MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 456/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 456         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 17 iunie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 219 din 12 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 322 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

424. - Hotărâre privind aprobarea normativelor de cheltuieli pentru organizarea la Bucureşti a conferinţei „Un management integrat de calitate privind destinaţiile turistice garanţia competitivităţii” în perioada 22-24 iunie 2016 şi a unei vizite conexe de documentare pentru reprezentanţi ai mass-mediei şi lideri de opinie, specialişti în turism din străinătate, în perioada 24-27 iunie 2016, şi pentru aprobarea cheltuielilor de transport internaţional ale participanţilor

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

212. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, de către doamna Nagy Cornelia a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice

 

213. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către doamna Elena Mie a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

473. - Ordin al ministrului tineretului şi sportului pentru aprobarea Procedurii de finanţare a activităţilor de promovare şi reprezentare prin sport, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 219

din 12 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Frâncu şi Societatea F&M Bunkering Services - S.R.L. din municipiul Constanţa în Dosarul nr. 5,759/118/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.338D/2015,

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că Vasile Frâncu, în calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, a formulat o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, invocând imposibilitatea de prezentare în faţa Curţii Constituţionale a avocatului desemnat să îl reprezinte, conform împuternicirii avocaţiale depuse la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare a soluţionării cauzei.

5. Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, apreciind că motivele invocate nu justifică amânarea soluţionării cauzei, având în vedere faptul că, în cazul în care avocatul se află în imposibilitatea de a-şi îndeplini serviciul profesional ce i-a fost încredinţat, acesta îşi poate asigura substituirea.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 141 din 12 martie 2015 şi Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 28 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.759/118/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Frâncu şi Societatea F&M Bunkering Services-S.R.L. din municipiul Constanţa într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că reglementarea legală criticată este neconstituţională, deoarece din perspectiva art. 488 din noul Cod de procedură civilă, în materia recursului de contencios administrativ, calea de atac nu ar mai fi devolutivă (apelul), ci doar extraordinară (recursul), exercitată pentru stricte motive de nelegalitate, expres prevăzute de lege. O asemenea reglementare este nouă, nu doar sub aspectul noilor prevederi aplicabile ale Codului de procedură civilă, ci şi al noii concepţii legislative asupra recursului în contencios administrativ, având în vedere că „recursul se transformă dintr-o cale de atac extrem de permisivă, care facilita analiza cauzei sub toate aspectele - în virtutea prevederilor art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă, într-o cale extraordinară de atac prohibitivă, limitată doar la stricte motive de nelegalitate şi, în plus, subsidiară unui unic grad devolutiv de jurisdicţie.” în opinia autorilor excepţiei, această modificare a instituţiei juridice a recursului în contencios administrativ s-ar datora unui singur text de lege, şi anume art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, criticat în prezenta cauză, precum şi interpretării date acestui text de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 747/2014. În acest context, apreciază că în motivarea deciziei precitate, Curtea „a acţionat ca instanţă de judecată, omiţând limitele de competenţă materială impuse acesteia de art. 126 din Constituţia României”, o asemenea competenţă revenind doar Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, aşa încât aceştia consideră că se impune (re) sesizarea instanţei de contencios constituţional.

9. Prin urmare, autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că noua concepţie asupra recursului în materia contenciosului administrativ se impune a fi reanalizată în acord cu regulile de interpretare a normelor juridice. Arată, astfel, că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) cu cele ale alin. (3) din Legea nr. 76/2012 reiese că prevederile art. 7 alin. (3) nu întrunesc condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii. Totodată, arată că din interpretarea literară a reglementării criticate, normele art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 nu sunt decât norme de excludere a situaţiilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2), acestea din urmă fiind şi ele, la rândul lor, norme juridice de excludere a unei terminologii anterioare, şi nu de prescriere a unei anumite căi de atac. Astfel, în opinia autorilor excepţiei, „excluderea unei terminologii nu echivalează cu excluderea unei căi de atac şi a unui grad de jurisdicţie, numai pentru că terminologia ar deţine, în mod interpretabil, anumite conotaţii juridice”. Apreciază, deci, că „excluderea unei căi de atac şi a unui grad de jurisdicţie nu trebuie să reiasă pe bază de interpretare”.

10. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază, astfel, că prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 nu contravin art. 129 din Constituţie, legiuitorul având în mod exclusiv aptitudinea de a stabili sistemul căilor de atac al hotărârilor judecătoreşti, astfel încât nemulţumirile autorilor excepţiei, vizând lipsa caracterului devolutiv al recursului, pot fi rezolvate numai în cadrul procesului legislativ, de lege ferenda.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014 şi Decizia nr. 141 din 12 martie 2015, decizii prin care s-a constatat constituţionalitatea prevederilor de lege criticate.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin, (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în materie de contencios administrativ şi fiscal, inclusiv în materia azilului. “

16. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 4 şi art. 2 din Protocolul 7 ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 20 „Tratatele internaţionale privind drepturile omului” şi art. 148 alin. (2) potrivit căruia „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 alin. (2) care prevede că „autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”, şi art. 52 referitor la „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate în prezenta cauză au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 februarie 2015, şi Decizia nr. 141 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 7 mai 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

18. Prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut că natura juridică a recursului în sistemul căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti a cunoscut modificări de-a lungul timpului, recursul fiind considerat uneori o cale de atac ordinară, alteori, deşi considerat o cale extraordinară de atac, el putea fi exercitat şi pentru motive de netemeinicie a hotărârii, pentru ca în prezent, în noua reglementare a acestei instituţii juridice, recursul să fie calificat ca fiind o cale extraordinară de atac, exclusiv pentru motive de nelegalitate a hotărârii. Prin prevederile art. 488 din Codul de procedură civilă, care consacră motivele de casare ale unor hotărâri judecătoreşti, legiuitorul a acordat o eficienţă sporită principiului conform căruia recursul este o cale de atac nedevolutivă. Astfel, spre deosebire de vechea reglementare, care instituia posibilitatea examinării cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă din 1865, noile norme nu mai prevăd nicio excepţie de la regula mai sus amintită.

19. Curtea a constatat că după adoptarea noului Cod de procedură civilă, în materia contenciosului administrativ este menţinut sistemul dublului grad de jurisdicţie, respectiv, instanţele de fond care soluţionează litigiile de contencios administrativ sunt, după caz, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor sau ale curţilor de apel, fiind menţinută, de asemenea, prin prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de fond. Astfel, şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, recursul împotriva hotărârii instanţei de fond se exercită în condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în termen de 15 zile de la comunicare, acesta fiind suspensiv de executare. Curtea a reţinut că, în materia contenciosului administrativ, hotărârile pronunţate în primă instanţă nu pot fi atacate cu apel, singura cale de atac de reformare ce poate fi exercitată fiind aceea a recursului. Norma specială cuprinsă în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas aplicabilă şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, situaţie reglementată expres în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, potrivit căreia, în materia contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi în materia azilului, nu este prevăzută calea de atac a apelului.

20. Prin derogare de la regimul de drept comun prevăzut în Codul de procedură civilă, în contenciosul administrativ, recursul este, în toate cazurile, suspensiv de executare, aşadar hotărârea pronunţată în primă instanţă, potrivit legii contenciosului administrativ, deşi nu este susceptibilă de apel, nu poate fi pusă în executare. În cazul admiterii recursului, instanţa casează sentinţa şi rejudecă procesul în fond. Casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă este permisă o singură dată în cursul unui proces, în două cazuri expres şi limitativ prevăzute în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi anume atunci când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul sau dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. Nu se poate dispune casarea cu trimitere dacă judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, în acest caz urmând ca instanţa de recurs să caseze sentinţa şi să rejudece litigiul în fond.

21. De asemenea, în jurisprudenţa sa, spre exemplu fiind Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, Curtea a reţinut că „legiuitorul are îndreptăţirea constituţională de a considera materia contenciosului administrativ ca fiind una aparte, cu reguli specifice, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea căilor de atac”. Astfel, „în materia contenciosului administrativ, spre deosebire de dreptul comun unde hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel cu toate consecinţele care decurg din aceasta, [...] potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, legiuitorul a optat pentru menţinerea căii de atac a recursului, şi nu pentru înlocuirea acestuia cu calea de atac a apelului. În lumina noului Cod de procedură civilă, recursul în materia contenciosului administrativ este esenţialmente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele pe calea reculului. Aşadar, ca urmare a acestei excluderi, hotărârile primei instanţe date în litigiile de contencios administrativ rămân a fi supuse în continuare recursului.”

22. Astfel, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate ti atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.”Prin Decizia nr. 679 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie 2009, şi Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, instanţa de control constituţional a reţinut că dispoziţiile art. 129 din Constituţie „conţin precizarea esenţială potrivit căreia hotărârile instanţelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de părţile interesate, în condiţiile legii. În plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect, de aici se desprinde concluzia că nimic nu împiedica edictarea unei soluţii legislative ca cea cuprinsă în textul de lege criticat. De altfel, această opţiune a legiuitorului a fost impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, aceasta fiind una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ.” S-a reţinut, totodată, că, „potrivit art. 20 alin, (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care recursul este admis, fondul cauzei va fi examinat din nou, fie chiar de către instanţa de recurs, fie de către prima instanţă, după casarea cu trimitere sau ca urmare a constatării că prima instanţă nu a judecat fondul. Partea interesată va avea astfel posibilitatea de a-şi realiza o apărare eficientă.”

23. De asemenea, referitor la critica potrivit căreia posibilitatea exercitării recursului nu are semnificaţia asigurării dublului grad de jurisdicţie, având în vedere că recursul nu are caracter devolutiv, fapt ce nu conduce la o nouă judecată în fond, ci este o cale de atac care asigură doar un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, prin Decizia nr. 544 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Curtea a reţinut că .dreptul la două grade de jurisdicţie este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, chiar şi aici putând fi instituite, însă, unele excepţii de la această regulă”. În acelaşi sens, este şi Decizia nr. 491 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008, prin care Curtea, analizând o critică referitoare la lipsa posibilităţii de a declara şi calea de atac a apelului împotriva hotărârii instanţei de contencios administrativ, a reţinut că „este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. Niciun text din Constituţie nu garantează dreptul la două grade de jurisdicţie. Chiar şi reglementările internaţionale în domeniul drepturilor omului, respectiv art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, garantează dreptul la dublul grad de jurisdicţie exclusiv în materie penală, nu şi în cauzele de natură administrativă.”

24. În fine, în jurisprudenţa sa, spre exemplu fiind Decizia nr. 423 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 septembrie 2014, Curtea a statuat că „exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.” Ca atare, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Frâncu şi Societatea F&M Bunkering Services - S.R.L. din municipiul Constanţa în Dosarul nr. 5.759/118/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 322

din 17 mai 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 259/329/2015 (2.109/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.430D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţa de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar partea Romsilva - Direcţia Silvică Teleorman a depus o cerere prin care solicită judecata în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 690 din 20 octombrie 2015 prin care au fost dezlegate probleme similare legate de norma referitoare la art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală referitoare la rezolvarea acţiunii civile în procesul penal.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 24 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 259/329/2015 (2 109/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei hotărâri judecătoreşti în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor referitoare la acordul de recunoaştere a vinovăţiei.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate afectează principiul egalităţii în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil, deoarece, din reglementarea instituţiei acordului de recunoaştere a vinovăţiei, se observă că partea civilă este exclusă de la negociere - deşi prezenţa sa ar fi utilă - iar în căzui în care se încheie un astfel de acord i se anihilează acestei părţi dreptul de a beneficia de soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, cu toate garanţiile specifice acestuia. Aşa fiind, apare ca fiind o inegalitate între părţile civile din dosarele în care s-a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi părţile civile din celelalte dosare sau pur şi simplu raportat la aceeaşi parte civilă vătămată de către doi inculpaţi dintre care doar unul a încheiat însă un astfel de acord. În aceste condiţii, partea civilă va beneficia de garanţiile procesului penal în special pe aspectul măsurilor specifice, precum percheziţiile şi ridicarea silită de înscrisuri, în cazul în care nu s-a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi, respectiv nu va beneficia de aceste garanţii în cazul în care inculpatul va încheia un astfel de acord.

7. Se observă cu uşurinţă, susţine instanţa de judecată, că există o discriminare juridică între două situaţii absolut similare, în care partea civilă nu poate determina în niciun fel acţiunea inculpatului, iar tratamentul juridic diferenţiat nu are la bază vreun obiectiv rezonabil care să poată fi acceptat pentru un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

8. În sfârşit, se mai susţine că partea civilă trebuie să aibă posibilitatea de a beneficia de garanţiile specifice procesului penal, deoarece, în caz contrar, ar lipsi însă raţiunea instituirii acţiunii civile în cadrul procesului penal şi ar trebui, eventual, ca în toate cazurile părţile civile să se adreseze doar instanţei civile, situaţie pe care instanţa o consideră inacceptabilă.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, deoarece Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În subsidiar, se arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece persoanele-părţi civile care au încheiat o tranzacţie sau un acord de mediere se află în altă situaţie juridică de cea a persoanelor - părţi civile care nu au încheiat un astfel de act. Totodată, prevederile criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, câtă vreme nu împiedică partea civilă care a decis să nu încheie o tranzacţie sau un acord de mediere cu privire la acţiunea civilă să apeleze la o instanţă de judecată civilă care să se bucure de jurisdicţie deplină, adică să analizeze cauza atât în ce priveşte aspectele de fapt, cât şi îh cele de drept, în plus, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie. Acest drept poate fi supus unor condiţionări de fond şi formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă pentru toate cazurile nici de Constituţie, nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale. Astfel, principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii impune statului asigurarea unui cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice similare, în aşa fel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii şi fără discriminări. În cauza de faţă, dacă nu s-ar fi încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei, persoana vătămată se putea constitui parte civilă în procesul penal, sens în care ar fi beneficiat de o serie de dispoziţii, cum ar fi administrarea din oficiu a probelor pentru stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului, scutirea de la cheltuieli legate de acţiune în faţa instanţelor civile, respectiv plata taxei judiciare de timbru şi durata rezonabilă a procesului, însă, având în vedere că acţiunea civilă a rămas nesoluţionată, persoana vătămată este obligată să formuleze acţiune separată în faţa instanţei civile în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptei respective, suportând toate rigorile impuse de legea procesual civilă referitoare la învestirea instanţei civile cu o cerere de chemare în judecată care va respecta regulile stabilite de art. 194--200 din Codul de procedură civilă, inclusiv cu privire la obiectul cererii şi valoarea lui, precum şi indicarea dovezilor şi administrarea probatoriului. În acest sens se mai arată că potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă sarcina probei revine persoanei care a suferit prejudiciul şi aceasta trebuie să demonstreze existenţa faptei ilicite, vinovăţia, existenţa unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate. De asemenea, potrivit art. 197 din Codul de procedură civilă acţiunea prin care se cere recuperarea unui prejudiciu este, de regulă, o acţiune evaluabilă în bani, şi trebuie timbrată la valoare.

12. Or, în aceste condiţii, persoana vătămată care a suferit un prejudiciu material ori a cărei integritate corporală sau sănătate a avut de suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte penale, trebuie să avanseze noi cheltuieli judiciare. În acest mod, tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică, respectiv a celor care solicită recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte penale pentru care s-a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei, dar care nu mai face obiectul acţiunii penale, este determinat, în principiu, de un element exterior conduitei procesuale a părţii civile, în speţă, de încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei.

13. Totodată, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea normei care instituie un privilegiu ori o discriminare. Prin urmare, Avocatul Poporului apreciază că se aplică un tratament diferit între părţile civile din dosarele în care s-a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei şi părţile civile din dosarele în c are nu s-a încheiat un astfel de acord, fără ca tratamentul juridic să aibă o justificare rezonabilă şi obiectivă.

14. În ce priveşte accesul liber la justiţie, Avocatul Poporului arată că acesta nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor. Aceste condiţionări nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanţa sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului de acces la justiţie sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta.

15. Dispoziţiile legale criticate sunt în contradicţie cu dreptul la un proces echitabil şi cu principiul egalităţii armelor părţilor în proces, ca element component al dreptului la un proces echitabil, întrucât partea civilă nu mai beneficiază de garanţiile specifice procesului penal, datorită faptului că instanţa penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă în cazul în care s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă.

16. Din analiza textului de lege criticat reiese că partea civilă nu ar trebuie să se mai adreseze instanţei penale, ci doar instanţei civile, aspect care ar fi lipsit de raţionament, cu atât mai mult cu cât soluţionarea laturii civile a procesului depinde şi de stabilirea existenţei faptei penale şi a vinovăţiei inculpatului judecat în cauză.

17. În plus, potrivit art. 479 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, iar potrivit art. 478 alin. (3) din acelaşi cod, acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat, astfel partea civilă este exclusă de la negociere, fiindu-i anihilat dreptul de a beneficia de soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal.

18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 486 alin. (2), cu denumirea marginală Soluţionarea acţiunii civile, din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: (2) în cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă. În această situaţie, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile

21 Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la obligaţia instanţei penale de a lăsa nesoluţionată acţiunea civilă în cazul în care a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat o tranzacţie sau un acord de mediere cu privire la aspectele civile. În acest caz hotărârea penală astfel pronunţată nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile.

23. Autorul excepţiei critică aceste prevederi deoarece afectează principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi dreptul la o procedură echitabilă al persoanelor vătămate/părţilor civile care nu mai beneficiază de garanţiile specifice procesului penal şi care, pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiune, se pot adresa numai instanţei civile. Cu alte cuvinte, instanţa civilă competentă să se pronunţe asupra aspectelor civile ce izvorăsc din săvârşirea unei infracţiuni nu ar fi o instanţă care să ofere părţilor litigante un proces echitabil.

24. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că prin Decizia nr. 235 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 26 mai 2015, a statuat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală, care exclude persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente de la audierea în faţa instanţei de fond, este neconstituţională. Drept urmare, instanţa de fond competentă să se pronunţe asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei va cita persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente şi le va asculta dacă, legat citate, acestea sunt prezente (paragraful 69).

25. Aşa fiind, partea interesată are posibilitatea să-şi exprime poziţia în cadrul unei proceduri contradictorii cu privire la admiterea sau respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Împrejurarea că între părţi nu s-a încheiat o tranzacţie sau un acord de mediere cu privire la acţiunea civilă nu lipseşte partea civilă de dreptul de a se adresa unei instanţe independente şi imparţiale pentru soluţionarea aspectelor civile, în acest sens prin Decizia nr. 690 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 27 noiembrie 2015, paragrafele 18-23, Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală potrivit cărora „în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) şi j), precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă” sunt constituţionale. Cu acel prilej s-a reţinut tendinţa noului Cod de procedură penală de a acorda prioritate soluţionării, în cadrul procesului penal, a acţiunii penale şi de a lăsa nesoluţionată acţiunea civilă contribuie la soluţionarea cu celeritate a cauzelor penale. Prin aceasta nu se neglijează interesul legitim al părţilor civile de a obţine repararea într-un termen cât mai scurt a prejudiciilor produse prin infracţiuni, deoarece noul Cod de procedură penală reglementează suficiente garanţii pentru partea civilă din procesul penal care să înlesnească repararea, pe calea acţiunii exercitate în faţa instanţei civile, în mod just şi integral şi într-un termen rezonabil a pagubei cauzate prin fapta ilicită a inculpatului, astfel încât dreptul la un proces echitabil al acesteia să fie respectat.

26. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit normelor procesual penale ale art. 28 alin. (1) teza a doua, instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite - în acelaşi sens fiind şi art. 1.365 din Codul civil. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu are autoritatea de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile. Aceasta reprezintă o deplasare a concepţiei noului cod de la teoria unităţii culpelor penală şi civilă la teoria dualităţii acestor culpe. În aceste condiţii, instanţa civilă va putea constata existenţa unei culpe civile a inculpatului, chiar dacă instanţa penală nu a constatat existenţa unei culpe penale a acestuia.

27. De asemenea, legiuitorul a prevăzut în art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală că persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă stabilind că probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile. Aşadar, pentru că probele administrate în cursul procesului penal sunt utile pentru aflarea adevărului cu privire la fapta civilă delictuală comisă de inculpat, ele pot fi folosite în faţa instanţei civile.

28. Totodată, Curtea a mai reţinut, ca o altă garanţie a reparării prejudiciului creat prin fapta ilicită, că, potrivit art. 397 alin. (5) teza întâi din Codul de procedură penală, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii [privind reparaţiile civile] se menţin.

29. În sfârşit, s-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (8) din acelaşi cod, cheltuielile cu taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar aferente acţiunii civile exercitate la instanţa civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente sunt eliminate,acestea stabilind că acţiunea civilă având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa civilă, este scutită de taxă judiciară de timbru. Mai mult, prin Decizia nr. 387 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iulie 2015, Curtea, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând dintr-o cauză penală în condiţiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârşirii acesteia, era prevăzută ca infracţiune.

30. Totodată, Curtea a reţinut că repararea, pe calea acţiunii exercitate în faţa instanţei civile, a pagubei cauzate prin fapta ilicită a inculpatului, aşadar soluţionarea de către instanţa specializată în acest domeniu a litigiului de natură civilă determină o protecţie sporită a dreptului la un proces echitabil al părţii civile din procesul penal.

31. Aşa fiind, Curtea constată că argumentele şi soluţia avute în vedere cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 690 din 20 octombrie 2015 îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală.

32. Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate afectează principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, Curtea constată că nu poate fi primită, deoarece egalitatea nu înseamnă uniformitate, sens în care Legea fundamentală nu consacră dreptul de acces unanim la o instanţă penală, părţile civile din procesele penale având posibilitatea de a-şi recupera deopotrivă prejudiciul şi în faţa unei instanţe civile. În plus, odată admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei cu privire la un anumit inculpat, atunci toate părţile civile prejudiciate de fapta acestuia se vor adresa separat instanţei civile, iar, în măsura în care, nu este admis acordul, acţiunea civilă urmează a fi dezlegată în faţa instanţei penale pentru părţile civile din acel dosar penai. Totodată, nu poate fi pus semnul egalităţii între părţile civile din toate dosarele penale, deoarece fiecare dintre acestea se află în situaţii juridice diferite. Drept urmare, nu poate fi primită critica potrivit căreia se creează o inegalitate între părţile civile din dosarele în care s-a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi părţile civile din celelalte dosare.

33. De altfel, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19).

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 259/329/2015 (2.109/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea normativelor de cheltuieli pentru organizarea la Bucureşti a conferinţei „Un management integrat de calitate privind destinaţiile turistice garanţia competitivităţii” în perioada 22-24 iunie 2016 şi a unei vizite conexe de documentare pentru reprezentanţi ai mass-mediei şi lideri de opinie, specialişti în turism din străinătate, în perioada 24-27 iunie 2016, şi pentru aprobarea cheltuielilor de transport internaţional ale participanţilor

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă normativele de cheltuieli pentru organizarea de către Autoritatea Naţională pentru Turism, la Bucureşti, a conferinţei „Un management integrat de calitate privind  destinaţiile turistice garanţia competitivităţii” în perioada 22-24 iunie 2016, precum şi a unei vizite conexe de documentare pentru reprezentanţi ai mass-mediei şi lideri de opinie, specialişti în turism din străinătate, cu precădere din ţările membre ale Organizaţiei Mondiale a Turismului, în perioada 24-27 iunie 2016.

Art. 2. - Se aprobă cheltuielile cu transportul internaţional pentru 26 de participanţi la conferinţa „Un management integrat de calitate privind destinaţiile turistice garanţia competitivităţii” şi la vizita conexă de documentare, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - Prin derogare de la prevederile cap. I pct. 4 din Normele privind organizarea în ţară a acţiunilor de protocol şi a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific, precum şi cheltuielile ce se pot efectua în acest scop de către instituţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 552/1991, cu modificările ulterioare, se aprobă organizarea a două mese oficiale ale participanţilor la conferinţa „Un management integrat de calitate privind destinaţiile turistice garanţia competitivităţii” şi la vizita conexă de documentare, potrivit anexei.

Art. 4. - Prin derogare de la prevederile cap. II pct. 2 din Normele privind organizarea în ţară a acţiunilor de protocol şi a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific, precum şi cheltuielile ce se pot efectua în acest scop de către instituţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 552/1991,cu modificările ulterioare, se aprobă cheltuielile pentru participarea unui număr de 100, respectiv 200 de persoane la cele două mese oficiale menţionate la art. 3.

Art. 5. - Finanţarea cheltuielilor pentru organizarea manifestărilor prevăzute la art. 1, 2 şi 4 se suportă din bugetul Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, în limita prevederilor bugetare aprobate pe anul 2016 la capitolul 87.01 „Programul de marketing şi promovare turistică”, titlul 20 „Bunuri şi servicii” şi, în completare, în limita sumei de 92.190 lei fără TVA/108.648 lei cu TVA inclus, de la capitolul 51 .Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul 20 „Bunuri şi servicii”, conform anexei.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Sorana Baciu,

secretar de stat

p. Ministrul afacerilor externe

Daniel Ioniţă,

secretar de stat

p. Ministrul finanţelor publice,

Enache Jiru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 16 iunie 2016.

Nr. 424.

 

ANEXĂ

 

NORMATIVELE DE CHELTUIELI

pentru organizarea de către Autoritatea Naţională pentru Turism a conferinţei „Un management integrat de calitate privind destinaţiile turistice garanţia competitivităţii” în perioada 22-24 iunie 2016 şi a unei vizite conexe de documentare pentru reprezentanţi ai mass-mediei şi lideri de opinie, specialişti în turism din străinătate, în perioada 24-27 iunie 2016, şi pentru aprobarea cheltuielilor de transport internaţional ale participanţilor

 

Nr. crt.

Tip acţiune/cheltuieli

Suma

1.

Cheltuieli pentru mese oficiale Masă oficială 22 iunie

18.000 lei fără TVA/19.620 lei cu TVA

100 de persoane x 60 lei/persoană Masă oficială 23 iunie

6.000 lei fără TVA/6.540 lei cu TVA

200 de persoane x 60 lei/persoană

12.000 lei fără TVA/13.080 lei cu TVA

2.

Cheltuieli de transport internaţional pentru 26 de persoane, din care:

4 reprezentanţi ai Organizaţiei Mondiale a Turismului

7 panelişti

15 jurnalişti internaţionali

74.190 lei fără TVA/89.028 lei cu TVA

 

TOTAL

92.190 lei fără TVA/108.648 lei cu TVA inclus

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, de către doamna Nagy Cornelia a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice

 

Având în vedere solicitarea formulată de Ministerul Finanţelor Publice prin Adresa nr. 8.342 din 1 iunie 2016, înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/3.874 din 13 iunie 2016,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează exercitarea, cu caracter temporar, de către doamna Nagy Cornelia a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 17 iunie 2016.

Nr. 212.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către doamna Elena Ilie a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice

 

Având în vedere propunerea Ministerului Finanţelor Publice, formulată prin Adresa nr. 8.342 din 1 iunie 2016, înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/3.874 din 13 iunie 2016, precum şi Avizul favorabil nr. 30.484/2016 ai Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea cu caracter temporar, prin detaşare, de către doamna Elena Ilie a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b), al art. 89 alin. (21) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Elena Ilie exercită, cu caracter temporar, prin detaşare, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 17 iunie 2016.

Nr. 213.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii de finanţare a activităţilor de promovare şi reprezentare prin sport, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii

 

Având în vedere:

- Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000;

- Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se aprobă Procedura de finanţare a activităţilor de promovare şi reprezentare prin sport, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi difuzat tuturor direcţiilor de specialitate.

Art. 3. - La data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea l, Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 167/2015 privind aprobarea Procedurii de finanţare a activităţilor de promovare şi reprezentare prin sport, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, altele decât cele care nu sunt prevăzute în Metodologia-cadru referitoare la finanţarea programelor sportive de utilitate publică ale structurilor sportive de drept privat din fonduri de la bugetul de stat şi din venituri proprii ale Ministerului Tineretului şi Sportului, aprobată prin Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 13/2015, şi în Metodologia de alocare a fondurilor pentru activitatea sportivă de excelenţă a federaţiilor sportive naţionale pentru anul 2015, aprobată prin Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 132/2015, şi nu fac obiectul activităţii de excelenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 9 aprilie 2015, se abrogă.

 

p. Ministrul tineretului şi sportului,

Georgeta Narcisa Lecuşanu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 24 mai 2016.

Nr. 473.

 

 

ANEXĂ

 

PROCEDURA DE FINANŢARE

a activităţilor de promovare şi reprezentare prin sport, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii

 

Temeiul legal:

- Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare

- Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare

- Hotărârea Guvernului nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

- Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare

- Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, cu modificările şi completările ulterioare

 

ARTICOLUL 1

Dispoziţii generale

 

(1) Prezenta procedură se aplică următoarelor tipuri de activităţi:

a) activităţi de promovare a educaţiei fizice şi sportului şi a valorilor şi politicilor europene privind toleranţa, fairplay-ul, prevenirea violenţei pe terenurile de sport şi în tribune, lupta împotriva dopajului;

b) activităţi de promovare şi dezvoltare a relaţiilor şi schimburilor internaţionale în domeniul sportului prin misiuni sportive internaţionale;

c) activităţi sportive internaţionale pentru persoanele cu dizabilităţi, prin Comitetul Naţional Paralimpic şi federaţii sportive naţionale.

(2) Prin prezenta procedura se stabilesc cerinţele, criteriile şi modul de finanţare din bugetul de venituri proprii ale Ministerului Tineretului şi Sportului, pe principii de transparenţă şi nediscriminare.

 

ARTICOLUL 2

Principii generale

 

Principiile care stau la baza finanţării sunt:

a) libera concurenţă - asigurarea condiţiilor pentru ca o federaţie sportivă naţională care propune organizarea unei activităţi sportive de excelenţă să aibă dreptul de a deveni beneficiar în condiţiile legii;

b) eficacitatea utilizării fondurilor aprobate în baza evaluării cererii de finanţare în raport cu cerinţele impuse;

c) transparenţa - punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de finanţare;

d) tratamentul egal - aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor şi a cerinţelor pentru atribuirea contractului de finanţare, astfel încât orice solicitant care depune o cerere de finanţare să beneficieze de şanse egale;

e) anualitatea - derularea întregii proceduri de finanţare în cadrul anului calendaristic în care s-a acordat finanţarea.

 

ARTICOLUL 3

Criterii de finanţare

 

Atribuirea finanţării se face pe baza următoarelor criterii:

- organizarea de acţiuni şi misiuni internaţionale prin arborarea tricolorului;

- organ izarea/participarea în competiţii internaţionale prin acordare de şanse egale persoanelor cu dizabilităţi;

- categorie de sportivi - seniori, tineret, juniori;

- alte acţiuni/activităţi de promovare şi reprezentare cu incidenţă în sport.

 

ARTICOLUL 4

Cerinţe de calificare

 

(1) Documentele necesare în vederea finanţării sunt următoarele:

- cererea de finanţare privind finanţarea activităţii de promovare şi reprezentare (se precizează denumirea activităţii, scopul, locaţia, perioada de desfăşurare, bugetul estimativ );

- manualul acţiunii (unde este cazul);

- invitaţie de participare (unde este cazul);

- regulamentul competiţiei;

- devizul de cheltuieli estimative;

- declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal,

(2) Devizul de cheltuieli estimative se întocmeşte în urma propunerii unui buget estimativ, care reprezintă totalitatea surselor de finanţare (venituri proprii, alte surse) necesare realizării activităţii de promovare şi reprezentare, detaliate pe categorii de cheltuieli, conform normelor legale în vigoare, respectiv Normelor financiare pentru activitatea sportivă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 311/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Devizul de cheltuieli estimative se întocmeşte având în vedere următoarele:

- bugetul să corespundă cu limitele legale pentru fiecare categorie de cheltuieli;

- bugetul să reflecte costurile necesare realizării proiectului;

- bugetul să se întocmească exclusiv în lei;

- cheltuielile să fie oportune şi justificate;

- cheltuielile să fie efectuate pe perioada de desfăşurare a proiectului;

- cheltuielile să fie identificabile şi verificabile.

(4) Cererea de finanţare are caracter ferm şi obligatoriu din punctul de vedere al conţinutului şi trebuie semnată, pe propria răspundere, de către reprezentantul legal al solicitantului sau de către o persoană împuternicită legal de acesta. La completarea cererii de finanţare solicitanţii au obligaţia de a furniza clarificări în scris pentru a asigura claritatea activităţii, în special cu privire la modul în care vor fi atinse obiectivele.

 

ARTICOLUL 5

Depunerea cererilor de finanţare

 

În vederea depunerii cererilor de finanţare, solicitantul trebuie să urmeze următoarea procedură:

a) Dosarul conţinând documentele menţionate la art. 4 alin. (1) se va depune la registratura Ministerului Tineretului şi Sportului.

b) Adresa de depunere:

ADRESA

Ministerul Tineretului şi Sportului Strada Vasile Conta nr. 16

Direcţia Dezvoltarea Sportului pentru Toţi Evaluare de cereri de finanţare pentru activitatea sportivă de promovare şi reprezentare prin sport

 

ARTICOLUL 6

Verificarea şi evaluarea solicitărilor de finanţare

 

Comisia de verificare a documentelor privind cerinţele de calificare şi evaluare a solicitărilor va fi numită prin ordin al ministrului tineretului şi sportului şi va fi alcătuită dintr-un număr impar de membri.

Comisia are următoarele atribuţii:

- verifică dacă documentaţia depusă este completă şi dacă îndeplineşte cerinţele de calificare;

- analizează şi evaluează cererile de finanţare în conformitate cu criteriile de finanţare, criterii de eligibilitate şi stabileşte oportunitatea finanţării activităţii şi propune valoarea finanţării, în limita bugetului Ministerului Tineretului şi Sportului cu această destinaţie;

- întocmeşte un raport referitor la cererile evaluate şi îi înaintează, în vederea aprobării, conducerii Ministerului Tineretului şi Sportului.

 

ARTICOLUL 7

Criterii de eligibilitate

 

Pentru a participa la evaluarea cererilor de finanţare a activităţii de promovare şi reprezentare, federaţiile sportive naţionale trebuie să aibă încheiat cu Ministerul Tineretului şi Sportului un contract de finanţare pentru anul în curs.

 

ARTICOLUL 8

Evaluarea cererilor de finanţare a activităţii de promovare şi reprezentare

 

(1) Atribuirea contractelor de finanţare se face exclusiv pe baza evaluării cererilor, procedură care permite atribuirea unui contract de finanţare din venituri proprii ale Ministerului Tineretului şi Sportului, efectuată de o comisie numită prin ordin al ministrului tineretului şi sportului.

(2) Propunerile pentru finanţarea activităţii sportive de promovare şi reprezentare vor fi evaluate de către comisia prevăzută la alin. (1), în limita unui fond anual aprobat de către Ministerului Tineretului şi Sportului cu această destinaţie.

 

ARTICOLUL 9

Modul de finanţare

 

(1) Finanţarea federaţiilor sportive naţionale/Comitetului Naţional Paralimpic se va face pe bază de contract.

(2) Din contractul de finanţare a activităţii sportive de promovare şi reprezentare face parte anexa cu devizul de cheltuieli aprobat de Ministerului Tineretului şi Sportului.

(3) Nu se admite modificarea devizului de cheltuieli anexă la contract aşa cum a fost el aprobat de Ministerului Tineretului şi Sportului îh urma evaluării şi propunerii de finanţare.

 

ARTICOLUL 10

Modalităţi de decont

 

Decontul va fi prezentat în lei şi se va întocmi în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, cu modificările şi completările ulterioare, pentru categoriile şi tarifele de cheltuieli din aceasta.

 

ARTICOLUL 11

Efectuarea plăţilor

 

(1) Ministerul Tineretului şi Sportului va vira beneficiarului numai sumele care corespund cheltuielilor eligibile ale activităţii, după verificarea documentelor justificative şi a facturii emise de către beneficiar.

(2) Plata cheltuielilor se va face pe bază de decont înaintat de Federaţia Sportivă Naţională (Federaţia) la care se vor prezenta documente justificative.

(3) Federaţia va beneficia de un avans de 30% din valoarea finanţării, urmând ca la prezentarea decontului cu documente justificative să se facă plata după verificarea actelor de justificare a cheltuielilor.

(4) Cheltuielile prevăzute în contract, precum şi achiziţiile publice se efectuează în condiţiile legii, respectiv cu respectarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare. O copie a dosarului achiziţiilor realizate în cadrul proiectului va fi înaintată Ministerului Tineretului şi Sportului împreună cu decontul de cheltuieli.

 

ARTICOLUL 12

Circuitul de decontare

 

(1) Decontul acţiunii de promovare şi reprezentare care presupune adresa de înaintare cu decontul de cheltuieli, documentele justificative în copie conform cu originalul, raportul de imagine şi raportul de evaluare se depun la registratura Ministerului Tineretului şi Sportului.

(2) Documentaţia de decontare se transmite de la registratură la direcţia de specialitate care verifică următoarele:

- activitatea corespunde scopului şi obiectivelor propuse prin contractul de finanţare;

- în urma evaluării Federaţia a respectat condiţiile contractuale: loc de desfăşurare, perioadă, obiective propuse şi realizate;

- activitatea este înscrisă în calendarul internaţional al

federaţiei internaţionale de specialitate;

- devizul estimativ la contractul de finanţare corespunde cu decontul transmis de Federaţia Sportivă Naţională.

(3) Direcţia de specialitate transmite, în urma verificării, direcţiei economice dosarul de decont pentru viza CFP. După avizarea CFP şi CFPD, direcţia de specialitate va întocmi ordonanţarea de plată pentru cheltuielile eligibile şi o va transmite Direcţiei economice şi patrimoniu pentru plată.

 

ARTICOLUL 13

Contractul de finanţare

 

Contractul de finanţare a activităţii de promovare şi reprezentare a României prin sport, cuprinzând anexa nr. 1 - Deviz de cheltuieli pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii, anexa nr. 2 - Parametrii sportivi de realizat, anexa nr. 3 - Obiective de realizat estimate, face parte integrantă din prezenta procedură de finanţare.

 

 

ANEXĂ

la procedura de finanţare

 

CONTRACT DE FINANŢARE

a activităţilor de promovare şi reprezentare prin sport

 

Nr. .............................../...................................

 

În temeiul dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă şi ale Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 473/2016 privind aprobarea procedurii de finanţare a activităţilor de promovare şi reprezentare prin sport, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii,

şi în baza Raportului Comisiei de analiză şi evaluare nr. /....

între:

 

ARTICOLUL 1

Părţile contractante

 

Ministerul Tineretului şi Sportului, cu sediul în Bucureşti, str. Vasile Conta nr. 16, sectorul 2, cod fiscal 26604620, cont nr. ............................................. deschis la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, reprezentat prin -

ministru şi director economic, pe de-o parte,

şi Federaţia Sportivă Naţională/Comitetul Naţional Paralimpic

............................................. cu sediul în str. ............................................. nr. ...., judeţul .............................................,  codul fiscal nr. ............................................., tel ./fax ............................................., având contul nr. ............................................., deschis la Banca ............................................., sucursala ............................................., reprezentată de ............................................., având funcţia de ............................................., pe de altă parte,

 

ARTICOLUL 2

Obiectul contractului

 

(1) Obiectul prezentului contract H constituie finanţarea din venituri proprii cu suma de ......................... lei, de către Ministerul Tineretului şi Sportului, a organizării de către Federaţia/Comitetul Naţional Paralimpic ............................................. a ............................................. .

Federaţia se obligă să realizeze activitatea de promovare şi reprezentare prin sport întocmai, în modul, în perioada şi în condiţiile prevăzute prin prezentul contract.

(2) Suma prevăzută la art. 2 alin. (1) va fi acordată Federaţiei/Comitetului Naţional Paralimpic ca finanţare în cuantumul şi pentru categoriile de cheltuieli aprobate de către Comisia de evaluare şi selecţie, conform anexei nr. 1 - Deviz de cheltuieli pe naturi de cheltuieli pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de promovare şi reprezentare prin sport.

(3) Parametrii sportivi de realizat vor fi prevăzuţi în anexa nr. 2

(4) Obiectivele de rezultat estimate vor fi prevăzute în anexa nr. 3.

(5) Anexele nr. 1, 2 şi 3 fac parte integrantă din prezentul contract.

 

ARTICOLUL 3

Modalităţi de plată

 

Din suma prevăzută la art. 2 alin. (1) se acordă un avans de 30% la începutul acţiunii şi diferenţa se acordă la finalizarea acţiunii pe baza decontului şi a documentelor justificative prezentate.

 

ARTICOLUL 4

Durata contractului

 

Prezentul contract produce efecte de la data semnării sale de către ambele părţi până la data de ............................................. (dată care va coincide cu data finalizării acţiunii).

 

ARTICOLUL 5

Drepturile Ministerului Tineretului şi Sportului

 

Ministerul Tineretului şi Sportului are dreptul să solicite următoarele: decontul de cheltuieli împreună cu documentele justificative certificate cu originalul, raportul de imagine, promovarea Ministerului Tineretului şi Sportului, sigla, raportul de evaluare a activităţii de promovare şi reprezentare sau orice alte date privind derularea acestuia.

 

ARTICOLUL 6

Obligaţiile Ministerului Tineretului şi Sportului

 

Ministerul Tineretului şi Sportului are obligaţia să pună la dispoziţia Federaţiei/Comitetului Naţional Paralimpic suma prevăzuta la art. (2) alin. (1) la termenele şi în condiţiile stabilite în prezentul contract.

 

ARTICOLUL 7

Drepturile Federaţiei

 

Federaţia are dreptul să primească suma prevăzută la art. 2 alin. (1) la termenele şi în condiţiile prevăzute în prezentul contract.

 

ARTICOLUL 8

Obligaţiile Federaţiei

 

Federaţia are următoarele obligaţii;

1. Să utilizeze finanţarea numai în scopul realizării activităţii de promovare şi reprezentare prin sport ............................................. şi pentru categoriile de cheltuieli aprobate de către comisia de evaluare conform anexei nr. 1.

2. Să implementeze activitatea de promovare şi reprezentare prin sport pe propria răspundere, cu scopul de a atinge obiectivele de rezultat estimate: .............................................

3. Să întocmească şi să prezinte Ministerului Tineretului şi Sportului rapoartele solicitate şi orice alte date privitoare la derularea activităţii.

4. Să depună la sediul Ministerului Tineretului şi Sportului, în termen de cel mult 15 de zile de la finalizarea activităţii, decontul de cheltuieli împreună cu documentele justificative pentru suma alocată de Ministerul Tineretului şi Sportului.

5. Să menţioneze în toate materialele de promovare a activităţii de promovare şi reprezentare prin sport: afişe, cataloage, programe, invitaţii, anunţuri, bannere publicitare, coperte de CD-uri, cărţi sau orice alte tipărituri sintagma: .Acţiune finanţată de Ministerul Tineretului şi Sportului” împreună cu sigla Ministerului Tineretului şi Sportului.

 

ARTICOLUL 9

Modificarea contractului

 

Federaţia/Comitetul Naţional Paralimpic are obligaţia de a informa de îndată Ministerul Tineretului şi Sportului - cel mai târziu în termen de 48 de ore de la producere - cu privire la orice eveniment sau împrejurare de natură a cauza o modificare a activităţii de promovare şi reprezentare prin sport.

 

ARTICOLUL 10

Rezilierea contractului

 

(1) Prezentul contract poate fi reziliat de plin drept în cazul în care Federaţia/Comitetul Naţional Paralimpic nu îşi îndeplineşte ori îşi îndeplineşte în mod necorespunzător obligaţiile contractuale asumate prin prezentul contract, notificarea va putea fi comunicată în termen de 3 zile de la data constatării neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a uneia sau a mai multor obligaţii contractuale.

(2) Utilizarea finanţărilor în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul contract este interzisă şi atrage rezilierea acestuia fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

(3) Nerespectarea contractului de finanţare pentru activitatea de promovare şi reprezentare prin sport atrage sistarea oricăror altor finanţări pentru acţiuni viitoare.

 

ARTICOLUL 11

Forţa majoră

 

(1) Este exonerată de răspundere pentru neexecutare sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor ce îi revin partea care a fost împiedicată de intervenţia unui caz de forţă majoră.

(2) Este forţă majoră evenimentul absolut imprevizibil, imposibil de împiedicat şi independent de voinţa părţilor, care le opreşte să îşi execute obligaţiile ce le revin potrivit prezentului contract.

(3) Intervenţia forţei majore trebuie comunicată prin grija părţii care o invocă de îndată, după producerea acesteia, dar cel târziu în termen de 24 de ore de la data apariţiei acesteia.

 

ARTICOLUL 12

Soluţionarea litigiilor

 

(1) Eventualele litigii dintre părţi urmează a fi soluţionate pe cale amiabilă.

(2) în cazul nerezolvării pe cale amiabilă, litigiile urmează a fi soluţionate de instanţele judecătoreşti competente din România,

 

ARTICOLUL 13

Dispoziţii finale

 

(1) Orice comunicare oficială sau cu caracter obligatoriu sau care derivă din clauzele prezentului contract ori este în strânsă legătură cu acesta trebuie să fie făcută în scris, indicându-se numărul contractului şi titlul activităţii de promovare şi reprezentare prin sport

(2) în toate cazurile rapoartele, comunicările oficiale şi orice alte situaţii ce presupun semnătura şi ştampila originală ale instituţiei emitente se transmit numai în condiţiile menţionate la alin. (1).

Prezentul contract intră în vigoare la data semnării şi este redactat în trei exemplare având aceeaşi forţă juridică, dintre care două exemplare pentru Ministerul Tineretului şi Sportului şi unul pentru Federaţie.

 

ANEXA Nr. 1

la contractul de finanţare

 

DEVIZ DE CHELTUIELI

pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii

 

Nr. crt.

Denumirea cheltuielilor

Nr. pers./buc.

Nr. zile

Tarif zi/pers./buc.

Sumă alocată

Total alocat

Observaţii

Buget stat

VP

1

 

 

 

 

 

 

 

 

2

 

 

 

 

 

 

 

 

3

 

 

 

 

 

 

 

 

4

 

 

 

 

 

 

 

 

5

 

 

 

 

 

 

 

 

6

 

 

 

 

 

 

 

 

7

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA Nr. 2

la contractul de finanţare

 

Federaţia

 

PARAMETRII SPORTIVI DE REALIZAT

 

Parametri de audienţă şi vizibilitate

Program

A. Indicatori de eficienţă

 

1. Cost mediu acţiune de participare/organizare de acţiuni sportive internaţionale/pers. (lei)

 

2. Cost mediu zilnic participare/organizare de acţiuni internaţionale/persoană

 

 

 

B. Indicatori fizici

 

1. Numărul acţiunilor de promovare şi reprezentare

 

2. Număr de acţiuni sportive internaţionale pentru persoanele cu dizabilităţi

 

 

 

C. Indicatori de rezultat

 

1. Gradul de finanţare al acţiunilor sportive internaţionale/naţionale din suma repartizată de MTS (%)

 

2. Numărul de acţiuni fixate X 100

 

 

 

Surse de finanţare

 

A. Bugetul Ministerului Tineretului şi Sportului

 

din care;

 

Venituri proprii ale Ministerului Tineretului şi Sportului

 

B. Venituri proprii ale Federaţiei, total

 

 

 

TOTAL SUME DE FINANŢARE (A + B)

 

 

ANEXA Nr. 3

la contractul de finanţare

 

Federaţia

 

OBIECTIVE DE REZULTAT ESTIMATE

 

Acţiunea/Activitatea

 

Activităţi de promovare

Promovarea unui comportament etic

Promovarea valorilor europene

 

Activităţi de promovare şi dezvoltare a relaţiilor şi schimburilor Internaţionale

Promovarea imaginii României

Reprezentarea prin sport a României

 

 

Activităţi sportive internaţionale pentru persoane cu dizabilităţi

Depăşirea limitelor personale

Integrare socială

Atribuirea de şanse egale

 

Reprezentanţi legali;

Ministerul Tineretului şi Sportului

(numele, prenumele, funcţia, semnătura şi ştampila Federaţiei)

Direcţia politici, strategii şi performanţă sportivă

 

 

 

Ministerul Tineretului şi Sportului Beneficiar

.............................................

Federaţie

.............................................

Ministru,

.............................................

Reprezentant legal,

.............................................

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.