MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 438/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 438         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 13 iunie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 189 din 7 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 191 din 7 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

809. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind publicarea unui Acord încheiat prin schimb de note verbale

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

14. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în euro şi în dolari SUA începând cu perioada de aplicare 24 mai-23 iunie 2016

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 189

din 7 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mihaly Janos, Mihaly Sandor şi Mihaly Ferencz în Dosarul nr. 38.428/3/2013** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 910D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, prin care apreciază că aceasta este neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 27 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 38.428/3/2013**, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mihaly Janos, Mihaly Sandor şi Mihaly Ferencz într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei introduse împotriva unei decizii de invalidare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că deciziile entităţilor învestite potrivit Legii nr. 165/2013 reprezintă acte administrativ-jurisdicţionale care pot fi atacate la instanţele judecătoreşti expres stabilite prin legea contenciosului administrativ, astfel că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât atribuie secţiei civile a tribunalului în circumscripţia teritorială a căruia se află sediul entităţii pârâte atribuirea competenţei de a soluţiona căile de atac împotriva acestor acte. Se susţine că exercitarea controlului de legalitate a actelor administrative de către instanţele de drept comun este în contradicţie cu definiţia contenciosului administrativ, care stabileşte expres competenţa instanţelor specializate de contencios administrativ în soluţionarea litigiilor în care cel puţin una din părţi este o autoritate publică. Se susţine că, în sensul art. 126 alin. (6) din Constituţie, prin nicio lege nu se poate institui o altă cale judiciară de atac pentru verificarea legalităţii actelor administrative, fiind interzisă competenţa altor instanţe judecătoreşti decât cele de contencios administrativ. Se susţine că există o necorelare contrară normelor de tehnică legislativă între prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 şi cele ale art. 19 şi 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Se arată că, în cazul în care prefectul contestă legalitatea hotărârilor primarilor sau ale preşedinţilor consiliilor judeţene prin care s-au propus măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013, competentă este instanţa de contencios administrativ, mai exact secţia respectivă a tribunalului. În schimb, când Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor verifică legalitatea aceloraşi acte administrative, decizia emisă de aceasta poate fi contestată la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii. Consideră că se încalcă şi caracterul gratuit al jurisdicţiilor administrative, procesele în altă localitate decât cea de domiciliu presupunând cheltuieli financiare. În ce priveşte Decizia nr. IX din 20 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie apreciază că este neconstituţională în contextul în care art. 126 alin. (6) din Constituţie statuează ca garanţie constituţională a controlului legalităţii tuturor actelor administrative, indiferent de natura raporturilor juridice care sunt reglementate prin aceste acte administrative, doar calea contenciosului administrativ, de competenţa exclusivă a instanţelor de contencios administrativ.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere precizează că obiectul unui proces derulat în temeiul legilor de restituire a dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv are ca punct de plecare o procedură prealabilă necontencioasă, dar obligatorie, impusă, iniţial, de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar în prezent, de prevederile Legii nr. 165/2013. Din acţiunile desfăşurate în cadrul procedurilor de restituire a imobilelor preluate abuziv, referitoare la valorificarea drepturilor de proprietate, rezultă că acestea au caracter civil, iar nu administrativ. Aşadar, competenţa materială a secţiei civile a tribunalului de a soluţiona asemenea litigii este determinată de natura reglementărilor naţionale aplicabile în acest domeniu, dar şi a celor internaţionale. Prin urmare, protecţia juridică a dreptului de proprietate prin atacarea în justiţie a deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 nu ar putea fi asigurată decât de un tribunal care are plenitudinea jurisdicţiei. Aşadar, în măsura în care persoanele îndreptăţite dobândesc, în temeiul Legii nr. 10/2001 sau al Legii nr. 165/2013, drepturi civile patrimoniale, iar deciziile sau dispoziţiile privind imobilele restituite, în natură sau în echivalent, sunt acte juridice civile, este firesc ca asemenea litigii să fie soluţionate de completele civile, iar nu de cele de contencios administrativ. Mai arată că prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie nu exclud posibilitatea exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe alte căi decât cea a contenciosului administrativ, ci doar garantează un asemenea control şi îi delimitează sfera de aplicare.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următoarea redactare: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării”,

14. În motivarea scrisă a excepţiei, autorul acesteia invocă şi neconstituţionalitatea Deciziei nr. IX din 20 martie 2006 privind recursul în interesul legii declarat de procurorul genera! al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor având ca obiect obligarea persoanei juridice notificate, deţinătoare a imobilului, să emită decizie sau dispoziţie motivată de*restituire în natură ori de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 28 iulie 2006. În ce priveşte invocarea acestei decizii, Curtea Constituţională observă că, în absenţa unei reglementări legale exprese care să precizeze instanţa competentă în această materie, instanţa supremă a statuat printr-o interpretare unică, aplicată de la acei moment în mod unitar de toate instanţele confruntate cu această problemă. Prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a stabilit că instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deţinătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziţie motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secţia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul persoana juridică respectivă. Soluţia pronunţată cu acel prilej de Înalta Curte a fost normativizată prin textul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care prevede că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34 din aceeaşi lege, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

15. Curtea Constituţională reţine că, în cauza de faţă, însă, se contestă legalitatea şi temeinicia unei decizii emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, autorii excepţiei neaflându-se în ipoteza unui refuz al entităţii administrative de a emite o decizie. Ca atare, soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are incidenţă în cauză şi nici nu putea, de altfel, să aibă, în condiţiile existenţei, în prezent, a unui text de lege care reglementează expres ipoteza învederată. Faţă de aceste precizări, Curtea Constituţională constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă doar prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (4) privind caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative, art. 73 alin. (3) lit. k) potrivit căruia contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică şi art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ,

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, conformitatea acestuia cu prevederile Constituţiei invocate şi în prezenta cauză fiind examinată, însă, dintr-o perspectivă diferită, şi anume prin prisma competenţei unice a Tribunalului Bucureşti în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Astfel, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, apreciind că este neîntemeiată în raport cu criticile formulate.

18. Prin decizia amintită, Curtea a constatat că o astfel de reglementare este în consonanţă cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie statuează că justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. În înţelesul acestei norme constituţionale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, fără alte restricţii decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituţiei sau din actele normative internaţionale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenţei sale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale.

19. În cauza de faţă, în considerarea caracterului de acte administrative al deciziilor emise de entităţile învestite, critica prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este axată pe ideea că instanţa competentă să soluţioneze contestaţiile împotriva acestora ar trebui să fie o instanţă de contencios administrativ, iar nu o instanţă civilă. Cu privire la această susţinere, Curtea observă că, prin edictarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul român şi-a propus să instituie un mecanism eficient pentru accelerarea procesului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada regimului comunist, care a debutat cu prevederile Legii nr. 10/2001 şi a continuat cu cele ale Legii nr. 247/2005. Necesitatea realizării unei eficientizări a acestui proces a fost evidenţiată de numeroasele disfuncţionalităţi relevate pe parcursul aplicării legislaţiei amintite, care au fost sancţionate în mod repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ca urmare a caracterului sistemic al încălcărilor constatate de instanţa europeană de contencios al drepturilor omului, aceasta a pronunţat Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu împotriva României, prin care a subliniat o serie de deficienţe ale procedurii de restituire a imobilelor în discuţie şi a sugerat statului român soluţii pentru remedierea acestora.

20. Soluţia legislativă prevăzută de textul de lege criticat reprezintă una din modalităţile prin care statul român a dat expresie, sub acest aspect, recomandărilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, deciziile unităţii deţinătoare sau, după caz, ale entităţii învestite cu soluţionarea notificării prin care se respingea notificarea sau cererea de restituire în natură puteau fi atacate de persoana care se pretindea îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului competent teritorial. Deciziile adoptate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor puteau fi, însă, atacate, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. În această din urmă situaţie, instanţa de contencios administrativ nu avea decât posibilitatea ca, în cazul în care constata nelegalitatea deciziei, să oblige, în virtutea art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o nouă decizie care să conţină titlul de despăgubire cuvenit. Prin Legea nr. 262/2007 a fost introdus în art. 18 din Legea nr. 554/2004 un nou alineat, alin. (6), prin care s-a dat posibilitatea instanţei ca, la cererea părţii interesate, să stabilească prin dispozitiv un termen de executare a obligaţiei instituite în sarcina autorităţii administrative. În practică, atunci când se solicita, acest termen era, de regulă, de 30 de zile, dar uneori era şi mai îndelungat. Aşadar, finalitatea urmărită de persoana îndreptăţită, aceea de obţinere de măsuri reparatorii, se îndepărta, deseori constatându-se nesocotiri ale termenelor astfel fixate.

21. Pentru înlăturarea acestui sistem defectuos, stagnant, generator de întârzieri considerate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului contrare dreptului la un proces echitabil ca urmarea duratei excesive a procedurilor, prin Legea nr. 165/2013 s-a atribuit secţiilor civile ale tribunalului competenţa de soluţionare a contestaţiilor atât împotriva deciziilor entităţilor deţinătoare sau învestite de lege cu soluţionarea notificărilor, cât şi ale Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. Argumentul decisiv pentru adoptarea unei astfel de soluţii legislative l-a constituit plenitudinea de jurisdicţie a unei instanţe civile. În virtutea acesteia, astfel cum se prevede la art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, judecătorul se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii prin compensare în puncte.

22. Cu alte cuvinte, legiuitorul român a optat pentru soluţionarea contestaţiilor de către o instanţă civilă în detrimentul uneia administrative în scopul diminuării duratei procedurii, instanţa însăşi urmând să se pronunţe asupra calităţii de persoană îndreptăţită şi să stabilească tipul de despăgubire cuvenită şi modalitatea de realizare a acesteia, în natură sau prin echivalent. În ipoteza în care ar fi fost menţinută competenţa de soluţionarea a acestor contestaţii de către instanţele de contencios administrativ, nu s-ar fi înregistrat nicio accelerare a procesului de restituire, contrar celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea-pilot mai sus menţionată.

23. Autorul excepţiei susţine că ar fi nesocotite dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat.

Semnificaţia prevederii constituţionale citate este aceea de a nu permite niciunui act emis de nicio autoritate publică să fie sustras de la posibilitatea de a fi supus controlului exercitat de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială a cărei activitate satisface exigenţele unui proces echitabil. Prin reglementarea unei asemenea garanţii, legiuitorul constituant a asigurat premisele legalităţii oricărui act administrativ, dând expresie imperativelor principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prin instituirea, la nivelul Legii fundamentale, a unui mecanism de menţinere a activităţii autorităţilor publice în limitele legii şi de evitare sau, după caz, înlăturare a posibilelor abuzuri sau erori din activitatea acestora.

24. De altfel, Curtea Constituţională a clarificat semnificaţia sintagmei „contencios administrativ* din cuprinsul prevederilor art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, (paragrafele 20 şi 21), pronunţându-se cu privire la competenţa oricărei instanţe de a soluţiona excepţiile de nelegalitate a actelor administrative individuale invocate în cursul proceselor, indiferent de natura acestora, Curtea a reţinut că rolul esenţial al prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie este de garantare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice, indiferent de instanţa judecătorească - specializată în contencios administrativ sau de drept comun - competentă. Curtea a observat că normele fundamentale de referinţă nu impun competenţa exclusivă a instanţelor de contencios administrativ în soluţionarea excepţiei de nelegalitate, de vreme ce constituantul, în cuprinsul ultimei teze a alin. (6), a rezervat această exclusivitate de competenţă doar în privinţa cererilor persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din acestea declarate neconstituţionale. Este singura materie asupra căreia constituantul a precizat distinct cărei instanţe judecătoreşti îi revine competenţa de soluţionare, iar acest tratament diferit se justifică prin natura specială a acestor cereri. Dacă constituantul ar fi dorit ca acelaşi tratament juridic să fie aplicat şi în cazul controlului legalităţii actelor administrative, ar fi precizat expres acest lucru în teza întâi a art. 126 alin. (6). Curtea a constatat că, de vreme ce normele fundamentale sunt de strictă interpretare, rezultă per a contrario că este suficient ca acest tip de control să fie dedus autorităţii judecătoreşti pentru a fi îndeplinită cerinţa unui „control judecătoresc” menţionat de Constituţie, determinarea instanţei competente fiind de resortul legii infraconstituţionale, în acest sens, Curtea a amintit prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol 126, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Concluzionând, Curtea a constatat că noţiunea de „contencios administrativ” nu o implică în mod necesar şi pe cea de „instanţă de contencios administrativ”. Potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, elementele definitorii ale noţiunii de „contencios administrativ” sunt reprezentate de natura actului juridic ce stă la baza litigiului, care să emane de la o autoritate publică, precum şi de calitatea de autoritate publică a uneia dintre părţile litigiului. Prin coroborarea cu alin. (2) al art. 126 rezultă că organul de jurisdicţie competent a soluţiona litigiul, deci a exercita controlul de legalitate, este cei stabilit potrivit legii.

25. Totodată, Curtea a reţinut că „raţiunea constituantului nu se îndreaptă cu evidenţă spre stabilirea unei anume instanţe judecătoreşti - specializate în contencios administrativ - care să realizeze controlul judecătoresc, ci ideea centrală a textului constă tocmai în instituirea unei garanţii distincte, suplimentare, în ceea ce priveşte posibilitatea cenzurării de către autoritatea judecătorească â actelor administrative ale autorităţilor publice, ca expresie a prevederilor art. 52 din Constituţie, fără a avea relevanţă dacă instanţa judecătorească ce exercită respectivul control  de legalitate are sau nu specializare exclusiv în contencios administrativ. Esenţială, aşadar, este sporirea garanţiilor controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice”.

26. Aceleaşi consideraţii sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul de faţă. În plus, trebuie avută în vedere şi definiţia contenciosului administrativ stabilită prin art. 2 alin. (*1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 constând în activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, în cauzele ce intră sub incidenţa art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deşi una dintre părţi este, într-adevăr, o autoritate publică, nu se poate spune că se încadrează strict în semnificaţia noţiunii de contencios administrativ, întrucât litigiul este generat de o pretenţie de natură civilă, constând în revendicarea unui drept de proprietate privată. Autorii excepţiei ignoră, atunci când îşi argumentează critica de neconstituţionalitate prin utilizarea acestei definiţii legale, faptul că are două componente, una referitoare la calitatea părţilor şi cea de-a două privitoare la factorul declanşator al litigiului.

27. Cu privire la observaţia cuprinsă în motivarea excepţiei, în sensul că nu au fost abrogate dispoziţiile art. 19 şi 20 din Legea nr. 247/2005 care prevăd competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului de soluţionare a acestor contestaţii, Curtea reţine că aceste prevederi legale rămân aplicabile litigiilor pornite sub imperiul reglementării anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fiind firesc să fie menţinute în fondul activ al legislaţiei, neexistând nicio neconcordanţă sau necorelare între cele două modalităţi de contestare.

28. Autorii excepţiei mai arată că, în cazul în care prefectul contestă legalitatea hotărârilor primarilor sau ale preşedinţilor consiliilor judeţene prin care s-au propus măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013, competentă este instanţa de contencios administrativ, mai exact secţia respectivă a tribunalului. În schimb, când Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor verifică legalitatea aceloraşi acte administrative, decizia emisă de aceasta poate fi contestată, conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii. Faţă de această critică, Curtea observă că cele două acte contestate, cel emis de conducătorul autorităţii administrative învestite cu soluţionarea notificării, respectiv decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, diferă în mod esenţial din chiar perspectiva definiţiei legale a contenciosului administrativ invocată de autorii excepţiei. Astfel, pe de o parte, prefectul are dreptul, în virtutea dispoziţiilor art. 123 alin. (5) din Constituţie, să conteste în faţa instanţei de contencios administrativ legalitatea actelor consiliului judeţean, ale celui local sau ale primarului, în cadrul raporturilor instituţionale dintre aceste autorităţi administrative. Ambele părţi ale litigiului acţionează în acest cadru ca entităţi de drept public, spre deosebire de cea de-a două situaţie, în care decizia emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, de invalidare sau de validare parţială a propunerii de acordare de despăgubiri, este contestată de persoana interesată care pretinde un drept de proprietate privată asupra bunului la care s-a referit notificarea de revendicare. Aşa cum s-a arătat şi mai sus, la originea acestui litigiu se află o pretenţie de natură civilă, care schimbă fundamental natura raportului juridic dedus judecăţii. Or, autorii excepţiei identifică în mod inexact cele două categorii de acte. În realitate, nu se ajunge, aşa cum în mod eronat aceştia susţin, să poată fi contestat acelaşi act la două instanţe cu specializare diferită, după cum reclamant este prefectul sau o persoană fizică sau juridică de drept privat.

29. În fine, autorii excepţiei susţin că se încalcă şi caracterul gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, procesele în altă localitate decât cea de domiciliu presupunând cheltuieli financiare. Nici această critică nu poate fi reţinută, dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit cărora jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, nefiind aplicabile în cauză. Aceasta, deoarece prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu au în vedere soluţionarea contestaţiilor de către o jurisdicţie administrativă, ci de către o instanţă judecătorească în sensul celor prevăzute generic în art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Gratuitatea şi facultativitatea impuse prin textul constituţional vizează activitatea desfăşurată de autorităţile administrative cu atribuţii jurisdicţionale. În ce priveşte instanţele judecătoreşti, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie nu presupune şi gratuitatea acesteia, legiuitorul având dreptul să impună achitarea unor taxe judiciare de timbru. Chiar şi în contextul acestei consideraţii de principiu, cheltuielile personale pe care le presupune deplasarea justiţiabililor în localităţile în care se găsesc instanţele competente să soluţioneze litigiile îh care aceştia sunt implicaţi nu reprezintă costuri aferente justiţiei ca serviciu public. Acestea pot fi eventual solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată ce urmează să fie plătite de partea care pierde procesul, conform art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaly Janos, Mihaly Sandor şi Mihaly Ferencz în Dosarul nr. 38.428/3/2013** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 191

din 7 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Paul Claudiu Munteanu în Dosarul nr. 44.053/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 960D/2015 al Curţii Constituţionale

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar punctul său de vedere, în cuprinsul căruia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că cele statuate deja în jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la textele de lege criticate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 1 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 44.053/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Paul Claudiu Munteanu într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care această autoritate a redus valoarea despăgubirii acordate pentru imobilul care a făcut obiectul notificării.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că modalitatea de evaluare instituită prin art. 21 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, încalcă dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, deoarece, pe de o parte, nu constituie un cadru clar şi previzibil pentru valorificarea punctelor stabilite prin decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, iar, pe de altă parte, nu oferă nicio garanţie pentru valorificarea acestor puncte. Se mai susţine că, prin calcularea valorii despăgubirii ce urmează să fie acordată, aplicând grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este încălcat principiul egalităţii în drepturi, întrucât persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul acestor prevederi legale sunt dezavantajate faţă de persoanele îndreptăţite care au încasat despăgubirile cuvenite, în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma În domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. În ceea ce priveşte prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, se arată că sunt contrare principiului neretroactivităţii legii civile, întrucât în privinţa dosarelor de despăgubiri soluţionate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca urmare a obligaţiei constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, se emite o decizie de compensare în puncte, potrivit procedurii instituite de Legea nr. 165/2013, iar nu a celei instituite prin Legea nr. 247/2005, care era legea în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Se mai arată că această situaţie reprezintă în fapt o neexecutare a hotărârilor judecătoreşti, iar în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost sancţionată atât neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, cât şi executarea cu întârziere a acestora. Invocă în acest sens hotărârile din 19 martie 1997 şi din 7 mai 2002, pronunţate în cauzele Hornsby împotriva Greciei şi, respectiv, Burdov împotriva Rusiei.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, opinând că nu sunt nesocotite dispoziţiile din Legea fundamentală invocate în motivarea acesteia.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate.

10. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 21 şi art. 41 alin.

(5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Din analiza motivării excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate în legătură cu prevederile art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor prevederi legale, potrivit cărora:

- Art. 21 alin. (6): „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de câtre Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”;

- Art. 41 alin. (5): „(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi referitor la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că din studierea documentelor aflate la dosarul cauzei rezultă că, în speţa de faţă, decizia de validare contestată nu a fost emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor ca urmare a îndeplinirii unei obligaţii stabilite în acest sens printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Aşadar, nu sunt incidente în cauză prevederile art. 41 alin. (5) din legea menţionată, care reglementează modalitatea concretă de aducere la îndeplinire a obligaţiilor privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin asemenea hotărâri judecătoreşti. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, stabilită prin art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

16. În ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2015, care prevăd că evaluarea imobilului imposibil de restituit în natură se face conform grilei notariale existente la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a arătat, în esenţă, că aplicarea acestor dispoziţii legale în vederea stabilirii despăgubirilor creează un regim discriminatoriu faţă de persoanele care au beneficiat de prevederile Legii nr. 247/2005. În legătură cu susţineri similare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, prin prisma aceloraşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014, paragrafele 23-26, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, Decizia nr. 561 din 16 iulie 2015, paragrafele 17-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015, sau Decizia nr. 805 din 24 noiembrie 2015, paragraful 29, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 8 februarie 2016).

17. Astfel, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, statuând că, potrivit principiului tempus regii actum, este firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea !, nr. 345 din 17 decembrie 1996, instanţa constituţională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a observat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

18. De asemenea, Curtea a mai observat că evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Tot potrivit acestei expuneri de motive, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, că scopul legiuitorului a constat în introducerea prin noul act normativ a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a admis cu acel prilej că prin intermediul acestui nou sistem de calcul este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie - Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi Legea nr. 247/2005 - referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare. Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general al societăţii.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Paul Claudiu Munteanu în Dosarul nr. 44.053/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile menţionate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 221

din 12 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) şi art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 23.396/215/2014/a1 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.451D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.762D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 23.396/215/2014/A1/a 1.2 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.451D/2015 şi nr. 1.762D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.762D/2015 la Dosarul nr. 1.451D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 28 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23.396/215/2014/a1 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi încheierea din 25 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23.396/215/2014/A1/a1.2 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) şi art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marin Melinescu cu prilejul soluţionării unor cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale deoarece „termenul de numai 3 zile instituit pentru a formula o cerere de reexaminare nu poate fi un termen rezonabil, în condiţiile în care justiţiabilii României trăiesc într-un procent majoritar în zona rurală, fiind lipsiţi de posibilitatea materială pentru a accede la serviciile unui avocat”. De asemenea, apreciază că taxa judiciară de timbru stabilită de art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în cazul cererilor formulate în cursul procesului pentru recuzarea unui judecător este „una nespus de mare, împovărătoare”. În acest context arată că „statul nu a păstrat un echilibru între interesul său de a percepe cheltuieli de judecată, pe de o parte, şi interesul justiţiabilului de a-şi expune pretenţiile în faţa unei instanţe şi de a avea posibilitatea valorificării drepturilor sale, pe de altă parte”. Astfel, „cuantumul excesiv al taxei judiciare de timbru, în lipsa unor măsuri de protecţie corespunzătoare, conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil”.

11. Judecătoria Craiova - Secţia civilă şi Tribunalul Dolj - Secţia I civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Instanţele de judecată apreciază că taxa judiciară de timbru de 100 lei, prevăzută de art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, nu este una excesivă, cuantumul ei fiind justificat de importanţa pe care o are o cerere de recuzare, şi nu este inaccesibilă justiţiabililor. Arată că, în situaţia în care justiţiabilul nu dispune de venituri suficiente, poate beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

12. Cu privire la termenul de 3 zile prevăzut de art. 39 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată, instanţele de judecată consideră că este neîntemeiată critica formulată în acest sens de autorul excepţiei, apreciind că există suficient timp pentru a se contesta modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar durata acestui termen este justificată tocmai de necesitatea de a nu se tergiversa soluţionarea cauzei.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Menţionează, de asemenea, faptul că, potrivit art. 42 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, prin art. 45 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost prevăzută posibilitatea restituirii a jumătate din taxa plătită în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă.

15. Cu privire la critica referitoare la termenul de 3 zile în care se poate face cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, Guvernul arată că actuala reglementare se circumscrie recomandărilor formulate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind de natură să asigure reclamantului liberul acces la justiţie, iar la stabilirea duratei acestui termen a fost avută în vedere necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că textele criticate reprezintă norme de procedură care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei de timbru, aşadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată.

16. Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional, consideră că prevederile art. 9 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale. Astfel, referitor la susţinerea autorului excepţiei privind cuantumul împovărător al taxei de timbru în vederea recuzării unui judecător, arată că în situaţia în care părţile nu pot plăti taxele judiciare de timbru, legiuitorul a instituit prin art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 posibilitatea instanţei de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. De asemenea, referitor la termenul de 3 zile prevăzut de art. 39 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată, Avocatul Poporului precizează că cererea de reexaminare are natura unei veritabile căi de atac împotriva modalităţii de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel încât durata acestui termen este justificată de necesitatea de a nu se tergiversa soluţionarea cauzei. În plus, apreciază că textele legale criticate nu conţin în cuprinsul lor nicio reglementare care să aducă atingere dreptului la apărare, părţile având posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege prin care pot fi invocate situaţii sau împrejurări ce susţin şi probează apărarea.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Din examinarea criticilor formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 9 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:

- Art. 9 lit. a): „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:

a) cereri de recuzare în materie civilă - pentru flecare participant la proces - pentru care se solicită recuzarea - 100 lei;”]

- Art. 39 alin. (1): „împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru

20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15- Universalitatea, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi art. 20 raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate şi în cauzele prezente.

22. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în raport cu art. 21 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 680 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 23 decembrie 2014, şi Decizia nr. 661 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, prilej cu care a reţinut că dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice

23. În ceea ce priveşte cuantumul acestora, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, precum şi a cuantumului lor reprezintă însă o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală (a se vedea Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). Curtea a mai reţinut totodată că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (a se vedea Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005). Plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor, iar legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie.

24. Cu privire la criticile formulate din perspectiva pretinsei neconstituţionalităţi a art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea s-a mai pronunţat, spre exemplu prin Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014, sau Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 27 noiembrie 2015, şi a reţinut că textul criticat reprezintă o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, aşadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată, deoarece în discuţie este o chestiune prealabilă, a cărei soluţionare este guvernată de principiul celerităţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, a obligativităţii citării părţilor, precum şi a posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare. Curtea a mai observat că raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate. Acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanţei judecătoreşti să examineze circumstanţele specifice fiecărui caz şi să realizeze un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiţie.

25. De altfel, cu privire la instituirea taxelor judiciare de timbru, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit în cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 23.396/215/2014/al al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi, respectiv, în Dosarul nr. 23.396/215/2014/A1/a1.2 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 9 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunica Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind publicarea unui Acord încheiat prin schimb de note verbale

 

În baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

în temeiul art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Acordul prin schimb de note verbale, semnate la Madrid la 4 mai 2016 şi la Bucureşti la 24 mai 2016, între Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) şi Guvernul României pentru organizarea unei conferinţe OMT privind managementul integrat al calităţii în destinaţii turistice: o cheie pentru competitivitate.

 

p. Ministrul afacerilor externe,

Daniela Anda Grigore Gîtman,

secretar de stat

 

Bucureşti, 2 iunie 2016.

Nr. 809.

 

Organizaţia Mondială a Turismului

RPEU/250/2016

Notă verbală

 

Secretariatul Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT), agenţie specializată a Naţiunilor Unite cu sediul în Spania, prezintă complimentele sale Ministerului Afacerilor Externe al României şi are onoarea de a propune încheierea unui Acord între OMT şi Guvernul României pentru organizarea unei conferinţe OMT privind managementul integrat al calităţii în destinaţii turistice: o cheie pentru competitivitate (Bucureşti, România, 23 iunie 2016). Dacă această propunere este acceptabilă pentru Guvernul României, această notă şi răspunsul afirmativ al Ministerului Afacerilor Externe vor constitui un acord care va intra în vigoare la data la care Ministerul Afacerilor Externe al României notifică Organizaţia Mondială a Turismului printr-o Notă verbală.

 

Acordul propus este ataşat Notei verbale.

 

Secretariatul Organizaţiei Mondiale a Turismului foloseşte acest prilej pentru a reînnoi Ministerului Afacerilor Externe al României asigurarea Înaltei sale consideraţii.

 

Madrid, 4 mai 2016

 

Ministerului Afacerilor Externe al României

 

PROTOCOL DE COLABORARE

între Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) şi Guvernul României pentru organizarea unei conferinţe OMT privind  managementul integrat al calităţii În destinaţii turistice: o cheie pentru competitivitate

 

Având în vedere organizarea/găzduirea, de către Guvernul României, a „Conferinţei OMT privind managementul integrat al calităţii în destinaţii turistice: o cheie pentru competitivitate” (denumită în continuare „conferinţa*) în Bucureşti, România, pe 23 iunie 2016,

întrucât Organizaţia Mondială a Turismului (denumită în continuare „OMT” sau „Organizaţia*), reprezentată de secretarul general, domnul Taleb Rifai, este o agenţie specializată a Naţiunilor Unite şi liderul organizaţiilor publice internaţionale în domeniul turismului, care cuprinde 163 de ţări şi teritorii membre şi mai mult de 480 de membri afiliaţi reprezentanţi ai sectorului privat, instituţii de învăţământ, asociaţii de turism şi autorităţi locale din turism,

întrucât Guvernul României (denumit în continuare „Guvernul), reprezentat de Autoritatea Naţională pentru Turism, întrucât OMT doreşte să organizeze o „Conferinţă a OMT privind managementul integrat al calităţii în destinaţii turistice: o cheie pentru competitivitate”, cu scopul de a explora modul în care accentul pe calitate poate spori competitivitatea şi durabilitatea destinaţiilor turistice şi Guvernul este dispus şi capabil să o găzduiască,

în consecinţă, OMT şi Guvernul României (denumite în continuare „părţi*) convin următoarele:

 

I

Privilegii, imunităţi şi facilităţi

1. Prezentul acord se bazează pe art. 32 din Statutul Organizaţiei Mondiale a Turismului, care prevede: „Organizaţia se bucură pe teritoriile statelor sale membre de privilegiile şi imunităţile necesare pentru exercitarea funcţiilor sale. Privilegiile şi imuniăţile pot fi definite prin acorduri încheiate de Organizaţie”, şi pe Rezoluţia 662 (XXI) emisă la cea de-a douăzeci şi una Adunare generală a OMT.

2. Convenţia privind privilegiile şi imunităţile agenţiilor specializate (New York, 21 noiembrie 1947) la care România a aderat la 15 septembrie 1970 şi anexa XVIII (denumită în continuare „Convenţia*), adoptată de a şaptesprezecea Adunare generală prin Rezoluţia 545 (XVII), se vor aplica în ceea ce priveşte conferinţa.

3. Participanţii se vor bucura de privilegiile şi imunităţile acordate delegaţilor la conferinţe ale agenţiilor specializate ale Naţiunilor Unite, astfel cum se prevede la articolul V din Convenţie.

4. Guvernul va lua măsurile necesare pentru a facilita intrarea, şederea şi ieşirea de pe teritoriul său a participanţilor, indiferent de naţionalitatea lor. Guvernul, ca un gest de bunăvoinţă faţă de OMT şi membrii săi, va depune toate eforturile pentru emiterea fără întârziere a vizelor. Atunci când va fi necesar, cererile de viză vor fi depuse în conformitate cu procedurile Guvernului.

5. Secretarului general al Organizaţiei i se acordă privilegiile şi imunităţile, scutirile şi facilităţile acordate şefilor misiunilor diplomatice, astfel cum este prevăzut în art. VI din Convenţie.

6. Oficialii Organizaţiei se vor bucura, de asemenea, de privilegiile şi imunităţile acordate pentru conferinţele agenţiilor specializate ale Naţiunilor Unite, astfel cum se prevede la articolele VI şi VIII din Convenţie.

7. Toţi participanţii şi toate persoanele care vor îndeplini activităţi în legătură cu întâlnirea, cu excepţia cetăţenilor români desemnaţi de Guvern pentru întâlnire, se vor bucura de privilegiile şi imunităţile necesare pentru exercitarea independentă a activităţilor lor în legătură cu întâlnirea, în conformitate cu prevederile Convenţiei.

 

II

Condiţii pentru organizarea conferinţei

 

1. Conferinţa va fi organizată la Palatul Parlamentului, Bucureşti, România, pe 23 iunie 2016.

2. Participanţii vor fi invitaţi de către secretarul general al Organizaţiei pentru a lua parte la conferinţă. Secretariatul va furniza, în timp util, autorităţilor desemnate în mod corespunzător în acest scop de către Guvern numele celor care acceptă această invitaţie, astfel încât călătoria şi şederea lor în ţară să poată fi pregătite în cele mai bune condiţii.

3. Guvernul va asigura Organizaţiei, pentru această conferinţă, personal, birouri, echipamente de interpretare, mobilier de birou şi echipamente de reproducere a documentelor necesare în timpul conferinţei, astfel cum sunt enumerate în anexa I, care face parte integrantă din prezentul acord.

4. Guvernul va despăgubi şi exonera Organizaţia cu privire la orice acţiune, pretenţie sau cerere pentru orice prejudiciu sau daună care ar putea afecta persoanele sau facilităţile oferite de Guvern, cu excepţia cazurilor în care prejudiciul sau deteriorarea este cauzată de neglijenţă gravă ori conduită ilicită intenţionată a Organizaţiei sau a oficialilor ei.

5. Sala de conferinţe, birourile şi celelalte spaţii puse la dispoziţie de către Guvern constituie zona de conferinţă şi sunt considerate ca fiind sedii ale OMT pe durata conferinţei şi pe durata oricărei perioade suplimentare necesare pentru a pregăti şi finaliza organizarea acesteia.

6. Având în vedere standardele de securitate obligatorii cerute de Departamentul Naţiunilor Unite pentru Siguranţă şi Securitate (UNDSS), Guvernul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura siguranţa şi securitatea delegaţilor, personalului şi vizitatorilor care participă la eveniment. Guvernul va asigura protecţia în scopul desfăşurării evenimentului într-o atmosferă de siguranţă şi linişte, liberă de orice perturbare de securitate, incluzând următoarele proceduri:

- verificarea locaţiilor evenimentului (hotel/cazare şi locaţia conferinţei) şi perimetrului aferent, verificarea aparaturii de securitate şi buna ei funcţionare, precum şi verificarea personalului necesar pentru elaborarea unui plan de securitate;

- verificarea faptului că toate măsurile de securitate împotriva focului, ieşirile de urgenţă etc. sunt funcţionale în incinta locaţiei conferinţei şi în perimetrul acesteia;

- desemnarea unui responsabil cu securitatea, pentru a putea fi permanent în contact cu Departamentul de securitate al OMT;

- luarea tuturor măsurilor necesare pentru securitatea permanentă a participanţilor, în special în cazul VIP-urilor (pick-up, transferuri şi plasare);

- aplicarea unui sistem de acces corect pentru locaţia evenimentului; distribuirea informaţiilor de securitate relevante pentru participanţi. Aceste informaţii ar trebui să acopere normele de siguranţă de bază care trebuie urmate în caz de urgenţă (plan de evacuare), indicând rutele de urgenţă şi ieşirile, localizarea facilităţilor medicale, numere de urgenţă relevante şi altele.

În cazul în care cerinţele de securitate stabilite de UNDSS conduc către semnarea unui memorandum de înţelegere, un astfel de memorandum se va ataşa ca anexă la prezentul acord, fiind acceptat de ambele părţi.

7. Orice utilizare a numelui şi/sau emblemei, pavilionului sau abrevierii numelui Organizaţiei în legătură cu conferinţa va face obiectul unei cereri anterioare înaintate organizaţiei, autorizată în scris de Secretariat, care include termenii şi condiţiile de utilizare a însemnelor OMT,

 

III

Clauze finale

 

1. Orice amendament adus prezentului acord sau oricărei anexe a acestuia se efectuează prin acordul părţilor, consimţit printr-un schimb de scrisori.

2. Orice litigiu, controversă sau revendicare rezultată din sau în legătură cu prezentul acord sau orice încălcare a prevederilor acestuia care nu se soluţionează prin negociere directă se va soluţiona prin arbitraj, în conformitate cu Regulile de arbitraj UNCITRAL. Părţile sunt de acord să fie legate de orice decizie arbitrală pronunţată în conformitate cu această dispoziţie, având valoare de decizie definitivă.

3. Nimic din/în legătură cu prezentul acord nu reprezintă o renunţare la privilegiile şi imunităţile OMT.

4. Acest acord este încheiat în engleză şi română, toate textele fiind egal autentice. În cazul unei divergenţe de interpretare textul în limba engleză va prevala.

 

ANEXA I

 

A. Facilităţi şi servicii furnizate de guvern

I. Spaţii şi echipamente

I. Guvernul asigură următoarele spaţii, facilităţi şi echipamente:

a) o sală de conferinţe pentru conferinţă, cu aceleaşi condiţii, după cum urmează:

O sală de conferinţe situată convenabil, cu o capacitate de aproximativ 200 de persoane aşezate în fotolii, echipată cu următoarele:

- prezidiu cu 5 fotolii şi cu mese laterale corespunzătoare;

- un pupitru cu microfon şi un laptop pentru prezentări PowerPoint;

- proiector pentru prezentări PowerPoint;

- ecran de dimensiuni mari;

- 3 cabine duble pentru interpretare simultană şi căşti pentru participanţi. O cabină pentru fiecare limbă de interpretare: engleză, franceză şi rusă, în conformitate cu specificaţiile pentru echipamentele de interpretare şi cabine ale Asociaţiei Internaţionale a Interpreţilor de Conferinţe (AIIC): http://aiic.net/;

- număr suficient de microfoane (pentru moderator, vorbitori şi invitaţi);

- de preferinţă, echipament necesar pentru web-streaming: o cameră de filmat HD, laptop potrivit (capabil de editare video), conexiune la internet de mare viteză pentru a asigura o bună funcţionare pentru web-streaming;

- conferinţa va fi echipată cu un sistem digital de înregistrare dublă a procedurilor (din sală, precum şi din cabina de interpretare în engleză);

- banner (design furnizat de OMT), care urmează să fie instalat în spatele prezidiului, indicând numele şi data conferinţei;

- kit pentru participanţi (care include hârtii, creioane şi materiale promoţionale, dacă sunt necesare);

- servicii de apă potabilă în toate zilele conferinţei, precum şi pauză de cafea/ceai;

- WiFi gratuit în sala de conferinţe;

- steagurile României, OMT şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite trebuie să fie plasate lângă sau în spatele scenei (dimensiuni standard: 1.83 x 1.22);

b) ecusoane pentru participanţi (design-ul, culoarea şi categoriile de participanţi vor fi furnizate de către Secretariatul OMT) şi suficiente huse de plastic cu şnururi;

c) călăreţi pentru prezidiu, indicând numele şi ţara sau organizaţia reprezentată, în conformitate cu programul;

d) producerea de hârtie şi materiale pentru conferinţă, inclusiv programul tipărit;

e) un birou pentru secretarul general, echipat după cum urmează:

- un birou cu un scaun şi materiale de birou;

- un computer cu acces la internet şi o imprimantă;

- masă rotundă pentru 6 persoane cu scaune;

f) un birou pentru Secretariatul OMT, cu:

- trei mese cu un scaun fiecare;

- trei calculatoare cu acces la internet, conectate la un fotocopiator şi imprimantă duplex de mare viteză;

- cantitate suficientă de hârtie A4.

Biroul va fi pus la dispoziţia funcţionarilor OMT în perioada 22-24 iunie.

Doi asistenţi vorbitori de limbă engleză pot fi desemnaţi pentru a oferi asistenţă biroului Secretariatului OMT în perioadă 22-24 iunie 2016.

II. Personal local responsabil în faţa OMT

Guvernul va asigura următorul personal local:

a) tehnician responsabil în orice moment pentru echipamentele audiovizuale în sala de conferinţe şi pentru înregistrarea procedurilor, cu o bună cunoaştere a limbii engleze. Cel puţin un tehnician ar trebui să fie în sala de şedinţă, în orice moment;

b) tehnician responsabil pentru echipamentul de interpretare simultană, cu o bună cunoaştere a limbii engleze;

c) un număr suficient de hostess/mesageri care pot oferi asistenţă în limbile oficiale ale conferinţei, precum şi alte categorii de personal de sprijin.

III. Servicii ce vor fi oferite tuturor participanţilor şi personalului OMT

Guvernul va furniza următoarele servicii pentru toţi participanţii şi oficialii OMT:

a) transport internaţional (bilete de avion, incluzând un bilet business class pentru secretarul general al OMT) şi cazare cu mic dejun inclus pentru patru funcţionari OMT şi şapte vorbitori internaţionali (selectaţi de către organizaţie pentru conferinţă);

b) servicii de interpretare simultană pentru conferinţă (engleză, franceză şi rusă), selectate de comun acord între Guvern şi Organizaţie. În conformitate cu regulile Asociaţiei Internaţionale a Interpreţilor de Conferinţă (AIIC), serviciul PAT al plăţilor va acoperi, în cazul interpreţilor care nu sunt recrutaţi la nivel local, cheltuielile aferente contractelor în vederea  călătoriei de întoarcere (pierderea de venituri), în plus faţă de indemnizaţiile de subzistenţă (în moneda locală) se plătesc în temeiul grilei Organizaţiei Naţiunilor Unite, redusă cu 50%, deoarece cazarea şi micul dejun vor fi asigurate prin PAT. Indemnizaţii de deplasare, de asemenea, ar trebui să fie plătite, dacă este cazul. Plata biletelor de avion internaţionale şi de cazare;

c) asigurarea pentru spaţiul de conferinţă cu semne multilingve, bannere ale conferinţei şi standuri de informare;

d) birouri pentru înregistrare şi informaţii cu 4 asistenţi vorbitori de limba engleză care vor fi responsabili pentru înregistrarea participanţilor sub supravegherea funcţionarilor OMT. În plus, se furnizează materiale promoţionale despre obiectivele turistice de interes în oraş şi regiune;

e) recepţie şi transfer între aeroport şi hoteluri (şi retur) pentru patru oficiali OMT şi şapte vorbitori internaţionali şi altor participanţi de nivel înalt, dacă este necesar. Se recomandă să se organizeze serviciul de transfer cu autobuzul între hotelurile selectate şi locul de desfăşurare a conferinţei pentru înregistrare, către conferinţă şi pentru evenimente sociale şi vizite tehnice.

IV. Alte servicii

Guvernul trebuie să furnizeze în mod direct următoarele servicii:

a) ospitalitate şi program social:

- cocktail de primire pentru participanţii în prima seară, 22.06.2016, cu tartine şi băuturi. La cocktail participă secretarul general al UNWTO şi preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism;

- masă de prânz tip bufet, o cină de gală şi o pauză de cafea pentru participanţii la conferinţă pe 23 iunie 2016;

b) camere de hotel: rezervarea unui număr suficient de camere pentru participanţi la hotelul principal al conferinţei (dacă se va ţine într-un hotel) şi, de asemenea, în hoteluri alternative din apropiere;

c) o vizită tehnică pe 24 iunie;

d) fotograf: pentru ceremonia de deschidere şi pe durata desfăşurării conferinţei. Fotografiile vor fi transmise OMT cât mai curând posibil;

e) invitarea mass-mediei şi presei naţionale şi locale la conferinţa de presă care va fi organizată pe 23 iunie 2016;

f) promovarea conferinţei pentru părţile interesate şi mass-media naţională şi tipărirea de materiale promoţionale (pliante, buletine informative etc.).

B. Servicii furnizate de OMT

I. Participarea la conferinţă

1. Organizaţia va trimite invitaţii în toate limbile oficiale la destinatarii oficiali OMT, precum şi adrese de revenire corespunzătoare, pentru a asigura cel mai înalt nivel posibil de participare.

2. Organizaţia diseminează în rândul participanţilor oficiali informaţiile necesare cu privire la locul de desfăşurare, pentru a facilita participarea lor în condiţii optime.

3. Organizaţia gestionează şi efectuează follow-up privind înregistrarea participanţilor care sunt invitaţi în mod oficial de către secretarul general.

4. Organizaţia trebuie să asigure furnizarea în timp util a materialelor în format electronic necesare pentru tipărirea şi distribuirea ulterioară către participanţi.

II. Logistica necesară conferinţei

1. Organizaţia pune în aplicare un plan de comunicare şi promovare a conferinţei bazat pe propriile resurse, prin intermediul site-ului său şi platformelor de social media, precum şi activităţi specifice de presă OMT.

2. Organizaţia comunică în mod regulat şi corespunzător autorităţilor desemnate de către Guvern numele şi datele de contact ale participanţilor înregistraţi şi coordonează, în general, toate aspectele logistice ale conferinţei, alături de ţara gazdă.

3. Organizaţia transmite participanţilor toate informaţiile logistice referitoare conferinţei şi şederii (programe, transferuri, evenimente sociale etc.).

4. Toate fotografiile şi/sau filmările făcute în timpul conferinţei vor fi proprietatea exclusivă a organizaţiei şi vor fi utilizate de aceasta în scopuri oficiale.

III. Conţinut

1. Organizaţia structurează agenda conferinţei.

2. Organizaţia selectează şi invită vorbitorii şi experţii internaţionali la conferinţă şi răspunde de debriefing-ul lor.

3. Organizaţia se asigură că desfăşurarea conferinţei se va face în condiţii de înaltă conduită şi etică.

4. Organizaţia este responsabilă pentru publicarea pe site-ul său a prezentărilor vorbitorilor, precum şi a documentului final care cuprinde concluziile.

5. La finalizarea conferinţei, organizaţia transmite chestionarul de evaluare participanţilor.

 

ANEXA II

 

Donaţii nonfinanciare

 

Următorul tabel arată donaţiile nonfinanciare furnizate pentru conferinţă de către Organizaţie şi Guvern, indicând totodată valoarea lor justă la data încheierii acestui acord

Conversia euro/RON s-a făcut la cursul B.N.R. din 12 aprilie 2016.

 

Donaţii nonfinanciare furnizate proiectului de către (acronimul)

Descriere

Nr. de unităţi

Output

Activitate

Valoare justă (monedă)

Data livrării

De returnat

a) Imobilizări corporale

0

Subtotal 0

0

0

0

0

0

0

b) Active necorporale

0

Subtotal 0

0

0

0

0

0

0

 

 

725,35 euro/bilet

 

 

 

 

c) Cheltuieli de călătorie

Bilete de avion

40.428 RON/9.050,77 euro

10+1

1.797,26 euro/bilet

Bilete avion

7.542,312 euro

22-24 iunie 2016

0

Cazare hotel

26.814 RON/6.002,96 euro

Alte cheltuieli de călătorie

12.302,4 RON/2.754,19 euro

11

545,72 euro / persoană

 

13,77 euro/ persoană

Cazare

 

Transferuri

6.002,96 euro

 

2.754,19 euro

22-24 iunie 2016

 

22-24 iunie 2016

0

Subtotal 79.544,4 RON/17.807,92 euro

200

 

 

 

 

0

d) Dreptul de utilizare săli/locaţii

46.248 RON/10.353,72 euro

Subtotal 46.248 RON/10.353,72 euro

3

3.451,24 euro/ locaţie

Săli eveniment

10.353,72 euro

22-24 iunie 2016

0

 

 

 

Cheltuieli cu masa, coffee break, cina, realizare materiale promoţionale, cazare transport jurnalişti, traducere simultană, ghid turistic, hostess, închiriere costume, intrări obiective turişti

 

 

 

e) Alte bunuri şi servicii

Subtotal 166.401,29 RON/ 37.252,90 euro

1

37.252,90 euro

alte servicii

37.252,90 euro

22-24 iunie 2016

0

Total 292.193,69 RON / 65.414,545 euro

 

 

 

 

 

 

 

Donaţii nonfinanciara furnizate proiectului de către OMT

Descriere

Nr. unităţi

Output

Activitate

Valoare justă (monedă)

Data livrării

De returnat

a) Imobilizări corporale

 

 

 

 

 

 

XXX

 

 

 

 

 

 

Subtotal

 

 

 

 

 

 

b) Active necorporale

 

 

 

 

 

 

XXX

 

 

 

 

 

 

Subtotal

 

 

 

 

 

 

c) Cheltuieli de călătorie

 

 

 

 

 

 

Bilete de avion

 

 

 

 

 

 

Cazare hotel şi alte cheltuieli de

 

 

 

 

 

 

călătorie

 

 

 

 

 

 

Subtotal

 

 

 

 

 

 

d) Dreptul de utilizare săli/locaţii

 

 

 

 

 

 

XXX

 

 

 

 

 

 

Subtotal

 

 

 

 

 

 

e) Alte bunuri şi servicii

 

 

 

 

 

 

XXX

 

 

 

 

 

 

Subtotal

 

 

 

 

 

 

Total

 

Ministerul Afacerilor Externe

Nr. 2.429

 

Ministerul Afacerilor Externe al României prezintă complimentele sale Secretariatului Organizaţiei Mondiale a Turismului şi are onoarea de a confirma primirea Notei verbale din data de 4 mai 2016 cu următorul conţinut:

„Secretariatul Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT), agenţie specializată a Naţiunilor Unite cu sediul în Spania, prezintă complimentele sale Ministerului Afacerilor Externe al României şi are onoarea de a propune încheierea unui Acord între OMT şi Guvernul României pentru organizarea unei conferinţe OMT privind managementul integrat al calităţii în destinaţii turistice: o cheie pentru competitivitate (Bucureşti, România, 23 iunie 2016). Dacă această propunere este acceptabilă pentru Guvernul României, această notă şi răspunsul afirmativ al Ministerului Afacerilor Externe vor constitui un acord care va intra în vigoare la data la care Ministerul Afacerilor Externe al României notifică Organizaţia Mondială a Turismului printr-o Notă verbală.

 

Acordul propus este ataşat Notei verbale.

 

Secretariatul Organizaţiei Mondiale a Turismului foloseşte acest prilej pentru a reînnoi Ministerului Afacerilor Externe al României asigurarea Înaltei sale consideraţii.”

 

Ministerul Afacerilor Externe al României are onoarea de a confirma că această propunere este acceptabilă pentru Guvernul României şi că Nota Secretariatului şi acest răspuns afirmativ vor constitui un acord care va intra în vigoare la data acestei Note verbale de răspuns.

 

Ministerul Afacerilor Externe al României foloseşte acest prilej pentru a reînnoi Secretariatului Organizaţiei Mondiale a Turismului asigurarea Înaltei sale consideraţii.

 

Bucureşti, 24 mai 2016

 

Secretariatului Organizaţiei Mondiale a Turismului

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii constituite în euro şi în dolari SUA începând cu perioada de aplicare 24 mai-23 iunie 2016

 

În baza dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în aplicarea prevederilor art. 15-17 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României hotărăşte:

începând cu perioada de aplicare 24 mai-23 iunie 2016 rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în euro este de 0,06% pe an, iar rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în dolari SUA este de 0,06% pe an.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 7 iunie 2016.

Nr. 14.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.