MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 460/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 460         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 21 iunie 2016

 

SUMAR

 

DECRETE

 

605. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Colan

 

606. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

23. - Ordonanţă de urgenţă pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a fondurilor structurale şi de investiţii europene

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

214. - Decizie privind eliberarea domnului Brezoi George Constantin, la cerere, din funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

905. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind stabilirea nivelului comisioanelor de analiză şi/sau de gestiune în cadrul Programului „Prima casă”

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 14 din 18 mai 2016 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

ACTE ALE COLEGIULUI NATIONAL AL ASISTENŢILOR SOCIALI

 

1. - Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali, adoptat prin Hotărârea Congresului Naţional al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali nr. 1/2012

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII ELECTORALE PERMANENTE

 

6. - Lista partidelor politice, alianţelor politice, organizaţiilor cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale şi a candidaţilor independenţi pentru care a fost depus raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale, conform art. 47 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale desfăşurată conform Hotărârii Guvernului nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale din anul 2016

 

7. - Lista partidelor politice, alianţelor politice, organizaţiilor cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale şi a candidaţilor independenţi pentru care a fost depus raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale, conform art. 47 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale desfăşurată conform Hotărârii Guvernului nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale din anul 2016

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Colan

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului naţional Steaua României, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor externe, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia avută la promovarea democraţiei şi securităţii regionale, pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre România şi Republica Federală Germania, pentru înţelegerea şi interesul manifestate faţă de istoria şi cultura românească,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Colan Excelenţei Sale domnului Joachim Gauck, Preşedintele Republicii Federale Germania.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 17 iunie 2016.

Nr. 605.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului naţional Steaua României, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor externe, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia avută la promovarea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre România şi Republica Federală Germania,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce doamnei Daniela Schadt.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 17 iunie 2016.

Nr. 606.

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a fondurilor structurale şi de investiţii europene

 

Având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 210 din 31 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 347 din 20 decembrie 2013, conform cărora autoritatea de management este responsabilă pentru managementul şi implementarea programelor operaţionale conform principiului unui management financiar riguros şi transparent,

luând în considerare faptul că menţinerea organismelor intermediare la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (concepute şi dezvoltate în perioada de programare 2007-2013) nu corespunde noii abordări asumate la nivelul noii perioade de programare şi ar putea conduce la practici neunitare, lipsă de coordonare, riscuri în gestionarea portofoliului de proiecte şi în asigurarea funcţionalităţii noului sistem propus,

luând în considerare faptul că menţinerea celor 8 organisme intermediare, pentru programarea fondurilor europene în perioada 2007-2013, la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, nu mai corespunde noii abordări asumate pentru perioada de programare 2014-2020 şi ar putea conduce la practici neunitare, lipsă de coordonare, riscuri în gestionarea portofoliului de proiecte şi în asigurarea funcţionalităţii noului sistem propus, precum şi faptul că Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea resurselor umane”, organizată ca direcţie generală în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 133/2014, a fost preluată în cadrul Ministerului Fondurilor Europene începând cu data de 1 martie 2014, în considerarea faptului că, la începutul anului 2016, organismele intermediare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice gestionau un număr de 97 de proiecte, iar pentru un număr de 13 proiecte au fost formulate plângeri la instanţa de judecată, din care 10 au fost câştigate de către beneficiari, şi cuantumul total al sumelor plătite a fost de 6.682.611,79 lei, sumă care grevează bugetul de stat,

celeritatea preluării de către Ministerul Fondurilor Europene a organismelor intermediare POSDRU/POCU este justificată de momentul închiderii POSDRU 2007-2013 în condiţiile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 678/2015 privind închiderea programelor operaţionale finanţate în perioada 2007-2013 prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune şi Fondul European pentru Pescuit, cu completările ulterioare, când este imperios necesară mobilizarea într-un termen extrem de scurt a unor importante resurse de personal şi expertiză la nivelul instituţiilor implicate îh implementarea programului operaţional (autoritatea de management - organismele intermediare),

având în vedere că începând cu data de 1 martie 2014, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 133/2014, Ministerul Fondurilor Europene a preluat activitatea şi structura cu rol de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane” de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi că, de la această dată, îndeplineşte rolul de Autoritate de management privind Fondul Social European în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013, fiind responsabil pentru coordonarea pregătirii, dezvoltării, armonizării şi funcţionării cadrului legislativ, instituţional şi procedural pentru gestionarea şi controlul instrumentelor structurale 2007-2013 şi al fondurilor europene structurale şi de investiţii 2014-2020,

în considerarea faptului că, în cursul lunii iulie 2016, urmează să fie semnate acordurile de delegare pentru perioada de programare 2014-2020,

în vederea eliminării riscului denaturării mesajului procedural ca urmare a unei duble subordonări administrative, cu atât mai mult cu cât menţinerea organismelor intermediare la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu mai este justificată de perspectiva asigurării coordonării politicii publice cu implementarea proiectelor,

în scopul eliminării dificultăţilor întâmpinate în implementarea proiectelor din perioada 2007-2013, ce vor afecta demararea optimă a noului program operaţional,

luând în considerare necesitatea respectării angajamentelor luate de România faţă de Comisia Europeană în ceea ce priveşte asigurarea funcţionalităţii sistemului aferent perioadei de programare 2014-2020, în regim de urgenţă, astfel încât România să aibă atât proiectele aferente Programului operaţional Capital uman lansate în cursul acestui an, cât şi asigurarea măsurilor privind tranziţia la un sistem suplu şi eficient privind utilizarea coordonată a fondurilor,

având în vedere că Ministerul Fondurilor Europene a dovedit flexibilitate instituţională, precum şi capacitate de adaptare rapidă la cerinţe şi exigenţe noi, gestionând programe de finanţare în domenii diverse,

luând în considerare că menţinerea organismelor intermediare pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu ar răspunde în totalitate la necesitatea realizării unui sistem suplu şi eficient privind utilizarea coordonată a fondurilor în cadrul Programului operaţional Capital uman 2014-2020, ţinând cont că lipsa intervenţiei directe şi susţinute a Ministerului Fondurilor Europene în gestionarea efectivă a fondurilor şi activităţilor aferente Programului operaţional Capital uman conduce la creşterea riscului de dezangajare automată a acestor fonduri, neadoptarea măsurilor propuse conduce la absorbţia la un nivel scăzut a fondurilor nerambursabile alocate României datorită nerealizării unui sistem suplu şi eficient privind utilizarea coordonată a fondurilor în cadrul Programului operaţional Capital uman 2014-2020,

în considerarea faptului că aceste aspecte vizează interesul public şi constituie o situaţie urgentă şi extraordinară a cărei reglementare nu mai poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. 1. - Ministerul Fondurilor Europene preia în subordine, în condiţiile legii, de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice activitatea, structura şi personalul celor 8 organisme intermediare regionale pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane şi pentru Programul operaţional Capital uman, organizate ca instituţii cu personalitate juridică, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 2. - Ministerul Fondurilor Europene preia de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice posturile şi personalul structurilor menţionate la art. 1, în condiţiile legii, cu menţinerea drepturilor salariate.

Art. 3. - (1) În termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ministerele prevăzute la art. 1 propun spre adoptare Guvernului proiectele de modificare a actelor normative proprii de organizare şi funcţionare, în acord cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) în termenul prevăzut la alin. (1) se încheie protocolul de predare-preluare între Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin care se preiau posturile, personalul aferent acestora, prevederile bugetare pe anul 2016 aferente structurilor preluate, conform prevederilor art. 1, execuţia bugetară la momentul predării-preluării, precum şi patrimoniul aferent structurilor preluate, stabilit pe baza situaţiilor financiare întocmite potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Se autorizează ordonatorii principali de credite ai Ministerului Fondurilor Europene şi Ministerului Muncii, Familiei. Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice să detalieze modificările prevăzute la alin. (2) pe articole şi alineate de cheltuieli în structura bugetelor proprii, să introducă modificările corespunzătoare în anexele la acestea şi să le comunice Ministerului Finanţelor Publice.

(4) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă în structura bugetului de stat şi a bugetului fondurilor externe nerambursabile pe anul 2016, precum şi în volumul şi structura bugetelor Ministerului Fondurilor Europene şi Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, conform alin. (3).

Art. 4. - La data încheierii protocolului prevăzut la art. 3 alin. (2), Ministerul Fondurilor Europene preia toate drepturile şi se subrogă în toate obligaţiile care decurg din preluarea personalului, precum şi din actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele, memorandumurile şi acordurile în care Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin organismele intermediare pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane şi pentru Programul operaţional capital uman, este parte, inclusiv în litigiile aferente activităţii desfăşurate de acesta în calitate de organism intermediar.

Art. 5. - Până la data semnării protocolului de predare-preluare prevăzut la art. 3 alin, (2), finanţarea cheltuielilor de personal şi a altor cheltuieli aferente personalului preluat de Ministerul Fondurilor Europene se asigură din bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Art. 6. - Încadrarea personalului structurilor preluate de către Ministerul Fondurilor Europene în noua structură organizatorică şi pe noile posturi, se realizează în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a modificării actelor normative de organizare şi funcţionare a celor două ministere, cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal.

 

PRIM-MIIMISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

p. Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Valentina Conţescu,

secretar de stat

Ministrul fondurilor europene,

Cristian Ghinea

p. Ministrul finanţelor publice,

Enache Jiru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 16 iunie 2016.

Nr. 23.

 

ANEXĂ

 

Organisme intermediare regionale pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane

 

1. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Nord-Est

2. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Sud-Est

3. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Sud-Muntenia

4. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Sud-Vest Oltenia

5. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Vest

6. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Nord-Vest

7. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Centru

8. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Bucureşti-Ilfov

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Brezoi George Constantin, la cerere, din funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului

 

Având în vedere Cererea domnului Brezoi George Constantin, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/3.917 din 14 iunie 2016,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, aprobată cu completări prin Legea nr. 360/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Brezoi George Constantin se eliberează, la cerere, din funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 21 iunie 2016.

Nr. 214.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind stabilirea nivelului comisioanelor de analiză şi/sau de gestiune în cadrul Programului „Prima casă”

 

Având în vedere prevederile art. 2 lit. b) şi art. 21 lit. b) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului „Prima casă”, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Finanţatorii care solicită Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii - S.A. - IFN (FNGCIMM) emiterea unei promisiuni de garantare în cadrul Programului „Prima casă” vor face dovada achitării unui comision unic de analiză de 0,15%/an din valoarea promisiunii de garantare.

Art. 2. - Pentru semestrul II al anului 2016 se aprobă comisionul de gestiune a garanţiilor acordate de FNGCIMM, în numele şi contul statului român, în cadrul Programului „Prima casă”, la nivelul de 0,49% pe an, calculat la soldul garanţiei statului.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finanţelor publice,

Enache Jiru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 16 iunie 2016.

Nr. 905.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

DECIZIA Nr. 14

din 18 mal 2016

 

Dosar nr. 1.317/1/2016

 

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Lucia Tatiana Rog - judecător la Secţia penală

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secţia penală

Florentina Dragomir - judecător la Secţia penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secţia penală

Mariana Ghena - judecător la Secţia penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală

Ana Maria Dascălu - judecător la Secţia penală

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală prin încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, prin care, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la următoarele chestiuni de drept:

1. În cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 01 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior sau a art. 102 alin. (4) din Codul penal?

2. În cazul în care Curtea apreciază că în cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 01 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior, care este relevanţa într-o situaţie precum cea de faţă, în cadrul soluţionării unei cereri ulterioare întemeiate potrivit art. 585 din Codul de procedură penală, a faptului că printr-o hotărâre anterioară aplicabilă persoanei condamnate s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) din Codul penal, iar nu ale art. 61 din Codul penal anterior?

3. în aplicarea art. 585 din Codul de procedură penală unei situaţii precum cea în speţă, a unei persoane condamnate definitiv în anul 2013 pentru 4 infracţiuni comise în perioada 2009-2011, în anul 2015 pentru 4 infracţiuni comise în anul 2011 şi anterior, în anul 2015 pentru două infracţiuni comise la 14 iulie 2014 în concurs cu cele imediat anterior menţionate, dar în recidivă postcondamnatorie faţă de primele, după liberarea condiţionată din executarea pedepsei pentru acestea, survenită la 21 mai 2014, cu rest rămas neexecutat de 475 de zile închisoare, care este ordinea şi legea penală aplicabilă operaţiunilor necesare modificării pedepsei potrivit instituţiilor potenţial aplicabile în cauză - concurs de infracţiuni, recidivă şi revocare beneficiu liberare condiţionată, atât din perspectiva aplicării sau neaplicării a autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe anterioare cu consecinţa cumulării restului rămas neexecutat de 475 de zile unei pedepse intermediare potrivit art. 104 alin. (2) din Codul penal?

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 275 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa de judecată a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Marcela Radu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna Irina Kuglay, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând obiectul Dosarului nr. 1.317/1/2016 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi faptul că, urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse opiniile asupra problemelor de drept deduse dezlegării formulate de judecătorii instanţelor judecătoreşti de la nivelul curţilor de apel Târgu Mureş, Cluj, Constanţa, Bucureşti, Galaţi, Oradea, Timişoara, Braşov, Ploieşti, Piteşti, Craiova şi laşi, care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate, transmiţând, totodată, practica judiciară relevantă.

A mai arătat că, în cadrul opiniilor comunicate, detaliat prezentate în cuprinsul raportului, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Tulcea au susţinut că sesizarea, în întregul său, este inadmisibilă, întrucât toate cele trei întrebări formulate de Tribunalul Dâmboviţa tind la rezolvarea conflictului de drept procesul penal dedus judecăţii. Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, a învederat că raportul întocmit de judecătorul-raportor a fost depus la dosarul cauzei la data de 4 mai 2016, soluţia propusă fiind de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării cu argumentarea că prima întrebare nu are legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei cu care este sesizat Tribunalul Dâmboviţa, inadmisibilitatea acesteia determinând aceeaşi concluzie şi în legătură cu cea de a două întrebare, iar a treia întrebare nu vizează dezlegarea, cu valoare de principiu, a unei chestiuni de drept, ci rezolvarea cauzei cu care este învestită instanţa de trimitere.

Totodată, a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, raportul a fost comunicat contestatorului G.A.N. şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Adresa nr. 631/C2/784/111-5/2016 din data de 28 aprilie 2016, a transmis concluziile formulate asupra chestiunii de drept supuse dezbaterii, solicitând respingerea sesizării Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală, ca inadmisibilă. În cuprinsul aceleiaşi adrese s-a comunicat faptul că Secţia judiciară a unităţii de parchet sus-menţionate nu are în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept dedusă dezlegării.

Subsecvent acordării cuvântului asupra eventualelor chestiuni prealabile, constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a solicitat doamnei procuror Irina Kuglay să expună punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că sesizarea, în ansamblul ei, este inadmisibilă, întrucât problema de drept principală care a generat-o, respectiv modul de aplicare a dispoziţiilor privind liberarea condiţionată (obiect al primei întrebări), este nepertinentă în raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii în faţa instanţei de trimitere - o cerere de contopire. Această nepertinenţă se răsfrânge şi asupra celorlalte două întrebări formulate, determinând inadmisibilitatea sesizării, în întregul său

A mai arătat că cea de a treia Întrebare formulată de Tribunalul Dâmboviţa se particularizează şi printr-un aspect propriu de inadmisibilitate, prin aceea că, în mod obiectiv, nu constă în formularea unei probleme de drept, ci în expunerea datelor particulare ale cauzei cu care este învestită instanţa de trimitere, finalitatea urmărită fiind aceea a rezolvării de către instanţa supremă a conflictului de drept procesul penal dedus judecăţii.

În concluzie, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea sesizării, ca inadmisibilă.

Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării următoarelor chestiuni de drept:

1. În cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior; dar după 01 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea ari. 61 din Codul penal anterior sau a art. 102 alin. (4) din Codul penal?

2. În cazul în care Curtea apreciază că în cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 01 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penai anterior, care este relevanţa într-o situaţie precum cea de faţă, în cadrul soluţionării unei cereri ulterioare întemeiate potrivit art. 585 din Codul de procedură penală, a faptului că printr-o hotărâre anterioară aplicabilă persoanei condamnate s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) din Codul penal, iar nu ale art. 61 din Codul penal anterior?

3. În aplicarea art. 585 din Codul de procedură penală unei situaţii precum cea în speţă, a unei persoane condamnate definitiv în anul 2013 pentru 4 infracţiuni comise în perioada 2009-2011, în anul 2015 pentru 4 infracţiuni comise în anul 2011 şi anterior, în anul 2015 pentru două infracţiuni comise la 14 iulie 2014 în concurs cu cele imediat anterior menţionate, dar în recidivă postcondamnatorie faţă de primele, după liberarea condiţionată din executarea pedepsei pentru acestea survenită la 21 mai 2014, cu rest rămas neexecutat de 475 de zile închisoare, care este ordinea şi legea penală aplicabilă operaţiunilor necesare modificării pedepsei potrivit instituţiilor potenţial aplicabile în cauză - concurs de infracţiuni, recidivă şi revocare beneficiu liberare condiţionată, atât din perspectiva aplicării sau neaplicării a autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe anterioare cu consecinţa cumulării restului rămas neexecutat de 475 de zile unei pedepse intermediare potrivit art. 104 alin. (2) din Codul penal?

II. Expunerea succintă a cauzei

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală a fost sesizat cu soluţionarea contestaţiei formulate de condamnatul G.A.N. Împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 14 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Moreni în Dosarul nr. 1.427/262/2015.

Prin Sentinţa penală nr. 21 din 14 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Moreni în Dosarul nr. 1.427/262/2015 s-au dispus următoarele:

în baza art. 585 din Codul de procedură penală s-a admis, în parte, cererea formulată de petentul condamnat G. A. N. şi, în consecinţă:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 309 din 13 februarie 2015 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin neapelare la 10.03.2015, în următoarele pedepse componente:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 30 martie 2011, a unei infracţiuni prevăzute de art. 208, 209 alin. 1 lit. e) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală şi art. 5 din Codul penal;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 22 iunie 2011, a unei infracţiuni prevăzute de art. 208, 209 alin, 1 lit. e) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală şi art. 5 din Codul penal;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 22 iunie 2011, a unei infracţiuni prevăzute de art. 208, 209 alin. 1 lit. e) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală şi art. 5 din Codul penal;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 4 septembrie 2011, a unei infracţiuni prevăzute de art. 208,209 alin. 1 lit. a), e) şi g) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală şi art. 5 din Codul penal.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.630 din 26 iulie 2013 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 4 septembrie 2013, în următoarele pedepse componente:

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea, în perioada 11 ianuarie 2011-26 februarie 2011, a unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată, aplicată iniţial prin Sentinţa penală nr. 1.422/2012 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 5 decembrie 2012;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 9 septembrie 2011, a unei infracţiuni de furt calificat, anulată prin Sentinţa penală nr. 1.422/2012 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 5 decembrie 2012;

- 6 luni spor aplicat iniţial prin Sentinţa penală nr. 1.422/2012 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 05 decembrie 2012;

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea, la data de 29 octombrie 2009, a unei infracţiuni prevăzute de art. 208,209 alin. 1 lit. a), g) şi i) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 320 alin. 1 din Codul de procedură penală anterior, aplicată iniţial prin Sentinţa penală nr. 233/2013 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 6 martie 2013;

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea, la data de 29 octombrie 2009, a unei infracţiuni prevăzute de art. 86 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320 alin. 1 din Codul de procedură penală anterior, aplicată iniţial prin Sentinţa penală nr. 233/2013 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 6 martie 2013;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 9 septembrie 2011, a unei infracţiuni de furt calificat, anulată prin Sentinţa penală nr. 233/2013 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 6 martie 2013, în baza art. 33 lit. a) şi art. 33 lit. b) din vechiul Cod penal S-au contopit pedepsele sus-menţionate, urmând ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 8 luni închisoare, prin reindividualizare, pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. 3 din Codul penal anterior s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată din perioada 9 septembrie 2011-21 mai 2014.

S-a dispus anularea mandatelor de executare nr. 359/2015 şi 1.952/2013 ale Judecătoriei Ploieşti şi emiterea unui nou mandat, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârilor de condamnare şi a stării de arest.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că pedepsele aplicate prin sentinţele mai sus menţionate (una dintre acestea fiind ea însăşi o sentinţa de contopire a unor pedepse aplicate anterior) sunt generate de săvârşirea unor infracţiuni concurente, toate comise sub imperiul legii vechi, apreciată ca fiind mai favorabilă şi din perspectiva regimului juridic sancţionator al concursului de infracţiuni, motiv pentru care contopirea acestora s-a făcut potrivit acesteia.

Deopotrivă, instanţa a reţinut că, întrucât pedeapsa aplicată petentului prin Sentinţa penală nr. 3.148 din 31 octombrie 2014 a Judecătoriei Ploieşti reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu pedeapsa aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 1.630/2013 a Judecătoriei Ploieşti, aceasta nu poate fi contopită, iar perioada executată din ea nu poate fi dedusă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie condamnatul G. A. N. care a invocat incorecta soluţionare a cererii sale de către instanţa de fond, ca urmare a neincluderii în procesul de contopire şi a pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 3.148 din 31 octombrie 2014 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 19 ianuarie 2015.

La termenul din 26 februarie 2016, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală, instanţă învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de condamnatul G. A. N., din oficiu, a pus în discuţie, în conformitate cu art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea stabilirii ordinii operaţiunilor ce trebuie efectuate pentru soluţionarea cererii petentului întemeiată pe dispoziţiile art. 585 din Codul de procedură penală, în contextul aplicării potenţiale, într-o situaţie precum cea existenţă în speţă, a instituţiilor de drept penal ce vizează concursul de infracţiuni, recidiva şi regimul juridic al revocării liberării condiţionate, precum şi a legii aplicabile în contextul intervenirii mai multor legi penale în timp.

Prin încheierea de sesizare din 11 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării următoarelor chestiuni de drept:

1. În cazul interveniţii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 01 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior sau a art. 102 alin. (4) din Codul penai?

2. În cazul în care Curtea apreciază că în cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 1 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior, care este relevanţa într-o situaţie precum cea de faţă. În cadrul soluţionării unei cereri ulterioare întemeiate potrivit art. 585 din Codul de procedură penală, a faptului că printr-o hotărâre anterioară aplicabilă persoanei condamnate s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) din Codul penal, iar nu ale art. 61 din Codul penal anterior?

3. În aplicarea art. 585 din Codul de procedură penală unei situaţii precum cea în speţă, a unei persoane condamnate definitiv în anul 2013 pentru 4 infracţiuni comise în perioada 2009-2011, în anul 2015 pentru 4 infracţiuni comise în anul 2011 şi anterior, în anul 2015 pentru două infracţiuni comise la 14 iulie 2014 în concurs cu cefe imediat anterior menţionate, dar în recidivă postcondamnatorie faţă de primele, după liberarea condiţionată din executarea pedepsei pentru acestea survenită la 21 mai 2014, cu rest rămas neexecutat de 475 de zile închisoare, care este ordinea şi legea penală aplicabilă operaţiunilor necesare modificării pedepsei potrivit instituţiilor potenţial aplicabile în cauză - concurs de infracţiuni, recidivă şi revocare beneficiu liberare condiţionată, atât din perspectiva aplicării sau neaplicării a autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe anterioare cu consecinţa cumulării restului rămas neexecutat de 475 de zile unei pedepse intermediare potrivit art. 104 alin. (2) din Codul penal?

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. 2 din Codul de procedură penală, a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile.

Punctele de vedere ale părţilor şi Ministerului Public în şedinţa din 26 februarie 2016, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a opinat în sensul că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, impunându-se sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea interpretării situaţiei juridice a petentului.

Apărătorul condamnatului G.A.N, a apreciat ca fiind necesară şi admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală, în vederea pronunţării asupra aspectelor puse în discuţie de instanţa de contestaţie.

Punctul de vedere al instanţei care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Instanţa de contestaţie nu a analizat motivele care susţin admisibilitatea sesizării, limitându-se, subsecvent prezentării detaliate a situaţiei factuale a sancţiunilor aplicate contestatorului, la menţionarea faptului că soluţionarea corectă a cauzei depinde de ordinea aplicării mai multor instituţii de drept penal (concurs sau recidivă, respectiv regim juridic al revocării liberării condiţionate), cu menţiunea că trebuie determinată corespunzător şi legea penală aplicabilă (veche sau nouă, potrivit etapelor corespunzător alese).

Astfel, pornind de la critica formulată de contestator, instanţa a reţinut că situaţia juridică a condamnărilor relevante soluţionării cererii părţii este următoarea:

Prin Sentinţa penală nr. 1.422/2012 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 5 decembrie 2012, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare ca urmare a contopirii pedepselor de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea, în perioada 11 ianuarie 2011-26 februarie 2011, a unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată, respectiv 3 ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 9 septembrie 2011, a unei infracţiuni de furt calificat (pedeapsă pentru care, prin Sentinţa penală nr. 2.296/2011 a Judecătoriei Ploieşti, fusese suspendată executarea sub supraveghere, beneficiu anulat prin Sentinţa penală nr. 1.422/2012) şi a aplicării unui spor de 6 luni.

Prin Sentinţa penală nr. 233/2013 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 6 martie 2013, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, ca urmare a contopirii pedepselor de: 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea, la data de 29 octombrie 2009, a infracţiunii prevăzute de art. 208, 209 alin. 1 lit. a), g) şi i) din Codul penal anterior, 8 luni închisoare pentru săvârşirea, la data de 29 octombrie 2009, a infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 9 septembrie 2011, a infracţiunii de furt calificat (pedeapsă pentru care, prin Sentinţa penală nr. 2.296/2011 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 23 ianuarie 2012, fusese suspendată executarea sub supraveghere, beneficiu anulat prin Sentinţa penală nr. 233/2013).

Prin Sentinţa penală nr. 1.630 din 26 iulie 2013 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 4 septembrie 2013, contestatorului i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, ca urmare a contopirii pedepselor aplicate prin cele două sentinţe de condamnare anterioare; Sentinţa penală nr. 1.422/2012 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 5 decembrie 2012, respectiv Sentinţa penală nr. 233/2013 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 6 martie 2013.

Din executarea acestei pedepse contestatorul a fost liberat condiţionat la 21 mai 2014.

Prin Sentinţa penală nr. 3.148/2014 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 33 din 19 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, contestatorul a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea, la 14 iulie 2014, a două infracţiuni de distrugere calificată.

Cele două pedepse au fost contopite conform dispoziţiilor art. 39 din Codul penal, urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare (pedeapsa cea mai grea şi o treime din cealaltă).

În temeiul art. 104 alin. (2) din Codul penal a fost revocată liberarea condiţionată ce intervenise la data de 21 mai 2014, restul de 475 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată contestatorului prin Sentinţa penală nr. 1.360/2013 a Judecătoriei Ploieşti fiind adiţionat pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în cauză.

Totodată, a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 21 iulie 2014 la zi şi a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3.484/20 ianuarie 2015, executabil în perioada 21 iulie 2014-7 noiembrie 2017.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 309 din 13 februarie 2015 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin neapelare la 10 martie 2015, petentul a fost condamnat la 4 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracţiuni de furt calificat comise în perioada 30 martie 2011-4 septembrie 2011.

Aceste pedepse au fost contopite potrivit art. 34 din Codul penal din 1968, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru care s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 359/10 martie 2015, executabil în perioada 8 noiembrie 2017-7 noiembrie 2019.

În raport cu situaţia factuală anterior menţionată, raportându-se la critica formulată de contestator, Tribunalul Dâmboviţa a apreciat că o primă chestiune care trebuie supusă dezlegării instanţei supreme, în procedura prevăzută de art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, este dacă „în cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penai anterior, dar după 1 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă, ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior sau a art. 102 alin. (4) din Codul penal?”

Asupra acestei chestiuni de drept instanţa şi-a exprimat explicit punctul de vedere, susţinând că intervenirea liberării condiţionate după 1 februarie 2014 nu modifică esenţial raportul juridic general legat de tragerea la răspundere penală a unei persoane, astfel încât analiza legii aplicabile revocării liberării condiţionate trebuie să ţină cont de succesiunea legilor penale în timp intervenite de la momentul condamnării definitive şi până la momentul pronunţării definitive asupra revocării. În consecinţă, prin stabilirea unei pedepse principale potrivit legii noi şi revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea unei alte pedepse, potrivit art. 61 din Codul penal anterior, nu se produce lex tertia, întrucât raporturile juridice de drept penal sunt diferite. Unul vizează tragerea la răspundere penală pentru fapta nouă săvârşită, iar celălalt vizează, în principal, executarea unei pedepse anterioare pentru care se dispusese liberarea condiţionată.

A mai arătat că argumentelor ce ţin de aplicarea legii penale în timp şi consideraţiilor asupra practicii judiciare în materia liberării condiţionate ce par să aibă în vedere raportul juridic de drept penal, astfel cum a fost mai sus menţionat, s-ar adăuga şi faptul că art. 104 alin. (2) din Codul penal este construit să se aplice unei liberări condiţionate acordate conform legii noi. Astfel, în textul de lege se face referire expresă la săvârşirea unei noi infracţiuni după liberarea condiţionată şi descoperită „în interiorul termenului de supraveghere”, noţiunea de termen de supraveghere fiind una specifică legii noi, legea veche necunoscând instituţia supravegherii după acordarea liberării condiţionate. Art. 104 din Codul penal, în ansamblul său, este legat de acordarea liberării condiţionate potrivit legii noi, aspect confirmat şi de primul caz de revocare prevăzut de alineatul 1 care face referire la nerespectarea obligaţiilor specifice supravegherii. De asemenea, prin art. 105 din Codul penal se reglementează (spre diferenţă de legea veche) posibilitatea anulării liberării condiţionate dacă se descoperă că până la acordarea acesteia persoana condamnată mai săvârşise alte infracţiuni. Se face din nou referire directă la termenul de supraveghere, pentru că la alin. 2 se reglementează posibilitatea ca, drept urmare a noii pedepse aplicate, să se menţină liberarea condiţionată, dar termenul de supraveghere va curge de la data primei liberări condiţionate. Astfel, ambele instituţii reglementate de art. 104 şi 105 din Codul penal par indisociabil legate de acordarea liberării condiţionate potrivit noului cod penal cu stabilirea supravegherii şi, cu atât mai mult, nu ar putea fi aplicate unei liberări condiţionate acordate potrivit Codului penal vechi.

În legătură cu această chestiune de drept, Tribunalul Dâmboviţa a apreciat că o a două întrebare ce trebuie adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este următoarea: „în cazul în care Curtea apreciază că în cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penai anterior, dar după 1 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior, care este

relevanţa într-o situaţie precum cea de faţă, în cadrul soluţionării unei cereri ulterioare întemeiate potrivii art. 585 din Codul de procedură penală, a faptului că printr-o hotărâre anterioară aplicabilă persoanei condamnate s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) din Codul penal, iar nu ale art. 61 din Codul penal anterior7

În prezentarea opiniei sale, instanţa a reţinut că aceasta ridică problema autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti în cazul unei pluralităţi de infracţiuni în care operaţiunile necesare realizării unei eventuale contopiri a pedepselor impun descontopirea pedepsei rezultante. Astfel spus, se pune întrebarea dacă în cazul în care aplicarea pedepsei rezultante ar fi fost generată de o eroare de apreciere a normelor de drept, acest aspect poate fi remediat în calea procedurală reglementată de art. 585 din Codul de procedură penală.

În argumentare, invocând importanţa principiului autorităţii de lucru judecat în ansamblul principiilor de drept ce guvernează atât procesul penal, cât şi cel civil lato sensu, instanţa a reţinut că rezolvarea cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 585 din Codul de procedură penală implică o analiză asupra unei situaţii de fapt mai complexă decât cea care a dus instanţa de fond (în cauza finalizată prin Sentinţa penală nr. 3.148/2014 a Judecătoriei Ploieşti) la revocarea liberării condiţionate şi cumularea restului rămas neexecutat de 475 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată anterior petentului pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicate cu acea ocazie. Astfel, fiind necesară descontopirea pedepsei de 2 ani şi 475 de zile închisoare în pedepsele componente (două pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare şi restul rămas neexecutat de 475 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată petentului prin Sentinţa penală nr. 1.360/2013 a Judecătoriei Ploieşti), instanţa nu va fi obligată în analiza instituţiilor de drept aplicabile pluralităţii de infracţiuni (tratamentul penal al recidivei şi/sau al concursului de infracţiuni în speţă) să cumuleze neapărat restul de 475 de zile vreunei alte pedepse corespunzătoare unei etape a analizei mai sus menţionate, în baza art. 104 alin. (2) din Codul penal.

În consecinţă, s-a apreciat că, în afară de principiul caracterului echitabil care guvernează procesul penal, care ar impune stabilirea unei soluţii corecte din punct de vedere juridic şi care ar putea fi juxtapus principiului autorităţii de lucru judecat, pentru că oricum autoritatea de lucru judecat a sentinţei se va manifesta cu necesitate asupra pedepselor principale, analiza esenţială ce va trebui efectuată ar trebui să se raporteze şi la principiul nemenţinerii sau necreării unei situaţii juridice mai grele a petentului condamnat, cu atât mai mult cu cât acesta este titularul acţiunii menite să ducă la reducerea pedepsei pe care o are de executat. Ca atare, dacă principiul autorităţii de lucru judecat ar duce la menţinerea unei „erori” în defavoarea persoanei condamnate (cum s-ar părea că este cazul în speţă prin cumularea restului rămas de executat cu o altă pedeapsă rezultantă în condiţiile în care regimul juridic prevăzut de art. 61 din Codul penal anterior ar fi cel al contopirii restului rămas de executat cu pedeapsa nouă prin cumul juridic cu spor facultativ), atunci considerentele mai sus expuse ar face să primeze aplicarea principiilor caracterului echitabil al procesului penal şi al aflării adevărului. Pe de altă parte, ajungerea la o concluzie finală ce ar face ca pedeapsa executabilă a inculpatului să depăşească data de 7 noiembrie 2019 ar face să primeze aplicarea principiului non reformatio in pejus, cu consecinţa menţinerii pedepselor executabile în prezent de către inculpat.

Plecând de la argumentele prezentate, dar ca o consecinţă directă a chestiunii de drept anterior invocate, instanţa a reţinut că o a treia întrebare ce se impune a fi adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura prevăzută de art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală este: „În aplicarea art. 585 din Codul de procedură penală unei situaţii precum cea

în speţă, a unei persoane condamnate definitiv în anul 2013 pentru 4 infracţiuni comise în perioada 2009-2011, în anul 2015 pentru 4 infracţiuni comise în anul 2011 şi anterior, în anul 2015 pentru două infracţiuni comise la 14 iulie 2014 în concurs cu cele imediat anterior menţionate, dar în recidivă postcondamnatorie faţă de primele, după liberarea condiţionată din executarea pedepsei pentru acestea survenită la 21 mai 2014, cu rest rămas neexecutat de 475 de zile închisoare, care este ordinea şi legea penală aplicabilă operaţiunilor necesare modificării pedepsei potrivit instituţiilor potenţial aplicabile în cauză - concurs de infracţiuni, recidivă şi revocare beneficiu liberare condiţionată, atât din perspectiva aplicării sau neaplicării autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe anterioare cu consecinţa cumulării restului rămas neexecutat de 475 de zile unei pedepse intermediare potrivit art. 104 alin. (2) din Codul penal?

În legătură cu această chestiune de drept, instanţa a reţinut că, în mod necesar, de alegerea ordinii corecte a aplicării instituţiilor de drept penal cu incidenţă potenţială în cauză depinde corecta soluţionare a cauzei, condiţie principală menţionată de art. 475 din Codul de procedură penală pentru ca o întrebare preliminară să fie adresată Curţii. În egală măsură, răspunsul la această întrebare principală depinde şi de răspunsul la celelalte două întrebări anterioare.

Astfel, impunerea autorităţii de lucru judecat a Sentinţei penale nr. 3.148/2014 a Judecătoriei Ploieşti, sub aspectul menţionat, ar face imposibilă analizarea situaţiei existenţei concursului infracţiunilor judecate prin Sentinţa penală nr. 309/2015 faţă de cele ce au făcut obiectul contopirii prin Sentinţa penală nr. 1.630/2013 ale Judecătoriei Ploieşti. Dacă s-ar reţine că sunt obligatorii revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.630/2013 şi cumularea restului rămas neexecutat cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 3.148/2014 a Judecătoriei Ploieşti, atunci nu ar mai fi posibilă contopirea pedepselor ce au compus rezultanta de 4 ani închisoare, executată parţial până la liberarea condiţionată, cu infracţiuni judecate ulterior revocării liberării condiţionate. Cumularea restului rămas neexecutat cu o altă pedeapsă presupune că partea din pedeapsa ce s-a executat până la liberarea condiţionată rămâne executată definitiv; or, efectul unei noi contopiri a pedepselor componente din rezultanta de 4 ani închisoare ar presupune că acestea nu au fost încă executate pentru că se va emite un nou mandat de executare a pedepsei.

Ca atare, alegerea unei astfel de soluţii juridice, prin care să se menţină indivizibilitatea pedepsei de 2 ani şi 475 de zile închisoare mai sus menţionate, ar presupune, cei mai probabil, diferenţiat faţă de cum a procedat Judecătoria Moreni în primă instanţă, să se realizeze contopirea pedepselor componente ale rezultantei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 309/2015 a Judecătoriei Ploieşti cu această pedeapsă de 2 ani şi 475 de zile închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 3.148/2014 a Judecătoriei Ploieşti (infracţiunile ce au stat la baza condamnărilor din aceste sentinţe fiind concurente). Se remarcă însă că rezultanta finală ar fi mai gravă pentru inculpat decât situaţia actuală pentru că ar fi aplicabile dispoziţiile noului Cod penal concursului de infracţiuni, pentru că în termenii concursului ar fi infracţiuni comise după 1 februarie 2014 (infracţiunile comise în 14 iulie 2014). La pedeapsa de 2 ani şi 475 de zile închisoare ar trebui adăugate astfel câte o treime din cele 4 pedepse de 2 ani închisoare corespunzătoare infracţiunilor săvârşite în anul 2011 şi judecate prin Sentinţa penală nr. 309/2015 a Judecătoriei Ploieşti, deci 2 ani şi 8 luni închisoare (o pedeapsă mai mare decât rezultanta de 2 ani închisoare pe care ar avea-o momentan de executat cumulat petentul).

Or, în situaţia în care se apreciază că rezolvarea situaţiei juridice a petentului potrivit art. 585 din Codul de procedură penală trebuie să se realizeze global şi fără ca Sentinţa penală nr. 3.148/2015 a Judecătoriei Ploieşti să aibă autoritate de lucru judecat în sensul mai sus menţionat, se cere, într-adevăr, soluţionată chestiunea concurenţei mai multor infracţiuni „două câte două”, astfel cum s-a expus anterior.

Instanţa a susţinut că soluţionarea corectă a problemei în discuţie presupunea contopirea într-o aceeaşi etapă a tuturor infracţiunilor, pe baza regulilor prevăzute de art. 34 din Codul penal anterior, iar nu contopirea în două etape, potrivit regulilor de la concurs sau prin intercalarea regulilor specifice recidivei postcondamnatorii, respectiv ale concursului de infracţiuni.

Existenţa concurenţei între prima şi a două categorie de infracţiuni şi apoi între â două şi a treia categorie de infracţiuni îndreptăţeşte la această soluţie. Astfel, prin voinţa legiuitorului (manifestată în art. 36 din Codul penal anterior), contopirile ulterioare făceau ca toate pedepsele intrate în componenţa ultimei rezultante să nu fie considerate ca fiind executate decât pe baza noului mandat de executare a pedepsei emis, Prin contopirea infracţiunilor din prima categorie cu cele din a două categorie, infracţiunile ce au stat la baza condamnării iniţiale nu sunt astfel considerate ca definitiv soluţionate decât potrivit noii contopiri. Astfel nu am avea de ce să considerăm că ar mai trebui aplicat regimul juridic al recidivei sau al pluralităţii intermediare din perspectiva ultimei categorii de infracţiuni faţă de infracţiunile din prima categorie. Acest regim juridic al recidivei sau al pluralităţii intermediare s-ar fi aplicat doar dacă ar fi lipsit condamnarea pentru infracţiunile din a două categorie.

De asemenea, sistemul cumulului juridic cu spor variabil era suficient de flexibil pentru a ţine cont la individualizarea rezultantei de aspectul că unele dintre infracţiunile contopite ar fi fost săvârşite după intervenirea unei prime condamnări pentru unii dintre termenii noului concurs de infracţiuni.

Soluţia aleasă rezolvă şi problema existenţei unui anumit element arbitrar, şi anume data potenţial diferită de judecare a infracţiunilor termeni ai concursului de infracţiuni atât cu cele pentru care intervine prima condamnare, cât şi cu cele săvârşite după prima condamnare. Aceste infracţiuni sunt cele suficient de vechi pentru a fi în concurs cu cele din prima categorie şi judecate suficient de târziu pentru a fi în concurs şi cu cele din ultima categorie. Astfel, dacă infracţiunile menţionate ar fi fost judecate înaintea judecării ultimelor infracţiuni săvârşite (dar totuşi după comiterea acestor infracţiuni), cu suficient timp înainte astfel încât să fie cunoscute de instanţa ce judecă infracţiunile din această ultimă categorie, atunci s-ar fi realizat contopirea pedepselor pentru toate primele infracţiuni săvârşite înainte de judecarea infracţiunilor celor mai recente. Într-o atare situaţie stabilirea unei pedepse rezultante inclusiv pentru primele infracţiuni judecate, pedeapsă rezultantă aplicată însă după momentul comiterii infracţiunilor celor mai recente, ar fi făcut inaplicabile regulile de la recidivă sau pluralitate intermediară pentru ultima categorie şi s-ar fi contopit şi aceste pedepse cu toate celelalte. Pentru identitate de raţiune s-ar impune aceeaşi soluţie şi dacă infracţiunile de categorie intermediară (concurente şi cu primele pentru care a intervenit condamnarea şi cu ultimele infracţiuni săvârşite) sunt judecate după cele mai recent săvârşite.

Chiar dacă, pe de o parte, regimul actual al recidivei postcondamnatorii s-a schimbat, după cum nici tratamentul penal al concursului de infracţiuni nu mai este atât de flexibil, considerăm că aceeaşi soluţie ar trebui aplicată şi în cazul de faţă, cu amendamentul că la tratamentul concursului de infracţiuni trebuie ţinut cont de dispoziţiile legii noi, faţă de comiterea unor infracţiuni sub imperiul legii noi şi aplicarea astfel a art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare.

În concluzie, instanţa a apreciat că, întrucât nu se poate face abstracţie de faptul că infracţiunile judecate potrivit Sentinţei penale nr. 1.630/2013 a Judecătoriei Ploieşti sunt concurente cu cele judecate potrivit Sentinţei penale nr. 309/2015 a Judecătoriei Ploieşti, iar acestea din urmă sunt concurente cu cele judecate prin Sentinţa penală nr. 3.148/2014 a Judecătoriei Ploieşti, iar acordarea eficacităţii regulilor concursului de infracţiuni nu ar fi posibilă dacă s-ar aplica în vreun fel regulile recidivei postcondamnatorii ce ar viza doar o parte din termenii concursului, atunci ar trebui contopite toate infracţiunile ce au făcut obiectul acestor sentinţe cu neaplicarea regulilor specifice recidivei sau revocării liberării condiţionate. Vor fi deduse din pedeapsa rezultantă (stabilită conform noii legi penale, pentru că ultimele infracţiuni sunt săvârşite după 1 februarie 2014) toate perioadele considerate ca fiind executate, cu începere din 9 septembrie 2011 şi până în prezent (cu excepţia intervalului 22 mai 2014-20 iulie 2014 când petentul a fost liber).

III. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie curţile de apel Târgu Mureş, Cluj, Constanţa, Bucureşti, Galaţi, Oradea, Timişoara, Braşov, Ploieşti, Piteşti, Craiova şi laşi, care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate.

Curtea de Apel Suceava nu a comunicat punctul de vedere asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, transmiţând numai copii ale unor hotărâri judecătoreşti apreciate ca fiind relevante în materia de drept supusă analizei.

S-au conturat următoarele opinii:

1. Într-o opinie majoritară, exprimată de Curtea de Apel Târgu Mureş (Judecătoria Topliţa), Curtea de Apel Cluj (Judecătoria Zalău, Tribunalul Maramureş), Curtea de Apel Constanţa (Judecătoria Tulcea), Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Oradea (Judecătoria Satu Mare), Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bacău (Judecătoria Buhuşi), Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Galaţi şi Curtea de Apel laşi (Tribunalul laşi, Tribunalul Vaslui), s-a susţinut că, în cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 1 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă duce la aplicarea art. 104 alin. (2) din Codul penal.

În argumentarea acestei opinii, pornind de la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora „tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă”, s-a susţinut că, întrucât în Ipoteza dată noua infracţiune a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, se va aplica temeiul de revocare a liberării condiţionate prevăzut de art. 104 din acest cod.

2. Într-o opinie minoritară, exprimată la nivelul Curţii de Apel Bucureşti şi al Curţii de Apel Braşov (Tribunalul Covasna) s-a susţinut că în ipoteza prezentată la subpunctul 1 al sesizării sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 din Codul penal anterior, întrucât art. 104 alin. (2) din Codul penal se aplică în situaţia în care liberarea condiţionată a fost acordată conform legii noi.

3. În ceea ce priveşte subpunctele 2 şi 3 din sesizare, instanţele judecătoreşti au opinat diferit:

În legătură cu subpunctul 2 din sesizare s-au emis următoarele puncte de vedere:

Curtea de Apel Târgu Mureş (Judecătoria Topliţa), Curtea de Apel Bucureşti (ca opinie majoritară) şi Curtea de Apel Galaţi au susţinut că în ipoteza prezentată sunt aplicabile dispoziţiile art. 104 alin. (2) din Codul penal.

Opinia minoritară exprimată la nivelul Curţii de Apel Bucureşti a fost în sensul că, în cazul în care aplicarea pedepsei rezultante ar fi generată de o eroare de apreciere a normelor de drept, acest aspect poate fi remediat în calea procedurală reglementată de art. 585 din Codul de procedură penală, principiul caracterului echitabil al procesului penal şi al aflării adevărului primând faţă de principiul autorităţii de lucru judecat, dacă prin aplicarea acestuia s-ar ajunge la menţinerea unei erori în defavoarea persoanei condamnate.

Curtea de Apel Oradea a opinat în sensul că aspectele ce se doresc a fi dezlegate nu vizează chestiuni de drept, ci de interpretare şi aplicare a normelor penale, motiv pentru care sesizarea este inadmisibilă.

Cu privire la subpunctul 3 din sesizare s-a opinat după cum urmează:

Curtea de Apel Târgu Mureş (Judecătoria Topliţa) a susţinut că în ipoteza prezentată se aplică legea penală mai favorabilă, respectiv Codul penal anterior.

Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Maramureş) a opinat că în cauză se aplică dispoziţiile art. 79 din Codul penal, care reglementează situaţiile de concurs privind cauze de atenuare şi cauze de agravare a răspunderii penale.

Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Oradea şi Curtea de Apel Braşov au susţinut că problema ce se doreşte a fi dezlegată nu vizează chestiuni de drept, ci de interpretare şi aplicare a normelor penale, motiv pentru care sesizarea este inadmisibilă sub acest aspect.

Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Timişoara şi Curtea de Apel Piteşti au opinat că în ipoteza prezentată este aplicabilă legea penală nouă, ca lege penală mai favorabilă.

4. Curtea de Apel Craiova a comunicat că, în cazul soluţionării unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 585 din Codul de procedură penală, este lipsit de relevanţă faptul că revocarea liberării condiţionate a avut loc în temeiul dispoziţiilor art. 104 alin. (2) din Codul penal sau în temeiul dispoziţiilor art. 61 din Codul penal anterior.

Totodată, a comunicat că ordinea şi legea penală aplicabile operaţiunilor necesare modificării pedepsei potrivit instituţiilor aplicabile în cauză sunt: concursul de infracţiuni, recidiva şi revocarea beneficiului liberării condiţionate.

5. Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Tulcea au comunicat faptul că toate cele trei întrebări formulate de Tribunalul Dâmboviţa tind la rezolvarea conflictului de drept procesul penal dedus judecăţii, sesizarea fiind inadmisibilă, în integralitate.

IV. Examenul jurisprudenţei

Instanţele la care au fost identificate hotărâri judecătoreşti în această materie sunt: Curtea de Apel Cluj (Judecătoria Zalău, Judecătoria Dragomireşti), Curtea de Apel Constanţa (Judecătoria Medgidia, Judecătoria Constanţa), Curtea de Apel Bucureşti (Judecătoria Sectorului 2, Judecătoria Sectorului 4, Judecătoria Sectorului 6, Judecătoria Buftea), Curtea de Apel Braşov (Judecătoria Braşov), Curtea de Apel Bacău (Judecătoria Bacău), Curtea de Apel Suceava (Judecătoria Suceava), Curtea de Apel Piteşti (Judecătoria Topoloveni) şi Curtea de Apel Craiova (Judecătoria Târgu Jiu).

Prin hotărârile judecătoreşti anterior menţionate s-au pronunţat soluţii cu privire la revocarea liberării condiţionate, potrivit dispoziţiilor art. 61 din Codul penal anterior sau ale art. 102 alin. (4) din Codul penal, în situaţii particulare în care, în cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 1 februarie 2014, inculpatul a comis noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă.

V. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi da Casaţia şi Justiţie

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

VI. Opinia specialiştilor consultaţi

în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiştilor din domeniul juridic cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, însă nu a fost comunicat niciun punct de vedere.

VII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin concluziile scrise, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut, în esenţă, că sesizarea, în ansamblul ei, este inadmisibilă întrucât, prin modul confuz şi alambicat de formulare a întrebărilor, instanţa de trimitere, pe de o parte, încearcă a-şi lămuri probleme de drept nepertinente cauzei pendinte sau cărora li s-a răspuns, parţial, prin dezlegări anterioare, iar, pe de altă parte, transferă asupra Înaltei Curţi sarcina rezolvării cauzei cu judecarea căreia a fost sesizată.

VIII. Dispoziţii legale incidente

Codul penal din 1969

Art. 59. - Liberarea condiţionată

După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate, în acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

În aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.

Art. 61. - Efectele liberării condiţionate

Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul da timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Revocarea este obligatorie în cazul când fapta săvârşită este o infracţiune contra siguranţei statului, o infracţiune contra păcii şi omenirii, o infracţiune de omor, o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.

Art. 33. - Concursul de infracţiuni

Concurs de infracţiuni există:

a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;

b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.

Art. 34. - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică

În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c).

Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

Art. 36. - Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvârşite de persoana fizică

Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35.

Dispoziţiile art. 34 şi 35 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente

Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Art. 37. - Recidiva în cazul persoanei fizice

Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri:

a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a două infracţiune este închisoarea mai mare de un an;

b) când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;

c) când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. 1 este detenţiunea pe viaţă.

Pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) şi b) şi alin. 2, se poate ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.

Art. 38. - Condamnările care nu atrag starea da recidivă

La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:

a) infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii;

a1) infracţiunile săvârşite din culpă;

b) infracţiunile amnistiate;

c) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală.

De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

Art. 10. - Tratamentul sancţionar al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Codul penal

Art. 5. - Aplicarea legii penale mal favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

(1) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.

Art. 102. - Supravegherea condamnatului

(1) Pe durata supravegherii, datele prevăzute în art. 101 alin, (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probaţiune.

(2) Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. a) şi lit. b) se face de serviciul de probaţiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probaţiune cu privire la orice încălcare a acestora.

(3) Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 101 alin, (2) lit. d) şi lit. e) poate fi realizată şi printr-un sistem electronic de supraveghere, în condiţiile prevăzute de legea specială.

(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa, dacă:

a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie încetarea executării unora dintre acestea;

b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

Art. 104. - Revocarea liberării condiţionate

(1) Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă.

(2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul liberării condiţionate din executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă.

Codul de procedură penală

Art. 585. - Alte modificări de pedepse

(1) Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:

a) concursul de infracţiuni;

b) recidiva;

c) pluralitatea intermediară;

d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

(2) Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

(3) Sesizarea instanţei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.

(4) La primirea cererii, preşedintele completului de judecată dispune ataşarea la dosar a înscrisurilor şi luarea tuturor măsurilor necesare soluţionării cauzei.

Art. 587. - Liberarea condiţionată

(1) Liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

(2) Când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an şi curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

(3) Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare.

(4) O copie de pe hotărârea rămasă definitivă se comunică serviciului de probaţiune competent, precum şi unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte cel eliberat.

Art. 588. - Anularea şi revocarea liberării condiţionate

(1) Asupra anulării liberării condiţionate prevăzute la art. 105 alin. (1) din Codul penal se pronunţă, din oficiu sau la sesizarea procurorului sau a consilierului de probaţiune, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea care atrage anularea.

(2) Instanţa prevăzută la alin. (1) se pronunţă şi asupra revocării liberării condiţionate, în situaţia prevăzută la art. 104 alin. (2) din Codul penal.

(3) Instanţa prevăzută la art. 587 alin. (1) se pronunţă şi asupra revocării liberării condiţionate, în situaţia prevăzută la art. 104 alin. (1) din Codul penal, la sesizarea serviciului de probaţiune, precum şi în cazul când instanţa care l-a judecat pe condamnat pentru o altă infracţiune nu s-a pronunţat în această privinţă.

(4) Instanţa în faţa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată să comunice locului de deţinere şi serviciului de probaţiune, atunci când este cazul, o copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea liberării condiţionate.

IX. Opinia Judecătorului-raportor

Judecătorul-raportor a opinat în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală în Dosarul nr. 1.427/262/2015.

În argumentare, în esenţă, judecătorul-raportor a susţinut că, deşi sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate privind titularul, etapa procesuală în care poate fi formulată, precum şi cerinţa ca asupra chestiunii de drept să nu se mai fi pronunţat instanţa supremă printr-o hotărâre prealabilă sau o decizie de recurs în interesul legii, aceasta nu îndeplineşte şi condiţia referitoare la existenţa unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, întrucât prima chestiune de drept ridicată de instanţa de trimitere, care vizează problema revocării liberării condiţionate ca urmare a săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă [procedură reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (2) din Codul de procedură penală], nu are legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei cu care este sesizat Tribunalul Dâmboviţa, respectiv cerere de contopire întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, inadmisibilitatea acesteia repercutându-se şi asupra celei de-a două întrebări care are caracter subsidiar.

Deopotrivă, a susţinut că şi cea de-a treia întrebare este inadmisibilă, întrucât nu vizează dezlegarea cu valoare de principiu a unei chestiuni de drept, respectiv interpretarea unor dispoziţii legale în abstracto, ci rezolvarea cauzei cu care Tribunalul Dâmboviţa a fost învestit, pe baza tuturor datelor şi elementelor din dosar.

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată de tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, reţine următoarele:

Reglementând condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a reglementat, prin art. 475 din Codul de procedură penală, posibilitatea anumitor instanţe, inclusiv a curţii de apel, învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, care constată, în cursul judecăţii, existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi asupra căreia instanţa supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu respectivei probleme de drept.

Ca urmare, admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor exigenţe:

- instanţa care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;

- chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare.

Examinând admisibilitatea sesizării prin prisma criteriilor susmenţionate, Înalta Curte constată următoarele:

Prima condiţie analizată, referitoare la existenţa unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanţă, este îndeplinită, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală fiind învestit, în Dosarul nr. 1.427/262/2015, cu soluţionarea contestaţiei formulate de condamnatul G.A.N. Împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 14 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Moreni în Dosarul nr. 1.427/262/2015.

De asemenea, este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie enunţată, întrucât chestiunea de drept cu a cărei dezlegare a fost sesizată instanţa supremă nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs.

În ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţei existenţei unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, referitor la fiecare dintre întrebările formulate, se reţin următoarele:

1. Prima întrebare, prin care se solicită dezlegarea chestiunii de drept „dacă în cazul interveniţii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 1 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă conduce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior sau a art. 104 alin. (2) din Codul penal”, nu are legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei cu care este sesizat Tribunalul Dâmboviţa.

Noţiunea de „soluţionarea pe fond a cauzei” a fost explicată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 11 din 2 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014, prin care s-a statuat că: „între problema de drept a cărei lămurire se solicită şi soluţia dată asupra acţiunii penale şi/sau civile de către instanţa pe rolul căreia se află cauza în ultimul grad de jurisdicţie trebuie să existe o relaţie de dependenţă, în sensul ca decizia Înaltei Curţi pronunţată în procedura prevăzută de art. 476 şi 477 din Codul de procedură penală să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, cerinţa pertinenţei fiind expresia utilităţii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are în cadrul soluţionării pe fond a litigiului.

Prin sintagma «soluţionarea pe fond a cauzei» folosită de legiuitor în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală pentru a desemna legătura obiectivă dintre chestiunea de drept supusă interpretării şi procesul penal în curs trebuie astfelse înţeleagă dezlegarea raportului juridic penal născut ca urmare a încălcării relaţiilor sociale proteguite prin norma de incriminare, inclusiv sub aspectul consecinţelor de natură civilă, şi nu rezolvarea unei cereri incidentale invocate pe parcursul judecării cauzei în ultimă instanţă”.

Practica Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală este constantă sub acest aspect, în acelaşi sens fiind şi Decizia nr. 17 din 1 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 691 din

22 septembrie 2014; Decizia nr. 19 din 15 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din

23 octombrie 2014; Decizia nr. 24 din 6 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 11 noiembrie 2014; Decizia nr. 7 din 17 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2015.

În prezenta cauză Tribunalul Dâmboviţa nu este învestit cu o speţă în care să se ridice problema revocării liberării condiţionate ca urmare a săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă [procedură reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (2) din Codul de procedură penală], ci cu un dosar ce are ca obiect o cerere de contopire întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.

Chestiunea de drept ridicată de Instanţa de trimitere vizează modul de stabilire a pedepsei rezultante pentru două dintre infracţiunile despre care se susţine că ar face parte din structura pluralităţii, iar această problemă a fost deja soluţionată prin hotărâre definitivă, cu ocazia pronunţării condamnării pentru respectivele infracţiuni. Astfel, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare (fila 3), prin Sentinţa penală nr. 3.148/2014 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 33/2015 a Curţii de Apel Ploieşti, instanţele care au judecat cele două infracţiuni de distrugere calificată comise la data de 14 iulie 2014 au dispus condamnarea inculpatului G.A.N. şi, în temeiul art. 104 alin. (2) din Codul penal, revocarea liberării condiţionate.

Se constată aşadar că ceea ce se solicită în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală este dezlegarea unei probleme de drept de care a depins rezolvarea unei alte cauze penale, soluţionată definitiv şi care se bucură de autoritate de lucru judecat (Sentinţa penală nr. 3.148/2014 a Judecătoriei Ploieşti, Tribunalul Dâmboviţa, apreciind că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 61 din Codul penal anterior, iar nu cele ale art. 104 alin. (2) din Codul penal, cere practic instanţei supreme exercitarea unui control judiciar asupra unei soluţii definitive, în afara cadrului prevăzut de dispoziţiile legale care reglementează căile extraordinare de atac.

Or, mecanismul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile nu permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezolvarea de principiu a unei chestiuni de drept deja soluţionate printr-o hotărâre penală definitivă şi nici cenzurarea modului în care aceasta a fost rezolvată.

Ca atare, în raport cu cele anterior reţinute, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind prima întrebare din încheierea de sesizare este inadmisibilă.

2. Cea de-a două întrebare cuprinsă în încheierea de sesizare, „în cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 1 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior, care este relevanţa într-o situaţie precum cea de faţă, în cadrul soluţionării unei cereri ulterioare întemeiate potrivit art. 585 din Codul de procedură penală, a faptului că printr-o hotărâre anterioară aplicabilă persoanei condamnate s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) din Codul penal, iar nu ale art. 61 din Codul penal anterior?” este subsidiară celei analizate anterior, astfel că inadmisibilitatea primei întrebări determină aceeaşi concluzie şi în privinţa celei de-a două probleme de drept formulate de instanţa de trimitere

3. Prin cea de-a treia întrebare, Tribunalul Dâmboviţa descrie situaţia concretă din dosarul cu care a fost sesizat şi solicită stabilirea legii aplicabile în cauză şi a ordinii în care sunt incidente instituţiile de drept penal substanţial, respectiv concursul de infracţiuni, recidiva şi revocarea liberării condiţionate.

Astfel, se cere Înaltei Curţi să se pronunţe în următoarea situaţie punctuală: „în aplicarea art. 585 din Codul de procedură penală unei situaţii precum cea din speţă, a unei persoane condamnate definitiv în anul 2013 pentru 4 infracţiuni comise în perioada 2009-2011, în anul 2015 pentru 4 infracţiuni comise în anul 2011 şi anterior, în anul 2015 pentru 2 infracţiuni comise la 14 iulie 2014 în concurs cu cele imediat anterior menţionate, dar în recidivă postcondamnatorie faţă de primele, după liberarea condiţionată din executarea pedepsei pentru acestea survenită la 21 mai 2014, cu rest rămas neexecutat de 475 de zile închisoare, care este ordinea şi legea penală aplicabilă operaţiunilor necesare modificării pedepsei potrivit instituţiilor potenţial aplicabile în cauză - concurs de infracţiuni, recidivă şi revocare beneficiu liberare condiţionată, atât din perspectiva aplicării sau neaplicării autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe anterioare cu consecinţa cumulării restului rămas neexecutat de 475 de zile unei pedepse intermediare potrivit art. 104 alin. (2) din Codul penal?

Înalta Curte constată, faţă de modul în care a fost formulată întrebarea de către instanţa de trimitere, că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării întrucât ceea ce se solicită în procedura prevăzută de art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală nu este dezlegarea cu valoare de principiu a unei chestiuni de drept, respectiv interpretarea unor dispoziţii legale în abstracto, ci rezolvarea cauzei cu care Tribunalul Dâmboviţa a fost învestit, pe baza tuturor datelor şi elementelor din dosar.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant statuându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile procesual penale pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile ori de câte ori întrebarea formulată a depăşit cadrul unei interpretări în abstracto a dispoziţiilor legale. Astfel, prin Decizia nr. 16 din 22 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, constatându-se că prin formularea acesteia se tinde, în realitate, la pronunţarea unei decizii definitive şi obligatorii cu privire la o chestiune de fapt, ceea ce excedează procedurii prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală; prin Decizia nr. 28 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 9 decembrie 2015, sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, reţinându-se că este necesar ca sesizarea să tindă la interpretarea în abstracto a unor dispoziţii legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce ţin de particularităţile fondului speţei, prin Decizia nr. 31 din 19 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 11 ianuarie 2016, de respingere a sesizării ca inadmisibilă, s-a reţinut că instanţa supremă, în unificarea practicii judiciare prin mecanismul hotărârii prealabile, vizează acele chestiuni de drept ce influenţează soluţia în cauză, însă nu determină baza factuală, caracterizarea în drept şi nici legea aplicabilă cauzei în ipoteza succesiunii de legi, acestea aparţinând exclusiv instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii penale; prin Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016, sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, arătându-se că hotărârile prealabile trebuie pronunţate numai în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, constituind o dezlegare de principiu a unei probleme de drept. În egală măsură, sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, şi nu elemente particulare ale cauzei deduse judecăţii.

În raport cu cele anterior reţinute se constată că şi sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind a treia întrebare din încheierea de sesizare este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 477 din Codul de procedură penală.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală prin încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

1. În cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior; dar după 1 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior sau a art. 104 alin. (2) din Codul penal.

2. În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în cazul intervenirii liberării condiţionate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispoziţiilor art. 59 şi următoarele din Codul penal anterior, dar după 1 februarie 2014, comiterea unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă ar duce la aplicarea art. 61 din Codul penal anterior care este relevanţa într-o situaţie precum cea de faţă, în cadrul soluţionării unei cereri ulterioare întemeiate potrivit art. 585 din Codul de procedură penală, a faptului că printr-o hotărâre anterioară aplicabilă persoanei condamnate s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) din Codul penal, iar nu ale art. 61 din Codul penal anterior.

3. În aplicarea art. 585 din Codul de procedură penală unei situaţii precum cea în speţă, a unei persoane condamnate definitiv în anul 2013 pentru 4 infracţiuni comise în perioada 2009-2011, în anul 2015 pentru 4 infracţiuni comise în anul 2011 şi anterior, în anul 2015 pentru 2 infracţiuni comise la 14 iulie 2014 în concurs cu cele imediat anterior menţionate, dar în recidivă postcondamnatorie faţă de primele, după liberarea condiţionată din executarea pedepsei pentru acestea survenită la 21 mai 2014, cu rest rămas neexecutat de 475 de zile închisoare, care este ordinea şi legea penală aplicabilă operaţiunilor necesare modificării pedepsei potrivit instituţiilor potenţial aplicabile în cauză - concurs de infracţiuni, recidivă şi revocare beneficiu liberare condiţionată, atât din perspectiva aplicării sau neaplicării autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe anterioare cu consecinţa cumulării restului rămas neexecutat de 475 de zile unei pedepse intermediare potrivit art. 104 alin. (2) din Codul penal.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2016.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Marcela Radu

 

ACTE ALE COLEGIULUI NATIONAL AL ASISTENŢILOR SOCIALI

 

COLEGIUL NAŢIONAL AL ASISTENŢILOR SOCIALI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali, adoptat prin Hotărârea Congresului Naţional al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali nr. 1/2012

 

Având în vedere:

- prevederile Legii nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările ulterioare;

- propunerile formulate de Biroul executiv al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali,

în temeiul dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 466/2004, cu modificările ulterioare, şi ale art. 48 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali, adoptat prin Hotărârea Congresului Naţional al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali nr. 1/2012,

Congresul Naţional al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali hotărăşte:

Art. I. - Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali, adoptat prin Hotărârea Congresului Naţional al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali nr. 1/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2012 se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 57, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 57. - (1) în cadrul BEX funcţionează următoarele comisii operative:

a) Comisia de avizare şi atestare profesională;

b) Comisia de formare profesională continuă;

c) Comisia de deontologie profesională;

d) Comisia de strategie şi dezvoltare profesională;

e) Comisia de cercetare în asistenţă socială;

f) Comisia de imagine şi comunicare.”

2. După articolul 63 se introduc două noi subsecţiuni, care cuprind articolele 631 şi 632, cu următorul cuprins:

„Comisia de cercetare în asistenţă socială

Art. 631. - (1) Comisia de cercetare în asistenţă socială îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) desfăşoară activităţi de cercetare în domeniul asistenţei sociale, al intervenţiei sociale şi al comunicării sociale;

b) promovează rezultatele studiilor derulate sub egida Colegiului în rândul comunităţii asistenţilor sociali, al factorilor de decizie şi al publicului larg;

c) propune măsuri pentru îmbunătăţirea practicilor sociale prin contribuţie la elaborarea, implementarea şi evaluarea impactului intervenţiei asistentului social;

d) colaborează cu diverse instituţii de învăţământ şi de cercetare din ţară şi din străinătate în vederea promovării asistenţei sociale bazate pe dovezi;

e) monitorizează activitatea de cercetare a asistenţilor sociali înscrişi în Colegiu;

f) stimulează activitatea de cercetare a asistenţilor sociali prin facilitarea accesului la cursuri de formare în domeniu, accesul la infrastructura de cercetare;

g) formulează propuneri către BEX privind instituirea de arii de cercetare socială interdisciplinară;

h) colaborează cu celelalte comisii operative ale Colegiului pentru identificarea temelor de cercetare relevante pentru comunitatea asistenţilor sociali din România.

(2) Studiile şi cercetările elaborate pot fundamenta strategiile

de dezvoltare ale Colegiului, precum şi politicile publice în domeniul asistenţei sociale.

(3) Comisia de cercetare în asistenţă socială exercită orice alte atribuţii stabilite de prezentul regulament sau prin acte emise de organele de conducere ale Colegiului,

Comisia de imagine şi comunicare

Art. 632. - (1) Comisia de imagine şi comunicare îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) elaborează strategia de promovare a imaginii Colegiului şi o supune aprobării BEX;

b) coordonează acţiunile de promovare a imaginii Colegiului;

c) concepe, elaborează şi asigură distribuirea materialelor de promovare a imaginii Colegiului (afişe şi postere, broşuri, albume, ghiduri, pliante, fluturaşi de informare, CD-uri de prezentare etc.);

d) colaborează cu celelalte comisii operative pentru conceperea şi diseminarea informaţiilor cu privire la activitatea Colegiului;

e) propune manifestări şi evenimente de promovare a Colegiului;

f) stabileşte configuraţia şi structura site-ului Colegiului www.cnasr.ro, precum şi dezvoltarea altor site-uri dedicate evenimentelor organizate de Colegiu şi le supune aprobării BEX;

g) monitorizează şi analizează imaginea Colegiului în mediul virtual;

h) asigură o bună comunicare cu toate comisiile, departamentele şi structurile Colegiului;

i) asigură o bună comunicare cu toate organizaţiile, instituţiile sau persoanele fizice interesate de Colegiu;

j) identifică posibilităţile de colaborare în care poate fi implicat Colegiul;

k) identifică toate problemele ce apar în legătură cu imaginea şi relaţiile Colegiului şi le aduce la cunoştinţa BEX în vederea soluţionării acestora.

(2) Comisia de imagine şi comunicare îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de prezentul Regulament sau prin acte emise de organele de conducere ale Colegiului.”

Art. II. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l, şi intră în vigoare la data publicării.

Art. III. - Prezenta hotărâre se afişează şi pe pagina web a Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali şi se comunică structurilor teritoriale ale Colegiului, care vor lua măsuri de aplicare a acesteia.

 

Preşedintele Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali,

Doru Buzducea

 

Bucureşti, 15 martie 2016.

Nr. 1.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII ELECTORALE PERMANENTE

 

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ

 

LISTA

partidelor politice, alianţelor politice, organizaţiilor cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale şi a candidaţilor independenţi pentru care a fost depus raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale, conform art. 47 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale desfăşurată conform Hotărârii Guvernului nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale din anul 2016

 

Nr. crt.

Competitor electoral

Tip competitor

1

Erdélyi Magyar Néppárt - Partidul Popular Maghiar din Transilvania

partid politic

2

Partidul Mişcarea Social Liberală

partid politic

3

Uniunea Populară Social Creştină

partid politic

4

Asociaţia Partida Romilor „Pro-Europa”

minoritate naţională

5

Uniunea Croaţilor din România

minoritate naţională

6

Bădilă Ioan

candidat independent

7

Câmpean Graţiela Lucia

candidat independent

8

Danciu Ionela Mariana

candidat independent

9

Iacob Remus Marius

candidat independent

10

Macarie Gheorghe

candidat independent

11

Nicoară Nicolae-Ciprian

candidat independent

12

Trifu Marian Mircea

candidat independent

13

Ciceu Petru

candidat independent

14

Dobrescu Paul

candidat independent

15

Filip Eugen Dorin

candidat independent

16

Luca Mircea Traian

candidat independent

17

Pilan Marcel

candidat independent

18

Pop Moise

candidat independent

19

Popa Ion

candidat independent

20

Rezban Ionel

candidat independent

21

Cruţescu Marin

candidat independent

22

Pendiuc Tudor

candidat independent

23

Popa-Nică Nicolae

candidat independent

24

Rusu Aurel

candidat independent

25

Tănăsescu Florian

candidat independent

26

Drăgoi Viorel

candidat independent

27

Ghingheş Cristian

candidat independent

28

Ilie Vasile

candidat independent

29

Roşeţ Constantin

candidat independent

30

Şova Sorin

candidat independent

31

Tancău Iulian

candidat independent

32

Burga Cristina

candidat independent

33

Hinţiu Dorin Petru

candidat independent

34

Kovacs Zoltán

candidat independent

35

Miclăuş Flore

candidat independent

36

Molnár Jozsef

candidat independent

37

Roşu Nicolae

candidat independent

38

Beregszászi János-Eloőd-Maitreya

candidat independent

39

Sereş Florian

candidat independent

40

Zsembinszky Ştefan

candidat independent

41

Bojor Florin Ioan

candidat independent

42

Ciurea Viorel

candidat independent

43

Dumitriu-Mureşan Dragoş

candidat independent

44

Flămând Radu-Iulian

candidat independent

45

Melian Valentin Ionel

candidat independent

46

Negruşeri Vasile

candidat independent

47

Szabo Măriuţa-Iftinia

candidat independent

48

Voicu Sorin Alexandru

candidat independent

49

Bejinaru Elena-Angelica

candidat independent

 

50

Fetcu Mircea-Florin

candidat independent

51

Galanton Petru

candidat independent

52

Petraru Dorin

candidat independent

53

Roşcăneanu Sorin-Iulian

candidat independent

54

Căprariu Lucian

candidat independent

55

Coşoreanu Virgil

candidat independent

56

Coman Mădălina-Manuela

candidat independent

57

Roşu Teofil

candidat independent

58

Crişan Burian Mircea

candidat independent

59

Nicoară Metodie

candidat independent

60

Verindeanu Pavel

candidat independent

61

Găman Gheorghe

candidat independent

62

Trifu Vasilica

candidat independent

63

Criste Augustin

candidat independent

64

Dejeu Mircea

candidat independent

65

Dinea Ionuţ-Valentin

candidat independent

66

Ionel Dorina

candidat independent

67

Lupea Dorel

candidat independent

68

Martin Ioan

candidat independent

69

Moldovan Ionuţ Costin

candidat independent

70

Olosutean Petru

candidat independent

71

Irimie Pavel

candidat independent

72

Rad Dumitru

candidat independent

73

Rusu Milu

candidat independent

74

Cateliu Gabriel

candidat independent

75

Dobreanu Marian

candidat  independent

76

Nicolae Silvian

candidat independent

77

Bokor Bela

candidat independent

78

Bula rea Constantin

candidat independent

79

Kadar Tihamer

candidat independent

80

Kátai Sándor

candidat independent

81

Marton Laszlo

candidat independent

82

Nagy Istvan

candidat independent

83

Nedelea Mihaela-Mariana

candidat independent

84

Pali Janos

candidat independent

85

Tozlovanu Horia-Mihai

candidat independent

86

Badea Constantin

candidat independent

87

Casandrescu Ion

candidat independent

88

Costache Ionel-Cristian

candidat independent

89

Dascălu Rodica

candidat independent

90

Gheorghe Ion

candidat independent

91

Olîc Vasile

candidat independent

92

Păun Gabriel Virgil

candidat independent

93

Rădoi Vasile

candidat independent

94

Amza Vasile

candidat independent

95

Fecioru Ion

candidat independent

96

Guran Eugen

candidat independent

97

Iliuţă Dan

candidat independent

98

Pană Ionel

candidat independent

99

Păun Liviu-Mihai

candidat independent

 

100

Piculeasa Nicolae

candidat independent

101

Şoşa Ilie

candidat independent

102

Mihail Marin

candidat independent

103

Floareş Mircea

candidat independent

104

Gavril Claudiu Sorin

candidat independent

105

Goldură Ionel

candidat independent

106

Preda Ştefănache

candidat independent

107

Savastre Margareta

candidat independent

108

Stan Măricel

candidat independent

109

Bondoc Dumitru

candidat independent

110

Ciocârlan Dumitru

candidat independent

111

Cîrligeru Nicolae

candidat independent

112

Dobroiu Dumitru

candidat independent

113

Drăghici Gabriel-Gheorghe

candidat independent

114

Feroiu Maria

candidat independent

115

Gherghina Ion-Sevastian

candidat independent

116

Osnaga Dumitru

candidat independent

117

Pîrvuleţ Cristian Mircea

candidat independent

118

Predescu Tache

candidat independent

119

Sanda Ion

candidat independent

120

Sandu Luminiţa

candidat independent

121

Sulugiu Aurel

candidat independent

122

Ţuhaşu Ion

candidat independent

123

Antal Vilmos

candidat independent

124

Baliga Gyorgy

candidat independent

125

Fazakas Hajni

candidat independent

126

Gyorgy Jozsef

candidat independent

127

Kosa Petru

candidat independent

128

Lazăr Bela

candidat independent

129

Fekete Ors

candidat independent

130

Boiangiu Maria

candidat independent

131

Bugnar Daniel

candidat independent

132

Grecu Ioan Mihai

candidat independent

133

Pârjol Aurel

candidat independent

134

Tomotaş Ştefan

candidat independent

135

Vinerean Doinei

candidat independent

136

Dimache Ionuţ-Jenel

candidat independent

137

Iancu Iulică

candidat independent

138

Poiană Alexandru

candidat independent

139

Ţăranu George

candidat independent

140

Radu Vasilică

candidat independent

141

Toma Nichita

candidat independent

142

Braicu Ion

candidat independent

143

Ciplea Silviu-Ioan

candidat independent

144

Herbil Pavel

candidat independent

145

Ionescu Ana-Doina

candidat independent

146

Mureşan Sorin Dumitru

candidat independent

147

Pop Ioan

candidat independent

148

Gherghe-Roşoga Ion

candidat independent

149

Juncu Marian

candidat independent

 

150

Paler Constantin

candidat independent

151

Pătrăşcoiu Constantin

candidat independent

152

Sibinescu Ionuţ

candidat independent

153

Similaru Elena

candidat independent

154

Gorog Istvan

candidat independent

155

Kereszturi Istvan

candidat independent

156

Kovacs Edit

candidat independent

157

Marian Maria

candidat independent

158

Peterfi Lajos

candidat independent

159

Sandor Cornel

candidat independent

160

Chelariu Anton

candidat independent

161

Ignat Andrei

candidat independent

162

Niţă Vasile

candidat independent

163

Petrea Pavel

candidat independent

164

Bălşeanu Constantin

candidat independent

165

Guşatu Traian

candidat independent

166

Meianu Marin

candidat independent

167

Mitriţoaia Gelu

candidat independent

168

Preda Radian

candidat independent

169

Ţuluş Marin

candidat independent

170

Safta Mihaela

candidat independent

171

Serafim Dumitru

candidat independent

172

Slătculescu Mişu

candidat independent

173

Turcu Mihai

candidat independent

174

Vanţă Victor Hariton

candidat independent

175

Petrescu Ion

candidat independent

176

Chioveanu Mihai Alexandru

candidat independent

177

Constantin Mihai Cosmin

candidat independent

178

Fenichiu Marius

candidat independent

179

Ferentz Roberto Cristian

candidat independent

180

Filip Valentin

candidat independent

181

Gâjman Doru

candidat independent

182

Gheorghe Fiorin Ozon

candidat independent

183

Gheorghe Vasile

candidat independent

184

Mihalache Elena

candidat independent

185

Pântea Gheorghe

candidat independent

186

Rizea-Ducu Cocuţa

candidat independent

187

Soare Ferdinand Valentin

candidat independent

188

Staicu Constantin Claudiu

candidat independent

189

Toader Mihail

candidat independent

190

Totolici-Cimpoiaşu Sandu Emanuel

candidat independent

191

Ungureanu Viorica

candidat independent

192

Cozma Andrea-Lorena

candidat independent

193

Nagy Zoltán

candidat independent

194

Piţ Ioan-Marius

candidat independent

195

Pop Vasile

candidat independent

196

Sabadus Maria

candidat independent

197

Sanislai Daniel-Nicuşor

candidat independent

198

Simon Gavril

candidat independent

199

Bartha Francisc

candidat independent

 

200

Bodea Eugenia

candidat independent

201

Luka Gheiza

candidat independent

202

Sebestyen Istvan-Arpad

candidat independent

203

Pădure Gheorghe

candidat independent

204

Fălămaş Ilie

candidat independent

205

Georgescu Ioana

candidat independent

206

Lazăr Marian Dorn

candidat independent

207

Măsar Simion

candidat independent

208

Păltan Radu Dan

candidat independent

209

Pleşca Alexandru Paul

candidat independent

210

Roth Rolf

candidat independent

211

Zară Ioan-Ştefan

candidat independent

212

Agapi-Dumbravă Mihaela

candidat independent

213

Boşutar Andrei-Paul

candidat independent

214

Ursăciuc Marius-Ioan

candidat independent

215

Buciu Alexandru-Claudiu

candidat independent

216

Buciuta Mirela

candidat independent

217

Capucean Ana

candidat independent

218

Cătău Sorin Constantin

candidat independent

219

Fluş Ştefan Gheorghe

candidat independent

220

Jude Ovidiu

candidat independent

221

Pavel Alexandru-Dan

candidat independent

222

Rob Râul

candidat independent

223

Stan Adrian

candidat independent

224

Damian Marian

candidat independent

225

Dragu Gheorghe

candidat independent

226

Drăghici Marian

candidat independent

227

Neagoie Constantin

candidat independent

228

Rizea Gheorghe

candidat independent

229

Stăiculescu Dumitru

candidat independent

230

Găman Gheorghe

candidat independent

231

Alanei Ion

candidat independent

232

Bălăci Maricel-Constantin

candidat independent

233

Botezatu Ionel

candidat independent

234

Bucălău Violeta

candidat independent

235

Danţiş Ionuţ

candidat independent

236

Ene Lenuţa

candidat independent

237

Însurăţelu Cristinel

candidat independent

 

Bucureşti, 17 iunie 2016.

Nr. 6.

 

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ

 

LISTA

partidelor politice, alianţelor politice, organizaţiilor cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale şi a candidaţilor independenţi pentru care a fost depus raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale, conform art. 47 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale desfăşurată conform Hotărârii Guvernului nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale din anul 2016

 

Nr. crt.

Competitor electoral

Tip competitor

1

Partidul Naţional Liberal

partid politic

2

Partidul Alianţa Liberalilor şi Democraţilor

partid politic

3

Partidul Mişcarea Populară

partid politic

4

Partidul Uniunea Salvaţi Bucureştiul

partid politic

5

Partidul Mândri că Suntem Arădeni

partid politic

6

Partidul Mişcarea Social Liberală

partid politic

7

Partidul Nostru

partid politic

8

Partidul Uniunea pentru Codlea

partid politic

9

Partidul Ecologist Socialist Român

partid politic

10

Partidul Societăţii Ieşene

partid politic

11

Partidul Ialomiţenilor

partid politic

12

Partidul Upr

partid politic

13

Uniunea Democrată Maghiară din România

minoritate naţională

14

Uniunea Bulgară din Banat - România

minoritate naţională

15

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România

minoritate naţională

16

Bolog Elisabeta Manuela

candidat independent

17

Ciocan Ana

candidat independent

18

Comşa Emil Anton

candidat independent

19

Crişan Marinei

candidat independent

20

Crişan Teodor

candidat independent

21

Deneş Gheorghe

candidat independent

22

Roşu Victor Tudor

candidat independent

23

Stoia Ştefan

candidat independent

24

Stoica Petru

candidat independent

25

Barna Gheorghe Aurel

candidat independent

26

Bănulescu Ioan

candidat independent

27

Bele Ioan

candidat independent

28

Brînzan Liviu Mircea

candidat independent

29

Cepan Melinda

candidat independent

30

Dan Dorel Petrişor

candidat independent

31

Demian Ioan

candidat independent

32

Gărdău Ioan-Viorel

candidat independent

33

Luca Ciprian Florin

candidat independent

34

Nichita Raul-Răzvan

candidat independent

35

Pop Viorica Elvira

candidat independent

36

Rălescu Ionel

candidat independent

37

Stamatin Duţa-Liana

candidat independent

38

Stoicu Lucian Viorel

candidat independent

39

Szalai Ivette

candidat independent

40

Diniaşi Nicolae-Georgel

candidat independent

41

Bulai Petru

candidat independent

42

Doru Ionel

candidat independent

43

Jigău Ioan

candidat independent

44

Lepădatu Ioan

candidat independent

45

Lungu Marian

candidat independent

46

Panfil Gelu-Ionuţ

candidat independent

47

Ştirbăţ George-Augustin

candidat independent

48

Balint Ioan

candidat independent

49

Doci Antal

candidat independent

 

50

Domocoş Adrian-Nicolae

candidat independent

51

Gáspár Gyula-Jozsef

candidat independent

52

Hevesi Ioan

candidat independent

53

Komaromi Istvan

candidat independent

54

Meszaros Csaba Istvan

candidat independent

55

Piroska Imre

candidat independent

56

Porsztner Sarolta Melinda

candidat independent

57

Rad Emil-Ioan

candidat independent

58

Tripo Ştefan

candidat independent

59

Borş Vasile

candidat independent

60

Cîrdan Nicu

candidat independent

61

Dumitru Virgil

candidat independent

62

Frunză Paul-Adrian

candidat independent

63

Ordace Simion

candidat independent

64

Oţelea-Bărbos Maria-Daniela

candidat independent

65

Pop Alexandru

candidat independent

66

Pop Vasile-Gavrilă

candidat independent

67

Seserman Sorin-Alin

candidat independent

68

Singeorzan Ovidiu

candidat independent

69

Ursa Viorel-Gavril

candidat independent

70

Apetre Dragoş-Petre

candidat independent

71

Bompa Romică

candidat independent

72

Buliga Marius

candidat independent

73

Coman Viorel-Florinel

candidat independent

74

Florea Sebastian Ioan

candidat independent

75

Imbir Nicolae

candidat independent

76

Pavel Petru

candidat independent

77

Ungureanu Petru

candidat independent

78

Arsene Sergiu

candidat independent

79

Baciu Dorin

candidat independent

80

Boeriu Constantin Gabriel

candidat independent

81

Borzea Iulia-Daniela

candidat independent

82

Boteanu Iancu

candidat independent

83

Boulescu Nicolae

candidat independent

84

Brătulescu Ion Adrian

candidat independent

85

Dâmboiu Daniel

candidat independent

86

Enescu Ioan

candidat independent

87

Fejer Ioan

candidat independent

88

Ghizdavu Nora

candidat independent

89

Hermeneanu Gheorghe

candidat independent

90

Ionuţ Eugen

candidat independent

91

Jigărea Gheorghe-Ioan

candidat independent

92

Lazăr Ionuţ

candidat independent

93

Leizeriuc Titus

candidat independent

94

Manta Lenuţa-Mirela

candidat independent

95

Parascan Mihai-Marius

candidat independent

96

Pîrvu Ionel Antonel

candidat independent

97

Popovici Mariana Simena

candidat independent

98

Scripcaru George

candidat independent

99

Smădu Octavian

candidat independent

 

100

Staicu Dumitru-Florian

candidat independent

101

Stînea Timotei-Valentin

candidat independent

102

Sturzu Mihai-Răzvan

candidat independent

103

Şofa fiu Va şi le

candidat independent

104

Şovăială Şerban

candidat independent

105

Urse Nicoleta

candidat independent

106

Andrei Dorel Marian

candidat independent

107

Bucur Gheorghe

candidat independent

108

Ionescu Constantin

candidat independent

109

Moise Dan

candidat independent

110

Muşceleanu Nicolae

candidat independent

111

Neagu Mircia

candidat independent

112

Neculai Mihail Alexandru

candidat independent

113

Negoiţă Victoria

candidat independent

114

Simion Ion

candidat independent

115

Susmă Adriana

candidat independent

116

Albu Petru-Dorin

candidat independent

117

Bora Laurenţiu

candidat independent

118

Cocie Gheorghe

candidat independent

119

Nistor Doru-Ion

candidat independent

120

Tudor Simion

candidat independent

121

Manea Liviu

candidat independent

122

Zardova Ionel

candidat independent

123

Buliga Răducu

candidat independent

124

Buzoianu Octavian

candidat independent

125

Făgădaru Emanoil

candidat independent

126

Mihaly Sandor Csaba

candidat independent

127

Sucală Delia Romilia

candidat independent

128

Baltă Constantin

candidat independent

129

Balută Gheorghe

candidat independent

130

Bărbulescu Daniel

candidat independent

131

Ioniţă Georgeta

candidat independent

132

Negru Mădălina

candidat independent

133

Popescu George Andrei

candidat independent

134

Bende Emil

candidat independent

135

Boér Rozália

candidat independent

136

Bularca Petru

candidat independent

137

Dávid Benedek-Mihály

candidat independent

138

Feldiorean Dom-Decebal

candidat independent

139

Imets Lajos

candidat independent

140

Kész János-Zsigmond

candidat independent

141

Kisgyörgy Tamás

candidat independent

142

Marton Istvan

candidat independent

143

Neagu Mihai

candidat independent

144

Radui Nicolae

candidat independent

145

Rákosi János

candidat independent

146

Salariu Gyula

candidat independent

147

Sinka Ferencz

candidat independent

148

Sorbán György

candidat independent

149

Stekbauer Zsolt

candidat independent

 

150

Stoica Nicolae

candidat independent

151

Suto Levente-Lehel

candidat independent

152

Szuci Istvan

candidat independent

153

Szurkos Attila-Imre

candidat independent

154

Şerban Ioan Cristian

candidat independent

155

Tătaru Livia

candidat independent

156

Tusa Csaba

candidat independent

157

Zsombori Csaba

candidat independent

158

Bucur Marin

candidat independent

159

Constantin Cristinel

candidat independent

160

Dumitru Cristian Marian

candidat independent

161

Gugiu Gheorghe

candidat independent

162

Iacob Niculae

candidat independent

163

Isbăşescu Victor

candidat independent

164

Matu Ion

candidat independent

165

Mihai Cătălin

candidat independent

166

Mihai Victor-Marian

candidat independent

167

Neacşu Ion

candidat independent

168

Niculăescu Nicolae

candidat independent

169

Radu Ion

candidat independent

170

Stanciu Maria Magdalena Cristina

candidat independent

171

Stoican Alin-Iulian

candidat independent

172

Tonea Victor

candidat independent

173

Vălu Robert Florin

candidat independent

174

Berenghi Cătălin-Ioan

candidat independent

175

Amza Marian

candidat independent

176

Chivu Ion

candidat independent

177

Cimpoeru Emilian

candidat independent

178

Cîrstea Constantin

candidat independent

179

Marcov Claudiu-Leontin

candidat independent

180

Mireanu Constantin

candidat independent

181

Neguţ Daniel

candidat independent

182

Roşu Radu-Marian

candidat independent

183

Tufan Marin

candidat independent

184

Casiean Constantin

candidat independent

185

Hristache Florin

candidat independent

186

Martin Antoneta

candidat independent

187

Oancă Samir Vasile

candidat independent

188

Răuţă Viorica

candidat independent

189

Sârghe Mitică

candidat independent

190

Teodorescu Alexandru-Gregor

candidat independent

191

Vreme Daniela-Simona

candidat independent

192

Stoenescu Iulian Eugen

candidat independent

193

Vasilache Ion

candidat independent

194

Ardeleanu Victor

candidat independent

195

Brânzan Nicolae

candidat independent

196

Cioclei Elena

candidat independent

197

Crintea Mie

candidat independent

198

Dascălu Aurelian

candidat independent

199

Falcue Adrian

candidat independent

 

200

Frăţilescu Nicolae

candidat independent

201

Ghimişi Claudia-Sofica

candidat independent

202

Godescu Gheorghe

candidat independent

203

Guşatu Constantin

candidat independent

204

Ianăşi Fiorin-Dănuţ

candidat independent

205

Iosu Benonii-Viorel

candidat independent

206

Khraibani Camelia

candidat independent

207

Lera Maria Melania

candidat independent

208

Mihai Vasile

candidat independent

209

Petrovici Octavian

candidat independent

210

Pistolea Constantin

candidat independent

211

Pîrvu Nicolae

candidat independent

212

Popeangă Constantin Silviu

candidat independent

213

Răuţ Ion

candidat independent

214

Tică Dumitru

candidat independent

215

Tivig Silvestru

candidat independent

216

Troacă Gheorghe

candidat independent

217

Troi Ion

candidat independent

218

Tutunaru Cristinel-Mihai

candidat independent

219

Vasilescu Mihail-Gabriel

candidat independent

220

Biro Zsolt

candidat independent

221

Both Lajos

candidat independent

222

Bunta Levente-Zoltán

candidat independent

223

Ciubuoă Alina-Maria

candidat independent

224

Jakab Lazăr

candidat independent

225

Mihály Dénes

candidat independent

226

Nagy Imre-Zsolt

candidat independent

227

Száfta András

candidat independent

228

Téglás Francisc

candidat independent

229

Torok Alajos

candidat independent

230

Virág István

candidat independent

231

Czane Mana

candidat independent

232

Dumitru Mihai-Ovidiu

candidat independent

233

Luca Ovidiu-Claudiu

candidat independent

234

Maca vei Viorica

candidat independent

235

Milan Daniel

candidat independent

236

Nicoară Nicolale-Cristian

candidat independent

237

Rusu-Anghel Nicolae

candidat independent

238

Şăulean Ioan-Daniel

candidat independent

239

Urdea Gheorghe-Bogdan

candidat independent

240

Goga Ioan

candidat independent

241

Bălteanu Leon

candidat independent

242

Blăjuţ Viorel Ionel

candidat independent

243

lovită Teodora

candidat independent

244

Lupu Vasile Sorin

candidat independent

245

Popa Ioan Romică

candidat independent

246

Preda Anca

candidat independent

247

Sandu Ioan

candidat independent

248

Tătaru Vasile

candidat independent

249

Curelea Ion

candidat independent

 

250

Georgescu Maricica

candidat independent

251

Jantea Dumitru Titel

candidat independent

252

Merciu Dorel

candidat independent

253

Moldovan Liviu

candidat independent

254

Nasui Ionel-Cătalin

candidat independent

255

Nemeş Ioan

candidat independent

256

Rednic Vasile

candidat independent

257

Bărbulescu Cristian-Valentin

candidat independent

258

Mihart Viorel

candidat independent

259

Molnar Endre Lucian

candidat independent

260

Nistoran Alexandru Augustin

candidat independent

261

Popescu Marius-Daniel

candidat independent

262

Roauă Constantin

candidat independent

263

Rusu Ştefan

candidat independent

264

Vîlceanu Gheorghe

candidat independent

265

Vîrzob Toader

candidat independent

266

Zamfirescu Daniel Marian

candidat independent

267

Alb Gheorghe

candidat independent

268

Andrei Adela Ioana

candidat independent

269

Bexa Alexandru

candidat independent

270

Bocskai Zoltan

candidat independent

271

Botezan Valer

candidat independent

272

Dali Marton-Vilhelm

candidat independent

273

Demian Paul Silviu

candidat independent

274

Gherman Silviu

candidat independent

275

Ilieş Mihail Vladimir

candidat independent

276

Mailat Victor

candidat independent

277

Petri Pavel Ovidiu

candidat independent

278

Rácz István

candidat independent

279

Suciu Constantin

candidat independent

280

Szasz Movilă Ştefan

candidat independent

281

Szoverfi Albert

candidat independent

282

Tuşnea Ion

candidat independent

283

Vetesi Istvan Csaba

candidat independent

284

Vizi Ianos Huba

candidat independent

285

Vlasa Ilie

candidat independent

286

Bobu Vasile

candidat independent

287

Cosma Vasile

candidat independent

288

Cozma Vasile

candidat independent

289

Hantăr Constantin

candidat independent

290

Liţcanu Ioan

candidat independent

291

Luca Dorica

candidat independent

292

Oboroceanu Iustin

candidat independent

293

Paşcu Maura-Gabriela

candidat independent

294

Ploscaru Măricel

candidat independent

295

Voroneanu Mugurel

candidat independent

296

Andrei Dumitra

candidat independent

297

Bălăşoiu Ilie

candidat independent

298

Bica Ilie

candidat independent

299

Danciu Marin

candidat independent

 

300

Dincă Marin

candidat independent

301

Drăguşin Ştefan

candidat independent

302

Gîlcă Marcel

candidat independent

303

Neda Ion

candidat independent

304

Nică Marian

candidat independent

305

Pîrvu Viorel

candidat independent

306

Popa Gheorghe

candidat independent

307

Roşioru Floricel

candidat independent

308

Sîrbu Andi Paul

candidat independent

309

Teleu Livia

candidat independent

310

Turcin Alecsandru

candidat independent

311

Ţiganu Dan

candidat independent

312

Vîrban Paulică

candidat independent

313

Bătu Vasile

candidat independent

314

Dârvăreanu Zina

candidat independent

315

Dedu Constantin

candidat independent

316

Diaconu Ioan

candidat independent

317

Dumitrache Stelian

candidat independent

318

Enache Marian

candidat independent

319

Ghimpu Cosmin Ioan

candidat independent

320

Ionescu Daniela Simona

candidat independent

321

Limboşeanu Leonardo-Eduarth

candidat independent

322

Maftei Florinela

candidat independent

323

Neagu Mihai

candidat independent

324

Priorocu Tudorel Florin

candidat independent

325

Savu Daniel

candidat independent

326

Soare Virgil

candidat independent

327

Socoleanu Marcel Radu

candidat independent

328

Stancu Constantin

candidat independent

329

Vasii Remus Aurelian

candidat independent

330

Zenovie Oprea

candidat independent

331

Aniţaş Ioan

candidat independent

332

Chioran Eugen

candidat independent

333

Fleisz Imre

candidat independent

334

Ilieş Viorel-Iosif

candidat independent

335

Kallos Zoltán

candidat independent

336

Pintea Alexandru

candidat independent

337

Rusu Marius Andrei

candidat independent

338

Schlakter Francisc

candidat independent

339

Ardelean Lucreţia

candidat independent

340

Barou Ioan

candidat independent

341

Bodea Ioan-Augustin

candidat independent

342

Druhora Octavian

candidat independent

343

Katuna Andrei Szigmond

candidat independent

344

Lucaci Vasile

candidat independent

345

Maler Mariana

candidat independent

346

Oniga Mirela-Alexandrina

candidat independent

347

Bădilă Mie

candidat independent

348

Bratu Petru

candidat independent

349

Bucur Costică

candidat independent

 

350

Henzulea Marian Nicolae

candidat independent

351

Iliu Ioan

candidat independent

352

Lupescu Ştefan

candidat independent

353

Muntean Petru

candidat independent

354

Suciu Niculiţă-Ştefan

candidat independent

355

Vanga-Mihai Ioan-Nicolae

candidat independent

356

Andrişan Gheorghe

candidat independent

357

Axentioi Severin

candidat independent

358

Boinicu Constantin

candidat independent

359

Carp Lucian-Mirel

candidat independent

360

Ciocan Neculai

candidat independent

361

Dobrincu Ionel

candidat independent

362

Lupaşcu Mihai

candidat independent

363

Nicorescu Mihail

candidat independent

364

Niga Gheorghe

candidat independent

365

Poenari Silvian

candidat independent

366

Sologiuc Teodor-Gheorghe

candidat independent

367

Şerban Gabriel-Constantin

candidat independent

368

Bizian Ion

candidat independent

369

Blenche Marcel-Dumitru

candidat independent

370

Boţea Ionuţ

candidat independent

371

Căprar Marin

candidat independent

372

Duma Gheorghe

candidat independent

373

Gheorghe Mişu

candidat independent

374

Ianoşel Mihai-Aurel

candidat independent

375

Irinescu Cornel

candidat independent

376

Lerinţ Nicolae

candidat independent

377

Moldovean Cristian

candidat independent

378

Obreja Gelu-Virgil

candidat independent

379

Petrişor Liviu

candidat independent

380

Prepeliţă Adrian-Florin

candidat independent

381

Radovan Constantin

candidat independent

382

Răducanu Daniel

candidat independent

383

Stroescu Valentina

candidat independent

384

Turculeţu Dumitru-Ioan

candidat independent

385

Vatriş Dan-Ciprian

candidat independent

386

Vieriu Cornel

candidat independent

387

Vîrtosu Dan

candidat independent

388

Ghionu Ovidiu

candidat independent

389

Şelaru Marian Valentin

candidat independent

390

Vihodiţă Dorin

candidat independent

391

Averescu Paul

candidat independent

392

Bădănac George Alexandru

candidat independent

393

Chiriţă Constantin

candidat independent

394

Dumitraşcu Lenuţa

candidat independent

395

Mardare Florin

candidat independent

396

Mihai Paraschiv Vasilică

candidat independent

397

Ochiană Constantin

candidat independent

398

Pester Lenuţa

candidat independent

399

Roşea Valentin

candidat independent

400

Timofte Mioara

candidat independent

401

Persu Mihai

candidat independent

402

Rusu Maria-Constanţa

candidat independent

403

Tomoioagă Claudiu-Adrian

candidat independent

404

Chioveanu Pavel

candidat independent

405

Ciocaru Marian

candidat independent

406

Crăciun Marian

candidat independent

407

Gongu Emanuel

candidat independent

408

Lechea Aurel

candidat independent

409

Leica Florin-Cristian

candidat independent

410

Paraschiv Vasile

candidat independent

411

Stelescu Costică

candidat independent

412

Tudor Nicolae-Dorel

candidat independent

413

Stoica Constantin Mircea

candidat independent

 

Bucureşti, 21 Iunie 2016.

Nr. 7.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.