MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 373/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 373         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 16 mai 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 80 din 23 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată, ale art. 346 alin. (7), precum şi ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 111 din 3 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi art. 83 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 134 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

HOTÂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

329. - Hotărâre privind aprobarea stemelor comunelor Slobozia Ciorăşti şi Vulturu, judeţul Vrancea

 

339. - Hotărâre privind aprobarea stemelor comunelor Apa, Tarna Mare şi Urziceni, judeţul Satu Mare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

804. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind modificarea anexei nr. 13 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică

 

933. - Ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind stabilirea valorii sumei lunare indexate care se acordă sub formă de tichete de creşă pentru semestrul I al anului 2016

 

934. - Ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice pentru stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I al anului 2016

 

Lista cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică din municipiul Piteşti cărora li s-au acordat subvenţii de la bugetul local în anul 2016, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 80

din 23 februarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată, ale art. 346 alin. (7), precum şi ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3), art. 346 alin. (7) şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Georgel Onescu, Nela Geileanu şi Ionuţ Ţiţimeaua în Dosarul nr. 6.854/2/2014 (4.612/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.070D/2015.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Florin Georgel Onescu, asistat de doamna avocat Daniela Louis Mohanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, acelaşi apărător având mandat şi pentru reprezentarea autoarei Nela Geileanu, lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legai îndeplinită. Magistratul-asistent arată că, la dosar, partea, Felicia Tăicuţu, a comunicat o adresă prin care solicită soluţionarea, în lipsă, a excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului prezent, care reiterează motivele de neconstituţionalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei, solicitând admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi revenirea asupra jurisprudenţei Curţii cât priveşte art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată.

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens arată că jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg invocată de Către autori nu este incidenţă în cauză, dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nefiind încălcate. De asemenea apreciază că dispoziţiile constituţionale ale art. 53 nu sunt incidente în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 9 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.84/2/2014 (4.612/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3), ale art. 346 alin. (7) şi ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Florin Georgel Onescu, Nela Geileanu şi Ionuţ Ţiţimeaua în soluţionarea unei cauze penale, autorii excepţiei fiind trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare şi din notele scrise depuse de către o parte dintre autorii excepţiei, aceştia susţin că dispoziţiile art. 3 alin. (3), „cât priveşte excepţia cuprinsă în text referitoare la compatibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a exercita funcţia de judecată în cauză”, şi ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară poate exercita şi funcţia de judecată în cauză, încalcă principiul separării funcţiilor judiciare în procesul penal şi aduc atingere imparţialităţii judecătorului, în faza judecăţii, întrucât activitatea judecătorului de cameră preliminară se încadrează într-o nouă şi distinctă fază procesuală, aceea a procedurii de cameră preliminară, care diferă de faza de urmărire penală, dar şi de cea de judecată. Circumstanţele în care judecătorul de cameră preliminară verifică şi îşi exprimă opinia cu privire la actele de urmărire penală, legalitatea rechizitoriului, dar şi cu privire la legalitatea şi veridicitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, ridică o serioasă îndoială asupra imparţialităţii judecătorului de cameră preliminară în faza judecăţii. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil şi condiţia imparţialităţii judecătorului în cauză şi arată că instanţa de contencios european al drepturilor omului a analizat şi implicaţiile cumulului de funcţii în privinţa aprecierii imparţialităţii, reţinând că, atunci când este vorba despre o lipsă de imparţialitate structurală, datorată funcţiei exercitate anterior, judecătorul cauzei nu ar mai putea fi imparţial. Susţin că dispoziţiile criticate sunt contrare şi prevederilor constituţionale ale art. 53, întrucât inculpaţii sunt judecaţi de către un judecător care şi-a spus deja părerea cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probatoriului în faza de urmărire penală, ceea ce reprezintă o restrângere nejustificată, disproporţionată a dreptului lor de a se adresa unui tribunal, fiind adusă o atingere existenţei dreptului de a se apăra în instanţa de judecată. Pentru considerentele expuse anterior apreciază că se aduce atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (1) şi (2).

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că soluţia actuală, care permite judecătorului de cameră preliminară să exercite şi funcţia de judecată, reprezintă practic o menţinere a procedurii corespunzătoare Codului de procedură penală anterior, conform căreia judecătorul învestit cu fondul cauzei soluţiona, în prealabil, cererile şi excepţiile ce vizau nulitatea actului de sesizare, soluţie legislativă ce nu a fost considerată ca generând situaţii de incompatibilitate pentru judecătorul fondului. Mai mult, în conformitate cu practica judiciară anterioară, confirmată şi de Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, soluţiile de restituire a cauzei la Parchet, pentru motive ce ţineau de nelegalitatea actului de sesizare, erau considerate a nu crea situaţii de incompatibilitate, de aici şi soluţia administrativă de a înregistra cauza pe rolul aceluiaşi complet în cazul casării sau desfiinţării hotărârii de restituire. Prin Decizia nr. 17 din 12 noiembrie 2012 - care îşi păstrează pertinenţa şi sub imperiul noului Cod de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii prevăzute de art. 3201 din Codul de procedură penală (1968) cu privire la unii dintre inculpaţi nu devine incompatibil să judece acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate. Aşadar, sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, s-a considerat că simpla pronunţare pe chestiuni ce ţin de fondul cauzei nu creează automat o situaţie de incompatibilitate pentru judecătorul de fond. De asemenea, sub imperiul Codului de procedură penală din 1968, argumentele apărării cu privire la nulitatea anumitor mijloace de probă erau analizate de judecătorul de fond cu ocazia deliberării, ca şi o chestiune prealabilă analizei fondului, şi acest procedeu nu a fost considerat niciodată o antepronunţare, ci, dimpotrivă, în concepţia practicii şi doctrinei deopotrivă, analiza criticilor de legalitate ale materialului probatoriu a fost considerată o atribuţie firească a judecătorului de fond. Este de necontestat că opinia judecătorului de cameră preliminară asupra cererilor şi excepţiilor invocate se va reflecta inevitabil, dar fără a reprezenta o antepronunţare, şi asupra modului în care acesta, în calitate de judecător de fond, va gestiona mai departe cercetarea judecătorească. Pe cale de consecinţă, conflictul de opinii între judecătorul de fond şi judecătorul de cameră preliminară - în ipoteza în care cei doi ar fi diferiţi - ar fracţiona nejustificat procesul penal în faza cercetării judecătoreşti în fond, cu consecinţe profund negative asupra principiului aflării adevărului. Susţine că soluţiile judecătorului de cameră preliminară asupra legalităţii actului de sesizare, actelor de urmărire penală şi probelor administrate în faza de urmărire penală nu implică automat o pronunţare şi cu privire la pertinenţa sau temeinicia acestor probe. Dimpotrivă, obiectul procedurii de cameră preliminară este strict delimitat la chestiuni de legalitate, excluzând orice pronunţare asupra fondului, astfel încât nici teoretic şi nici practic nu se poate susţine că sfera atribuţiilor judecătorului de cameră preliminară şi cele ale judecătorului de fond se suprapun. Cu privire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocată de către autorii excepţiei, arată că aceasta nu prezintă pertinenţă în raport cu excepţia ridicată în cauză.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (3), ale art. 346 alin. (7) şi ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală. Din analiza motivelor de neconstituţionalitate invocate Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată, precum şi ale art. 346 alin. (7) şi ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (3) teza a doua: „în desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată.” [art. 3 alin. (1) lit. c) prevede că: „În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare: [...) c) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori Retrimiterii în judecată;”];

- Art. 346 alin. (7): „Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză.

- Art. 347 alin. (3): „.Dispoziţiile art. 343-346 se aplică în mod corespunzător”.

12. Autorii excepţiei susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată în soluţionarea unei cauze penale, în fond, aşa încât Curtea constată că dispoziţiile art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, referitoare la contestaţia cu privire la soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.” Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

14. Cât priveşte dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată, precum şi dispoziţiile art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 21 şi ale art. 20 raportat la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare.

15. Curtea reţine că, prin deciziile nr. 552 din 16 iulie 2015, paragrafele 16-20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, şi nr. 636 din 13 octombrie 2015, paragrafele 12 şi 13, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 7 decembrie 2015, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, şi ale art. 346 alin. (7) din acelaşi cod, reţinând că dispoziţiile art. 3 din Codul de procedură penală reglementează principiul separaţiei funcţiilor judiciare, în cuprinsul prevederilor alin. (1) al art. 3 fiind enumerate: funcţia de urmărire penală, funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi funcţia de judecată. În aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut la alin. (3) teza întâi al aceluiaşi art. 3 că exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare. De la această regulă, prin art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, legiuitorul a reglementat o excepţie conform căreia funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată, prevăzuta la art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, este compatibilă cu funcţia de judecată.

16. Conform art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară care, în urma verificării legalităţii soluţiei de trimitere în judecată, a dispus începerea judecăţii, exercită funcţia de judecată în cauză. Cu privire la aceste dispoziţii, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 353 din 7 mai 2015, paragraful 12, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, prin care a arătat că este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunţe şi pe fondul cauzei. S-a reţinut, prin aceleaşi decizii, că o soluţie contrară ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Aşa fiind, Curtea a arătat că simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45). Cum prevederile art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală reprezintă o aplicaţie a excepţiei reglementate la art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă conform căreia funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată, atât motivarea, cât şi soluţia deciziilor nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 353 din 7 mai 2015 sunt valabile şi în prezenta cauză.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor precitate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

18. Pentru motivele arătate în precedent, reţinute în deciziile precitate, Curtea nu poate reţine că normele procesual penale criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la imparţialitatea judecătorului. Totodată, Curtea constată Că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau ai vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin George Onescu, Nela Geileanu şi Ionuţ Ţiţimeaua în Dosarul nr. 6.854/2/2014 (4.612/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autor: în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 3 alin, (3) teza a două din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată, precum şi ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 111

din 3 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi art. 83 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi art. 83 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ruxandra Ileana Zichil în Dosarul nr. 17.482/197/2014 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 839D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1), (2) şi (4), având în vedere Decizia nr. 414 din 3 iulie 2014. Raportat la dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza a două şi art. 83 alin. (3), apreciază că excepţia este inadmisibilă faţă de Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014. Mai susţine că, pe de altă parte, aceste dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere obiectul acesteia, precum şi faptul că mandatarul din cauză nu este soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 7 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 17.482/197/2014, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi art. 83 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ruxandra Ileana Zichil, în calitate de reclamantă, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate împotriva actului de înfiinţare a popririi întocmit de executorul judecătoresc cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu - contract de card de credit-şi împotriva executării silite dispuse de Judecătoria Braşov.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece mandatarul persoanei fizice care nu este soţ sau rudă nu poate depune concluzii decât prin avocat. Prin limitarea la gradul de rudenie a mandatarului licenţiat în drept se creează o discriminare faţă de celelalte persoane care nu au un soţ sau o rudă de gradul al doilea licenţiată în drept. Un drept garantat de Constituţie nu poate fi transformat printr-un text de lege într-o obligaţie, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 80 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevăd că, atunci când circumstanţele cauzei o impun, judecătorul poate numi oricărei părţi în cauză un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3) din Cod pentru a asigura dreptul la un proces echitabil. Dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevăd că reprezentantul poate fi doar un avocat desemnat de barou. Susţine că dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură civilă limitează dreptul persoanei de a fi reprezentată, precum şi dreptul de a introduce recurs în nume propriu sau printr-un reprezentant ce nu îndeplineşte cele două condiţii cumulative prevăzute de lege. Art. 13 alin. (2) din Codul de procedură civilă restrânge dreptul de reprezentare doar pentru soţi sau rude de gradul al doilea inclusiv şi îl condiţionează de faptul ca reprezentantul să fie licenţiat în drept. Restrângerea dreptului de reprezentare, ca modalitate a dreptului la apărare, este făcută prin lege, dar fără a fi îndeplinită vreuna din condiţiile limitate prevăzute de art. 53 din Constituţie. Mai arată că prin restrângerea şi limitarea dreptului de a fi reprezentat, prin interzicerea părţii sau oricărui reprezentant al ei de a introduce recurs în procesul civil, şi prin conferirea mai multor drepturi judecătorului decât părţii din proces, aceasta este pusă îh inferioritate, iar justiţia nu mai este unică, egală şi imparţială pentru parte.

6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 83 din Codul de procedură civilă, apreciază că sunt neconstituţionale deoarece, pe de o parte, discriminează partea, iar pe de alta, favorizează avocatul care este unica persoană care poate depune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterii. Apreciază că, atât timp cât partea se poate apăra singură în proces, aceasta are dreptul să o facă şi prin reprezentant licenţiat în drept. Condiţia ca reprezentantul să fie soţ sau rudă de gradul al doilea inclusiv nu are nicio justificare, iar textul art. 83 alin. (2) din Cod restrânge exercitarea unui drept fundamental la un singur caz, respectiv la cazul când mandatarul persoanei fizice este soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, licenţiat în drept, poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat.

7. Dispoziţiile art. 83 alin. (3) şi (4) din Cod lipsesc efectiv partea de calea de atac a recursului, contestaţiei în anulare şi revizuirii.

8. Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 13 alin. (2) şi art. 83 din Codul de procedură civilă. După sesizarea Curţii Constituţionale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrând numerotarea şi soluţia legislativă, şi având următorul cuprins:

- Art. 13 alin. (2): „Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.;

- Art. 83: (1) în faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.

(2) în cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept.

(3) La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).

(4) în cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind limitarea aplicării restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai sunt invocate şi dispoziţiile art. 47 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 48 alin. (2) privind dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Având în vedere dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, Curtea va reţine ca normă de referinţă şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Legea fundamentală.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în privinţa dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a două şi art. 83 alin. (3) din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, şi a constatat neconstituţionalitatea acestora cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat. Aşadar, având în vedere data sesizării Curţii Constituţionale, 7 aprilie 2015, şi data publicării deciziei menţionate, 24 octombrie 2014, precum şi cauza în care excepţia a fost invocată, o contestaţie la executare, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

15. De asemenea, în privinţa dispoziţiilor art. 83 alin. (4) din Codul de procedură civilă care are în vedere etapa procesuală a contestaţiei în anulare şi a revizuirii, Curtea urmează să respingă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, întrucât respectivele dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia fiind invocată într-o contestaţie la executare.

16. În privinţa dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza întâi şi art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

17. Potrivit acestor dispoziţii legale, părţile din proces pot opta să fie asistate sau reprezentate în cursul procesului. În acest sens este şi art. 80 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentat. Curtea a reţinut prin Decizia nr. 414 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, paragraful 17, că art. 83 alin. (1) teza întâi reglementează posibilitatea persoanei fizice, parte într-un litigiu aflat în primă instanţă sau în apel, de a opta în privinţa persoanei reprezentantului convenţional, avocat sau mandatar.

18. Art. 83 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă stabileşte că mandatarul care nu are calitatea de avocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat. Aşadar, mandatarul care nu are calitatea de avocat, cu sau fără studii juridice, trebuie să fie asistat de un avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor. Posibilitatea reprezentării convenţionale a persoanelor fizice este prevăzută de dispoziţiile art. 83 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiţii, precum şi limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 414 din 3 iulie 2014, precitată, paragrafele 18 şi 19).

19. De altfel, se observă că, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale la instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să propună probe în tot cursul procesului, precum şi să depună concluzii scrise (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 191 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012).

20. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că cerinţa ca mandatarul să fie soţ ori rudă de gradul al doilea inclusiv nu are nicio justificare. În acest sens, Curtea apreciază că cele reţinute în deciziile amintite se aplică şi în situaţia în care mandatarul este licenţiat în drept şi poate pune concluzii în pricinile rudelor, dar în condiţiile stabilite de legiuitor, respectiv să fie soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea. Aşadar, dacă persoana fizică este parte într-un litigiu aflat în primă instanţă sau în apel poate opta să fie reprezentată prin avocat sau printr-un alt mandatar. Mandatarul care nu are calitatea de avocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor [art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Prin excepţie de la această regulă, art. 83 alin. (2) prevede că mandatarul poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără a fi asistat de avocat, dacă îndeplineşte cumulativ condiţia de a fi licenţiat în drept şi de a fi soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea.

21. Astfel, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul a stabilit o excepţie de la regula instituită prin art. 83 alin. (1), ceea ce nu este de natură a încălca principiul egalităţii în faţa legii, principiul unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei şi nici dreptul la apărare. Este o opţiune a legiuitorului care se încadrează în marja sa de apreciere în configurarea procedurii de judecată, justificată în mod obiectiv şi rezonabil de caracterul proxim al gradului de rudenie sau de calitatea de soţ a mandatarului.

22. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), nu este contrar principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, de aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

23. Nici dreptul la apărare, garanţie a dreptului la un proces echitabil, nu este încălcat, întrucât condiţiile, precum şi limitele între care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată. Partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată.

24. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind reţinută restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

25. Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, întrucât în situaţia în care mandatarul părţii nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege, respectiv de a fi licenţiat în drept şi, în acelaşi timp, soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, mandatarul trebuie să fie asistat de un avocat pentru a pune concluzii, ceea ce nu constituie o limitare a accesului liber la justiţie, de vreme ce justiţiabilul însuşi are, potrivit legii, posibilitatea de a apela la justiţie şi de a îndeplini personal toate actele procesuale şi procedurale apte să îi servească interesele în faţa instanţei de judecată.

26. Pentru argumentele expuse, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor ari. 17 din Convenţie, dispoziţiile legale criticate neputând da naştere la abuzuri în procesul de aplicare a legii.

27. În fine, referitor la dispoziţiile art. 18 din Convenţie, Curtea constată că nu poate reţine incidenţa acestora în cauză, întrucât pretinsa atingere adusă acestora priveşte folosirea limitărilor permise de Convenţie în vederea atingerii unui scop impropriu, incompatibil cu prevederile Convenţiei (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 mai 2004, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Gusinskiy împotriva Rusiei, paragraful 73).

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a două şi art. 83 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ruxandra Ileana Zichil în Dosarul nr. 17.482/197/2014 al Judecătoriei Braşov.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza întâi şi art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 134

din 10 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Tudor Tatu în Dosarul nr. 7.363/200/2015 al Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.151D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Precizează că, în principal, criticile de neconstituţionalitate se referă la aspecte legate de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, iar dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în privinţa suspendării dreptului de a conduce autovehicule, astfel cum rezultă şi din Hotărârea din 28 octombrie 1999 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Escoubet împotriva Belgiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea nr. 401 din 29 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.363/2002015, Judecătoria Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Tudor Tatu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de prelungire a dreptului de circulaţie.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, în baza cărora se dispune suspendarea dreptului de circulaţie cu un autovehicul pe drumurile publice şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulaţie, sunt neconstituţionale, deoarece nu se prevede nici termenul, nici durata maximă pentru care poate fi dispusă această măsură. Ingerinţa generată de măsura reţinerii permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare a acestuia fără drept de circulaţie vizează drepturi fundamentale, precum libertatea individuală, dreptul la liberă circulaţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, în timp ce natura excepţională a măsurilor preventive şi de siguranţă, care implică restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, impune caracterul temporar, limitat în timp, al acestora. În aceste condiţii, normele de lege care dau posibilitatea organelor de poliţie rutieră de a dispune măsurile preventive de suspendare a dreptului de circulaţie pentru perioade nelimitate contravin exigenţelor art. 53 din Constituţie.

6. De asemenea, se susţine că, în absenţa prevederii unui termen pentru care se dispune măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule, procurorul şi instanţa judecătorească interpretează eronat prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în sensul acordării prelungirii dreptului de circulaţie doar acelor persoane cărora le-a fost eliberată dovada înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulaţie. Or, o asemenea interpretare contravine prezumţiei de nevinovăţie, deoarece echivalează cu formarea unei convingeri preconcepute că persoana în cauză ar fi vinovată de săvârşirea unei fapte penale.

7. Judecătoria Buzău - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, însă argumentele autorului excepţiei privind limitarea în timp a unei astfel de măsuri, care restrânge dreptul de circulaţie pe drumurile publice, prin raportare şi la alte măsuri preventive sau de siguranţă, sunt pertinente.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şt Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: [...]

b) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), ari. 336, 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal; [...]

(2) La reţinerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.

(3) în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie. [...]

(6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4). procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie., cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.”

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 23 alin. (11) potrivit căruia „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată” şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şt a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt: Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, Decizia nr. 381 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Decizia nr. 1.603 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 14 februarie 2012, şi Decizia nr. 857 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2016.

15. Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul de a conduce autovehicule şi dreptul de a deţine un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale nu are incidenţă în cauză.

16. Curtea a mai statuat că reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]”.

17. De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a încălcării dreptului la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25 din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că acest drept vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele elemente care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Ca urmare, fiecare cetăţean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea, însă, a regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora (a se vedea Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, mai sus citată).

18 Totodată, Curtea precizează că, din punctul de vedere al conţinutului normativ, prevederile de lege criticate nu au legătură cu reglementările constituţionale privind libertatea individuală şi prezumţia de nevinovăţie (art. 23) sau dreptul la viaţă intimă, familială şi privată (art. 26), invocate de autorul excepţiei în susţinerea criticii de neconstituţionalitate.

19. Distinct de acestea, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauză solicită şi modificarea textelor de lege criticate, în sensul reglementării unui termen până la care să poată fi dispusă măsura reţinerii permisului de conducere. Astfel, Curtea constată că, sub acest aspect, critica de neconstituţionalitate are ca finalitate modificarea şi completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate. Or, asemenea aspecte nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului

20. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observă că aceste norme reglementează procedura prelungirii dreptului de circulaţie, sfera sa de aplicabilitate vizând doar acele situaţii de reţinere a permisului de conducere în care dovada înlocuitoare se eliberează cu drept de circulaţie. Or, în prezenta cauză, Curtea reţine că autorului excepţiei i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, fără drept de circulaţie. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Pe cale de consecinţă, întrucât condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, instituită de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu este îndeplinită, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Tatu în Dosarul nr. 7.363/200/2015 al Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi constată că prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea stemelor comunelor Slobozia Ciorăşti şi Vulturu, judeţul Vrancea

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 10 alin. 2 din Legea nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă stemele comunelor Slobozia Ciorăşti şi Vulturu, judeţul Vrancea, prevăzute în anexele nr. 1.1 şi 1.2.

(2) Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale stemelor sunt prevăzute în anexele nr. 2,1 şi 2,2.

(3) Anexele nr. 1.1, 1.2, 2.1 şi 2.2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

 

Bucureşti, 4 mai 2016.

Nr. 329.

 

ANEXA Nr. 1.1*)

 

STEMA

comunei Slobozia Ciorăşti, judeţul Vrancea

 


Anexa nr. 1.1 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2.1

 

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Slobozia Ciorăşti, judeţul Vrancea

 

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.1, stema comunei Slobozia Ciorăşti se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat.

În partea superioară, în câmp roşu, se află două spade de argint, încrucişate cu garda jos, având între spade sus o cruce de aur cu braţe egale, iar jos o semilună de aur urcătoare cu vârfurile în sus.

În partea inferioară, în câmp de azur, se află un porumbel de argint cu aripile desfăcute, cu aureolă de aur.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Cele două spade încrucişate, crucea şi semiluna fac referire

la bătălia de la Jilişte (sat component al comunei) din anul 1574, când Ioan Vodă cel Viteaz i-a învins pe turci.

Porumbelul simbolizează libertatea (slobozenia), făcând aluzie la denumirea localităţii.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

ANEXA Nr. 1.2*)

 

STEMA

comunei Vulturu, judeţul Vrancea

 


*) Anexa nr. 1.2 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2.2

 

 

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Vulturu, judeţul Vrancea

 

Descrierea stemei

Potrivit anexei nr. 1.2, stema comunei Vulturu se compune dintr-un scut triunghiular roşu cu marginile rotunjite.

În interiorul scutului, se află un vultur de argint, armat de aur (ciocul şi ghearele de aur), cu zborul deschis şi capul întors spre stânga, stând pe o colină de argint.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Vulturul face referire la denumirea localităţii, care vine din legenda înfiinţării satului.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea stemelor comunelor Apa, Tarna Mare şi Urziceni, judeţul Satu Mare

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 10 alin. 2 din Legea nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă stemele comunelor Apa, Tarna Mare şi Urziceni, judeţul Satu Mare, prevăzute în anexele nr. 1.1-1.3.

(2) Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale stemelor sunt prevăzute în anexele nr. 2.1-2.3.

(3) Anexele nr. 1.1-1.3 şi 2.1-2.3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

 

Bucureşti, 4 mai 2016.

Nr. 339.

 

ANEXA Nr. 1.1)

 

STEMA

comunei Apa, judeţul Satu Mare

 


*) Anexa nr. 1.1 este reprodusă în facsimil.

 

 

ANEXA Nr. 2.1

 

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Apa, judeţul Satu Mare

 

Descrierea stemei

Stema comunei Apa, potrivit anexei nr. 1.1, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite.

În partea superioară, în câmp roşu, se află trei săbii şi două topoare, care se întretaie în partea de jos, totul de argint.

Partea inferioară este reprezentată de fascii undate albastru şi argint.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Săbiile şi topoarele fac referire la descoperirile arheologice de pe teritoriul localităţii, şi anume depozitul de bronzuri descoperit pe teritoriul fermei „Iungreis”.

Fasciile undate simbolizează atât etimologia numelui localităţii, cât şi râul Someş care străbate zona.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

ANEXA Nr. 1.2*)

 

STEMA

comunei Tarna Mare, judeţul Satu Mare

 


*) Anexa nr. 1.2 este reprodusa în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2.2

 

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Tarna Mare, Judeţul Satu Mare

 

Descrierea stemei

Stema comunei Tarna Mare, potrivit anexei nr. 1.2, se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile rotunjite, încărcat cu o şapă de argint.

În şapă se află un fag dezrădăcinat verde.

Vârful scutului este tăiat de o linie undată sub care se află un câmp albastru presărat cu bule de argint.

În partea dreaptă se află un clop negru cu bor mic, ornat cu motive populare din zonă, având o pană de păun în dreapta.

În partea stângă se află un coş de nuiele cu fructe, totul de aur.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Clopul simbolizează viaţa culturală şi artistică a localităţii.

Coşul cu fructe reprezintă bogăţia pomicolă şi viticolă a zonei.

Fagul reprezintă bogăţia silvică a zonei.

Vârful undat face referire la renumitul centru balnear Băile Tarna.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

ANEXA Nr. 1.3*)

 

STEMA

comunei Urziceni, judeţul Satu Mare


*) Anexa nr. 1.3 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2.3

 

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Urziceni, judeţul Satu Mare

 

Descrierea stemei

Stema comunei Urziceni, potrivit anexei nr. 1.3, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tripartit în pal.

În dreapta, în câmp auriu, se află un copac verde dezrădăcinat.

În partiţia din mijloc, în câmp roşu, se află un ciorchine de strugure de aur, cu vrej şi frunze de argint.

În stânga, în câmp verde, se află un spic de grâu de aur.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Copacul sugerează zona mlăştinoasă a localităţii, acoperită cu păduri.

Ciorchinele simbolizează bogăţia viticolă a zonei.

Spicul de grâu reprezintă ocupaţia de bază a locuitorilor, agricultura.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind modificarea anexei nr. 13 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale politici agricole şi industrie alimentară nr. 110.084 din 14 aprilie 2016,

în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2.092/91 şi ale Regulamentului (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice în ceea ce priveşte producţia ecologică, etichetarea şi controlul, în temeiul art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 13 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din data de 27 august 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

 

Bucureşti, 10 mai 2016.

Nr. 804.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 13 la Ordinul nr. 181/2012)

 

ROMÂNIA

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

Având în vedere*

 

În temeiul art. 11 alin. (3) din Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică, cu modificările şi completările ulterioare, se emite:

DECIZIA Nr.

 

Art. 1. - Începând cu data ..........................., se retrage aprobarea organismului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică ..................................... CUI ....................................., număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului nr. ....................................., cu sediul social în ....................................., strada ..................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., ap. ...., judeţul ....................................., acordată prin Certificatul de aprobare nr. ....................................., cu valabilitate până la data de ..........................., codul de identificare RO - ECO - ..........................., persoană responsabilă ..........................., pentru activităţile de producţie, procesare şi distribuţie, legate de următoarele grupe de produse**:

Art. 2. - Motivele care au stat la baza retragerii aprobării, precum şi normele de drept încălcate sunt prevăzute în anexa la prezenta decizie

Art. 3. - Decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie a fost editată în 2 (două) exemplare, un exemplar se depune la dosarul de decizii, iar un exemplar se comunică organismului de inspecţie şi certificare

 

Data:

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

......................................................


* Se inserează actele normative comunitare şi naţionale aplicabile, numărul notei ce conţine propunerea de retragere a aprobării.

** Se inserează grupele de produse menţionate în certificatul de aprobare.

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

 

ORDIN

privind stabilirea valorii sumei lunare indexate care se acordă sub formă de tichete de creşă pentru semestrul I al anului 2016

 

Având în vedere prevederile:

- Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, cu modificările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 1.317/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, cu modificările ulterioare;

În temeiul art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emite următorul ordin:

Art. 1. - Pentru semestrul I al anului 2016, începând cu luna mai, valoarea sumei lunare care se acordă sub formă de tichete de creşă, stabilită potrivit prevederilor pct. 6.1 şi 6.3 din Normele metodologice de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.317/2006, cu modificările ulterioare, este de 440 lei.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Valentina Conţescu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 mai 2016.

Nr. 933.

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

 

ORDIN

pentru stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I al anului 2016

 

Având în vedere prevederile:

- Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicarea Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2006, cu completările ulterioare;

- art. 31 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 23/2015,

în temeiul art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emite următorul ordin:

Art. 1. - Pentru semestrul I al anului 2016, începând cu luna mai, valoarea nominală a unui tichet de masă, stabilită potrivit prevederilor art. 31 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 23/2015, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2006, cu completările ulterioare, şi ale Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările şi completările ulterioare, este de 9,57 lei.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Valentina Conţescu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 11 mai 2016.

Nr. 934.

 

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PITEŞTI DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI PITEŞTI

 

LISTA

cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică din municipiul Piteşti cărora li s-au acordat subvenţii de la bugetul local în anul 2016, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistentă socială

 

Denumirea asociaţiei

Cuantumul subvenţiei aprobate

Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România, Filiala Argeş

15.400 lei

Asociaţia de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic România - Filiala Argeş

16.800 lei

Asociaţia Handicapaţilor Neuromotor Argeş

21.000 lei

Asociaţia Salvaţi Copiii - Filiala Argeş

56.000 lei

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.