internet;

l) produse agricole - produsele enumerate în anexa I la Tratat, cu excepţia produselor obţinute din pescuit şi acvacultura prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 104/2000;

m) prelucrarea produselor agricole - orice operaţiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepţia activităţilor desfăşurate în exploataţiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare;

n) comercializarea produselor agricole - deţinerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării ori a oricărei altei forme de introducere pe piaţă, cu excepţia primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători şi a oricărei altei activităţi de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; o vânzare efectuată de către un producător primar către consumatori finali este considerată comercializare în cazul în care se desfăşoară în localuri distincte, rezervate acestei activităţi;

o) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;

p) crearea de locuri de muncă - creşterea netă a locurilor de muncă create direct de întreprinderea beneficiară de ajutor de minimis, în raport cu media celor 12 luni precedente lunii în care se înregistrează cererea de finanţare, după deducerea din numărul aparent de locuri de muncă create, a locurilor de muncă desfiinţate faţă de medie; se iau în considerare locurile de muncă nou-create în cazul în care între angajaţi şi angajator sau întreprinderi asociate acestuia nu există raporturi de muncă în ultimele 12 luni anterior datei înregistrării cererii de acord pentru finanţare;

q) locuri de muncă create direct prin sprijinul acordat - locurile de muncă create în legătură cu activitatea care face Obiectul sprijinului, respectiv locuri de muncă necesare derulării investiţiei nou-create, pentru persoane angajate în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă sau cu timp parţial de lucru conform reglementărilor legale în vigoare;

r) cost salarial - valoarea totală care trebuie plătită efectiv de beneficiarul ajutorului pentru locul de muncă respectiv, cuprinzând, pentru o perioadă de timp definită, salariul brut şi contribuţiile obligatorii ale angajatorului aferente salariului brut, conform reglementărilor legale în vigoare;

s) număr de salariaţi - numărul de unităţi de muncă anuale (UMA), şi anume numărul de persoane angajate cu normă întreagă pe parcursul unui an; persoanele care îşi desfăşoară activitatea cu timp parţial de lucru şi persoanele care desfăşoară o muncă sezonieră sunt contabilizate ca fracţiuni din UMA; în vederea monitorizării, calculul fracţiilor se efectuează în conformitate cu normele europene;

ş) ghidul solicitantului - detalierea tehnică şi financiară ce cuprinde setul de informaţii necesare solicitantului pentru pregătirea, derularea şi implementarea proiectului, elaborat pentru fiecare măsură PNDR 2014-2020, document care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale;

t) planul de afaceri - document care va cuprinde cel puţin elementele descrise în fişa sm 6,2 din PNDR 2014-2020 şi din care rezultă eficienţa economică a întreprinderii şi viabilitatea proiectului;

ţ) spaţiul rural - totalitatea comunelor la nivel de unitate administrativ-teritorială, comuna fiind cea mai mică unitate administrativ-teritorială, nivel NUTS 5;

u) fişa tehnică a măsurii/submăsurii - prevedere în cadrul PNDR 2014-2020 prin care se implementează o prioritate, asigurând cadrul cofinanţării proiectelor atât din FEADR, cât şi din bugetul naţional.

(2). Prevederile prezentului articol se completează cu definiţiile din:

a) Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis;

b) Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;

c) Regulamentul (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului;

d) Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului;

e) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul integrat de administrare şi control, măsurile de dezvoltare rurală şi ecocondiţionalitatea;

f) Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 (2014/C 204/01);

g) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

h) Hotărârea Guvernului nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat, cu modificările şi completările ulterioare;

i) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

j) Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii;

k) Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare;

l) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 10. - (1) în cadrul prezentei scheme, ajutorul de minimis se va acorda sub forma de finanţare nerambursabilă şi se va plăti eşalonat, în tranşe, pe etape de implementare a proiectului.

(2) Ajutorul care se plăteşte în mai multe tranşe se actualizează la valoarea lui în momentul acordării. Costurile eligibile se actualizează la valoarea pe care o au la momentul acordării ajutorului. Rata dobânzii care trebuie aplicată la actualizare este rata de actualizare aplicabilă la data acordării ajutorului.

 

CAPITOLUL VII

Beneficiarii ajutorului

 

Art. 11. - Beneficiarii ajutorului de minimis acordat prin prezenta schemă sunt întreprinderile nou-înfiinţate (start-up) şi cele în activitate, care îndeplinesc cumulativ criteriile generale şi specifice de eligibilitate prevăzute în prezenta schemă.

Art. 12. - (1) Solicitanţii sprijinului vor îndeplini cumulativ următoarele criterii generale de eligibilitate:

a) se încadrează în categoria de microîntreprinderi sau întreprinderi mici în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004, cu modificările şi completările ulterioare; încadrarea întreprinderii solicitante se face la momentul înregistrării Cererii de finanţare conform declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului şi pe baza datelor din situaţiile financiare aferente anului anterior depunerii cererii de finanţare;

b) nu se află în procedură de executare silită pentru plata unor datorii fiscale şi nefiscale, inclusiv nu au popriri pe conturile bancare;

c) nu se află în procedură de închidere operaţională, dizolvare, lichidare sau administrare specială;

d) suma ajutoarelor de minimis de care au beneficiat într-o perioadă de 3 ani fiscali (2 ani fiscali anteriori plus anul curent) nu depăşeşte echivalentul în lei a 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru întreprinderea cu activitate de transport rutier (ajutoarele de minimis nu pot fi utilizate pentru achiziţionarea de vehicule pentru transportul rutier de mărfuri);

e) nu sunt supuse unei proceduri de insolvenţă şi nici nu îndeplinesc criteriile prevăzute de lege pentru a fi supuse unei proceduri de insolvenţă colectiva la cererea creditorilor lor;

f) nu sunt firme împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare a unui ajutor de stat, dacă această decizie de recuperare nu a fost deja executată.

(2) întreprinderea unică nu trebuie să fi beneficiat în ultimii 2 ani fiscali şi în anul fiscal în curs, de ajutoare de minimis din sursele statului, ale autorităţilor locale sau din surse europene, care cumulat cu valoarea finanţării solicitate prin schemă, să depăşească echivalentul în lei a 200.000 euro, respectiv a 100.000 euro pentru întreprinderea care efectuează transport de mărfuri în contul terţilor ori contra cost.

(3) în cazul investiţiilor în agroturism, beneficiarul trebuie să desfăşoare o activitate agricolă în momentul depunerii cererii de finanţare.

(4) Solicitantul va declara pe propria răspundere îndeplinirea criteriilor prevăzute la alin. (1), potrivit prevederilor ghidului solicitantului aferent fiecărei submăsuri.

Art. 13. - (1) în cadrul sm 6.2 se acordă sprijin financiar pentru următoarele categorii de solicitanţi:

a) fermierii sau membrii unei gospodării agricole care îşi diversifică activitatea prin înfiinţarea unei activităţi nonagricole în spaţiul rural pentru prima dată;

b) microîntreprinderi şi întreprinderi mici existente în spaţiul rural, care îşi propun activităţi nonagricole, pe care nu le-au mai efectuat până la data aplicării pentru sprijin;

c) microîntreprinderi şi întreprinderi mici noi, înfiinţate în anul depunerii cererii de finanţare sau cu o vechime de maximum 3 ani fiscali, care nu au desfăşurat activităţi până în momentul depunerii acesteia (start-up).

(2) Solicitanţii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii specifice:

a) să solicite sprijinul financiar în baza unui plan de afaceri;

b) activităţile economice desfăşurate de întreprinderile nou-înfiinţate (start-up) să se regăsească în domeniile de diversificare prevăzute la art. 8 alin (1) lit. a);

c) întreprinderile în activitate care au ca obiect activităţi agricole sau neagricole trebuie ca prin proiect să propună diversificarea cu una dintre activităţile economice din domeniile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), respectiv iniţierea unei astfel de activităţi;

d) să îndeplinească celelalte condiţii specifice din fisa sm 6.2 din cadrul PNDR 2014-2020.

(3) Pentru sm 6.4 sprijinul se acordă pentru investiţii următoarelor categorii de solicitanţi:

a) microîntreprinderilor şi întreprinderilor nonagricole mici existente sau nou-înfiinţate din spaţiul rural, care creează ori dezvoltă activităţi neagricole în zonele rurale şi care au ca obiect activităţile economice din domeniile de diversificare prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b);

b) fermierilor sau membrilor unei gospodării agricole care îşi diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea microîntreprinderii sau întreprinderii mici deja existente.

(4) Solicitanţii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii specifice:

a) să asigure partea de cofinanţare din surse proprii;

b) să îndeplinească condiţiile specifice de eligibilitate din fişa tehnică a sm 6.4.

Art. 14. - Persoanele fizice nu se încadrează în categoria beneficiarilor eligibili în cadrul prezentei scheme.

Art. 15. - (1) Nu pot beneficia de ajutor de minimis în cadrul prezentei scheme de ajutor pentru submăsura 6.2 solicitanţii prevăzuţi la art. 161 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 226/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Condiţiile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului de minimis în cadrul prezentei scheme se completează cu prevederile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 226/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Acei solicitanţi/beneficiari care au contracte de finanţare pentru proiecte nerealizate din proprie iniţiativă, respectiv solicitanţii/beneficiarii care au contracte de finanţare încetate pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale din iniţiativa AFIR şi pentru care furnizorul trebuie să dispună, dacă este cazul, recuperarea ajutoarelor de stat/de minimis acordate, nu pot beneficia de finanţare în baza prezentei scheme decât după îndeplinirea integrală a obligaţiilor de rambursare.

Art. 16. - Numărul estimat al beneficiarilor de sprijin prin prezenta schemă este de aproximativ 1.936 pentru acţiunile aferente sm 6.2, respectiv de aproximativ 974 pentru acţiunile aferente sm 6.4.

 

CAPITOLUL VIII

Condiţii de eligibilitate

 

Art. 17. - (1) Pentru îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate pentru sm 6.2 se verifică dacă:

a) solicitantul se încadrează în categoria beneficiarilor eligibili, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1);

b) sprijinul se solicită în baza cererii de finanţare, documentelor justificative relevante, inclusiv a planului de afaceri, care trebuie să conţină cel puţin elementele obligatorii prevăzute de regulamentele de dezvoltare rurală; implementarea planului de afaceri şi modul de acordare a tranşelor de plată se detaliază în ghidul solicitantului pentru sm 6,2;

c) sediul social, sediul profesional şi punctul/punctele de lucru trebuie să fie situate în spaţiul rural, activitatea desfăşurându-se în spaţiul rural;

d) investiţia trebuie să vizeze unul dintre domeniile de diversificare prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a).

(2) Pentru îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate pentru sm 6.4 se verifică dacă:

a) solicitantul se încadrează în categoria beneficiarilor eligibili, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3);

b) sprijinul se acordă în baza cererii de finanţare şi a documentelor justificative relevante; documentele relevante se detaliază în ghidul solicitantului pentru sm 6.4;

c) solicitantul trebuie să prezinte toate avizele şi acordurile necesare investiţiei respective, Inclusiv avizele/autorizaţiile de mediu necesare investiţiei, să respecte, după caz, cerinţele de mediu specifice investiţiilor în perimetrul ariilor protejate;

d) punctul de lucru unde se implementează proiectul finanţat din fonduri publice trebuie să fie situat în spaţiul rural;

e) investiţia trebuie să vizeze unul dintre domeniile de diversificare prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), viabilitatea economică trebuie demonstrată pe baza prezentării unei documentaţii tehnico-economice;

f) solicitantul trebuie să demonstreze capacitatea de a asigura cofinanţarea investiţiei;

g) întreprinderea nu trebuie să fie în dificultate în înţelesul Liniilor directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate.

Art. 18.- În funcţie de tipul investiţiei/proiectului, solicitantul trebuie să dovedească dreptul de proprietate asupra terenului pe care urmează să realizeze investiţia sau, după caz, dreptul de folosinţă pe o perioadă de cel puţin 10 ani.

Art. 19. - (1) Condiţiile de eligibilitate şi documentele relevante pentru fiecare submăsură sunt detaliate în ghidul solicitantului specific sm 6.2 şi 6.4.

(2) Verificarea condiţiilor de eligibilitate pentru beneficiar/ proiect/investiţie se realizează de către AFIR înainte de acordarea ajutorului.

 

CAPITOLUL IX

Reguli, principii şi criterii de selecţie

 

Art. 20. - (1) Principiile de selecţie au în vedere asigurarea tratamentului egal al solicitanţilor, o mai bună utilizare a resurselor financiare şi direcţionarea acestora în conformitate cu priorităţile Uniunii Europene în materie de dezvoltare rurală.

(2) Selecţia proiectelor va fi organizată pe baza următoarelor reguli:

a) organizarea de sesiuni anuale continue de depunere a proiectelor cu un buget anual predefinit, cu selecţie lunară/ trimestrială;

b) prioritate în evaluare/selecţie pentru proiectele cu punctajul cel mai mare la începutul anului;

c) respectarea pragului minim pe parcursul anului.

(3) Criteriile de selecţie şi modul de acordare a punctajelor se detaliază în ghidul solicitantului pentru fiecare submăsură din cadrul prezentei scheme.

Art. 21. - Principiile de selecţie pentru sm 6.2 sunt:

a) principiul diversificării activităţii agricole a fermierilor/ membrilor gospodăriei agricole către activităţi neagricole;

b) principiul prioritizării sectoarelor cu potenţial de creştere (textile şi pielărie, industrii creative şi culturale, inclusiv meşteşuguri, activităţi de servicii în tehnologia informaţiei, agroturism, servicii pentru populaţia din spaţiul rural);

c) principiul stimulării activităţilor turistice în sensul prioritizării activităţilor agroturistice desfăşurate în zonele cu potenţial turistic  ridicat/destinaţii ecoturistice/arii naturale protejate, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2008 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a VIII-a - zone cu resurse turistice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 190/2009;

d) principiul stimulării unui nivel ridicat de calitate al planului de afaceri, care va fi stabilit în funcţie de producţia comercializată sau activităţile prestate, în procent de peste 30% din valoarea primei tranşe de plată.

Art. 22. - Principiile de selecţie pentru sm 6.4 sunt:

a) principiul diversificării activităţii agricole a fermelor existente către activităţi neagricole;

b) principiul prioritizării sectoarelor cu potenţial de creştere (textile şi pielărie, industrii creative şi culturale - inclusiv meşteşuguri, activităţi de servicii în tehnologia informaţiei, agroturism etc.);

c) principiul stimulării activităţilor turistice În sensul prioritizării activităţilor agroturistice desfăşurate în zonele cu potenţial turistic ridicat/destinaţii ecoturistice/arii naturale protejate, prevăzute în Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 142/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 190/2009;

d) principiul derulării activităţilor anterioare ca activitate generală de management a firmei, pentru o mai bună gestionare a activităţii economice;

e) principiul localizării întregii activităţi a solicitantului în spaţiul rural.

Art. 23. - Evaluarea cererilor de finanţare sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate şi a criteriilor de selecţie se realizează de către AFIR, în baza procedurilor proprii specifice, înainte de acordarea ajutorului de minimis.

 

CAPITOLUL X

Costuri şi cheltuieli eligibile

 

Art. 24. - (1) Sprijinul în cadrul sm 6.2 se acordă pentru activităţile prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor din cadrul planului de afaceri (PA). Toate cheltuielile propuse prin PA, inclusiv capital de lucru şi capitalizarea întreprinderii şi activităţile relevante pentru implementarea corectă a PA aprobat, pot fi eligibile, indiferent de natura acestora, cu excepţia achiziţionării de vehicule pentru transportul rutier de mărfuri.

(2) Se vor respecta prevederile capitolului 8.1 din PNDR 2014-2020, disponibil pe site-ul MADR www.madr.ro, aplicabile sm 6.2.

Art. 25. - (1) în cadrul sm 6.4 sunt eligibile următoarele tipuri de cheltuieli:

a) construcţia, extinderea şi/sau modernizarea şi dotarea clădirilor;

b) achiziţionarea şi costurile de instalare, inclusiv în leasing financiar, de utilaje, instalaţii şi echipamente noi, achiziţionarea sau dezvoltarea de software şi achiziţionarea de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci.

(2) Cheltuielile legate de achiziţia în leasing a activelor, altele decât terenurile şi clădirile, pot fi considerate eligibile doar în cazul în care leasingul ia forma unui leasing financiar şi prevede obligaţia beneficiarului de a cumpăra bunurile respective la expirarea contractului de leasing.

 

CAPITOLUL XI

Cheltuieli neeligibile

 

Art. 26. - Reprezintă cheltuieli neeligibile pentru sm 6.4:

a) cheltuieli specifice activităţilor de prestări servicii agricole, precum şi celor de prelucrare şi comercializare rezultate din produsele ce se regăsesc în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului - codurile de clasificare a activităţilor din economia naţională (CAEN) aferente, fiind excluse de la finanţare;

b) costurile de exploatare, inclusiv cheltuielile specifice de înfiinţare şi funcţionare a întreprinderilor, cum ar fi obţinerea avizelor de funcţionare, taxele de autorizare, salarii angajaţi, costuri administrative etc.;

c) cheltuielile cu instalaţiile pentru producerea de electricitate din biomasă, în conformitate cu prevederile art. 13 din Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de introducere a unor dispoziţii tranzitorii;

d) achiziţionarea de vehicule pentru transportul rutier de mărfuri.

Art. 27. - Cheltuielile neeligibile ale proiectului vor fi suportate integral de către beneficiarul ajutorului de minimis.

Art. 28. - Investiţia realizată în condiţiile prezentei scheme de ajutor de minimis, precum şi activitatea sau întreprinderea nou-înfiinţată trebuie menţinute pe o perioadă de cel puţin 5 ani de la momentul finalizării/u11imei plăţi aferente proiectului de investiţii.

 

CAPITOLUL XII

Regula cumulului ajutoarelor

 

Art. 29. - (1) Administratorul/Furnizorul prezentei scheme va acorda un ajutor de minimis după ce va verifica declaraţia pe propria răspundere, respectiv faptul că suma totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi sau întreprinderi unice pe parcursul unei perioade de 3 ani fiscali, inclusiv anul fiscal în curs, fie din surse ale statului ori ale autorităţilor locale, fie din surse ale bugetului Uniunii Europene, cumulate cu prevederile prezentei scheme, nu depăşeşte pragul de 200.000 euro, respectiv de 100.000 euro, în cazul solicitanţilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul transportului rutier de mărfuri în contul terţilor sau contra cost, echivalent în lei, şi că se respectă toate condiţiile din Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013.

(2) în cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi pe o perioadă de 3 ani consecutivi (anul fiscal în curs şi cei 2 ani fiscali anteriori), cumulată cu valoarea alocării financiare solicitate în baza prezentei scheme, depăşeşte pragul de 200.000 euro (100.000 euro, în cazul solicitanţilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul transporturilor), solicitantul nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme nici chiar pentru acea fracţiune din ajutor care nu depăşeşte acest plafon.

(3) Respectarea plafonului de minimis are în vedere o întreprindere sau o întreprindere unică. Astfel, dacă între întreprinderile care beneficiază de sprijinul prezentei scheme există cel puţin una dintre relaţiile menţionate la art. 9 alin. (1) lit. g), respectivele structuri vor fi tratate ca o singură „întreprindere unică”, iar valoarea ajutorului de minimis acordată tuturor structurilor constituente, cumulat pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi, împreună cu suma solicitată, nu va depăşi suma de 200.000 euro (100.000 euro pentru întreprinderile care efectuează transport de mărfuri în contul terţilor sau contra cost).

(4) Ajutoarele de minimis nu se cumulează cu ajutoarele de stat acordate pentru aceleaşi costuri eligibile sau cu ajutoarele de stat acordate pentru aceeaşi măsură de finanţare prin capital de risc dacă un astfel de cumul ar depăşi intensitatea sau valoarea maximă relevantă a ajutorului stabilită pentru condiţiile specifice ale fiecărui caz de un regulament sau de o decizie de exceptare pe categorii adoptată de Comisia Europeană.

(5) Ajutoarele de minimis care nu se acordă pentru sau nu sunt legate de costuri eligibile specifice pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat acordate în temeiul unui regulament de exceptare pe categorii sau al unei decizii adoptate de Comisia Europeană.

(6) Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezenta schemă pot fi cumulate cu ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei din 25 aprilie 2012 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general, în limita plafonului stabilit în regulamentul respectiv. Acestea pot fi cumulate cu ajutoare de minimis acordate în conformitate cu alte regulamente de minimis în limita plafonului relevant prevăzut la alin. (1).

 

CAPITOLUL XIII

Modalitatea de acordare a ajutoarelor

 

Art. 30. - (1) Ajutoarele financiare în cadrul sm 6.2 pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale se vor acorda, sub formă de sumă forfetară, în două tranşe, astfel:

- 70% din cuantumul sprijinului la încheierea deciziei de finanţare;

- 30% din cuantumul sprijinului se va acorda cu condiţia implementării corecte a planului de afaceri, fără a depăşi 5 ani de la încheierea deciziei de finanţare.

(2) Cuantumul maxim al sprijinului este de:

- 70.000 euro/proiect în cazul activităţilor productive, servicii medicale, sanitar-veterinare şi de agroturism (servicii agroturistice de cazare, servicii turistice de agrement şi alimentaţie publică);

- 50.000 euro/proiect în cazul altor activităţi neagricole.

(3) Intensitatea sprijinului public nerambursabil este de 100%.

Art. 31. - (1) Asistenţa financiară în cadrul sm 6.4 se acordă sub formă de grant pentru rambursarea cheltuielilor eligibile suportate şi plătite.

(2) în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (4) şi art. 63 ale Regulamentului (UE) nr. 1.305/2013 beneficiarii sprijinului acordat prin prezenta schemă pot primi avans în procent de maximum 50% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului. Plata avansului este condiţionată de prezentarea unei garanţii eliberate de o instituţie financiară bancară sau nebancară înscrisă în registrul special al Băncii Naţionale a României, reglementat de legislaţia naţională în domeniu, care corespunde procentului de 100% din suma avansului.

(3) Garanţia prevăzută la alin. (2) poate fi prezentată de beneficiarii privaţi şi sub formă de poliţă de asigurare eliberată de o societate de asigurări, autorizată potrivit legislaţiei în vigoare.

(4) Intensitatea sprijinului public nerambursabil este de 70%.

(5) Intensitatea prevăzută la alin. (4) se poate majora la 90% în următoarele cazuri:

a) pentru solicitanţii care desfăşoară activităţi de producţie, servicii medicale, sanitar-veterinare şi agroturism;

b) pentru fermierii care îşi diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea unor activităţi neagricole.

Art. 32. - (1) AFIR va informa în scris beneficiarii cu privire la cuantumul ajutorului acordat în baza prezentei scheme şi caracterul de minimis al acestuia, cu referire expresă la Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013.

(2) Plafonul minim acceptat pentru un proiect finanţat prin prezenta schemă de ajutor de minimis este de 10.000 euro, această sumă reprezentând valoarea totală eligibilă a proiectului.

(3) Pentru a beneficia de finanţare nerambursabilă în cadrul prezentei scheme, solicitantul va da o declaraţie pe propria răspundere privind ajutoarele de minimis primite de acesta şi, dacă este cazul, de celelalte întreprinderi cu care se aflăîntr-0 relaţie de tipul celor enumerate la art. 9 alin. (1) lit. g) în acel an fiscal şi alte ajutoare de minimis primite în ultimii 2 ani fiscali, fie din surse ale bugetului de stat sau ale autorităţilor locale, fie din surse ale bugetului Uniunii Europene.

(4) AFIR acordă un ajutor de minimis după ce verifică, pe baza declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului, faptul că suma totală a ajutoarelor de minimis primite de acesta şi, dacă este cazul, de celelalte întreprinderi cu care se află într-o relaţie de tipul celor enumerate la art. 9 alin. (1) lit. g) pe parcursul unei perioade de 3 ani fiscali, inclusiv anul fiscal în curs, fie din surse ale bugetului de stat sau ale autorităţilor locale, fie din surse ale bugetului Uniunii Europene, nu depăşeşte pragul de 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru beneficiarii care activează în domeniul transportului rutier de mărfuri, echivalent în lei,

 

CAPITOLUL XIV

Durata

 

Art. 33. - Prezenta schemă se va aplica de la data adoptării acesteia până la 31 decembrie 2020.

 

CAPITOLUL XV

Bugetul schemei

 

Art. 34. - Bugetul schemei este de 294.309.090 euro contribuţie publică, din care 117.772.552 euro pentru sm 6.2 şi 176.536.538 euro pentru sm 6.4, cu posibilitate de majorare a bugetului cu maximum 10% pentru fiecare submăsură, cu condiţia creşterii alocării din cadrul PNDR a acestor submăsuri.

 

CAPITOLUL XVI

Procedura de implementare a schemei

 

Art. 35. - (1) Pentru a beneficia de ajutorul acordat prin prezenta schemă, solicitantul va depune on-line, la AFIR, o cerere de finanţare, însoţită de documentele prevăzute în ghidul solicitantului.

(2) AFIR organizează sesiuni anuale continue de depunere a cererilor de finanţare, cu respectarea regulilor prevăzute la art. 20 alin. (2). Pragurile de calitate lunare/trimestriale, pragul minim şi alocările financiare anuale se stabilesc potrivit prevederilor art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 226/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Detalierea modalităţii de derulare a procedurilor specifice de evaluare-selectare şi contractare aferente submăsurilor din prezenta schema se regăseşte în ghidul solicitantului pentru fiecare dintre submăsuri, acesta fiind publicat pe site-urile www.madr.ro şi www.afir.info, care completează prevederile prezentei scheme de minimis.

(4) Acordarea ajutorului de minimis prevăzut în cadrul acestei scheme se face în baza unui contract de finanţare încheiat între AFIR, în numele furnizorului, şi beneficiar.

Art. 36. - (1) în vederea acordării ajutorului de minimis întreprinderea solicitantă va trebui să prezinte la AFIR documentaţia prevăzută în ghidul solicitantului.

(2) AFIR nu achită ajutorul de minimis sau solicită recuperarea ajutorului de minimis deja acordat, în cazul în care documentele şi informaţiile furnizate de către beneficiar în documentele depuse în susţinerea cererii de finanţare se dovedesc a fi incorecte şi/sau false.

Art. 37. - (1) Nerespectarea contractului de finanţare încheiat în baza prevederilor prezentei scheme de către întreprinderea care a beneficiat de ajutor atrage revocarea acordului pentru finanţare şi recuperarea ajutorului de minimis proporţional cu gradul de nerealizare sau integral, în funcţie de caz.

(2) Ajutorul de minimis care trebuie recuperat include şi dobânda aferentă, datorată de la data plăţii până la data recuperării.

(3) în cazul în care întreprinderea solicitantă nu este eligibilă pentru a primi o alocare specifică în cadrul schemei, AFIR va transmite acesteia o notificare în acest sens.

 

CAPITOLUL XVII

Monitorizarea ajutoarelor acordate în cadrul prezentei scheme

 

Art. 38. - Monitorizarea, raportarea şi păstrarea evidenţelor ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme se fac în conformitate cu legislaţia europeană şi cu prevederile Regulamentului privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2007.

Art. 39. - (1) AFIR păstrează evidenţa detaliată a ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme pe o durată de 10 ani de la data la care ultima alocare specifică a fost acordată în baza prezentei scheme Această evidenţă trebuie să conţină informaţii necesare pentru a demonstra respectarea condiţiilor impuse de legislaţia europeană în domeniul ajutorului de stat, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, valoarea sprijinului, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate etc.

(2) AFIR transmite în timp util la MADR toate informaţiile necesare raportării către Consiliul Concurenţei/Comisia Europeană a ajutoarelor de minimis acordate.

Art. 40. - (1) MADR şi AFIR au obligaţia de a supraveghea permanent ajutoarele de minimis acordate, aflate în derulare, şi de a dispune măsurile care se impun în cazul nerespectării condiţiilor impuse prin prezenta schemă sau prin legislaţia naţională ori europeană aplicabilă la momentul respectiv.

(2) MADR, pe baza datelor şi informaţiilor primite de la AFIR, are obligaţia de a transmite Consiliului Concurenţei toate datele şi informaţiile necesare pentru monitorizarea ajutoarelor de stat la nivel naţional, în formatul şi în termenul prevăzute de Regulamentul privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2007.

Art. 41. - (1) în cazul în care există îndoieli serioase cu privire la datele transmise de către furnizor, Consiliul Concurenţei poate să solicite date şi informaţii suplimentare şi, după caz, să facă verificări la faţa locului.

(2) în cazul în care MADR nu are date definitive privind valoarea ajutorului de minimis, acesta va transmite valori estimative.

(3) Erorile constatate de furnizor şi corecţiile legale, anulări, recalculări, recuperări, rambursări, se raportează până la data de 31 martie a anului următor anului de raportare.

(4) MADR va transmite spre informare Consiliului Concurenţei prezenta schemă în termen de 15 zile de la data adoptării acesteia, conform art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare.

Art. 42. - În baza unei cereri scrise, emisă de Comisia Europeană, MADR va transmite acesteia, prin intermediul Consiliului Concurenţei, în 20 de zile lucrătoare sau în termenul fixat în cerere, toate informaţiile pe care Comisia Europeană le consideră necesare pentru evaluarea respectării condiţiilor prezentei scheme.

Art. 43. - (1) Beneficiarul are obligaţia de a pune la dispoziţia AFIR şi/sau MADR, în formatul şi în termenul solicitate de către acesta, toate datele şi informaţiile necesare în vederea îndeplinirii procedurilor de raportare şi monitorizare ce revin ca responsabilitate AFIR şi/sau MADR.

(2) Beneficiarul trebuie să păstreze timp de minimum 10 ani de la data la care a fost acordata ultima alocare specifică toate documentele referitoare la ajutorul de minimis primit în cadrul schemei. Această evidenţă trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin actul de acordare, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, durata, costurile/cheltuielile eligibile, valoarea, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, metoda de calcul al ajutoarelor acordate.

 

CAPITOLUL XVIII

Recuperarea ajutorului de minimis

 

Art. 44. - (1) Recuperarea ajutorului de minimis se realizează de către AFIR, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Ajutorul de minimis care trebuie recuperat include şi dobânda aferentă, datorată de la data plăţii până la data recuperării. Rata dobânzii aplicabile este cea stabilită potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 83 din 27 martie 1999, cu modificările ulterioare.

 

CAPITOLUL XIX

Dispoziţii finale

 

Art. 45. - Textul prezentei scheme este publicat integral pe pagina web a MADR la adresa: www.madr.ro

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru completarea Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 35/2014 privind aprobarea cotizaţiilor şi taxelor pentru membrii Camerei Auditorilor Financiari din România, persoane fizice şi juridice, şi pentru membrii stagiari în activitatea de audit financiar

 

Având în vedere prevederile:

- art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 15 alin. (3) şi art. 62 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 433/2011,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în şedinţa din data de 11 iulie 2016, adoptă prezenta hotărâre.

Art. I. - Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 35/2014 privind aprobarea cotizaţiilor şi taxelor pentru membrii Camerei Auditorilor Financiari din România, persoane fizice şi juridice, şi pentru membrii stagiari în activitatea de audit financiar, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 358 din 15 mai 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La articolul 5, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Plata cotizaţiilor fixe şi variabile efectuate în numerar sau prin ordin de plată de către auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, persoane fizice şi juridice, active sau nonactive, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, se impută cu prioritate asupra celor mai vechi cotizaţii datorate şi neachitate la scadenţă, indiferent de indicaţiile plătitorului.”

Art. II. - Departamentele din cadrul aparatului executiv al Camerei Auditorilor Financiari din România vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

Art. III. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Gabriel Radu

 

Bucureşti, 11 iulie 2016.

Nr. 39.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.