MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 358/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 358         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 10 mai 2016

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

90. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului

 

478. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

13. - Hotărâre privind numirea preşedintelui Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 108 din 25 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

169. - Decizie privind aplicarea mobilităţii domnului Ion Cristinel Rujan din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică de secretar general adjunct în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului

 

170. - Decizie privind numirea doamnei Elena Maria Gheorghiu în funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

ACTE ALE COMITETULUI INTERMINISTERIAL DE FINANŢĂRI, GARANŢII şi ASIGURĂRI

 

52. - Hotărâre pentru aprobarea Normei „Plafon de garantare IMM în numele şi în contul statului” (NI-GAR-12-II/0) l

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2015, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Partidul Noua Românie

 

LEGI ŞI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii

Palatul Parlamentului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 20 noiembrie 2008, se modifică şi se completează după cum urmează;

1. Titlul legii se modifică şi va avea următorul cuprins:

LEGE

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului, precum şi pentru reglementarea unor măsuri cu privire la administrarea imobilului «Palatul Parlamentului»“

2. La articolul 1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1, - (1) Operaţiunile legate de regularizarea sumei de 169.725.486 lei, în preţuri stabilite la nivelul anului 1989, rămasă de justificat din avansurile prevăzute la art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 372/1993 privind transmiterea obiectivului de investiţii «Casa Republicii» în administrarea Camerei Deputaţilor, acordate pentru obiectivul de investiţii «Casa Republicii», a cărui denumire a devenit «Palatul Parlamentului», se realizează de Camera Deputaţilor, cu avizul consiliului interdepartamental la nivel de demnitari, potrivit prevederilor prezentei legi.”

3. La articolul 1, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Preţurile înscrise în evidenţele titularilor de avans pe baza fişelor de magazie, balanţelor de materiale, situaţii stocuri materiale sau alte documente justificative aferente obiectivului de investiţii «Casa Republicii» la data la care s-a realizat inventarierea acestora, conform art. 3, sunt considerate preţuri la nivelul anului 1989 preluate din facturile de achiziţie.1

4. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Materialele de construcţii, echipamentele, instalaţiile şi celelalte bunuri procurate din avansurile, rest de justificat în sumă totală de 169.725.486 lei, potrivit prevederilor art. 1, existente la data la care s-a efectuat inventarierea conform art. 3, se valorifică potrivit prevederilor legale în vigoare, iar bunurile care nu pot fi valorificate se casează, potrivit legii, de către titularii de avans, respectiv de succesorii în drepturi şi obligaţii ai acestora, sub supravegherea Camerei Deputaţilor. Defalcarea pe titularii de avansuri, respectiv succesorii în drepturi şi obligaţii ai acestora, a valorii materialelor de construcţii, echipamentelor, instalaţiilor şi a celorlalte bunuri, procurate din avansurile în sumă totală de 169.725.486 lei, este prevăzută în anexa nr. 2.

(2) Sumele obţinute din valorificarea materialelor şi echipamentelor menţionate la alin. (1) se virează la bugetul de stat, după deducerea cheltuielilor ocazionate de operaţiunile de valorificare făcute de titularii de avans.”

5. La articolul 9, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Se aprobă Regulamentul de recepţie în fază unică a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora la obiectivul de investiţii «Palatul Parlamentului», prevăzut în anexa nr. 1.”

6. După articolul 11 se introduc două noi articole, articolele 12 şi 13, cu următorul cuprins:

„Art. 12. - Camera Deputaţilor şi Senatul sunt administratorii imobilului Palatul Parlamentului.

Art. 13. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.”

7. După anexă, care devine anexa nr. 1, se introduce o nouă anexă, anexa nr. 2, cu următorul cuprins:

 

ANEXA Nr. 2

 

Valoarea materialelor de construcţii, echipamentelor, instalaţiilor şi a celorlalte bunuri procurate din avansurile, rest de justificat, în sumă totală de 169.725.486 lei, defalcată pe titulari de avansuri, respectiv succesori în drepturi şi obligaţii ai acestora

 

Nr. crt.

Titular de avans, respectiv succesori în drepturi şi obligaţii ai acestora

Valoare

- lei -

1.

Societatea Comercială Instalaţii Carpaţi - S.A.

124.583.712

2.

Societatea Comercială TC Carpaţi - S.A.

36,690.270

3.

Societatea Comercială UPA Carpaţi - S.A.

1,770.533

4.

Societatea Comercială Mobest - S.A.

6.680.371

 

TOTAL

169.725.486”

 

Art. II. - (1) Preluarea în administrare de către Camera Deputaţilor a spaţiilor din imobilul Palatul Parlamentului aflate în administrarea altor instituţii/autorităţi, altele decât spaţiile aflate în administrarea Senatului, se face prin protocol de predare-preluare în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, va fi modificată şi completată corespunzător, la iniţiativa Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României. republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 6 mai 2016.

Nr. 90.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 mai 2016.

Nr. 478.

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind numirea preşedintelui Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune

 

În temeiul art. 19 şi al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Doamna Irina Radu se numeşte în funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, pentru o perioadă de 4 ani, începând cu data de 10 mai 2016, până la finalizarea mandatului actualului Consiliu de administraţie.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comună din 10 mai 2016, cu respectarea prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 19 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 13.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 108

din 25 februarie 2016

referitoare la excepta de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, excepţie ridicată de Societatea „Electrocarbon” - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 2.039/54/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unui act administrativ fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.601D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, legea reglementând exclusiv pentru perioada ulterioară intrării sale în vigoare, şi nici dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituţie, norma constituţională consacrând posibilitatea legiuitorului de a institui, prin lege, conţinutul şi limitele acestui drept.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 8 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.039/54/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Excepţia a fost ridicată de Societatea „Electrocarbon” - S.A. din Slatina într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unui act administrativ fiscal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că supremaţia legii prevăzută de Constituţie la art. 1 alin. (5) se traduce prin necesitatea unui cadru legislativ stabil, precis şi previzibil, care să permită subiecţilor de drept să determine ce norme legale li se vor aplica şi care va fi efectul respectivelor norme, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Prin Legea nr. 220/2008, legiuitorul a urmărit crearea cadrului legal necesar pentru instituirea unui sistem durabil de promovare a producţiei de energie din surse regenerabile, sistem menit să funcţioneze pe o perioadă de peste 20 de ani şi ale cărui premise le constituie stabilitatea şi previzibilitatea legislaţiei în domeniu. Or, dacă Legea nr. 220/2008 în forma anterioară modificării prevedea cote obligatorii anuale fixe privind energia electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi până în anul 2020, ceea ce conferea normei legale un nivel de previzibilitate foarte ridicat, ca urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 23/2014, previzibilitatea cifrelor exacte a fost înlocuită cu un sistem în care revine Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei obligaţia de a determina nivelul cotelor obligatorii anuale, ceea ce presupune un înalt grad de imprevizibilitate.

6. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate încalcă şi principiul neretroactivităţii legii civile, întrucât producătorii de energie din surse regenerabile acreditaţi pentru a beneficia de schema de sprijin prevăzută de Legea nr. 220/2008, în forma anterioară modificării, au dobândit un drept la valorificarea certificatelor verzi în condiţiile cotelor stipulate de lege, drept dobândit la momentul şi ca urmare a investiţiilor efectuate în capacităţile de producţie de energie din surse regenerabile pentru care au obţinut acreditare şi care nu poate fi suprimat sau modificat printr-o lege ulterioară. Astfel, producătorii de energie din surse regenerabile, care la data modificării Legii nr. 220/2008 erau acreditaţi pentru a beneficia de sistemul de sprijin prin certificate verzi, au dobândit dreptul la certificate verzi cu un anumit conţinut determinat şi de cotele obligatorii prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, drepturile producătorilor deja acreditaţi sunt drepturi câştigate şi nu pot face obiectul unei modificări, întrucât aceasta ar echivala cu retroactivitatea legii, astfel că modificările aduse schemei de sprijin îi pot viza doar pe noii beneficiari ai acesteia, respectiv producătorii care vor obţine acreditarea după intrarea în vigoare a noii reglementări.

7. De asemenea, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, autorul excepţiei invocă şi prevederile art. 44 din Constituţie, care consacră garantarea proprietăţii private. Dreptul la valorificarea certificatelor verzi în condiţiile cotelor obligatorii fixe, stipulate de lege, se circumscrie noţiunii de „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, aşa cum aceasta a fost definită în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, această noţiune trebuie extinsă la situaţii în care apar puse în discuţie anumite interese economice ale unui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, care pot să se prezinte sub forma unor speranţe legitime la obţinerea unor indemnizări sau asupra acelor valori patrimoniale care dau subiectului de drept cel puţin o „speranţă legitimă” de a obţine „folosinţa efectivă” a unui drept de proprietate. Or, dreptul la un anumit nivel de valorificare a certificatelor verzi deţinute are un evident caracter patrimonial, întrucât nivelul numărului de certificate verzi necesare pe piaţă pentru acoperirea cererii determină valoarea certificatelor verzi şi, implicit, nivelul veniturilor obţinute din vânzarea lor. Acesta reprezintă mai mult decât o „speranţă legitimă” în condiţiile în care legea prevedea expres cotele anuale obligatorii pe baza cărora se determină numărul de certificate verzi de pe piaţă. Aşa fiind, apare ca evident că acest drept al producătorilor de energie electrică reprezintă un drept de proprietate, protejat de art. 44 din Constituţie, a cărui însăşi existenţă a fost suprimată, pentru intervalul 2014-2020, ca urmare a modificării Legii nr. 220/2008.

8. Mai mult, dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 încalcă dreptul de proprietate al producătorilor de energie din surse regenerabile asupra certificatelor verzi şi din perspectiva posibilităţii de valorificare a acestora. Întrucât orice modificare adusă cotelor obligatorii are un impact direct asupra numărului de certificate verzi ce vor putea fi efectiv valorificate de către titularii acestora, dispoziţiile criticate limitează dreptul titularului de a dispune de bunul său. Restrângerea exerciţiului dreptului nu respectă prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât nu este impusă de una dintre situaţiile enumerate de norma constituţională şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat măsura. Dimpotrivă, promovarea producerii de energie din surse regenerabile este de natură să aducă beneficii cetăţenilor atât din perspectiva reducerii nivelului de poluare a mediului înconjurător, cât şi din perspectiva reducerii preţului la energie electrică. Măsura restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate poate fi dispusă doar daca este necesară într-o societate democratică, ceea ce presupune caracterul excepţional şi temporar al unei astfel de măsuri. Or, în prezenta cauză, ingerinţa asupra dreptului operează pe toată durata de existenţă a lui (certificatele verzi au o valabilitate de 12 luni), iar scopul său îl constituie pretinsa reducere a preţului energiei electrice pentru consumatori, care, la o analiză complexă, nu poate fi verificată ca fiind îndeplinită.

9. În fine, autorul excepţiei mai reţine în motivarea criticilor sale şi încălcarea obligaţiei statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie. Prin intermediul dispoziţiilor criticate sunt puternic afectate investiţiile producătorilor de energie din surse regenerabile, cu consecinţa descurajării unor atare investiţii, ceea ce determină un efect contrar celor stipulate prin norma constituţională invocată.

10. Pentru toate aceste argumente, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea criticilor formulate şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. III alin, (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013.

11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal observă că textele de lege cu privire la care a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate au fost invocate de pârâtă în cadrul apărărilor de fond, astfel încât expunerea opiniei instanţei cu privire la temeinicia excepţiei poate fi interpretată ca echivalând cu o antepronunţare. Prin urmare, instanţa apreciază că este ţinută să respecte obligaţia legală de a nu se pronunţa asupra unor aspecte de drept deduse judecăţii anterior acordării cuvântului asupra dezbaterilor pe fondul cauzei şi rămânerii în pronunţare.

12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Guvernul a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/6.339/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 161 din 8 ianuarie 2016, în care se apreciază că excepţia având ca obiect dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie este neîntemeiată.

14. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu prevederile art. 44 din Constituţie, Guvernul arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile constituţionale menţionate garantează şi ocrotesc în mod egal dreptul de proprietate, indiferent de titular, însă exercitarea dreptului de proprietate poate fi supusă unor anumite limite, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua. Faptul că Legea nr. 23/2014 stabileşte nivelul cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie nu reprezintă o limitare a dreptului de proprietate contrară Constituţiei.

15. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece prevederile criticate dispun numai pentru perioada ce urmează intrării lor în vigoare, sens în care se menţionează faptul că Legea nr. 23/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, astfel că produce efecte juridice după acest moment. În sensul celor arătate. Guvernul face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

16. În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a textelor de lege criticate, din perspectiva unor prevederi ale Legii nr. 24/2000, Guvernul invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi arată că respectarea legii este o obligaţie ce revine fiecărui subiect de drept, indiferent de tipul actului normativ ce instituie regulile sociale cărora subiectul de drept trebuie să se conformeze.

17. Referitor la criticile de neconstituţionalitate întemeiate pe art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, în punctul de vedere transmis, se apreciază că incidenţa normei constituţionale se materializează în alte acte normative, precum Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind fondul pentru mediu, iar nu în materia dedusă judecăţii în speţa de faţă.

18. În fine, Guvernul consideră că, în cauză, nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate de către autorul excepţiei, ci este vorba de o problemă strict de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de către instanţa de judecată.

19. Preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, prevederi care au următorul conţinut:

- Art. I: „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57 din 4 iunie 2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 7 iunie 2013, cu următoarele modificări şi completări: [...]

3. La articolul I, după punctul 1 se introduc trei noi puncte, punctele 11-13, cu următorul cuprins:

„11. La articolul 3 alineatul (8), litera b) se abrogă.

12. La articolul 4, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(4) Cotele anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru perioada 2010-2013 sunt următoarele: 2010-8,3%; 2011 - 10%; 2012 - 12%; 2013-14%.»

13. La articolul 4, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (41) şi (42), cu următorul cuprins:

«(41) începând cu anul 2014, ANRE monitorizează anual cotele anuale realizate de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi şi, în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final, estimează, publică pe site-ui propriu şi informează Guvernul până la data de 30 iunie a anului curent asupra nivelului cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru anul următor.

(42) Pentru perioada 2015-2020, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, se stabileşte anual şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia de către ANRE.»“;

- Art. III alin. (1): „Prin excepţie de la prevederile art. 4 alin. (41) şi (42) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei calculează, pentru anul 2014, cota de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, o publică pe site-ul propriu în maximum 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, informează Guvernul asupra nivelului acesteia şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, până cel târziu la data de 31 martie 2014.”

22. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 referitor la garantarea proprietăţii private, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, precum şi în art. 135 alin. (2) lit. e) care stabileşte obligaţia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul critică dispoziţiile din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, dispoziţii introduse prin Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, care prevăd obligaţia Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, începând cu anul 2014, de a monitoriza cotele anuale realizate de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, de a estima, publica pe site-ul propriu şi de a informa Guvernul asupra nivelului cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru anul următor, pe de o parte, respectiv faptul că cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, se stabileşte anual şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia de către A.N.R.E., pe de altă parte. De asemenea sunt criticate pentru neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale care vizează procedura de calcul pentru anul 2014, anul în curs la data adoptării legii, a cotei de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi.

24. Conform definiţiei prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 220/2008, certificatul verde este titlul cu valabilitate de 16 luni care atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantităţi de energie electrică şi reprezintă unul din mijloacele de susţinere şi promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, precum energia hidraulică utilizată în centrale cu o putere instalată de cel mult 10 MW, energia eoliană, energia solară, energia geotermală, biomasa, biolichidele, biogazul, gazul de fermentare a deşeurilor sau gazul de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate.

25. Sistemul de promovare prin certificate verzi constituie un mecanism care promovează utilizarea energiei din surse regenerabile prin reducerea costurilor acestei energii, prin creşterea preţului la care aceasta poate fi vândută sau prin mărirea, prin intermediul unor obligaţii referitoare la energia regenerabilă sau în alt mod, a cantităţii achiziţionate de acest tip de energie. Potrivit legislaţiei în vigoare, acest sistem de promovare presupune un sistem de cote obligatorii combinat cu tranzacţionarea certificatelor verzi.

26. Conform legislaţiei aplicabile, un operator economic care deţine centrale electrice ce utilizează surse regenerabile de energie obţine dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prevăzut de lege prin acreditarea acordată de A.N.R.E. Cu alte cuvinte, producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie nu devin titulari ai unor certificate verzi, ope legis, Ci în urma parcurgerii unei proceduri legale, declanşată de formularea unei solicitări exprese şi finalizată cu acreditarea emisă de autoritatea competentă. Producătorii primesc gratuit, pentru fiecare unitate de energie electrică livrată în reţea (1 MWh), un număr de certificate verzi, conform legii. Valoarea certificatelor verzi reprezintă un câştig suplimentar primit de producători pentru „energia curată” pe care o livrează în reţele, preţul energiei electrice fiind determinat pe piaţa de energie electrică.

27. Sistemul de cote obligatorii constituie un mecanism de promovare a producerii de energie electrică din surse regenerabile de energie, prin achiziţia de către furnizori a unui număr de certificate verzi corespunzător cotelor obligatorii de energie electrică produsă din aceste surse. Astfel, furnizorilor de electricitate le este impusă prin lege obligaţia de a cumpăra certificate verzi de la producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie.

28. Tranzacţionarea certificatelor verzi se realizează pe piaţa de certificate verzi, care este o piaţă concurenţială, separată de piaţa de energie electrică. Schema de sprijin sub formă de certificate verzi presupune ca beneficiarii săi (producătorii de energie) să poată obţine venituri, prin vânzarea acestora pe piaţa certificatelor verzi către furnizori. Vânzarea de certificate verzi către furnizori le aduce venituri suplimentare pentru a acoperi costurile mai mari legate de utilizarea surselor regenerabile de energie. Astfel, un producător de energie din surse alternative câştigă bani atât din vânzarea electricităţii pe care o produce, cât şi din comercializarea certificatelor verzi, pe care furnizorii de energie electrică sunt obligaţi să le cumpere, ca formă de subvenţionare a energiei regenerabile.

29. Piaţa certificatelor verzi are două componente, astfel că producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie şi furnizorii de energie au posibilitatea de a tranzacţiona pe două căi: piaţa centralizată a certificatelor verzi sau piaţa contractelor bilaterale a certificatelor verzi. Aceste pieţe fac parte din sistemul de promovare, însă sunt separate şi funcţionează independent. Preţul certificatelor verzi variază într-un interval cuprins între un preţ minim şi un preţ maxim, stabilit prin hotărârea Guvernului. Preţul minim este impus pentru protecţia producătorilor, iar preţul maxim pentru protecţia consumatorilor. Energia electrică se tranzacţionează separat de certificatele verzi.

30. Cadrul de tranzacţionare a certificatelor verzi pe piaţa centralizată a certificatelor verzi este asigurat de Societatea „Operatorul Pieţei de Energie Electrică - OPCOM” - S A, ca operator al pieţei de energie electrică, conform reglementărilor A.N.R.E., persoană juridică cu atribuţii în administrarea pieţei. Valoarea de tranzacţionare a certificatelor este preţul de închidere al pieţei, stabilit la punctul de intersecţie dintre curbele cererii şi ofertei de certificate verzi. Preţul de închidere trebuie să se situeze într-un interval definit de limitele legale minime şi maxime. Preţul, precum şi părţile contractuale la tranzacţii sunt stabilite de OPCOM, însă tranzacţiile financiare sunt efectuate direct între participanţi (producători şi furnizori), fără niciun transfer financiar prin intermediul administratorului pieţei.

31. Pe piaţa contractelor bilaterale de certificate verzi participanţii sunt liberi să se angajeze în tranzacţii bilaterale cu certificate verzi. Pe această piaţă se încheie contracte de vânzare-cumpărare de certificate verzi între participanţi, la preţuri negociate, pe durate determinate.

32. În concluzie, statul pune la dispoziţia producătorilor de energie electrică din surse regenerabile, certificate verzi, în mod gratuit. Respectivii producători trebuie să dovedească faptul că au produs o anumită cantitate de energie electrică din surse regenerabile şi, astfel, primesc în schimb o cantitate corespunzătoare de certificate verzi. Schema de sprijin încurajează beneficiarii să devină mai competitivi, întrucât aceştia trebuie să vândă energia electrică produsă, pe piaţa de energie, şi să vândă certificatele verzi acordate în cadrul schemei, pe una din pieţele de certificate verzi. Prin urmare, beneficiarii trebuie să îşi stabilească strategiile de licitaţie pe două pieţe separate în scopul de a genera venituri, această situaţie stimulând concurenţa pe piaţa energiei electrice, cu impact pozitiv asupra consumatorilor.

33. Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, a creat cadrul legislativ pentru utilizarea eficientă a surselor de energie regenerabilă şi a altor surse de energie neconvenţională şi pentru integrarea acestor resurse în sistemul electroenergetic naţional.

34. La nivelul dreptului european, la data de 23 aprilie 2009, a fost adoptată Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 140 din 5 iunie 2009. Directiva a fost transpusă în legislaţia internă prin Legea nr. 139/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 9 iulie 2010. Prin această lege s-a majorat numărul certificatelor verzi acordate producătorilor de energie electrică provenită din surse regenerabile.

35. Modificarea legislativă operată prin Legea nr. 139/2010, precum şi intenţia autorităţilor române de a modifica prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului (act normativ care se va materializa ulterior în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 19 octombrie 2011) au fost notificate Comisiei Europene şi autorizate de către aceasta în 7 iulie 2011 prin Decizia Comisiei Europene nr. 4.938/2011 privind Ajutorul de stat SA. 33134 (2011/N) - România - „Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie”,

36. În ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 107 alin, (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sistemului de certificate verzi, Comisia a considerat că obligaţia impusă de autorităţile române (A.N.R.E.) furnizorilor de energie de a demonstra A.N.R.E. că au achiziţionat numărul necesar de certificate verzi generează venituri suplimentare pentru producătorii de energie din surse de energie regenerabilei, întrucât aceştia vând certificatele verzi furnizorilor pe piaţa bilaterală şi pe cea centralizată. Prin urmare, măsura notificată conferă un avantaj acestor entităţi.

37. În urma analizei efectuate, Comisia a concluzionat că, în situaţia notificată, nu este necesar să se decidă în mod definitiv cu privire la existenţa unui ajutor în sensul art. 107 alin. (1), deoarece, chiar dacă ar fi vorba de un ajutor de stat, măsura este compatibilă cu piaţa internă. Prin urmare, Comisia a constatat schema de ajutor este compatibilă cu prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi a decis să nu ridice obiecţii la măsura notificată. Prin aceeaşi decizie, Comisia a reamintit autorităţilor române că, în conformitate cu art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, orice plan de refinanţare sau modificare a respectivei scheme trebuie să fie notificat Comisiei.

38. Ulterior, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 23 iulie 2012.

39. În conformitate cu prevederile Deciziei Comisiei Europene nr. 4.938/2011, autorităţile române şi-au asumat obligaţia monitorizării costurilor şi veniturilor producătorilor beneficiari ai schemei de sprijin în vederea diminuării supracompensării (depăşirea ratei interne de rentabilitate pe tehnologie cu mai mult de 10%), dacă este cazul, pentru ca schema să nu conducă la un avantaj competitiv necuvenit. Prin Raportul cu privire la analiza de supracompensare emis de A.N.R.E. la data de 29 martie 2013 pe baza monitorizării anului 2012, s-a constatat că există o supracompensare de 0,5 certificate verzi în cazul energiei eoliene, 3 certificate verzi pentru energia solară şi 0,7 pentru energia hidro.

40. Prin urmare, Guvernul adoptă Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2013. Potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă, pentru adoptarea actului normativ, legiuitorul a avut în vedere sistarea efectului de creştere necontrolată a preţurilor la clienţii finali de energie electrică, ce poate atrage blocarea investiţiilor în domeniul producerii energiei electrice din surse regenerabile şi, implicit, inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 220/2008, republicată. Printre măsurile adoptate de Guvern se regăsesc următoarele: limitarea acreditării centralelor/grupurilor electrice pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, reducerea numărului de certificate verzi pentru unele centrale/grupuri electrice, amânarea temporară începând cu 1 iulie 2013 a acordării unui număr de certificate verzi, tranzacţionarea de o manieră transparentă, direct între producători şi furnizori, a certificatelor verzi, neaplicarea sistemului de promovare pentru situaţia în care energia electrică este produsă în centrale electrice situate pe terenuri care, la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, erau în circuitul agricol.

41. Legea nr. 23/2014 preia, cu modificări şi completări, măsurile adoptate prin actul normativ al Guvernului. Principala modificare vizează eliminarea din lege a cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru perioada 2014-2020, corelativ cu reglementarea obligaţiei Guvernului de a stabili, prin hotărâre, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, cotă anuală comunicată de A.N.R.E. şi calculată în funcţie de gradul de realizare a Obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final.

42. Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în scopul stimulării creşterii producţiei de energie regenerabilă şi atingerii obiectivului impus la nivelul Uniunii Europene de creştere cu 20% până în 2020 a resurselor regenerabile de energie, prin Legea nr. 220/2008 s-au adoptat unele dispoziţii de natură să asigure investitorilor români şi străini un sprijin pentru promovarea activităţilor economice în acest domeniu. Între facilităţile acordate potrivit legii se regăseşte acordarea cu titlu gratuit de certificate verzi, care, în urma valorificării pe piaţa centralizată sau pe piaţa bilaterală, are scopul de a asigura obţinerea unor venituri suplimentare producătorilor de energie din surse regenerabile.

43. Curtea reţine că adoptarea acestei legi nu echivalează cu încheierea unui contract între statul român şi potenţialii investitori români sau străini şi nici nu garantează în favoarea acestora un drept de proprietate asupra unei anumite valori a certificatelor verzi atribuite, ci doar creează cadrul legislativ care, ţinând seama de imperativele dreptului la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, să le ofere investitorilor un climat atrăgător de afaceri.

44. Ceea ce este important de menţionat, constituind premisa controlului de constituţionalitate în prezenta cauză, este faptul că legea nouă nu aduce nicio modificare sub aspectul modalităţii de implementare a sistemului de promovare care păstrează în continuare cele două componente: sistemul de cote obligatorii şi tranzacţionarea certificatelor verzi. Ceea ce modifică noua reglementare este modalitatea de stabilire a cotelor anuale obligatorii. Dacă vechea lege prevedea în chiar conţinutul său cuantumul cotei, actuala reglementare Stabileşte că acesta poate varia în funcţie de anumite criterii, instituind un mecanism suficient de elastic care să permită o adaptare dinamică la condiţiile existente pe piaţă. Modificarea a fost justificată în Expunerea de motive ce însoţeşte legea, unde s-a arătat că efectul de creştere necontrolată a preţurilor la consumatorii finali de energie electrică, premisele depăşirii capacităţilor de racordare şi de echilibrare a sistemului energetic naţional, impactul negativ asupra competitivităţii sectorului industrial, precum şi creşterile de preţuri la energie ca efect al liberalizării pieţei impun luarea de măsuri pentru menţinerea predictibilităţii cadrului legislativ privind promovarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie. În lipsa unei intervenţii a legiuitorului este afectată siguranţa în funcţionare a sistemului energetic naţional şi se depăşeşte bugetul anual estimat la implementarea schemei de sprijin. În acelaşi document se apreciază că legislaţia de promovare iniţială a fost defectuoasă, deoarece nu a prevăzut mecanisme suficient de elastice pentru adaptarea dinamică, nu a prevăzut limitarea unor efecte negative asupra economiei globale şi a constituit premisele unor speculaţii investiţionale.

45. Măsurile propuse privind limitarea subvenţiilor acordate pentru energiile regenerabile au ca scop creşterea pragului de suportabilitate a consumatorilor finali (casnici sau industriali), ţinând seama de impactul puternic pe care îl are liberalizarea pieţei energiei electrice, impact care poate determina consecinţe economice şi sociale negative ireversibile.

46. Pe de altă parte, măsurile reglementate diminuează şi clivajul creat sub aspectul politicii de concurenţă loială între producătorii de energie electrică din surse regenerabile şi cei de energie electrică din alte surse (combustibil fosil), care sunt nevoiţi să facă eforturi mari de investiţii pentru retehnologizarea capacităţilor proprii în vederea alinierii la cerinţele şi standardele de mediu promovate la nivelul Uniunii Europene.

47. Astfel, Curtea reţine că noua lege introduce obligaţia A N.R E. de a reglementa, cu aprobarea Guvernului, prii cote anuale cantitatea de energie electrică din surse regenerabile care se va prelua în Sistemul Electroenergetic Naţional, cu beneficiul sistemului de promovare prin certificate verzi, pe baza unor contracte încheiate cu producătorii de energie electrică din surse regenerabile. Tranzacţionarea certificatelor verzi se realizează, în continuare, pe piaţa de certificate verzi, care este o piaţă concurenţială, separată de piaţa de energie electrică. Deşi legea stabileşte un preţ minim al certificatului verde, Curtea constată că nici vechea reglementare nu garanta şi nici actuala schemă de sprijin nu garantează un venit minim pentru beneficiarii săi. Mai mult, prin Decizia Comisiei Europene nr. 2.886 din 4 mai 2015 - Ajutor de stat SA. 37177 (2015/NN)- România - Modificări ale schemei de sprijin pentru promovarea energiei electrice din surse regenerabile prin certificate verzi, rectificată prin Decizia nr. 5.149 din 28 iulie 2015, Comisia Europeană a autorizat modificările aduse schemei, inclusiv cele aduse prin Legea nr. 23/2014, la paragraful 79 prevăzându-se expres că, „contrar celor afirmate de unii dintre reclamanţi şi unele părţi terţe, sistemul de sprijin prin certificate verzi din România, astfel cum a fost aprobat de Comisie, nu prevedea venituri minime garantate pentru beneficiari şi niciun cumpărător de ultimă instanţă (a se vedea, în special, punctul 25 şi nota de subsol 12 din Decizia Comisiei) “. Aşa fiind, Curtea constată că, prin aplicarea schemei de sprijin, în patrimoniul beneficiarilor nu s-a născut un drept de proprietate privată asupra unui venit minim (bun), ci, aşa cum s-a arătat în prealabil, legea acordă o facilitate investitorilor, sub forma unor venituri suplimentare celor realizate din vânzarea energiei produse, de natură să compenseze costurile generate de investiţiile efectuate pentru implementarea tehnologiilor necesare producerii de energie electrică din surse regenerabile.

48. Împrejurarea că în urma activităţii de monitorizare, la 6 ani de la data adoptării sistemului de promovare, autorităţile române au constatat că schema de sprijin prevăzută de lege a generat o supracompensare (a fost depăşită rata internă de rentabilitate pe tehnologie cu mai mult de 10%), a îndreptăţit intervenţia legiuitorului în adoptarea unei reglementări care să preîntâmpine transformarea ajutorului iniţial într-un avantaj competitiv necuvenit Dispoziţiile criticate nu prevăd eliminarea facilităţilor acordate investitorilor, ci doar reglementarea obligaţiei Guvernului de a stabili, prin hotărâre, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, cotă anuală comunicată de A.N.R.E. Potrivit noilor norme, cota anuală nu este fixă, prestabilită, ci variază de la an la an, fiind calculată în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional ş\ de impactul la consumatorul final, pe baza unor criterii economice clare şi previzibile, adaptate pieţei astfel reglementate.

49. Curtea reţine drept o certitudine faptul că numărul de certificate verzi necesare pe piaţă într-un anumit an este direct proporţional cu nivelul cotei anuale obligatorii, astfel că orice modificare a acesteia produce un efect asupra numărului de certificate verzi ce vor putea fi valorificate de beneficiarii acestora, respectiv de producătorii de energie electrică din surse regenerabile. Însă, în măsura în care autorităţile cu competenţe de monitorizare în domeniu au constatat o supracompensare a acestor costuri, coroborată cu dezvoltarea susţinută a capacităţilor instalate, pe de o parte, şi cu problemele de suportabilitate a preţului energiei din partea consumatorilor finali, pe de altă parte, opţiunea legiuitorului român de a adapta schema de sprijin la noile realităţi sociale şi economice sub aspectul reevaluării cuantumului cotei anuale obligatorii de energie electrică apare ca fiind nu doar justificată, ci şi necesară şi oportună. O atare modificare nu produce însă nicio consecinţă asupra valabilităţii certificatelor verzi deja emise, valorificarea acestora urmând a se realiza în concordanţa cu dispoziţiile legii.

50. Din acest punct de vedere, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aplicarea imediată a prevederilor legale criticate nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii, potrivit căruia orice act normativ acţionează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice născute după acest moment. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

51. În susţinerea argumentelor de respingere a criticilor de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine ca precedent jurisprudenţial Decizia nr. 130 din 1 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 8 mai 2003, prilej cu care Curtea a statuat că „Faptul că dispoziţiile criticate prevăd încetarea aplicabilităţii acestor facilităţi nu poate avea, în consecinţă, semnificaţia rezilierii unui contract şi, cu atât mai puţin, al încălcării dreptului de proprietate ori a drepturilor de creanţă ale investitorilor, ci modificarea cadrului legislativ în raport cu conjunctura economică. Măsura nu este de natură să prejudicieze investitorii străini, aceştia aflându-se, în continuare, în situaţia de a-şi desfăşura activitatea în condiţiile obişnuite ale economiei de piaţă, fără facilităţile care constituiau discriminări pozitive în raport cu ceilalţi participanţi la circuitul economic.”

52. Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile legale nu afectează dreptul de proprietate al beneficiarilor schemei de sprijin şi nici nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, sistemul de promovare urmând a fi aplicabil, sub aspectul cuantumului cotei anuale obligatorii stabilit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea A.N.R.E., doar pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor operate prin Legea nr. 23/2014.

53. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea apreciază că este neîntemeiată, întrucât normele modificatoare respectă condiţiile de calitate inerente unui text de lege, conţinutul lor fiind suficient de clar, precis şi previzibil, astfel încât se pot determina neechivoc drepturile şi obligaţiile destinatarilor legii.

54. Pe de alta parte, în măsura în care, în prezent, România şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin cu privire la îndeplinirea ţintelor naţionale orientative, acestea fiind depăşite faţă de ţinta de producţie a energiei electrice din surse regenerabile prevăzută la nivelul anului 2020, iar susţinerea prin sistemul de promovare prin certificate verzi a investiţiilor noi în proiecte de producere a acestui tip de energie conduce la costuri suplimentare în factura consumatorului final, Curtea consideră că, prin modificările operate, legiuitorul nu şi-a încălcat obligaţia de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, fiind menţinute oportunităţi favorabile de investiţii pentru mediul de afaceri în domeniul energiei.

55. Întrucât nu a fost reţinută restrângerea exerciţiului niciunui drept şi niciunei libertăţi fundamentale, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

56, Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea „Electrocarbon” - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 2.039/54/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale art. III alin, (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apei Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind aplicarea mobilităţii domnului Ion Cristinel Rujan din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică de secretar general adjunct în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

având În vedere prevederile art. 27 alin. (1) lit. a), ale art. 30 lit. a), precum şi ale art. 33 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnului Ion Cristinel Rujan i se aplică mobilitatea din funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului în funcţia publică de secretar general adjunct în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 169.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Elena Maria Gheorghiu în funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

În temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Elena Maria Gheorghiu se numeşte în funcţia de consilier de stat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 170.

 

ACTE ALE COMITETULUI INTERMINISTERIAL DE FINANŢĂRI, GARANŢII SI ASIGURĂRI

 

COMITETUL INTERMINISTERIAL DE FINANŢĂRI, GARANŢII ŞI ASIGURĂRI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normei „Plafon de garantare IMM în numele şi în contul statului”

(NI-GAR-12-II/0)

 

În baza Hotărârii Guvernului nr. 534/2007 privind înfiinţarea, atribuţiile, competenţele şi modul de funcţionare ale Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări şi reglementarea operaţiunilor de finanţare, garantare şi asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. În numele şi în contul statului, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în analiză propunerea de aprobare a Normei „Plafon de garantare IMM în numele şi în contul statului” (NI-GAR-12-11/0) şi ţinând seama de:

- Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., republicată;

- Nota de aprobare nr. 194 din 20 aprilie 2016 şi Avizul de transmitere nr. 195 din 20 aprilie 2016 întocmite de Banca de Export-Import a României EximBank - S.A.,

Comitetul Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări, întrunit în şedinţa din ziua de 28 aprilie 2016, h o t ă r ă ş t e:

Art. 1. - Se aprobă Norma „Plafon de garantare IMM în numele şi în contul statului” (NI-GAR-12-II/0), în forma prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - La intrarea în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări nr. 13/2016 pentru aprobarea Normei „Plafon de garantare IMM în numele şi în contul statului” (NI-GAR-12-1/0), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 9 martie 2016.

 

Preşedintele Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări,

Enache Jiru

 

Bucureşti, 28 aprilie 2016.

Nr. 52.

 

ANEXĂ

 

NORMA

„Plafon de garantare IMM în numele şi în contul statului” (NI-GAR-12-II/0)

 

Prezenta normă a fost elaborată în conformitate cu Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., republicată, şi cu Hotărârea Guvernului nr. 534/2007 privind înfiinţarea, atribuţiile, competenţele şi modul de funcţionare ale Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări şi reglementarea operaţiunilor de finanţare, garantare şi asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. În numele şi în contul statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

 

 

 

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta normă instituie o schemă de garantare destinată să asigure susţinerea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Art. 2. - În baza prezentei scheme de garantare, Banca de Export-Import a României EXIMBANK-S.A. pune la dispoziţia băncilor finanţatoare facilităţi de tip plafon de garantare, în cadrul cărora garantează, în numele şi în contul statului, creditele ce urmează a fi acordate IMM-urilor pentru realizarea investiţiilor sau pentru susţinerea activităţii curente.

Art. 3. - (1) Sursa de realizare a acestor operaţiuni este, potrivit art. 10 lit. a) din Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK-

S.A., republicată, „Fondul pentru garanţii de export, pentru garantarea creditelor pentru bunuri şi servicii destinate exportului, a creditelor cumpărător şi a investiţiilor româneşti în străinătate, precum şi a activităţilor de dezvoltare a infrastructurii, a utilităţilor de interes public, dezvoltare regională, susţinere a activităţii de cercetare-dezvoltare, protecţia mediului înconjurător, ocupare şi formare a personalului, susţinere şi dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a tranzacţiilor internaţionale”, denumit în continuare Fondul.

(2) Valoarea fondului alocat produsului „Plafon de garantare IMM” se stabileşte anual, prin hotărâre a Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări (denumit în continuare C./.FG.A).

Art. 4. - Prezenta schemă de garantare este elaborată cu respectarea prevederilor Comunicării Comisiei Europene cu privire la aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub forma de garanţii, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C, nr. 155 din 20 iunie 2008, şi respectă condiţiile care exclud existenţa ajutorului de stat, respectiv:

a) IMM-ul nu se află în dificultate în conformitate cu prevederile Comunicării Comisiei - Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate1;

1 Publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C, nr. 249 din 31 iulie 2014.

b) gradul de acoperire oferit de garanţie poate fi determinat în mod corespunzător în momentul acordării acesteia, respectiv garanţia se referă la operaţiuni de finanţare/garantare specifice, are o valoare maximă determinată şi o durată limitată;

c) garanţia nu acoperă mai mult de 80% din valoarea creditului;

d) valoarea garanţiei se reduce pro-rata pe măsura îndeplinirii obligaţiilor de plată ale IMM faţă de bancă;

e) condiţiile de acordare a garanţiilor în cadrul schemei se bazează pe evaluarea riscurilor generate de operaţiune, astfel încât comisioanele plătite de IMM asigură autofinanţarea schemei. Din acest punct de vedere, schema de garantare va fi analizată cel puţin o dată pe an;

f) comisioanele plătite de IMM acoperă atât riscurile normale ce rezultă din acordarea garanţiilor, costurile administrative ale schemei, cât şi finanţarea anuală a capitalului;

g) în cadrul schemei sunt stabiliţi termenii şi condiţiile de acordare a garanţiilor.

 

CAPITOLUL II

Definiţii

 

Art. 5. - În sensul prezentei norme următorii termeni se definesc după cum urmează:

a) Plafon de garantare IMM (plafon) - suma maximă pusă la dispoziţia unei bănci, în cadrul căreia EximBank garantează, în numele şi în contul statului, creditele acordate de aceasta IMM-urilor, prin includerea de garanţii individuale în plafon, cu respectarea termenilor şi condiţiilor Acordului de plafon de garantare IMM;

b) Acord de plafon de garantare IMM (Acord) - contractul încheiat între EximBank şi bancă, în cadrul căruia se stabilesc termenii şi condiţiile de acordare şi derulare a Plafonului de garantare IMM, precum şi ale garanţiilor individuale incluse în plafon;

c) ordonator - persoană juridică de drept privat, înfiinţată în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care beneficiază de un credit acordat de către beneficiar şi pentru care se solicită includerea garanţiei individuale în Plafonul de garantare IMM;

d) beneficiar - instituţie de credit (denumită în continuare bancă sau beneficiar) care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(i) îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României şi efectuează operaţiuni de creditare în conformitate cu legislaţia aplicabilă;

(ii) acordă credite IMM-urilor cu respectarea prevederilor reglementărilor sale interne aplicabile şi a celor privind cunoaşterea clientelei;

(iii) încheie cu EximBank Acordul de plafon de garantare IMM;

e) garant - Banca de Export-Import a României EximBank - S.A., în calitate de garant în numele şi în contul statului;

f) credit - facilitate cash (finanţare) sau non-cash (scrisoare de garanţie bancară), în lei acordată de bancă; în noţiunea de credit nu se includ plafoanele de facilităţi (plafon de scrisori de garanţie bancară, plafon multiprodus, alte tipuri de plafoane);

g) garanţie individuală - angajamentul irevocabil şi necondiţionat, materializat într-o Scrisoare de garanţie, prin care garantul se obligă să plătească beneficiarului valoarea de executare a garanţiei;

h) procent garantat - partea din credit (principal) care este acoperită de o garanţie individuală, exprimată în valoare procentuală; procentul garantat este de maximum 80% (în cazul creditelor de investiţii) sau de maximum 70% (în cazul creditelor

pentru susţinerea activităţii curente, inclusiv pentru scrisori de garanţie bancară);

i) valoarea garanţiei individuale - valoarea menţionată în Scrisoarea de garanţie, al cărei nivel este determinat prin aplicarea procentului garantat la valoarea creditului;

Dobânzile curente, restante sau capitalizate, comisioanele şi spezele bancare aferente contractului de credit, precum şi costurile aferente garanţiei individuale nu sunt incluse în valoarea garanţiei;

j) risc de credit - riscul de pierdere datorat neîndeplinirii de către ordonator a obligaţiilor contractuale faţă de bancă şi este reprezentat de trecerea integrală a creditului la restanţă;

k) prima de garantare - costul garanţiei individuale, suportat de către ordonator, care include comisionul de garantare şi comisionul de administrare;

l) valoarea de executare a garanţiei individuale - suma ce urmează a fi plătită de către EximBank beneficiarului în cazul producerii riscului de credit determinată prin aplicarea procentului garantat la soldul creditului (principalului) restant;

m) valoarea netă a sumelor recuperate - sume recuperate

fie de beneficiar, fie de EximBank, prin executarea silită a garanţiilor creditului, din care se deduc cheltuielile ocazionate de recuperarea creanţei.

 

CAPITOLUL III

Plafonul de garantare IMM

 

III.1. Caracteristici ale Plafonului de garantare IMM

Art. 6. - La solicitarea băncilor, EximBank poate acorda plafoane de garantare IMM, în cadrul cărora garantează, în numele şi în contul statului, creditele acordate de acestea IMM-urilor, prin includerea de garanţii individuale în plafon.

Art. 7. - (1) Valoarea plafonului acordat unei bănci nu va depăşi 20% din valoarea fondului stabilită conform art. 3 alin. (2) din prezenta normă.

(2) Banca poate solicita EximBank diminuarea valorii plafonului acordat sau majorarea acestuia, cu încadrare în valoarea menţionată la alin. (1).

(3) Plafonul se acordă în lei.

Art. 8. - Plafonul funcţionează revolving, astfel că valoarea disponibilului din plafon:

a) se diminuează cu valoarea garanţiilor individuale incluse în plafon;

b) se reîntregeşte:

- cu valoarea garanţiilor individuale pentru care, la expirarea perioadei de garantare, EximBank nu a primit notificarea privind producerea riscului de credit;

- pe măsura diminuării pro-rata a valorii garanţiilor individuale incluse în plafon, ca urmare a rambursării ratelor de credit;

- cu valoarea garanţiilor individuale rămase fără obiect, ca urmare a notificării primite de la beneficiar în acest sens, însoţită de originalul Scrisorii de garanţie;

c) nu se reîntregeşte cu valoarea garanţiilor individuale:

- pentru care EximBank a primit cereri de executare, indiferent dacă au fost îndeplinite sau nu condiţiile de plată;

- excluse din plafon ca urmare a neplăţii primei de garantare sau ca urmare a cesionării de către beneficiar a garanţiei individuale fără acordul expres al EximBank.

III.2. Acordarea Plafonului de garantare IMM

Art. 9. - (1) Băncile pot solicita EximBank acordarea de plafoane de garantare, prin completarea şi transmiterea Aplicaţiei de plafon de garantare IMM.

(2) EximBank analizează solicitarea conform reglementărilor proprii, având dreptul să solicite băncii informaţii sau documente suplimentare în situaţia în care informaţiile disponibile nu sunt suficiente pentru evaluarea riscurilor sau pentru stabilirea condiţiilor de acordare a plafonului.

Art. 10. - În cazul unui istoric al relaţiei EximBank cu banca, în ceea ce priveşte acordarea de garanţii în numele şi în contul statului, în cadrul analizei se va lua în considerare şi comportamentul acesteia în relaţia cu EximBank (garanţii executate, modul de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute în convenţii, aplicarea de sancţiuni pecuniare etc.).

Art. 11. - (1) în funcţie de rezultatele analizei, EximBank poate propune spre aprobare C.I.F.G.A. acordarea plafonului şi încheierea cu banca a Acordului de plafon de garantare IMM.

(2) Plafonul alocat unei bănci se revizuieşte anual, dacă prin Acord nu se stabileşte altă frecvenţă de revizuire.

Art. 12. - (1) Acordul se încheie pe perioadă nedeterminată şi poate înceta prin denunţare unilaterală, în orice moment, cu un preaviz de 30 de zile calendaristice, sau prin reziliere în cazul încălcării culpabile de către părţi a obligaţiilor asumate.

(2) Indiferent de motivul încetării, părţile rămân răspunzătoare pentru obligaţiile asumate aferente garanţiilor individuale incluse în plafon şi aflate în derulare în cadrul Acordului.

 

CAPITOLUL IV

Utilizarea Plafonului de garantare IMM.

Garanţiile individuale

 

IV.1. Caracteristici ale garanţiilor individuale

Art. 13. Utilizarea plafonului se face de către bancă, prin notificarea EximBank privind includerea în plafon a fiecărei garanţii individuale, în conformitate cu termenii şi condiţiile Acordului încheiat cu EximBank.

Art. 14. - Garanţia individuală acoperă parţial riscul de credit aferent creditelor în lei acordate IMM-urilor pentru realizarea investiţiilor sau pentru susţinerea activităţii curente.

Art. 15. - (1) Pot fi incluse în plafon garanţii individuale numai în completarea garanţiilor colaterale constituite de IMM la creditul acordat de bancă.

(2) Creditul acordat de bancă trebuie să fie acoperit cu garanţii, conform normelor sale de creditare, dar nu mai puţin de 100%, reprezentate de:

- garanţii constituite de IMM de minimum 20% în cazul creditelor de investiţii sau de minimum 30% în cazul creditelor pentru activitate curentă (inclusiv în cazul scrisorilor de garanţie bancară);

- garanţia individuală EximBank de maximum 80% în cazul creditelor de investiţii, respectiv maximum 70%, în cazul creditelor pentru activitate curentă (inclusiv în cazul scrisorilor de garanţie bancară).

Art. 16. - (1) Garanţia individuală este irevocabilă, necondiţionată, directă şi expresă.

(2) Garanţia individuală se acordă în lei.

Art. 17. - (1) Valoarea unei garanţii individuale acordate unui IMM în cadrul plafonului aprobat unei bănci este de maximum 1,5 milioane lei.

(2) Expunerea pe un singur IMM, reprezentată de garanţii individuale în cadrul unui plafon acordat de EximBank unei bănci, nu va depăşi 1,5 milioane lei.

(3) Un IMM poate beneficia de garanţii individuale în cadrul unui plafon, pentru creditele contractate doar cu o singură bancă.

Art. 18. - Valoarea garanţiei individuale se reduce pro-rata pe măsura rambursării creditului garantat.

Art. 19. - (1) în cazul garanţiilor individuale incluse în plafon pentru finanţări, perioada de garantare nu poate depăşi durata creditului.

(2) în cazul garanţiilor individuale incluse în plafon pentru scrisori de garanţie bancară, perioada de garantare nu poate depăşi perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară, la care se adaugă durata creditului rezultat din executarea scrisorii, care poate fi de maximum 30 de zile calendaristice.

Art. 20. - Garanţia individuală intră în vigoare la data emiterii şi expiră automat şi în totalitate, fiind exclusă din plafon:

a) în cazul neplăţii de către beneficiar a primei de garantare, la termenele şi în condiţiile prevăzute în Scrisoarea de garanţie;

b) în cazul în care beneficiarul nu a transmis notificarea privind producerea riscului de credit, la termenele şi în condiţiile prevăzute în Scrisoarea de garanţie;

c) la data plăţii valorii de executare a garanţiei individuale de către EximBank;

d) la data primirii originalului Scrisorii de garanţie, însoţită de notificarea din partea beneficiarului referitoare la renunţarea la garanţia individuală;

e) la data luării la cunoştinţă de către EximBank a cesionării de către beneficiar a garanţiei individuale fără acordul expres al EximBank, conform prevederilor din Acord.

IV.2. Criterii de eligibilitate pentru includerea în plafon a garanţiilor Individuale

Art. 21. - Pentru includerea unei garanţii individuale în plafon, ordonatorul trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele criterii de eligibilitate:

1. se încadrează în categoria IMM, conform Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare;

2. prezintă cel puţin două situaţii financiare depuse şi înregistrate la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice şi balanţele de verificare aferente;

3. nu se află în dificultate, conform Comunicării Comisiei - Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate, respectiv nu se află în niciuna din următoarele situaţii:

a) mai mult de jumătate din capitalul social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate (în cazul SA, SRL, SCA) sau mai mult de jumătate din capitalul propriu a dispărut din cauza pierderilor acumulate (în cazul SNC - societăţi în nume colectiv, SCS - societăţi în comandită simplă);

b) face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă sau îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia naţională pentru iniţierea unei proceduri colective de insolvenţă la cererea creditorilor săi.

În cazul IMM-urilor înfiinţate cu cel mult trei ani în urmă, se verifică doar condiţia de la lit. b);

4. nu se află în procedură de executare silită, închidere operaţională, dizolvare, lichidare sau administrare specială;

5. nu face obiectul niciunei cereri adresate Instanţelor judecătoreşti competente de deschidere a procedurii de concordat preventiv sau de insolvenţă, la iniţiativa acesteia, ori la solicitarea vreunui terţ creditor;

6. se încadrează în categoria de performanţă financiară A, B sau C, conform sistemului de evaluare a performanţei financiare a clienţilor, pus la dispoziţia băncilor de către EximBank;

7. prezintă un grad de îndatorare de maximum 80% conform celui mai recent bilanţ semestrial/anual depus;

8. a înregistrat rezultat pozitiv din exploatare şi rezultat net pozitiv, conform celui mai recent bilanţ semestrial/anual depus;

9. nu figurează cu incidente majore cu cecuri şi bilete la ordin în ultimele 12 luni în baza de date a CIP;

10. prezintă serviciul datoriei de tip A în ultimele 6 luni (ratele de credit sunt plătite la scadenţă sau cu o întârziere de maximum 15 zile inclusiv), conform consultării CRC;

11. nu înregistrează datorii restante la bugetul de stat; în cazul în care din certificatul fiscal rezultă sume restante, ordonatorul trebuie să prezinte dovada achitării acestora până la data Notificării de includere a garanţiei individuale în plafon;

12. nu se află în litigiu cu EximBank;

13. nu se află în litigiu, în calitate de pârât, cu Ministerul Finanţelor Publice.

Art. 22. - Pentru includerea unei garanţii individuale în plafon, creditul trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele criterii de eligibilitate:

1. creditul este aprobat ulterior datei de intrare în vigoare a Acordului.

Pot fi incluse în plafon garanţii individuale şi pentru linii de credit prelungite, în cazul în care, la data prelungirii, se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) creditul este garantat printr-o altă schemă de garantare EximBank în numele şi în contul statului;

b) ordonatorul şi creditul îndeplinesc toate celelalte criterii de eligibilitate pentru includerea în plafon, conform subcapitolului IV.2 din prezenta normă;

2. creditul este acordat pentru investiţii sau activitate curentă;

3. durata creditului este de:

a) maximum 5 ani, în cazul creditelor pentru proiecte de investiţii,

b) maximum 12 luni, în cazul creditelor pentru activitate curentă;

c) maximum 24 de luni în cazul scrisorilor de garanţie bancară;

4. la data transmiterii Notificării către EximBank, garanţiile colaterale la credit, în completarea cărora se emite garanţia individuală:

a) sunt constituite în proporţie de minimum 20% sau minimum 30%, fiind îndeplinite formalităţile legale de publicitate, iar ipotecile sunt de prim rang;

b) nu au ca obiect stocuri sau creanţe;

5. este constituită în favoarea beneficiarului ipotecă mobiliară pe toate conturile curente deschise de ordonator la beneficiar;

6. ordonatorul a prezentat beneficiarului:

- fideiusiune din partea asociatului unic sau acţionarilor/ asociaţilor majoritari ce deţin minimum 51% din capitalul social, în cazul creditelor de investiţii, sau

- bilete la ordin în alb, fără protest, emise de IMM şi avalizate de către asociatul unic sau de către acţionarii/asociaţii majoritari ce deţin minimum 51% din capitalul social sau fideiusiune, din partea asociatului unic sau acţionarilor/ asociaţilor majoritari ce deţin minimum 51% din capitalul social, în cazul Creditelor pentru activitate curentă (inclusiv scrisori de garanţie bancară);

7. contractul de credit şi contractele accesorii acestuia conţin clauze privind calitatea EximBank de co-creditor al ordonatorului ca efect al subrogaţiei în drepturile beneficiarului şi principiul împărţirii proporţionale a riscului de credit între beneficiar şi EximBank;

9. creditul nu are ca obiect:

- refinanţări ale creditelor aflate în derulare la alte bănci;

- refinanţări ale creditelor aflate în derulare în portofoliul beneficiarului;

- exportul de mărfuri cuprinse în lista mărfurilor de export care nu pot beneficia de instrumentele de susţinere a comerţului exterior derulate prin EximBank2;

- exportul realizat către filiale ale societăţii-mamă exportatoare sau operatori economici asociaţi. Prin excepţie, garanţia se poate acorda în cazul în care exportul se face către un cumpărător extern din afara grupului, prin intermediul filialei sau al operatorilor economici asociaţi;

- producţia şi comerţul produselor din alcool şi tutun;

- activităţi de natura jocurilor de noroc;

- tranzacţii şi dezvoltări imobiliare (construirea/ achiziţionarea de bunuri imobile în scopul vânzării/închirierii).

Art. 23. - (1) Banca va notifica EximBank includerea unei garanţii individuale în plafon, numai dacă, în urma verificării de către bancă, atât ordonatorul, cât şi creditul îndeplinesc cumulativ criteriile de eligibilitate prevăzute în prezentul capitol.

(2) Banca verifică îndeplinirea criteriilor de eligibilitate conform Fişei de eligibilitate, anexă la Notificarea de includere/modificare a garanţiei individuale în plafon.

IV.3. Includerea garanţiilor individuale în plafon

Art. 24. - În baza solicitării ordonatorului, după aprobarea creditului şi încheierea contractului de credit şi a contractelor de garanţii accesorii, banca transmite EximBank Notificarea de includere a garanţiei individuale în Plafonul de garantare IMM (denumită în continuare Notificare) care cuprinde declaraţia pe propria răspundere conform căreia banca a verificat îndeplinirea criteriilor de eligibilitate menţionate la subcap. IV.2 din prezenta normă şi care sunt prezentate în Fişa de eligibilitate anexată la Notificare.

Art. 25. - În baza informaţiilor din Notificare şi în urma verificărilor efectuate, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data primirii Notificării, EximBank emite şi transmite beneficiarului Scrisoarea de garanţie, care prevede caracteristicile garanţiei incluse în plafon, termene şi condiţii de plată a primei de garantare, angajamentul EximBank de a plăti valoarea de executare a garanţiei în cazul producerii riscului de credit în cadrul perioadei de garantare.

Art. 26. - (1) în scopul modificării valorii şi/sau duratei garanţiei individuale, ca urmare a modificării condiţiilor iniţiale de acordare a creditului, beneficiarul va transmite EximBank Notificarea de modificare a garanţiei individuale în plafonul de garantare IMM.

(2) în cazul majorării valorii garanţiei individuale, Notificarea va cuprinde declaraţia pe propria răspundere conform căreia banca a verificat îndeplinirea criteriilor de eligibilitate menţionate la subcap. IV.2 din prezenta normă şi prevăzute în Acord, conform Fişei de eligibilitate anexată la Notificare.

(3) în cazul prelungirii valabilităţii garanţiei individuale, Notificarea cuprinde declaraţia pe propria răspundere conform căreia banca a verificat îndeplinirea criteriului de eligibilitate privind încadrarea ordonatorului în categoria IMM, la data analizei solicitării de prelungire a creditului, conform Fişei de eligibilitate anexată la Notificare.

(4) Modificările vor fi incluse într-un Addendum la Scrisoarea de garanţie, transmis băncii în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data primirii Notificării.

Art. 27. - (1) Garanţiile individuale la creditele pentru activitate curentă şi scrisori de garanţie bancară incluse în plafon pot fi prelungite cu noi perioade, care nu pot depăşi duratele maxime prevăzute la art. 22 pct. 3.

(2) Garanţiile individuale pentru credite de investiţii incluse în plafon pot fi prelungite cu noi perioade, care cumulate nu pot depăşi 5 ani.

Art. 28. - Pe parcursul perioadei de garantare, garanţiile colaterale la credit, de minimum 20% sau de minimum 30%, în completarea cărora s-a emis garanţia individuală, nu pot fi înlocuite cu stocuri sau creanţe.

 

CAPITOLUL V

Prima de garantare

 

Art. 29. - (1) Pentru fiecare garanţie individuală inclusă în plafon ordonatorul va plăti o primă de garantare calculată în lei.

(2) Componentele primei de garantare sunt:

a) comisionul de garantare, al cărui nivel se stabileşte în funcţie de durata creditului garantat, procentul de garantare şi categoria de performanţă financiară a ordonatorului;

b) comisionul de administrare.

Art. 30. - (1) Nivelul primei de garantare este stabilit prin hotărâre C.I.F.G.A. şi poate fi modificat cu ocazia analizei schemei de garantare, conform prevederilor art. 4 lit. e) din prezenta normă.

2 Lista în vigoare la data aprobării prezentai norme este prevăzută în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 2.298/2004 privind stabilirea perioadei da fabricaţie a produselor cu adu lung de fabricaţie şi a valorii contractelor de export aferente acestora.

(2) EximBank va comunica beneficiarului noul nivel al primei de garantare cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data intrării în vigoare, acesta urmând a se aplica garanţiilor individuale ce se vor include în plafoane sau care vor fi prelungite după această dată.

Art. 31. - Modalitatea de calcul şi plată a primei de garantare este prevăzută în cadrul Acordului.

Art. 32. - (1) Prima de garantare se plăteşte de către beneficiar şi se recuperează de acesta de la ordonator.

(2) în acest sens, contractul de credit va conţine clauze exprese privind obligaţia IMM-ului de a plăti băncii prima de garantare aferentă garanţiei individuale incluse în plafon.

Art. 33. - Pentru orice garanţie individuală inclusă în plafon, neplata primei de garantare sau a oricărei tranşe de primă la termenele şi în condiţiile stabilite în Scrisoarea de garanţie atrage expirarea automată şi în totalitate a garanţiei individuale şi excluderea acesteia din plafon.

Art. 34. - Pentru nerespectarea anumitor clauze ale Acordului EximBank percepe beneficiarului sancţiuni pecuniare.

 

CAPITOLUL VI

Administrarea şi monitorizarea Plafonului de garantare IMM

 

Art. 35. - Administrarea şi monitorizarea plafonului se realizează de EximBank în baza evidenţei proprii privind derularea plafonului alocat fiecărei bănci şi a informaţiilor furnizate de beneficiari, referitoare la garanţiile individuale incluse în plafon.

Art. 36. - (1) Banca va furniza lunar EximBank, la termenele şi în condiţiile prevăzute în Acord, un raport privind atât situaţia garanţiilor individuale în cadrul plafonului, cât şi a creditului garantat.

(2) Raportul va cuprinde orice modificare a contractului de credit, contractelor accesorii sau a mixului de garanţii la credit.

Art. 37. - Pe parcursul derulării Acordului, EximBank poate suspenda includerea garanţiilor individuale în plafon, în cazul atingerii nivelului maxim al ratei de default pe plafon prevăzut în Acord.

 

CAPITOLUL VII

Executarea garanţiilor individuale şi împărţirea riscului

 

VI1.1. Notificarea producerii riscului de credit şi solicitarea executării garanţiei individuale

Art. 38. - (1 j Beneficiarul este îndreptăţit la executarea unei garanţii individuale în cadrul plafonului, numai dacă riscul de credit s-a produs în cadrul perioadei de garantare.

(2) în acest sens, beneficiarul va transmite EximBank o notificare privind trecerea integrală a creditului la restanţă, menţionând valoarea creditului restant (principalul) şi data trecerii la restanţă, în condiţiile prevăzute în Scrisoarea de garanţie.

Art. 39. - (1) Beneficiarul poate transmite EximBank Cererea de executare a garanţiei individuale în cadrul Plafonului de garantare IMM (denumită în continuare Cerere de executare) oricând după producerea riscului de credit, dar nu mai târziu de maximum 30 de zile calendaristice de la data expirării perioadei de garantare.

(2) Cererea de executare va fi însoţită de documentele menţionate în Lista de documente, ca parte integrantă a Cererii de executare.

(3) Orice modificare/completare a Cererii de executare şi a documentaţiei care o însoţeşte se va putea realiza de către beneficiar în cadrul termenului prevăzut la alin. (1).

Art. 40. - Cererea de executare se consideră conformă dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) beneficiarul a transmis notificarea privind producerea riscului de credit în termenul şi în condiţiile prevăzute în Scrisoarea de garanţie;

b) beneficiarul a transmis la EximBank Cererea de executare în original, completă la termenele şi în condiţiile prevăzute în Scrisoarea de garanţie;

c) semnăturile care apar pe Cererea de executare transmisă EximBank aparţin persoanelor autorizate să reprezinte beneficiarul.

VII.2. Plata garanţiei individuale

Art. 41. - EximBank va efectua plata garanţiei individuale în favoarea beneficiarului numai dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) cererea de executare este conformă;

b) criteriile de eligibilitate aferente ordonatorului au fost îndeplinite conform Fişei de eligibilitate anexă la Notificare, transmisă de beneficiar pentru includerea şi, după caz, majorarea şi/sau prelungirea garanţiei individuale în plafon;

c) criteriile de eligibilitate aferente creditului au fost îndeplinite conform Fişei de eligibilitate anexă la Notificare;

d) pe parcursul perioadei de garantare, garanţiile colaterale la credit, de minimum 20% sau minimum 30% în completarea cărora s-a emis garanţia individuală, nu au fost înlocuite cu stocuri sau creanţe;

e) beneficiarul a formulat în termenul legal declaraţia de creanţă, în cazul insolvenţei ordonatorului.

Art. 42. - (1) în situaţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 41. plata garanţiei se face de către EximBank în maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii Cererii de executare şi a documentaţiei complete.

(2) Beneficiarul va plăti EximBank contravaloarea spezelor bancare şi a comisioanelor de transfer intervenite în cazul plăţii valorii de executare a garanţiei, acestea fiind recuperate de la ordonator.

(3) în acest sens, contractul de credit va conţine clauze exprese privind obligaţia IMM-ului de a plăti băncii contravaloarea spezelor bancare şi comisioanelor de transfer intervenite în cazul plăţii valorii de executare a garanţiei.

Art. 43. - (1) Beneficiarul este obligat să informeze EximBank cu privire la orice sumă recuperată din executarea garanţiilor creditului, indiferent dacă recuperarea s-a produs înainte sau ulterior plăţii în executare a garanţiei EximBank.

(2) Beneficiarul va utiliza suma reprezentând valoarea de executare a garanţiei EximBank pentru a acoperi soldul creditului (principalul).

VII.3. Împărţirea riscului

Art. 44, - (1) Beneficiarul şi EximBank suportă proporţional, corespunzător procentului de risc asumat de fiecare parte, pierderile survenite ca urmare a producerii riscului de credit.

(2) Valoarea netă a oricărei sume recuperate fie de beneficiar, fie de EximBank, din executarea garanţiilor creditului, va fi împărţită între aceştia, proporţional cu participarea fiecăruia la risc.

Art. 45. - (1) După plata valorii de executare a garanţiei, EximBank va lua toate măsurile necesare pentru recuperarea sumelor plătite din fondul statului, atât împotriva ordonatorului, cât şi împotriva oricărei alte persoane asupra căreia acesta şi-a transferat obligaţiile.

(2) Recuperarea prin executare silită se efectuează prin corpul executorilor fiscali al EximBank, conform dispoziţiilor legale privitoare la colectarea creanţelor fiscale.

 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

 

Art. 46. - În scopul aplicării prezentei norme, EximBank emite proceduri, care se supun aprobării C.I.F.G.A.

Art. 47. - Ori de câte ori actele normative la care se face referire în normă vor fi modificate, completate sau abrogate, trimiterile respective se vor înţelege ca fiind făcute la forma modificată sau completată a actului normativ respectiv ori la actul normativ care a înlocuit actul abrogat.

 

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

CUANTUMUL TOTAL

al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2015, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Partidul Noua Românie

 

1. Situaţia cuantumului total al donaţiilor primite în anul 2015 de Partidul Noua Românie

 

Partidul Noua Românie

Sediul: strada Răscoala 1907 nr. 9, bl. 15, sc. 3, ap. 40, sectorul 2, Bucureşti

 

Nr. crt.

Partidul Noua Românie

Cuantumul total al donaţiilor primite în luna septembrie

Cuantumul total al donaţiilor primite în luna octombrie

Cuantumul total al donaţiilor primite în luna noiembrie

Cuantumul total al donaţiilor primite în luna decembrie

1.

PNR

200 lei

412 lei

0 lei

620 lei

 

Cuantumul total

1.232 lei

 

 

Preşedinte Partidul Noua Românie

Popescu Sebastian Constantin

 

 

Semnătura

 

 

 

 

2. Situaţia cuantumului total al cotizaţiilor primite în anul 2015 de Partidul Noua Românie

 

Partidul Noua Românie

Sediul: strada Răscoala 1907 nr. 9, bl. 15, sc. 3, ap. 40, sectorul 2, Bucureşti

 

Nr. crt.

Partidul Noua Românie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna septembrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna octombrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna noiembrie

Cuantumul total ai cotizaţiilor primite în luna decembrie

1.

PNR

954,68 lei

3.814,55 lei

7.763,56 lei

4.988,78 lei

 

Cuantumul total

17.521,57 lei

 

 

Preşedinte Partidul Noua Românie

Popescu Sebastian Constantin

 

 

Semnătura

 

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.