MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 565/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 565         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 26 iulie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 306 din 12 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 326 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.014. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţie publice, privind alocarea unor sume pentru cofinanţarea lucrărilor de investiţii în vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor conform Programului „Termoficare 2006-2020 căldură şi confort”

 

1.054. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea componenţei şi a regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru analiza şi soluţionarea cererilor debitorilor care solicită stingerea unor creanţe fiscale, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile, precum şi de stabilire a documentaţiei care însoţeşte cererea

 

1.120. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind aprobarea listei membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern

 

2.384/C. - Ordin al ministrului justiţiei privind stabilirea procedurii de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 306

din 12 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă

 

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 25.046/233/2014/a2 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.279D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, faţă de practica Curţii Constituţionale în această materie, formulează concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea nr. 50 din 6 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 25.046/233/2014/a2, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece permit judecătorului să urmărească soluţionarea cauzei exclusiv prin anularea cererii de chemare în judecată. S-a mai arătat că textul legal criticat este neconstituţional în măsura în care sancţiunea este anularea cererii şi nu suspendarea judecării cererii pentru că partea nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.

6. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

8. Guvernul apreciază că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.

9. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere exprimat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 599D/2013, nr. 377D/2014 şi nr. 729D/2014, acesta fiind în sensul constituţionalităţii art. 200 din Codul de procedură civilă.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi reprezintă dispoziţiile art. 200 - Verificarea cererii şi regularizarea acesteia din Codul de procedură civilă republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se mai invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat, în acest sens fiind Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Decizia nr. 26 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 aprilie 2014, sau Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014.

15. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că procedura prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, având în vedere că este însoţită şi de garanţia conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Mai mult, instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei. Atât timp cât procedura criticată nu priveşte însăşi judecarea pe fond a cererii introductive, dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum prevede art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor. Totodată, Curtea a reţinut că procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanţele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale. Procedura regularizării cererii introductive se întemeiază şi pe soluţia de principiu consacrată de art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea. Curtea a statuat că principiul accesului liber la justiţie implică şi adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, care să cuprindă cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 670 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011).

16. Instituirea unor condiţii formale ale cererii de chemare în judecată constituie o expresie a obligativităţii exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, în limitele instituite de lege. Mai mult, nerespectarea condiţiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanţă nu atrage în mod necondiţionat anularea actului procedural, existând posibilitatea modificării sau completării acestuia în termenul stabilit de instanţă. Astfel, prevederile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, dispunând asupra necesităţii comunicării în scris Către reclamant a lipsurilor constatate în legătură cu cererea de chemare în judecată, cu menţiunea regularizării acestora în termenul stabilit, reprezintă o concretizare a principiului rolului activ al judecătorului, tocmai în vederea asigurării accesului efectiv la justiţie al titularului cererii. Mai mult, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, împotriva acesteia se poate face cerere de reexaminare, solicitând motivat revenirea asupra măsurii anulării.

17. Procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, precum şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014).

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi dispozitivul deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

19. Distinct de cele arătate, Curtea apreciază că anularea cererii de chemare în judecată reprezintă un act de dispoziţie al instanţei, în respectarea principiului legalităţii consacrat de art. 7 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit căruia „Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces”.

20. Referitor la critica potrivit căreia textul legal criticat este neconstituţional în măsura în care sancţiunea este anularea cererii şi nu suspendarea judecării, Curtea reţine că dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură edictate de legiuitor îh virtutea competenţei sale constituţionale conferite de art. 126 din Legea fundamentală prin care a fost reglementată o procedură care să asigure sesizarea instanţei de judecată cu O cerere de chemare în judecată conformă cu cerinţele prevăzute de lege.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 25.046/233/2014/a2 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 326

din 17 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Romanaş în Dosarul nr. 60/739/2014 al Curţii Militare de Apel Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.520D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate Marius Romanaş a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.559D/2015, nr. 1 764D/2015, nr. 1.792D/2015, nr. 1.852D/2015, nr. 257D/2016, nr. 306D/2016 şi nr. 313D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Doruleţ Popa în Dosarul nr. 21.882/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 637/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală, de Maiurgia Igantie în Dosarul nr. 15.844/325/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală, de Sultana Ioana Stan în Dosarul nr. Î2.468/193/2015 al Judecătoriei Botoşani - Secţia penală, de Alexandru Aurelian-Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 803/262/2015 (881/2015) al Judecătoriei Moreni, de Adrian Arvunescu în Dosarul nr. 790/46/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Andrei Ionuţ Cocîrlău în Dosarul nr. 4 448/207/2015 al Judecătoriei Caracal,

5. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.764D/2015 autorul excepţiei Ioan Rotărescu a depus note scrise prin care învederează Curţii că nu s-a judecat cu părţile din dosar. În Dosarul nr. 1.792D/2015 autorul excepţiei de neconstituţionalitate Ignatie Maiurgia a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia, iar în Dosarul nr. 1.852D/2015 partea Lucica Manole a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 1.852D/2Q 15 autoarea excepţiei Ioana Sultana Stan a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, iar în Dosarul nr. 306D/2016 autorul excepţiei Adrian Arvunescu a depus o cerere de preschimbare a termenului de judecată deoarece în ziua de 17 mai 2016 este citat într-o altă cauză aflată pe rolul Curţii de Apel Piteşti şi o cerere de probatorii în cadrul căreia depune încheierea nr.36/F/CC/CP din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti şi solicită Curţii Constituţionale să ceară relaţii atât de la Curtea de Apel Piteşti, cât şi de la Curtea de Apel Bucureşti şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea întocmirii unor date statistice cu privire la procentul de admitere a plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror din totalul plângerilor formulate.

7. Reprezentantul Ministerului Public se opune celor două cereri de acordare a unui nou termen de judecată şi cererii de probatorii.

8. Curtea, având în vedere cererile de acordare a unui nou termen de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 222 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea acestora motivat de împrejurarea că, în Dosarul nr. 1.852D/2015, de la data emiterii încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 10 noiembrie 2015, şi până în prezent autoarea excepţiei a beneficiat de un interval suficient de mare pentru a face demersuri în vederea angajării unui avocat iar, în Dosarul nr. 306D/2016, autorul excepţiei putea adresa Curţii de Apel Piteşti o cerere similară. Mai mult potrivit dispoziţiilor art. 49 alin.(4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Curţii Constituţionale prezenţa părţii în faţa Curţii nu este obligatorie. De asemenea, Curtea respinge şi cererea de probatorii motivat de împrejurarea că datele statistice solicitate nu au relevanţă îh cauză.

9. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

10. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.

11. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.559D/2015, nr. 1.764D/2015, nr. 1.792D/2015, nr. 1.852D/2015, nr. 257D/2016, nr. 306D/2016 şi nr. 313D/2016 la Dosarul nr. 1.520D/2015, care a fost primul înregistrat.

12. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu menţiunea că, în Dosarul nr. 1.520D/2015 în care s-a dispus clasarea cauzei deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, s-ar putea pune în discuţie existenţa sau nu a unei acuzaţii în materie penală. Cu toate acestea, având în vedere exigenţele art. 2 pct. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, excepţia este neîntemeiată, deoarece dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele^

13. Prin încheierea din 15 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 60/739/2014, Curtea Militară de Apei Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia  de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

14. Prin încheierea din 22 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 21.882/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) teza întâi din Codul de procedură penală.

15. Prin încheierea penală nr. 104/CP/2015 din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 637/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea  Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

16. Prin Decizia penală nr. 1.145/A din 9 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 15.844/325/2015, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

17. Prin încheierea din 10 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 12.468/193/2015, Judecătoria Botoşani - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

18. Prin încheierea din 15 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 803/262/2015 (881/2015), Judecătoria Moreni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

19. Prin încheierea din 9 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 790/46/2015, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

20. Prin încheierea din 16 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4 448/207/2015, Judecătoria Caracal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

21. Excepţia a fost ridicată de Marius Romanaş, de Constantin Doruleţ Popa, de Ioan Rotărescu, de Maiurgia Igantie, de Sultana Ioana Stan, de Alexandru Aurelian-Andy Alexandrescu, de Adrian Arvunescu şi de Andrei Ionuţ Cocîrlău în dosarele de mai sus având ca obiect plângeri formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

22. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, în apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare dispusă de procuror nu poate fi contestată. S-a făcut trimitere la Hotărârea din 30 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Grecu împotriva României, paragraful 82, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că reclamantul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală de către două grade de jurisdicţie, cu încălcarea articolului 2 din Protocolului nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

23. Curtea Militară de Apel Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, statutul concret al petentului (auditor de justiţie), ca şi natura acuzaţiei penale pe care o suportă, precum şi imposibilitatea acestuia de a o combate - în faţa judecătorului, într-o procedură publică, orală, nemijlocită şi contradictorie - îl lipsesc pe acuzat de un proces echitabil, câtă vreme probele au fost administrate numai în stadiul urmăririi penale în rem, iar după continuarea urmăririi penale împotriva sa, petentul nu a avut posibilitatea de a contesta acuzaţiile aduse, neobservându-se astfel regulile derivate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la proporţionalitatea şi egalitatea armelor. Nici în faţa judecătorului de cameră preliminară a primei instanţe aceste lacune n-au putut fi acoperite, deoarece în acest stadiu procesual reglementat de art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, în cauza în care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, rezolvarea plângerii petentului nu îngăduie în fapt o judecată în şedinţă publică şi nu permite părţii interesate să solicite administrarea de probe în condiţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

24. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnă că trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite

25. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. De asemenea, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, sunt atributul exclusiv ăl legiuitorului, potrivit art. 129 şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, iar dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză,

26. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală, Judecătoria Botoşani - Secţia penală şi judecătoria Moreni opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

27. Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu înlătură posibilitatea părţilor interesate de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă şi imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative europene nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză, sens în care art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercită căile de atac numai în condiţiile legii.

28. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie nu sunt aplicabile în cauză. De asemenea, nici dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauza de faţă, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. În plus, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite prin art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

29. Judecătoria Caracal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin soluţia pe care o dispune, judecătorul de cameră preliminară nu judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire/netrimitere în judecată dispusă de procuror. În plus, exercitarea căilor de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor, antrenând totodată cheltuieli materiale suplimentare pentru justiţiabili. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în sensul că reglementarea căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

30. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

31. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul are prerogativa constituţională, prevăzută de art. 129 din Legea fundamentală, de a stabili căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti. Pe de altă parte, nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin numeroase decizii, constatând compatibilitatea art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală cu prevederile art. 21 din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Decizia nr. 139 din 12 martie 2015 şi Decizia nr. 405 din 28 mai 2015). Mai face trimitere şi la Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragrafele 25-27.

32. În Dosarul nr. 1.764D/2015, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu a motivat-o, limitându-se la a indica temeiuri constituţionale şi fără a arăta în ce constă incompatibilitatea reclamată şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014).

33. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil consacrate de art. 21 din Legea fundamentală şi art. 6 din Convenţie, deoarece acestea nu prevăd obligativitatea regulii posibilităţii de exercitare a căilor de atac în orice fel de cauză, iar, conform art. 129 din Constituţie, căile de atac se exercită în condiţiile legii. Totodată, eliminarea de către legiuitor a căilor de atac în această procedură este determinată de nevoia de a asigura celeritatea procesului penal, în plus, dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu înlătura posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

34. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

35. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

36. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 341 alin. (8) cu denumirea marginală Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: (8) încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1. pct. 2 lit. a), b) şi d)este definitivă. “

37. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor Accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la Dreptul la apărare, art. 52 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate şi art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabili art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 referitoare la Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 referitor la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie.

38. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a statuat că judecarea plângerii fără participarea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi a procurorului contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, întrucât norma legală nu permite comunicarea către aceştia a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi nu prevede posibilitatea de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse în faţa instanţei. Odată citate însă, toate părţile, inclusiv patentul, au posibilitatea să ia cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, fiindu-le asigurate în acest fel toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată. Totodată, potrivit paragrafele 40 şi 41 din decizia mai sus menţionată s-a reţinut că, aşa cum rezultă din art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, un exemplar al plângerii formulate este comunicat procurorului şi părţilor. Or, ţinând seama de art. 31 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că persoana vătămată şi suspectul, în calitate de subiecţi procesuali principali, nu au posibilitatea de a-şi face apărarea cu privire la susţinerile petentului, deoarece acestora nu li se comunică un exemplar al plângerii. De asemenea, în situaţia în care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, subiecţii procesuali principali sunt privaţi de dreptul la un proces echitabil prin aceea că necunoscând conţinutul plângerii nu pot întreprinde niciun fel de demersuri în apărarea intereselor lor legitime. Aşa fiind, a statuat Curtea, aceste neajunsuri pot fi acoperite în măsura în care judecătorul de cameră preliminară se va pronunţa asupra plângerii în cadrul unei proceduri contradictorii şi orale.

39. De asemenea, Curtea a mai constatat că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în faptul că urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contradictoriu şi să existe o egalitate a armelor între acuzare şi apărare, sens în care prin absenţa dezbaterilor contradictorii petentul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul sau persoana vătămată nu numai că nu poate, asemeni persoanei care a avut calitatea de inculpat, să formuleze cereri şi să ridice excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dar nu poate contesta în niciun fel aceste cereri sau excepţii, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. De aceea, în condiţiile în care persoanele interesate ar fi citate ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri şi, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-şi exprima opiniile şi de a răspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar şi la eventualele întrebări ale judecătorului de cameră preliminară.

40. Prin urmare, suspectul beneficiază de posibilitatea de a contesta în faţa unui judecător şi în cadrul unui proces echitabil.

41. De asemenea, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 paragraful 25, Curtea a statuat că reglementarea cuprinsă în art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este constituţională, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege”. Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile.

42. De asemenea, referitor la presupusa atingere adusă prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu sunt contrare principiului egalităţii în drepturi, deoarece instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare (a se vedea Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, paragraful 16).

43. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

44. Distinct de acestea Curtea mai constată că autorii excepţiei ignoră faptul că în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată nu poate fi pusă în discuţie existenţa unei vinovăţii care să impună dublul grad de jurisdicţie în materie penală, întrucât aceasta, în acord cu art. 23 alin (11) din Constituţie, se stabileşte numai printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. Or, ordonanţa procurorului prin care dispune o soluţie de netrimitere în judecată nu echivalează cu stabilirea unei vinovăţii;. Mai mult, în acord cu art. 341 alin. (6) lit. c) şi alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, în cadrul unei proceduri orale şi contradictorii - a se vedea Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014-, poate admite plângerea şi schimba temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, cu respectarea principiului non reformatio in pejus. Faptul că suspectul nu ar fi avut posibilitatea de a contesta acuzaţiile aduse, întrucât probatoriul a fost administrat numai în stadiul urmăririi penale în rem, şi că nici în faţa judecătorului de cameră preliminară nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 3) lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, motiv pentru care Curtea constată că nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale.

45. În sfârşit, cu privire la invocarea jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, Curtea constată că Hotărârea din 30 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Grecu împotriva României, deşi a statuat că a fost încălcat art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, a fost pronunţată în considerarea contextului legislativ particular existent la acea dată. În cauza respectivă, la data de 31 iulie 1985 procurorul a emis ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Ulterior, la data de 29 februarie 2000, bazându-se pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, prin care s-a statuat că „fiind vorba de acte şi măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar şi controlului din partea instanţelor judecătoreşti”, petentul s-a adresat instanţelor judecătoreşti. Or, aşa cum rezultă din paragraful 86 al hotărârii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a ajuns la concluzia afectării dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală, ţinând cont de legislaţie şi de practicile naţionale pertinente la vremea faptelor, precum şi de repercusiunile pe care le-au avut asupra procedurii penale îndreptate împotriva reclamantului.

46. Aşa fiind, Curtea constată că în prezentele cauze situaţia este cu totul diferită, legislaţia naţională permiţând accesul părţii interesate la controlul judecătoresc.

47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Romanaş în Dosarul nr. 60/739/2014 al Curţii Militare de Apel Bucureşti, de Constantin Doruleţ Popa în Dosarul nr. 21.882/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 637/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală, de Maiurgia Igantie în Dosarul nr. 15.844/325/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală, de Sultana Ioana Stan în Dosarul nr. 12.468/193/2015 al Judecătoriei Botoşani - Secţia penală, de Alexandru Aurelian-Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 803/262/2015 (881/2015) al Judecătoriei Moreni, de Adrian Arvunescu în Dosarul nr. 790/46/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Andrei Ionuţ Cocîrlău în Dosarul nr. 4.448/207/2015 al Judecătoriei Caracal şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Curţii Militare de Apel Bucureşti, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală, Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală, Judecătoriei Botoşani - Secţia penală, Judecătoriei Moreni, Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Judecătoriei Caracal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

privind alocarea unor sume pentru cofinanţarea lucrărilor de investiţii în vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor conform Programului „Termoficare 2006-2020 căldură şi confort”

 

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 462/2006 pentru aprobarea programului „Termoficare 2006-2020 căldură şi confort” şi înfiinţarea Unităţii de management al proiectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind implementarea programului „Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”, componente de reabilitare a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 124/2012, ale Legii bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015,

luând în considerare aprobarea solicitărilor de finanţare de către Comisia interministerială de coordonare a Programului „Termoficare 2006-2020 căldură şi confort”, conform Procesului-verbal nr. 22 încheiat la data de 22 iunie 2016,

în temeiul art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă alocarea unor sume pentru cofinanţarea lucrărilor de investiţii în vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor conform Programului „Termoficare 2006-2020 căldură şi confort”, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Sumele prevăzute la art. 1 se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 3. - Utilizarea sumelor se va face cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 462/2006 pentru aprobarea programului „Termoficare 2006-2020 căldură şi confort” şi înfiinţarea Unităţii de management al proiectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 124/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind implementarea programului „Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”, componenta de reabilitare a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

 

Bucureşti, 13 iulie 2016.

Nr. 1.014.

 

ANEXĂ

 

Sume alocate pentru cofinanţarea lucrărilor de investiţii în vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor, conform Programului „Termoficare 2006-2020 căldură şi confort”

 

Nr. crt.

Judeţul

Unitatea administrativ-teritorială

Denumirea obiectivului de investiţii

Cofinanţare buget de stat

- lei -

1.

Arad

Arad

1. Modernizare reţele termice aferente punctului termic PT 32 Alfa;

2. Modernizare reţele termice aferente punctului termic PT 2 Miron Costin.

5.462.766

2.

Argeş

Piteşti

Reabilitarea şi modernizarea reţelelor termice de distribuţie a agentului termic şi a unor reţele termice de transport din municipiul Piteşti:

1. Reţele termice de transport str. 1 Decembrie 1918 - tronson racord CT 910 - racord Spitalul Judeţean Argeş;

2. Reţele termice de distribuţie aferente PT 1005;

3. Reţele termice de distribuţie aferente PT 1006.

2.751.482

3.

Bacău

Bacău

Dezvoltarea pieţei de energie termică - racordarea la SACET a instituţiilor publice din municipiul Bacău - 39 obiective

455.418

4.

Bihor

Oradea

1. Reabilitarea bretelei de legătură dintre magistrala termică nr. 1 şi magistrala termică nr. 5 pe străzile Grădinarilor, Cardinal Iuliu Hossu, Seleuşului, Războieni şi Căprioarei;

2. Sistem SCADA pentru monitorizarea şi automatizarea a 125 puncte termice;

3. Modernizarea instalaţiilor interioare, monitorizarea parametrilor şi automatizarea din dispecerat a punctelor termice (27 puncte termice);

4. Monitorizarea parametrilor şi controlul din dispecerat a datelor de funcţionare a punctelor termice (20 puncte termice), municipiul Oradea.

16.966.758

5.

Botoşani

Botoşani

Reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor din punctul termic şi a reţelelor termice secundare din ansamblul de locuinţe „Mioriţa”

186.036

6.

Constanţa

Cernavodă

1. Circuite secundare şi puncte termice aferente extinderii reţelei de termoficare PT 7, PT 46 oraş Cernavodă, etapa II - racordarea la magistrala de termoficare urbană în vederea punerii în funcţiune;

2. Circuite secundare şi puncte termice aferente extinderii reţelei de termoficare PT I.D. Chirescu, PT 35, PT 43, PT 45, extindere circuit agent primar str. Prelungirea Seimeni (între str. Prelungirea Victoriei şi limita intravilan), oraş Cernavodă;

3. Racordarea la magistrala de termoficare urbană a PT35 şi PT45, inclusiv mărirea capacităţii de transport pe tronsonul 119-217 din oraşul Cernavodă.

13.895.552

7.

Galaţi

Galaţi

Reabilitare şi modernizare puncte termice în municipiul Galaţi

1.785.952

8.

Giurgiu

Giurgiu

1. Modernizare reţea de transport agent termic şi instalaţii de alimentare cu energie termică - reţea N. Titulescu - Liceul de Marină - Ramadan;

2. Modernizare reţea de transport agent termic şi instalaţii de alimentare cu energie termică - zona parc Alei - zona Bulevardul 1907,

555.320

9.

Gorj

Motru

Achiziţie, montaj şi punere în funcţiune cazan de apă caldă cu anexe, având puterea termică de 3-4 Gcal/h, din producţia de serie, echipat cu arzător pe CLU şi posibilitatea de trecere pe gaze naturale

371.542

10.

Harghita

Miercurea-Ciuc

1. Reabilitarea întregului sistem de alimentare cu energie termică În municipiul Miercurea-Ciuc;

2. Introducerea unei capacităţi de cogenerare în zona centrală a municipiului Miercurea-Ciuc;

3. Instalare modul termic în blocul social pentru înlocuirea instalaţiei interioare cu instalaţie cu distribuţiei pe orizontală;

4. Instalare module termice în cartierul Spicului în vederea promovării distribuţiei pe orizontală.

5.022.990

Gheorgheni

Modernizare şi extindere SACET în municipiul Gheorgheni

1.116.220

 

 

Odorheiu Secuiesc

1. Îmbunătăţirea sistemului de încălzire centralizat din municipiul Odorheiu Secuiesc, etapa I - Amenajare centrale termice de cartier pe biomasă şi realocare cazane existente pe combustibil gazos;

2. Îmbunătăţirea sistemului de încălzire centralizat din municipiul Odorheiu Secuiesc, etapa III - Finalizarea lucrărilor de modernizare a centralelor termice şi a reţelelor termice prin folosirea punctelor termice de bloc.

4.367.609

11.

Hunedoara

Brad

1. Modernizare Punct Termic 2 şi a reţelelor termice aferente - municipiul Brad, judeţul Hunedoara;

2. Modernizare Punct Termic 22 şi a reţelelor termice aferente - municipiul Brad, judeţul Hunedoara.

1.128.669

12.

Suceava

Suceava

Reabilitarea sistemului de transport şi distribuţie a energiei termice în municipiul Suceava PT Parc, PT Obcini 4, PT Zamca 4

8.371.650

13.

Tulcea

Tulcea

Modernizare şi monitorizare de la distanţă a funcţionării modulelor, punctelor şi centralelor termice, cazanului de apă fierbinte şi staţiei intermediare de ridicare a presiunii

1.977.017

14.

Vâlcea

Râmnicu

Vâlcea

1. Reabilitare reţele termice şi apă caldă de consum PT 22 Filipin-Ramura 2 (bl. D1, D2, D3, D4, D5, D6, D7, D22, D23);

2. Reabilitare reţele termice şi apă caldă de consum PT 2 Ostroveni-Ramura 4 (bl. C28 - sc. F+G, C29, C30, C31, C32 - sc. E+F, B12, Grădiniţa nr. 2, A8/1);

3. Reabilitare reţele termice şi apă caldă de consum PT 38 Nord-Ramura 2 (bl. N4, N6, N7, N8, P3,P4).

1.860.366

15.

Vrancea

Focşani

Modernizarea şi reabilitarea reţelei de transport a energiei termice în zonele: Piaţa Victoriei, str. Longinescu, str. Războieni din municipiul Focşani

1.224.653

TOTAL

67.500.000

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea componenţei şi a regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru analiza şi soluţionarea cererilor debitorilor care solicita stingerea unor creanţe fiscale, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile, precum şi de stabilire a documentaţiei care însoţeşte cererea

 

În temeiul dispoziţiilor art. 263 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) în scopul soluţionării cererilor debitorilor de stingere a unor creanţe fiscale prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile se constituie Comisia pentru analiza şi soluţionarea cererilor debitorilor care solicită stingerea unor creanţe fiscale, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile, denumită în continuare Comisie, a cărei componentă este prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Comisia se organizează şi va funcţiona potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 2. - Cuprinsul cererii şi documentaţia care însoţeşte cererea privind stingerea creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor sunt stabilite în anexa nr. 3.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, prevederile Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 486/2007 pentru aprobarea Procedurii privind stingerea creanţelor reprezentând impozite, taxe şi alte venituri datorate bugetului de stat şi/sau a creanţelor reprezentând contribuţii sociale administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 22 iunie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 5 iulie 2016.

Nr. 1.054.

 

ANEXA Nr. 1

 

COMPONENŢA

Comisiei pentru analiza şi soluţionarea cererilor debitorilor care solicită stingerea unor creanţe fiscale, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile

 

Comisia are următoarea componenţă:

a) vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care coordonează activitatea de administrare - preşedinte

b) vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care coordonează activitatea de control - vicepreşedinte

c) secretarul general al Ministerului Finanţelor Publice - vicepreşedinte

d) secretarul general al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - vicepreşedinte

e) directorul general al Direcţiei generale juridice din Ministerul Finanţelor Publice - membru

f) directorul general al Direcţiei generale de legislaţie Cod procedură fiscală, reglementări nefiscale şi contabile din Ministerul Finanţelor Publice - membru

g) directorul general al Direcţiei generale de legislaţie şi reglementare în domeniul activelor statului din Ministerul Finanţelor Publice - membru

h) directorul general al Direcţiei generale de reglementare a colectării creanţelor bugetare din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - membru

i) directorul general al Direcţiei generale juridice din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - membru

j) directorul general al Direcţiei generale coordonare inspecţie fiscală din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - membru

k) directorul general al Direcţiei generale de buget şi contabilitate din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - membru

l) directorul general al direcţiei generale regionale a finanţelor publice, directorul generai al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti sau directorul general al Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, după caz - membru*

m) specialist în evaluarea bunurilor, din cadrul structurilor organului fiscal central, desemnat de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - membru**


* Participă în şedinţele Comisiei şi are calitatea de membru al acesteia în cazul analizării şi soluţionării unor cereri ale debitorilor ale căror obligaţii fiscale sunt în competenţa de administrare a direcţiei, precum şi a unităţilor subordonata acesteia.

** Acest specialist are calitatea de membru în Comisie până la contractarea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit legii, a unui serviciu de evaluare care va prelua atribuţiile acestuia.

 

ANEXA Nr. 2

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru analiza şi soluţionarea cererilor debitorilor care solicită stingerea unor creanţe fiscale, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile

 

ARTICOLUL 1

Dispoziţii generale

 

(1) Comisia prevăzută la art. 1 din ordin este condusă de preşedinte. Preşedintele Comisiei este vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care coordonează activitatea de colectare a veniturilor bugetare.

(2) în cazul în care preşedintele Comisiei nu este prezent, atribuţiile acestuia vor fi îndeplinite de către vicepreşedintele Comisiei care are funcţia de vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi care coordonează activitatea de control.

(3) în cazul absenţei oricărui membru al Comisiei, atribuţiile acestuia vor fi îndeplinite de către înlocuitorul său de drept.

(4) Pentru ducerea la îndeplinire de către Comisie a atribuţiilor ce îi revin, se înfiinţează în cadrul Direcţiei generale de reglementare a colectării creanţelor bugetare un secretariat tehnic compus din 4 persoane din structura acestei direcţii.

(5) Evidenţa cererilor debitorilor care solicită stingerea unor creanţe fiscale, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile, transmise de direcţiile generale regionale a finanţelor publice sau de către Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, se ţine de către secretariatul tehnic într-un registru special.

 

ARTICOLUL 2

Funcţionarea Comisiei

 

(1) Comisia pentru analiza şi soluţionarea cererilor debitorilor care solicită stingerea unor creanţe fiscale, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile, îşi desfăşoară activitatea în şedinţe de lucru.

(2) Comisia se va întruni ori de câte ori este cazul, la convocarea preşedintelui acesteia, comunicată prin grija Secretariatului tehnic.

(3) Ordinea de zi a şedinţei va fi comunicată membrilor Comisiei odată cu convocarea.

(4) Cererile prezentate în cadrul şedinţei de lucru vor fi analizate de Comisie având în vedere documentaţia depusă în susţinerea acestora.

(5) Comisia va decide modul de soluţionare a cererilor debitorilor pe baza documentaţiei depuse şi în conformitate cu dispoziţiile legale. Asupra celor discutate şi hotărâte de Comisie se încheie, prin grija Secretariatului tehnic al Comisiei, un proces-verbal.

(6) Procesul-verbal se semnează de toţi membrii prezenţi ai Comisiei sau de înlocuitorii de drept ai acestora.

(7) Comisia este legal constituită dacă sunt prezenţi jumătate plus unu din numărul membrilor acesteia, cu prezenţa obligatorie a preşedintelui sau a vicepreşedintelui care îndeplineşte atribuţiile preşedintelui în lipsa acestuia.

(8) în situaţia în care membrii Comisiei au opinii divergente privind modul de soluţionare a cererii, acestea vor trebui să fie motivate şi se vor consemna în procesul-verbal ca opinii separate.

(9) Comisia decide legal asupra modului de soluţionare a cererilor, cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.

(10) în situaţia în care se înregistrează egalitate între numărul de voturi pentru şi numărul de voturi împotrivă, preşedintele Comisiei are dreptul de a decide asupra modului de soluţionare a cererii debitorului.

 

ARTICOLUL 3

Atribuţiile Comisiei

 

Comisia are următoarele atribuţii:

a) analizarea cererilor debitorilor care solicită stingerea unor creanţe fiscale, prin trecerea în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile care fac obiectul procedurii de dare în plată, având în vedere următoarele date şi documente:

1. documentaţia care însoţeşte cererea, astfel cum aceasta este prevăzută în anexa nr. 3 la ordini

2. extras de carte funciară, în original, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile care fac obiectul cererii de dare în plată, precum şi faptul că bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale şi de alte sarcini, emis de biroul de carte funciara în a cărui rază teritorială se află acestea, precum şi actele care să ateste dreptul de proprietate al debitorului şi care au stat la baza înscrierii bunurilor imobile în cartea funciară, prezentate în forma prevăzută de lege;

3. solicitarea din partea unei instituţii publice pentru preluarea în administrare a bunurilor imobile care fac obiectul cererii de dare în plată;

4. existenţa acordului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice ori al Ministerului Sănătăţii, în cazul în care debitorul solicită prin cerere stingerea prin dare în plată a contribuţiilor sociale care se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi/sau bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, după caz;

5. eficienţa aplicării modalităţii de realizare a creanţelor fiscale prin dare în plată, faţă de alte modalităţi de stingere prevăzute de lege;

6. impactul reglementărilor legale în vigoare privind retrocedarea proprietăţii, în măsura în care acesta poate fi prevăzut;

7. cheltuielile necesare, după caz, estimate de către instituţia solicitantă a bunului imobil ce urmează a fi trecut în proprietatea publică a statului, pentru transformarea acestuia în sediu sau spaţiu corespunzător desfăşurării activităţii;

8. eficienţa aplicării acestei modalităţi de stingere a creanţelor fiscale, rezultată din compararea creanţelor fiscale stinse prin această modalitate, la care se adaugă eventualele cheltuieli de amenajare - refuncţionalizare, cu cheltuielile necesare unei noi construcţii sau achiziţii;

9. avizele obţinute de la direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, conform competenţelor specifice fiecăreia dintre acestea, ce vor fi transmise secretariatului tehnic în termen de 10 zile de la solicitarea acestora;

10. avizul administratorului special în cazul cererilor debitorilor persoane juridice la care s-a instituit administrarea specială;

b) analizarea cererilor debitorilor persoane juridice pentru care s-a deschis procedura insolvenţei, transmise de către administratorul sau lichidatorul judiciar, privind stingerea creanţelor fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin dare în plată, având în vedere următoarele:

1. existenţa unei încheieri sau a unei sentinţe judecătoreşti de deschidere a procedurii insolvenţei;

2. acordul membrilor adunării creditorilor privind trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile libere de sarcini în contul creanţelor fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, înscrise în tabloul creditorilor, fie ca o măsură în cadrul planului de reorganizare judiciară, fie ca o modalitate de atribuire a unui bun în contul creanţei în cadrul lichidării;

3. existenţa unor solicitări de preluare în administrare, potrivit legii, a bunurilor imobile respective;

4. existenţa dreptului de proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile care fac obiectul dării în plată;

5. avizul administratorului sau al lichidatorului judiciar, după caz, asupra existenţei dreptului de proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile, precum şi pentru inexistenţa unor cereri de revendicare şi restituire, potrivit legii;

6. bunurile imobile nu fac obiectul unor cereri de revendicare şi restituire, potrivit legii;

c) solicitarea completării documentaţiei în susţinerea cererii cu alte date şi documente, pe care le consideră necesare în fundamentarea solicitării debitorului şi luarea deciziei;

d) deciderea modului de soluţionare a fiecărei cereri prin aprobarea sau respingerea acesteia. Comisia poate respinge cererile debitorilor în situaţia în care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public sau poate revoca decizia de aprobare a cererii de dare în plată formulate de debitor, cu înştiinţarea acestuia, în cazurile prevăzute de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

e) soluţionarea contestaţiilor persoanelor care se consideră lezate în drepturile lor prin emiterea deciziilor de aprobare/respingere ori revocare a cererilor de dare în plată formulate de debitori;

f) solicitarea de puncte de vedere ale direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau altor instituţii şi autorităţi publice pentru lămurirea cauzelor care fac obiectul contestaţiilor.

 

ARTICOLUL 4

Atribuţiile Secretariatului tehnic

 

Secretariatul tehnic are următoarele atribuţii:

a) organizarea evidenţei cererilor debitorilor transmise de direcţiile generale regionale ale finanţelor publice sau de Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, care solicită stingerea unor creanţe fiscale, prin trecerea în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile, a proceselor-verbale încheiate cu ocazia fiecărei şedinţe de lucru a Comisiei, a deciziilor de aprobare/respingere/revocare a cererilor debitorilor, a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor şi a deciziilor de îndreptare a erorilor materiale emise de Comisie, a adreselor prin care se comunică deciziile Comisiei, precum şi a altor acte emise de Comisie şi asigurarea arhivării acestora;

b) verificarea, la primirea cererii, dacă aceasta, precum şi documentaţia în susţinere ce o însoţeşte cuprind datele şi/sau documentele prevăzute în anexa nr. 3 la ordin şi dacă se respectă prevederile legale în vigoare referitoare la executarea silită a creanţelor fiscale, dacă este cazul, pe baza referatului şi a actelor de executare transmise de direcţiile generale regionale ale finanţelor publice sau de Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, după caz;

c) verificarea semnării de către directorul general al direcţiei generale regionale a finanţelor publice sau de către directorul general al Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, după caz, a adresei de înaintare a cererii şi a documentaţiei în susţinere, precum şi a punctului de vedere şi a propunerii de soluţionare, comunicate Direcţiei generale de reglementare a colectării creanţelor bugetare din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

d) solicitarea, prin Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, dacă este cazul, direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice sau Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, după caz, de completare a documentaţiei în baza prevederilor din anexa nr. 3 la ordin, sau a avizelor direcţiilor de specialitate prevăzute la art. 3 lit. a) pct. 9 şi lit. f) ori la propunerea Comisiei, după caz;

e) restituirea, prin Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, în cazurile prevăzute de lege ori în situaţia când Comisia hotărăşte aceasta, direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice sau Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, după caz, a cererii însoţite de documentaţia aferentă;

f) solicitarea şi urmărirea comunicării avizelor de către direcţiile de specialitate prevăzute la art. 3 lit. a) pct. 9 şi lit. f);

g) întocmirea, pentru fiecare cerere ori contestaţie, a unei note de prezentare, pe baza cererii, a documentaţiei comunicate şi a punctului de vedere comunicat de către direcţiile generale regionale ale finanţelor publice sau de către Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, după caz, a avizelor transmise de direcţiile de specialitate prevăzute la art. 3 lit. a) pct. 9 şi lit. f);

h) convocarea în scris a membrilor Comisiei cu cel puţin două zile anterior datei stabilite de către preşedintele sau vicepreşedintele Comisiei, după caz, pentru şedinţa de lucru;

i) întocmirea deciziilor de aprobare/respingere a cererilor debitorilor, a deciziilor de revocare, a deciziilor de aprobare, a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor şi a deciziilor de îndreptare a erorilor materiale, pe baza celor hotărâte de către Comisie. Aceste decizii se emit în termen de 10 zile de la data şedinţei de lucru.

 

ARTICOLUL 5

Deciziile Comisiei

 

(1) Deciziile Comisiei se semnează de preşedintele acesteia sau de vicepreşedintele prevăzut la art. 1 alin. (2), după caz, şi sunt alcătuite din trei părţi: preambul, temei legal şi dispozitiv.

(2) Prin grija Secretariatului tehnic, decizia se emite, de regulă, în 5 exemplare, cu valoare de original, care sunt semnate de preşedintele ori vicepreşedintele Comisiei, după caz. Unul dintre exemplare se va arhiva de către Secretariatul tehnic. Acesta va fi semnat de toţi membrii sau de persoanele desemnate de membrii Comisiei, prezenţi în şedinţa Comisiei. În cazul în care bunurile imobile pentru care Comisia a decis trecerea în proprietatea publică a statului urmează a fi preluate în administrare de mai multe instituţii publice solicitante, pentru fiecare dintre acestea se emite câte o decizie.

(3) Decizia întocmită conform alin. (2) se comunică prin Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, astfel:

a) 1 exemplar debitorului;

b) 2 sau mai multe exemplare, în cazul în care sunt mai multe instituţii publice solicitante, către direcţia generală regională a finanţelor publice în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului sau către Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, după caz, care vor transmite câte un exemplar al deciziei organului fiscal competent, precum şi instituţiilor publice solicitante;

c) 1 exemplar Direcţiei generale de legislaţie şi reglementare în domeniul activelor statului.

 

 

ANEXA Nr. 3

 

Cererea şi documentaţia care însoţeşte cererea privind stingerea creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor

 

ARTICOLUL 1

Dispoziţii referitoare la cererea privind stingerea creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor

 

Cererea debitorului va cuprinde în mod obligatoriu date referitoare la:

a) datele de identificare ale debitorului;

b) date privind structura capitalului social, a asociaţilor ori a acţionariatului, după caz, precum şi volumul şi natura creanţelor fiscale, pe bugete, din care pe debite principale şi accesorii;

c) în cazul debitorului garant volumul şi natura creanţelor fiscale asumate, pe bugete, din care pe debite principale şi accesorii;

d) menţiunea că în volumul creanţelor prevăzute la lit. b) şi c) nu sunt cuprinse şi creanţe cu reţinere la sursă şi accesoriile aferente acestora;

e) titlurile executorii în temeiul cărora sunt urmărite prin executare silită bunurile imobile care fac obiectul cererii, dacă este cazul;

f) bunurile imobile, pentru care se solicită trecerea în proprietatea publică a statului, denumirea, datele de identificare a acestora, precum şi o scurtă descriere şi menţiunea respectării obiectului dării în plată potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

g) menţiunea debitorului/debitorului garant persoană juridică referitoare la taxarea sau scutirea cu/de TVA a operaţiunii de transfer al proprietăţii bunului imobil prin dare în plată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

h) menţiunea cu privire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile respective;

i) acordul expres al debitorului/debitorului garant privind preţul de evaluare al bunurilor imobile, stabilit de experţi evaluatori proprii sau de experţi evaluatori independenţi, în conformitate cu prevederile art. 232 din Codul de procedură fiscală;

j) în cazul debitorului/debitorului garant persoană juridică valoarea de inventar a bunurilor imobile, evidenţiată în contabilitate, reevaluată în conformitate cu ultimele reglementări legale în vigoare;

k) menţiunea debitorului/debitorului garant că a luat cunoştinţă despre valoarea la care se face stingerea creanţelor fiscale stabilită prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

l) menţiunea debitorului/debitorului garant că bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale şi de alte sarcini şi că nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietăţii sau al altor litigii, cu precizarea documentelor doveditoare;

m) menţiunea debitorului/debitorului garant că bunurile imobile nu sunt aduse ca aport în cadrul unei asocieri în participaţiune, aport la capitalul social al unei societăţi şi/sau nu sunt închiriate, concesionate, arendate;

n) menţiunea debitorului/debitorului garant că pe numele său nu există cereri sau nu a fost deschisă procedura insolvenţei şi că nu se află în administrare specială, potrivit legii;

o) acceptul debitorului/debitorului garant cu privire la compensarea diferenţei, potrivit legii, în cazul în care valoarea bunului imobil, determinată potrivit lit. k), este mai mare decât creanţa fiscală pentru care se solicită stingerea prin dare în plată;

p) semnătura reprezentantului legal al debitorului/debitorului garant persoană juridică.

 

ARTICOLUL 2

Documentaţia care însoţeşte cererea privind stingerea creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor

 

La cerere se anexează:

a) copii legalizate de pe actele care atestă dreptul de proprietate al debitorului/debitorului garant asupra bunurilor imobile pentru care acesta solicită trecerea în proprietatea publică a statului;

b) extras de carte funciară, în original, emis în condiţiile legii, la data depunerii cererii, de biroul de carte funciară din cadrul oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară în a cărui rază teritorială se află bunul imobil, din care să rezulte că acesta nu este grevat de drepturi reale şi de alte sarcini;

c) documentul încheiat în formă autentică prin care debitorul garant îşi asumă obligaţia de plată a debitorului;

d) raportul de evaluare întocmit de un expert privind bunurile imobile care fac obiectul dării în plată;

e) documentul emis de instituţiile abilitate, din care să rezulte că bunurile imobile nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietăţii sau al altor litigii;

f) în cazul debitorului/debitorului garant persoană juridică, copii de pe fişa mijlocului fix şi de pe balanţa analitică a mijloacelor fixe;

g) certificat constatator eliberat de oficiul registrului comerţului din care să rezulte că pe numele debitorului/ debitorului garant persoană juridică nu sunt înscrise menţiuni cu privire la declararea stării de insolvenţă;

h) acordul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice ori al Ministerului Sănătăţii, după caz, referitor la stingerea prin dare în plată a contribuţiilor sociale care se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale ori bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, după caz;

i) declaraţie pe propria răspundere a debitorului/debitorului garant din care să rezulte că bunurile imobile nu sunt aduse ca aport în cadrul unei asocieri în participaţiune, aport la capitalul social al unei societăţi şi/sau nu sunt închiriate ori concesionate, închiriate, arendate;

j) declaraţie pe propria răspundere a debitorului/debitorului garant din care să rezulte că pe numele acestuia nu există cereri sau nu a fost deschisă procedura insolvenţei sau că nu se află în administrare specială, potrivit legii;

k) declaraţie pe propria răspundere a debitorului/debitorului garant, potrivit căreia bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale şi de alte sarcini şi că nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietăţii;

l) declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că la data depunerii cererii bunurile imobile care fac obiectul solicitării de dare în plată sunt proprietate a debitorului/ debitorului garant.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind aprobarea listei membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern

 

În temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 2 alin. (8) şi art. 3 alin. (3) din Normele privind modul de nominalizare a membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 235/2003,

având în vedere art. 5 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată, cu modificările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se constată încetarea calităţii de membru în Comitetul pentru Audit Public Intern a următoarelor persoane:

- Voicu Diana Marielissa, numită pe poziţia de expert în sisteme informatice;

- Vatră Nicuşor, numit pe poziţia de expert în sisteme informatice;

- Magetz Magdalena, numită pe poziţia de specialist cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern;

- Popescu Maria, numită pe poziţia de director al Unităţii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern;

- Cuhutencu Ion, numit pe poziţia de specialist cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern;

- Mihăilescu Ion, numit pe poziţia de preşedinte al Camerei Auditorilor Financiari din România;

- Gisberto Alberta Georgeta, numită pe poziţia de expert în contabilitate publică;

- Bogheanu Aurelian, numit pe poziţia de specialist cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern.

Art. 2. - Începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentului ordin componenţa Comitetului pentru Audit Public Intern este cea prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 18 iulie 2016.

Nr. 1.120.

 ANEXĂ

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

LISTA

membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Calitatea

1.

Preşedinte Camera Auditorilor Financiari din România

prin efectul legii

2.

Director Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern

prin efectul legii

3.

Neamţu Horia

profesor universitar

4.

Constantin Nicolae

specialist în domeniul auditului public intern

5.

Boţea Daniel

expert în domeniul juridic

6.

Gisberto Alberta

profesor universitar

7.

Bercea Florian

expert în contabilitate publică

 

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

privind stabilirea procedurii de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti

 

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare,

în temeiul dispoziţiilor art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Prezentul ordin stabileşte procedura de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect:

a) acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile pentru care ministrul justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2016;

b) acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din instituţiile pentru care ministrul justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2016.

Art. 2. - (1) Plata sumelor datorate în temeiul titlurilor executorii, prevăzute la art. 1, se realizează eşalonat, în 5 tranşe, potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Sumele prevăzute la art. 1 lit. a) vor fi achitate de ordonatorii de credite conform eşalonării prevăzute la alin. (1). actualizate, fiecare în parte, cu indicele preţurilor de consum stabilit de Institutul Naţional de Statistică.

(3) La sumele actualizate în condiţiile afin (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

Art. 3. - (1) Structurile financiar-contabile constituite la nivelul ordonatorilor terţiari de credite vor transmite datele aferente plăţii tranşei stabilite la art. 15 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pe alineatele clasificaţiei economice, ordonatorilor de credite care le asigură finanţarea.

(2) Structurile financiar-contabile constituite la nivelul ordonatorilor secundari de credite vor centraliza datele primite de la ordonatorii terţiari de credite, precum şi pe cele reprezentând necesarul propriu şi le vor transmite Direcţiei financiar-contabile din cadrul Ministerului Justiţiei.

(3) Direcţia financiar-contabilă din cadrul Ministerului Justiţiei va centraliza datele primite de la ordonatorii secundari şi terţiari de credite finanţaţi prin bugetul Ministerului Justiţiei şi va propune Ministerului Finanţelor Publice modificările corespunzătoare pentru bugetul pe anul în curs şi pentru proiectul de buget pe anii următori.

Art. 4. - În vederea alocării fondurilor publice necesare aplicării prevederilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, propunerile ordonatorilor secundari şi terţiari de credite se transmit potrivit calendarului bugetar prevăzut de legislaţia în vigoare.

Art. 5. - (1) Plata sumelor datorate în temeiul titlurilor executorii prevăzute la art. 1 se efectuează de instituţia angajatoare, pe bază de state nominale, altele decât cele pentru plata salariilor/indemnizaţiilor.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) vor fi plătite în conturile indicate de beneficiari.

Art. 6. - Ordonatorii secundari şi terţiari de credite din cadrul Ministerului Justiţiei au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare necesare aplicării prezentului ordin numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul justiţiei,

Monica Dragomir,

secretar general adjunct

 

Bucureşti, 23 iunie 2016.

Nr. 2.384/C.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.