MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 478/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 478         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 28 iunie 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

119. - Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea art. 8 lit. b1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

613. - Decret pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea aii. 8 lit. b1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 235 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 237 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

450. - Hotărâre privind aprobarea unor modificări şi completări în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

820. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind desemnarea organismului de inspecţie a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor de uz profesional şi responsabilităţile acestuia

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 SENATUL

 

LEGE

privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea art. 8 lit. b1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31 din 16 aprilie 2013 pentru modificarea art. 8 lit. b1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 24 aprilie 2013.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 23 iunie 2016.

Nr. 119.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea art. 8 lit. b1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice

si a contractelor de concesiune de servicii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea art. 8 lit. b1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 22 iunie 2016.

Nr. 613.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 235

din 19 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de GoodMilIs România - S.A. din Pantelimon, judeţul Ilfov (fostă S.C. Titan - S.A.), în Dosarul nr. 21.139/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.265D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 22 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 21.139/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de GoodMilIs România - S.A. din localitatea Pantelimon, judeţul Ilfov (fosta S.C. Titan - S.A.),într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii cu privire la decizia de concediere.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine art. 16 din Constituţie, deoarece instituie un privilegiu pentru liderii sindicali, în condiţiile în care aceştia se află în aceeaşi situaţie ca şi alţi salariaţi ale căror posturi sunt desfiinţate şi care urmează a fi disponibilizaţi. Deşi liderii sindicali au un statut special, în sensul că sunt aleşi în vederea apărării intereselor salariaţilor, în ceea ce priveşte situaţia obiectivă a desfiinţării postului ocupat, ei se află într-o situaţie analogă cu ceilalţi salariaţi care nu ocupă funcţii sindicale, deoarece concedierea nu are nicio legătură cu activitatea sindicală desfăşurată în calitatea lor de reprezentanţi ai salariaţilor. Mai mult, aceeaşi calitate de apărători ai angajaţilor o au şi reprezentanţii salariaţilor, aleşi în condiţiile art. 221 şi următoarele din Codul muncii, care însă nu beneficiază de acest privilegiu, singura interdicţie la concedierea acestora Tind cea prevăzută de art. 226 din Codul muncii, respectiv faptul că nu pot fi concediaţi „pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţi”.

6. Totodată, arată că, de altfel, însăşi Curtea Constituţională a reţinut, în mod indirect, în considerentele Deciziei nr. 383 din 23 martie 2011, faptul că o diferenţă de tratament între protecţia conferită liderilor de sindicat şi cea conferită reprezentanţilor aleşi ai salariaţilor creează o situaţie cu efecte discriminatorii. Deşi în jurisprudenţa sa anterioară Curtea Constituţională a reţinut că protecţia sporită acordată liderilor de sindicat are „caracterul unei garanţii legale împotriva eventualelor acţiuni de constrângere, de şantaj sau de reprimare, de natură să împiedice exercitarea mandatului”, aceasta a vizat concedierea dispusă pentru motive ce au legătură cu exercitarea mandatului de către liderii sindicali. Or, dispoziţiile de lege criticate instituie o interdicţie absolută la concediere, pentru orice ipoteză dintre cele prevăzute la art. 61 şi art. 65 din Codul muncii, singura excepţie fiind concedierea disciplinară pentru abateri grave sau repetate.

7. În cazul de faţă este vorba despre o situaţie obiectivă, respectiv desfiinţarea locului de muncă ocupat de către salariatul care în acelaşi timp ocupă şi o funcţie sindicală, fără a avea nicio legătură cu exercitarea mandatului de lider sindical, aceasta cu atât mai mult cu cât, în speţă, desfiinţarea postului a avut loc anterior înfiinţării sindicatului şi dobândirii calităţii de lider sindical de către reclamant. Ca mijloc de protecţie şi ca o garanţie suficientă, legea reglementează posibilitatea salariatului de a contesta decizia de concediere în faţa instanţei judecătoreşti, iar dacă se va proba că adevăratul motiv al concedierii îl reprezintă activitatea sindicală, atunci instanţa va putea anula decizia în temeiul altor prevederi legale, cum ar fi: art. 59 din Codul muncii, art. 220 alin. (2) din Codul muncii şi art. 10 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

8. De altfel, însăşi Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 1971 instituie o protecţie a liderilor sindicali care să aibă în vedere exercitarea mandatului, iar nu o protecţie absolută. În acelaşi sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.276 din 12 octombrie 2010, prin care s-a arătat că este neconstituţională „o măsură care nu instituie un raport just de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit”.

9. Caracterul absolut al protecţiei prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii are în vedere toate tipurile de concediere (cu excepţia celei disciplinare), şi anume: cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile; cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului; cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat; cazul desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Or, toate aceste situaţii au caracter obiectiv, unele fiind constatate de alte organe ale statului, caracter ce poate fi verificat de instanţele judecătoreşti în cadrul contestării deciziei de concediere. Însă, din modul de redactare a dispoziţiilor de lege criticate rezultă că nu se poate dispune concedierea unui lider de sindicat în niciuna din ipotezele menţionate.

10. Totodată, se susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 referitor la dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, deoarece prin instituirea imunităţii la concediere a liderilor sindicali este afectat dreptul la protecţie în caz de concediere a celorlalţi salariaţi care se află în aceeaşi situaţie obiectivă. Astfel, prin privilegiul instituit de prevederile criticate se afectează în esenţa sa dreptul salariatului la protecţie împotriva concedierii, deoarece pot exista situaţii în care, potrivit criteriilor obiective, un anumit salariat nu ar trebui selectat în vederea concedierii, ci liderul sindical.

11. De asemenea, se arată că dispoziţiile criticate contravin şi art. 44 alin. (1) din Constituţie privind protecţia proprietăţii private, deoarece, în situaţia obiectivă în care locul de muncă ocupat de salariatul lider sindical este desfiinţat, în mod automat dispar şi atribuţiile aferente acelui post, astfel încât salariatul nu mai are cum să presteze activitate pentru angajator, lipsind obiectul muncii. În condiţiile în care salariatul nu acceptă un alt post vacant compatibil cu pregătirea sa profesională sau dacă un astfel de post nu există în cadrul unităţii, prin interdicţia de concediere prevăzută de art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii angajatorul nu poate înceta contractul de muncă, rămânând în continuare obligat să îi plătească salariul respectivului angajat. Mai gravă este situaţia în care salariatul este declarat inapt fizic sau psihic, situaţie în care îi este interzis angajatorului să îl folosească pentru vreo activitate. Or, prin obligarea angajatorului de a menţine un salariat care nu mai prestează munca, dar faţă de care este obligat să îi plătească salariul, în virtutea unui contract de muncă activ, este afectat în esenţa sa dreptul de proprietate al angajatorului. În acest context menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.276 din 12 octombrie 2010.

12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că prevederile legale criticate sunt elaborate cu respectarea dispoziţiilor Constituţiei.

13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, care au următorul cuprins: „(1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă: [...] g) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;”.

18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 44 alin. (1) privind protecţia proprietăţii private.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 22 decembrie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt neconstituţionale.

20. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea, aplicând considerentele de principiu statuate în jurisprudenţa sa cu privire la principiul proporţionalităţii, a constatat că limitarea activităţii economice a angajatorului, prin interdicţia de a concedia persoanele care ocupă funcţii eligibile într-un organism sindical, este justificată de interesul asigurării libertăţii sindicale prin protejarea acelor salariaţi care au rol de reprezentare, promovare şi apărare a drepturilor şi intereselor profesionale şi economice ale salariaţilor, scopul reglementării prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. g) fiind unul legitim. Măsura de limitare este adecvată, fiind capabilă să ducă la îndeplinirea scopului protejării activităţii sindicale şi este necesară pentru îndeplinirea acestui scop. Însă, întrucât dispoziţiile criticate prezumă absolut existenţa unei legături între motivul de concediere şi activitatea sindicală, fără a lăsa posibilitatea angajatorului de a concedia salariatul care ocupă şi o funcţie eligibilă într-un organism sindical, pentru motive care nu ţin de activitatea sindicală, această soluţie legislativă impune angajatorului o sarcină nerezonabilă şi excesivă în raport cu obiectivul care trebuie atins - protecţia libertăţii sindicale, neexistând astfel un just echilibru între interesele concurente. Prin urmare, Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată nu este proporţională cu obiectivul urmărit prin limitarea activităţii economice a angajatorului. În concluzie, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate, prin interzicerea de a concedia persoanele care ocupă funcţii eligibile într-un organism sindical, în cazurile în care concedierea nu are legătură cu activitatea sindicală, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind activitatea economică.

21. Totodată, Curtea a menţionat că, în consecinţă, instanţele judecătoreşti, în cadrul analizării legalităţii deciziei de concediere a unui salariat care are şi o funcţie eligibilă într-un organism sindical, sunt cele care examinează dacă există vreo legătură între motivul de concediere avut în vedere (prevăzut la art. 61 - motive care ţin de persoana salariatului sau art. 65 - motive care nu ţin de persoana salariatului, din Codul muncii) şi îndeplinirea mandatului pe care salariatul care ocupă o funcţie eligibilă în cadrul organismului sindical l-a primit de la salariaţii din unitate, angajatorului revenindu-i, potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina de a dovedi legalitatea deciziei de concediere. În cazul în care se constată vreo legătură între motivul de concediere şi activitatea de îndeplinire a mandatului pe care salariatul care ocupă o funcţie eligibilă într-un organism sindical l-a primit de la salariaţii din unitate, decizia de concediere a acestuia este nelegală, în baza art. 220 alin. (2) din Codul muncii, potrivit căruia, „Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care bau primit de la salariaţii din unitate”.

22. Faţă de această jurisprudenţa, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, şi reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale (încheierea din 22 iunie 2015) şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (i) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, aceasta urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de GoodMilIs România - S.A. din Pantelimon, judeţul Ilfov (fostă S.C. Titan - S.A.), în Dosarul nr. 21.139/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 237

din 19 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedură insolvenţei, excepţie ridicată de S.C. Agro Georgia - S.R.L. din Răsuceni, judeţul Giurgiu, în Dosarul nr. 962/122/2014 al Tribunalului Giurgiu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.324D/2Q15.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi, având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 13 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 962/122/2014, Tribunalul Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de S.C. Agro Georgia - S.R.L. din Răsuceni, judeţul Giurgiu, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 16 şi art. 21 din Constituţie, în sensul că, în ipoteza în care debitorul are intenţia de reorganizare, nu ar mai trebui dispusă deschiderea procedurii de insolvenţă, cu toate consecinţele legale ce decurg din această situaţie juridică. Consideră că textul de lege ar trebui modificat în sensul că, „în ipoteza acordului debitorului pentru reorganizare, ceea ce semnifică buna-credinţă, nu mat trebuie deschisă procedura insolvenţei”.

6. Tribunalul Giurgiu arată că dispoziţiile Legii nr. 85/2006 sunt în sensul acordării posibilităţii debitorului de a-şi exprima intenţia de reorganizare şi de a supune aprobării creditorilor şi confirmării judecătorului-sindic un plan de reorganizare, cu stabilirea unor termene-limită şi condiţii, potrivit cu specificul materiei insolvenţei, accesul liber la justiţie fiind recunoscut şi neîngrădit prin reglementarea etapelor procedurii, în concret.

7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul arată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, iar în ceea ce priveşte critica formulată în prezenta cauză, menţionează că aceasta nu este motivată în sensul exigenţelor stabilite prin art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei în raport cu dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Constituţie.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal* sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(6) Dacă debitorul nu contestă, În termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate.” Legea nr. 85/2006, CU modificările şi completările ulterioare, a fost abrogata prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date”, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că din economia prevederilor criticate reiese că acestea stabilesc cu privire la procedura ce urmează a fi stabilită de către judecătorul-sindic în cazul în care debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, respectiv judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale, iar în cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate.

14. Faţă de această procedură, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită din perspectiva ipotezei în care debitorul are intenţia de reorganizare, considerând că nu ar mai trebui dispusă deschiderea procedurii de insolvenţă, cu toate consecinţele legale ce decurg din această situaţie juridică, context în care apreciază că textul de lege ar trebui modificat în sensul că „în ipoteza acordului debitorului pentru reorganizare, ceea ce semnifică buna-credinţă, nu mai trebuie deschisă procedura insolvenţei”.

15. Curtea constată că această normă legală a fost edictată în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.”, legiuitorul fiind în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite.

16. În speţa de faţă Curtea observă că, prin critica de neconstituţionalitate formulată, autoarea acesteia tinde la modificarea textelor de lege criticate, soluţiile legislative existente nemulţumind-o, aşadar, excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege supuse controlului. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei apare ca inadmisibilă.

17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de S C. Agro Georgia - S R L. din Răsuceni, judeţul Giurgiu, în Dosarul nr. 962/122/2014 al Tribunalului Giurgiu.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 242

din 19 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5**) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Doru Barbu şi alţii în Dosarul nr. 1.068/98/2015 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.571D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legai îndeplinită.

3. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, atât timp cât funcţiile publice sunt diferite, şi tratamentul juridic aplicabil este diferit.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 21 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.068/98/2015, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Dorn Barfou şi alţii în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâtei Instituţia prefectului - judeţul Ialomiţa la emiterea actelor administrative prin care să li se stabilească salariul potrivit prevederilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 în cuantumul acordat funcţiilor similare existente la nivel de instituţie.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece instituie o discriminare evidentă între subiecţii de drept enumeraţi şi celelalte categorii de personal din sistemul bugetar, instituindu-se astfel o diferenţă de tratament juridic. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului şi al celorlalte categorii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014), în vreme ce privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordate unei persoane/categorii de persoane, iar, în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. În plus, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, „Este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură”. De asemenea, potrivit art. 5 din Codul muncii, îh cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. Totodată, art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare prevede că principiul egalităţii, al excluderii privilegiilor şi nediscriminării sunt garantate, iar la muncă egală se cuvine un salariu egal. Totodată, alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că exercitarea drepturilor enunţate priveşte „persoanele aflate în situaţii comparabile”. De altfel, expresie a principiului egalităţii de tratament şi interzicerea discriminării, principiul „la muncă egală, salariu egal”face obiectul mai multor reglementări internaţionale, cum sunt: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Carta socială europeană, revizuită, Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Carta comunitară a drepturilor fundamentale ale muncitorilor etc. Potrivit acestor reglementări, salariaţii se bucură de egalitate de tratament, angajatorului fiindu-i interzis să îi dezavantajeze pe unii în favoarea altora, în ceea ce priveşte cuantumul salariilor. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 24/2008, a stabilit că principiul egalităţii de tratament în stabilirea salariilor presupune soluţii diferite numai pentru situaţii diferite, justificate pe baza unor criterii raţionale şi obiective.

6. Mai susţin că sintagma „fără privilegii şi fără discriminări” din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte două ipoteze normative distincte, iar incidenţa uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancţiuni de drept constituţional diferite. Apreciază că singura diferenţă ce poate fi reţinută între aceste două categorii de persoane se referă exclusiv la structurile din care fac parte, aspect care nu este de natură a crea situaţii juridice diferite pentru acele persoane expres enumerate de text, în detrimentul celorlalte persoane care îşi desfăşoară activitatea în sectorul public. În consecinţă, având în vedere că situaţiile juridice în care se află categoriile de subiecte de drept, respectiv cele individualizate prin textul de lege criticat, pe de-o parte, şi celelalte categorii de personal bugetar, pe de altă parte, nu diferă, nu poate justifica aplicarea, în privinţa acestora, a unui tratament juridic diferit. În final, solicită Curţii Constituţionale să constate că însuşi criteriul care a stat la baza aplicării unui tratament juridic diferenţiat, respectiv structurile în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea aceste subiecte de drept, este unul subiectiv, criteriu care conferă astfel beneficiarilor săi un veritabil privilegiu în valorificarea drepturilor lor salariale, creând astfel o situaţie de inegalitate a celorlalte subiecte de drept din sectorul public. Aşadar, nu se poate reţine nicio raţiune obiectivă şi rezonabilă în sensul opţiunii legislative analizate, opţiune care nu înlătură nicio inegalitate de fapt sau de drept, ceea ce echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferenţiat sub forma unui privilegiu în favoarea persoanelor din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi a personalului din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv a personalului prevăzut la art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 din aceste instituţii.

7. Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă opinează în sensul că, faţă de motivele invocate în susţinerea excepţiei, este vorba de fapt despre o problemă de interpretare a dispoziţiilor de lege criticate, iar nu despre o excepţie de neconstituţionalitate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii, în cauză nu poate fi reţinută încălcarea art. 16 din Constituţie.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul egalităţii. Totodată, arată că funcţia publică este diferită, după cum se realizează în cadrul unei structuri a administraţiei publice, a Guvernului, a Preşedinţiei sau a Parlamentului, element ce justifică diversitatea situaţiilor juridice în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărei autorităţi. În concluzie, situaţiile fiind diferite, tratamentul juridic diferenţiat se justifică.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, care au următorul conţinut:

„Art. I. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 1, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

«(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.»“

Ţinând cont de prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.”, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 alin. (51)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014.

14. Autorii excepţiei susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în forma avută înainte de modificările şi completările aduse prin legea de aprobare, prevedea la art. i, la fel ca toate legile anuale de salarizare aplicabile în anii 2011,2012, 2013 şi 2014 (ulterioare Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011), următoarele:

(1) în anul 2015, cuantumul brutal salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii

16. Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015,era prevăzută o singură excepţie de la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) în art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, cu următorul conţinut: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în anul 2015, personalul din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială beneficiază de drepturile salariale stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015.” Textul de lege criticat - art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015, a instituit o altă excepţie de la art. 1 alin. (1) şi (2) referitoare la menţinerea aceluiaşi cuantum al salariilor de bază, sporurilor şi al celorlalte elemente ale salariului ca cel din decembrie 2014. De asemenea, tot prin Legea nr. 71/2015 sau prin reglementări ulterioare legiuitorul a mai instituit şi alte excepţii de la regula menţinerii aceluiaşi cuantum al salariilor de bază, sporurilor şi al celorlalte elemente ale salariului ca cel din decembrie 2014, după cum urmează:

- art. 1 alin. (52) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 (introdus prin art. I pct. *1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2015 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi pentru stabilirea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 30 iunie 2015) prevede posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a stabili o creştere salariată pentru personalul angajat în instituţiile publice locale de până la 12%, cu îndeplinirea cumulativă a două condiţii;

- art. 1 alin. (54) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2015 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 şi pentru completarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată îh Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 30 iunie 2015) prevede că „salarizarea funcţiilor de secretar general adjunct şi de director general în cadrul Consiliului Concurenţei se stabileşte la nivelul de salarizare aferent funcţiei de director al direcţiilor cu atribuţii în aplicarea prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

- art. 1 alin. (55) şi (56) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 prevăd, prin excepţie de la art. 1 alin. (1) şi (2), că, începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, precum şi cuantumul sporurilor şi al celorlalte elemente ale salariului brut al acestui personal se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015;

- art. 1 alin. (6) prevede că „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în anul 2015, personalul din cadrul structurii cu rol de autoritate de management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, personalul Agenţiei pentru Finanţarea investiţiilor Rurale şi funcţionarii publici din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură beneficiază de drepturile salariate stabilite conform art. VII alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 70/2014, cu modificările ulterioare, şi art. 16 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, cu modificările ulterioare”;

- art. 1 alin. (7) prevede că „începând cu data de 1 ianuarie 2015, prin derogare de la alin. (1), salarizarea personalului din structurile cu rol de organisme intermediare pentru Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice, Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, Programul operaţional Mediu şi Programul operaţional pentru Pescuit/Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime se stabileşte la nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, cu excepţia agenţiilor pentru dezvoltare regională

- art. 1 alin. (71) prevede că „Prin derogare de la alin. (1), de drepturile prevăzute la alin. (7) beneficiază şi personalul autorităţii competente pentru acreditarea agenţiilor de plăţi şi a organismului de coordonare, personalul Direcţiei pentru coordonarea agenţiilor de plăţi - organism de coordonare, personalul din cadrul structurilor care îndeplinesc prin delegare funcţii de gestionare şi implementare a asistenţei financiare nerambursabile pentru Programul operaţional pentru pescuit/Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, personalul agenţiei de plată pentru Programul operaţional pentru pescuit şi personalul structurii de control ex-post din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.”;

- art. 1 alin. (11) prevede că „Prin derogare de la prevederile alin. (2), personalul care îşi desfăşoară activitatea în centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidenţiale pentru persoane cu afecţiuni neuropsihiatrice nou-în fiinţate sau reorganizate după anul 2009 beneficiază de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în mod similar cu personalul din centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidenţiale pentru persoane cu afecţiuni neuropsihiatrice care în luna decembrie 2014 a beneficiat de acest spor, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. “,

- art. 11 şi art. 2 prevăd creşteri salariale pentru personalul prevăzut în anexa nr. I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie”, capitolul II - Unităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „învăţământ”, anexa nr. IV - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură”, anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Diplomaţie”, anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie”, anexa nr. VII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională” şi anexa nr. VIII - Reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului, respectiv pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

17. Analizând din punct de vedere sistematic conţinutul normativ al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Curtea observă că alin. (1) şi (2) instituite regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi cuantum al salariilor de bază, sporurilor şi al celorlalte elemente ale salariului personalului plătit din fonduri publice ca cel din decembrie 2014, iar art. 1 alin. (5), (51), (52), (54), (55), (56), (6), (7), (71) şi alin. (11) prevăd excepţii de la această regulă. Cu privire la aceste excepţii, Curtea reţine că acestea se referă la anumite categorii profesionale pentru care legiuitorul a considerat oportună acordarea de creşteri salariale, fiind instituite în considerarea statutului acestora, având aşadar o justificare obiectivă şi rezonabilă, deoarece legiuitorul are libertatea de a reglementa atât salarizarea în sistemul public, cât şi creşteri salariale pentru o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, evident cu respectarea prevederilor Constituţiei.

18. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui” (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Totodată, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (ase vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

19. Ţinând cont de această jurisprudenţă, Curtea constată, pe de-o parte, că legiuitorul este liber să stabilească reguli şi excepţii referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar, pe de ală parte, că personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi nu este în aceeaşi situaţie juridică cu celălalt personal plătit din fonduri publice.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doru Barbu şi alţii în Dosarul nr. 1 068/98/2015 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea unor modificări şi completări în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a constatării unor suprafeţe de teren în minus după finalizarea lucrărilor tehnice de cadastru şi intabularea în cartea funciară.

Art. 2. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a constatării unor suprafeţe de teren în plus după finalizarea lucrărilor tehnice de cadastru şi intabularea în cartea funciară,

Art. 3. - Se aprobă actualizarea adreselor unde sunt plasate bunurile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 3, ca urmare a adăugării cărţilor funciare aferente după intabulare.

Art. 4. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 4, la care se modifică valorile de inventar ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a bunului din domeniul public al statului aflat în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 5, ca urmare a reevaluării acestuia conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a dezmembrării acestuia pentru constituirea unui imobil nou în urma reorganizărilor efectuate la nivel funcţional şi administrativ în cadrul instituţiei militare.

Art. 6. - Se aprobă înscrierea unor bunuri în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public ai statului aflate îh administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 6, ca urmare a constituirii unor imobile noi, prin dezmembrarea din alte bunuri aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, sau în urma reorganizărilor efectuate la nivel funcţional şi administrativ.

Art. 7. - Ministerul Apărării Naţionale îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi împreună cu Ministerul Finanţelor Publice va opera modificarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8. - Anexele nr. 1-6*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul apărării naţionale,

Mihnea Ioan Motoc

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 22 iunie 2016.

Nr. 450.


*) Anexele nr. 1-6 nu se publică, fiind clasificate potrivit legii.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind desemnarea organismului de inspecţie a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor de uz profesional şi responsabilităţile acestuia

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 1.452 din 5 mai 2016 al Autorităţii Naţionale Fitosanitare,

având în vedere prevederile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României, aprobată prin Legea nr. 63/2013,

luând în considerare art. 5 alin. (1) lit. c) şi cc) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2015 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Fitosanitare,

în temeiul art. 3 lit. u) şi al art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se desemnează Autoritatea Naţională Fitosanitară, prin oficiile fitosanitare judeţene, entităţi aflate în structura sa, ca organism naţional care efectuează inspecţia echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor de uz profesional, denumit în continuare organism de inspecţie.

(2) Autoritatea Naţională Fitosanitară înfiinţează şi organizează centre de inspecţie şi calibrare a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor, denumite în continuare centre de inspecţie, la nivel de compartiment, în cadrul oficiilor fitosanitare judeţene.

(3) Responsabilităţile organismului de inspecţie sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Autoritatea Naţională Fitosanitară organizează licitaţia publică pentru achiziţionarea echipamentelor de testare şi calibrare a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor, precum şi a centrelor mobile de inspecţie (autoturism/autoutilitară cu destinaţie specială şi echipamente mobile de testare şi calibrare a echipamentelor de aplicare), potrivit legislaţiei în vigoare, în vederea dotării centrelor de inspecţie.

Art. 3. - În vederea dezvoltării şi implementării sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor, denumite în continuare echipamente de aplicare, Autoritatea Naţională Fitosanitară poate semna protocoale de colaborare cu instituţii de cercetare-dezvoltare şi de învăţământ superior din domeniul agricol, precum şi cu alte instituţii şi organisme cu atribuţii în domeniul de reglementare al prezentului ordin.

Art. 4. - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale alocă sumele necesare pentru dezvoltarea şi implementarea sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare la nivel naţional şi local.

Art. 5 - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, nr. 1.463/2014 privind desemnarea organismului de inspecţie a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor şi responsabilităţile acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 17 octombrie 2014, se abrogă.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

 

Bucureşti, 1 iunie 2016.

Nr. 820.

 

ANEXĂ

 

RESPONSABILITĂŢILE ORGANISMULUI DE INSPECŢIE

 

A. Autoritatea Naţională Fitosanitară:

1. iniţiază şi implementează, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. c) şi lit. cc)din Hotărârea Guvernului nr. 43/2015 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Fitosanitare, actele normative care reglementează, pe teritoriul României, inspecţia echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor: definiţia echipamentelor de aplicare se regăseşte la art. 3 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României, aprobată prin Legea nr. 63/2013;

2. elaborează proceduri şi instrucţiuni pentru dezvoltarea, gestionarea şi implementarea unitară a sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare la nivelul tuturor centrelor de inspecţie, potrivit legislaţiei şi standardelor tehnice în vigoare;

3. coordonează procesul de organizare şi implementare a sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare la nivel naţional şi local;

4. stabileşte atribuţiile personalului din cadrul acestora, în termen de 60 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial al României;

5. asigură, în baza art. 3 din ordin, pregătirea şi perfecţionarea personalului din cadrul centrelor de inspecţie cu privire la modalitatea de testare şi calibrare a echipamentelor de aplicare în ceea ce priveşte pregătirea, utilizarea, întreţinerea şi calibrarea echipamentelor de aplicare;

6. elaborează un plan de control şi monitorizare pentru implementarea optimă a sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare, pe baza unui calendar de activităţi

specifice operaţiunilor de inspecţie, în termen de 90 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial al României;

7. monitorizează performanţa schemelor de inspecţie şi certificare implementate de fiecare centru de inspecţie şi formulează recomandări specifice pentru îmbunătăţirea activităţilor în cadrul procesului de implementare a sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare;

8. asigură dezvoltarea unor baze de date pentru inventarierea echipamentelor de aplicare existente în teritoriu şi care vor face obiectul inspecţiei, şi pentru înregistrarea tuturor informaţiilor specifice privind implementarea şi monitorizarea sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare;

9. asigură dotarea centrelor de inspecţie cu echipamente de testare şi calibrare a echipamentelor de aplicare, respectiv cu centre mobile de inspecţie a echipamentelor de aplicare;

10. asigură dezvoltarea unei pagini de internet dedicate sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare;

11. Întocmeşte un raport anual cu privire la implementarea sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare, pe baza informaţiilor primite din partea fiecărui centru de inspecţie, pe care îl prezintă conducerii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi grupului de lucru constituit în baza prevederilor pct. 13;

12. participă la procesul de standardizare naţională în domeniul său de competenţă;

13. organizează o reuniune anuală privind evaluarea implementării sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare, la care vor participa coordonatorii centrelor de inspecţie şi reprezentanţii instituţiilor şi organismelor cu atribuţii în domeniul de reglementare al ordinului;

14. asigură coordonarea implementării proiectelor specifice în domeniu, cu finanţare de la bugetul de stat sau din fonduri externe;

15. organizează, împreună cu centrele de inspecţie şi camerele agricole judeţene, campanii de informare şi conştientizare cu privire la cerinţele şi beneficiile implementării sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare.

B. Oficiul fitosanitar:

1. asigură condiţiile necesare pentru crearea infrastructurii şi a logisticii necesare pentru dezvoltarea centrelor de inspecţie;

2. coordonează activitatea centrelor de inspecţie;

3. asigură implementarea sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare la nivel local;

4. propune echipa de experţi (minimum două persoane) în vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii de inspecţie în funcţie de complexitatea activităţilor identificate la nivelul fiecărui centru de inspecţie, respectiv de numărul de echipamente de aplicare inventariate la nivelul judeţului;

5. eliberează certificatul de inspecţie şi talonul aferent operaţiunii de inspecţie şi calibrare a echipamentelor de aplicare în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea inspecţiei. Modelul certificatului de inspecţie şi al talonului sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele responsabilităţi ale organismului de inspecţie.

C. Centrul de inspecţie:

1. este coordonat de o persoană din cadrul oficiului fitosanitar, desemnată de conducerea Autorităţii Naţionale Fitosanitare, la propunerea coordonatorului oficiului fitosanitar judeţean, responsabil cu organizarea şi coordonarea inspecţiei echipamentelor de aplicare la nivelul centrului de inspecţie;

2. asigură evaluarea şi certificarea conformităţii echipamentelor de aplicare, în principal cu prevederile anexei nr. 2 la Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acţiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor, respectiv ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, precum şi cu normele, procedurile, instrucţiunile, legislaţia şi standardele tehnice în domeniu;

3. propune spre avizare coordonatorului oficiului fitosanitar certificatul de inspecţie şi un talon adeziv care se aplică pe fiecare echipament de aplicare în cazul în care echipamentul îndeplineşte condiţiile de funcţionare;

4. Întocmeşte un raport anual de inspecţie pentru echipamentele de aplicare testate şi calibrate, pe care îl transmite Autorităţii Naţionale Fitosanitare în ultima decadă a lunii ianuarie, pentru anul anterior;

5. Înregistrează informaţiile privind implementarea sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare într-un registru unitar la nivel naţional, document care va fi elaborat în format electronic şi pe hârtie;

6. asigură respectarea secretului profesional/confidenţialităţii asupra tuturor informaţiilor furnizate de deţinătorii/proprietarii de echipamente de aplicare necesare pentru îndeplinirea sarcinilor şi a obligaţiilor specifice sistemului de inspecţie a echipamentelor de aplicare.

 

ANEXĂ

la responsabilităţile organismului de inspecţie

 

1. Certificat de inspecţie (Echipamente de aplicare în cultură mare)

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ

Oficiul Fitosanitar ................................

 

CERTIFICAT DE INSPECŢIE

privind inspecţia echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor în cultură mare

 

Data inspecţiei

 

Numele inspectorului

 

Titular

Nume

 

Adresă

 

Telefon

 

Elemente de identificare ale echipamentului inspectat:

Marca/Model

 

Seria

 

Anul fabricaţiei

 

Tipul

Purtat

Tractat

Autopropulsat

 

Preinspecţia:

Corespunde

Nu corespunde

Aspectul echipamentului

Exterior

 

 

Interior

 

 

Elemente de siguranţă

Priza de putere

 

 

Părţi în mişcare

 

 

Sistemul hidraulic

 

 

Cadrul

 

 

Elemente pliabile cu sistem de blocare

 

 

Ventilator

 

 

Concluzii:

Se continuă inspecţia.

Se opreşte inspecţia.

 

Inspecţia:

Corespunde

Nu corespunde

1. Scurgeri

Scurgeri de lichid în regim static

 

 

Scurgeri de lichid în regim dinamic (fără pulverizare)

 

 

Scurgeri de lichid în regim dinamic (cu pulverizare)

 

 

Pulverizare pe părţile componente ale maşinii/echipamentului

 

 

2. Pompa

Pulsaţii

 

 

3. Sistemul de agitare

Funcţionare

 

 

4. Rezervorul de lichid

Capac

 

 

Orificiul de umplere

 

 

Buncăr de inducţie

 

 

Compensarea presiunii

 

 

Indicatorul de nivel al lichidului în rezervor

 

 

Golirea rezervorului

 

 

Umplerea rezervorului

 

 

Existenţa dispozitivului de spălare a recipientelor produselor de protecţie a plantelor

 

 

Dispozitivul de spălare a rezervorului

 

 

5. Dispozitive de monitorizare şi control

Funcţionarea manometrului

 

 

Poziţionare (vizibil şi uşor de observat)

 

 

Scala manometrului

 

 

Diametrul manometrului

 

 

Regulatorul de presiune

 

 

6. Ţevi şi furtunuri

Stare

Existenţa unor scurgeri

 

 

7. Filtre

Prezenţă şi condiţii

 

 

Dispozitiv de izolare

 

 

8. Rampa

Stabilitate/Aliniament

 

 

Pliere

 

 

Distanţa dintre duze/orientare

 

 

Deformare verticală

 

 

Deformare orizontală

 

 

Prevenirea deteriorării duzelor

 

 

Reglarea înălţimii

 

 

Amortizare şi stabilitate

 

 

9. Duze

Similaritate

 

 

Stare funcţională

 

 

10. Calibrarea

Efectuată de către centrul de inspecţie

Da

Nu

 

 

 

Concluzii:

 

Echipament de stropit aprobat

Echipament de stropit respins

cu următoarele observaţii:

...

...

 

 

Data următoarei inspecţii: ......................................

Talon nr. ......................................

Alte informaţii: ......................................

Centrul de inspecţie: ......................................

Semnătura şi ştampila persoanei responsabile de inspecţie ......................................

Valabilitatea Certificatului de inspecţie expiră la data de: ......................................

Certificatul de inspecţie se eliberează în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 820/2016 privind desemnarea organismului de inspecţie a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor de uz profesional şi responsabilităţile acestuia şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României, aprobată prin Legea nr. 63/2013, act normativ care a transpus în legislaţia naţională Directiva 2009/128/CE.

 

Coordonator;

......................................

Oficiul Fitosanitar Judeţean

 

2. Certificat de inspecţie (Echipamente de aplicare pentru vii şi livezi)

 

MINISTERUL AGRICULTURII şi DEZVOLTĂRII RURALE

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FJTOSANITARĂ

Oficiul Fitosanitar ......................................

 

CERTIFICAT DE INSPECŢIE

privind inspecţia echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor pentru vii şt livezi

 

Data inspecţiei

 

Numele

inspectorului

 

Titular

Nume

 

Adresă

 

Telefon

 

Elemente de identificare ale echipamentului inspectat:

Marca/Model

 

Seria

 

Anul fabricaţiei

 

Tipul

Purtat Tractat

Autopropulsat

 

Preinspecţia:

Corespunde

Nu corespunde

Aspectul echipamentului

Exterior

 

 

Interior

 

 

Elemente de siguranţă

Priza de putere

 

 

Părţi în mişcare

 

 

Sistemul hidraulic

 

 

Cadrul

 

 

Elemente pliabile cu sistem de blocare

 

 

Ventilator

 

 

Concluzii:

Se continuă inspecţia.

Se opreşte inspecţia.

 

Inspecţia:

Corespunde

Nu corespunde

1. Scurgeri

Scurgeri de lichid în regim static

 

 

Scurgeri de lichid în regim dinamic (fără pulverizare)

 

 

Scurgeri de lichid în regim dinamic (cu pulverizare)

 

 

Pulverizare pe părţile componente ale maşinii/echipamentului

 

 

2. Pompa

Pulsaţii

 

 

3. Sistemul de agitare

Funcţionare

 

 

4. Rezervorul de lichid

Capac

 

 

Orificiul de umplere

 

 

Buncăr de inducţie

 

 

Compensarea presiunii

 

 

Indicatorul de nivel al lichidului în rezervor

 

 

Golirea rezervorului

 

 

Umplerea rezervorului

 

 

Existenţa dispozitivului de spălare a recipientelor produselor de protecţie a plantelor

 

 

Dispozitivul de spălare a rezervorului

 

 

5. Dispozitive de monitorizare şi control

Funcţionarea manometrului

 

 

Poziţionare (vizibile şi uşor de observat)

 

 

Scala manometrului

 

 

Diametrul manometrului

 

 

Regulatorul de presiune

 

 

6. Ţevi şi furtunuri

Stare

Existenţa unor scurgeri

 

 

7. Filtre

Prezenţă şi condiţii

 

 

Dispozitiv de izolare

 

 

8. Duze

Simetrie

 

 

Stare funcţională

 

 

Oprire individuală

 

 

Reglarea poziţiei

 

 

9. Cădere de presiune

Uniformitatea jetului

 

 

Distribuţia verticală

 

 

10. Ventilator

Deflectoarele de aer

 

 

11. Calibrarea

Efectuată de centrul de inspecţie

Da

Nu

 

Concluzii:

Echipament de stropit aprobat

Echipament de stropit respins

cu următoarele observaţii:

...

...

 

Data următoarei inspecţii: ......................................

Talon nr. ......................................

Alte informaţii: ......................................

Centrul de inspecţie: ......................................

Semnătura şi ştampila persoanei responsabile de inspecţie

Valabilitatea Certificatului de inspecţie expiră la data de: ......................................

Certificatul de inspecţie se eliberează în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 820/2016 privind desemnarea organismului de inspecţie a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor de uz profesional şi responsabilităţile acestuia şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României, aprobată prin Legea nr. 63/2013, act normativ care a transpus în legislaţia naţională Directiva 2009/128/CE.

 

Coordonator,

......................................

Oficiul Fitosanitar Judeţean

 

3. TALON

 

 

 

 

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ

 

 

Inspecţia

 

 

echipamentelor de aplicare

 

 

a produselor de protecţie a plantelor

 

 

 

 

 

Nr. .......................

 

 

 

 

 

Anul

 

 

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.