MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 375/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 375         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 16 mai 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 115 din 3 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 183 din 29 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Decizia nr. 186 din 29 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

 

Decizia nr. 187 din 29 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

182. - Decizie privind numirea domnului Ilie Dan Barna în funcţia de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene

 

183. - Decizie privind stabilirea atribuţiilor doamnei Cristina Vasilica Icociu, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

184. - Decizie pentru numirea doamnei Mihaela Vrabete în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

809. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăti care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurala 2014-2020

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 115

din 3 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 40.634/3/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. Î.001D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.174D/2015-nr. 1.177D/2015, nr. 1 180D/2015, nr. 1.329D/2015 şi nr. 1.330D/2015, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în dosarele nr. 20.006/3/2014, nr. 7.527/3/2014**, nr. 7.383/3/2015, nr. 40.649/3/2014, nr. 14.440/3/2014**, nr. 1.884/3/2015 şi nr. 35.431/3/2014.

4. La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 1.175D/2015, domnul Haralambie Manolea. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în toate aceste dosare, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, apreciind că aceasta este neîntemeiată. De asemenea, domnul Dorin Costanda, parte în Dosarul nr. 1.174D/2015, a transmis o cerere de judecare în lipsă a cauzei, iar, în Dosarul nr. 1.175D/2015, domnul Haralambie Manolea a transmis note scrise prin care solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii de despăgubire.

6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.174D/2015- nr. 1.177D/2015, nr. 1.180D/2015, nr. 1.329D/2015 şi nr. 1.330D/2015 la Dosarul nr. 1.001D/2015. Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.174D/2015-nr. 1.177D/2015, nr. 1.180D/2015, nr. 1.329D/2015şi nr. 1.330D/2015 la Dosarul nr. 1.001D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului Haralambie Manolea, care prezintă situaţia de fapt existentă în dosarul în care este reclamant şi solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv de statul român în perioada regimului comunist.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că stabilirea instanţei competente să soluţioneze contestaţiile în funcţie de sediul entităţii învestite reprezintă un criteriu obiectiv, precizând, totodată, că legiuitorul este îndrituit să stabilească regulile procedurale, inclusiv în ce priveşte competenţa instanţelor judecătoreşti.

CURTEA,

având În vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 6 aprilie 2015, 21 aprilie 2015, 24 aprilie 2015, 11 mai 2015 şi 29 mai 2015, pronunţate în dosarele nr. 40.634/3/2014, nr. 20.006/3/2014, nr. 7.527/3/2014**, nr. 7.383/3/2015, nr. 40.649/3/2014, nr. 14.440/3/2014**, nr. 1.884/3/2015 şi nr. 35.431/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de instanţă, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii introduse împotriva unor decizii de invalidare, de validare parţială, respectiv de compensare în puncte emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată, în esenţă, că prin modul în care a fost stabilită instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze calea de atac împotriva deciziilor emise de entităţile implicate în procedura restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin raportare la sediul entităţii emitente, s-a creat situaţia în care toate deciziile de invalidare şi de compensare prin puncte pentru toate legile reparatorii în materia proprietăţii şi pentru toată ţara vor fi contestate numai la Tribunalul Municipiului Bucureşti, deoarece Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în municipiul Bucureşti. Susţine că, în condiţiile în care un număr relativ mic de judecători va soluţiona toate contestaţiile privind deciziile emise pentru imobilele din toată ţara, efectul imediat va consta într-o încărcare excesivă a completurilor care soluţionează asemenea litigii, cu consecinţa acordării unor termene mai îndelungate şi a prelungirii duratei de soluţionare a dosarelor. Instanţa autoare a excepţiei consideră că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în măsura în care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în sarcina Tribunalului Bucureşti, nu satisfac cerinţele de constituţionalitate şi convenţionalitate cu privire la egalitatea în drepturi şi liberul acces la instanţă, soluţia legislativă aleasă nerespectând condiţia necesităţii şi proporţionalităţii.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Avocatul Poporului apreciază că, analizate dintr-o perspectivă mai largă, problemele expuse de Tribunalul Bucureşti în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate relevă, mai degrabă, aspecte ce ţin de aplicarea normelor criticate raportate la o eventuală situaţie de fapt, dar şi de administrarea justiţiei, şi anume încărcarea excesivă a completurilor de judecată în urma activităţii desfăşurate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin emiterea unor decizii. Un astfel de context nu poate constitui temei pentru ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate şi excedează competenţei Curţii Constituţionale, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Consideră că prevederile de lege criticate sunt menite să contureze cu claritate cadrul legal al exercitării accesului liber la justiţie al beneficiarilor Legii nr. 165/2013. În plus, dispoziţiile legale criticate stabilesc un criteriu obiectiv în stabilirea competenţei instanţei de judecată care soluţionează contestaţiile împotriva acestor decizii, şi anume sediul entităţii emitente a deciziei, în acord cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea apreciază că nu este nesocotit nici principiul egalităţii în faţa legii, întrucât normele criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără a institui discriminări.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următoarea redactare: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.

16. În opinia instanţei de judecată care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, conformitatea acestuia cu prevederile Constituţiei invocate şi în cauza de faţă fiind examinată prin prisma unor argumente identice. Astfel, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, apreciind că este neîntemeiată în raport cu criticile formulate.

18. Cu acel prilej, Curtea a observat că textul de lege criticat conţine norme de procedură prin care este reglementată competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii de a soluţiona contestaţia împotriva deciziilor emise de entităţile învestite de lege. Totodată, Curtea a constatat că toate deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, precum şi refuzul acesteia de a soluţiona cererile adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietăţii vor putea fi contestate numai la secţia civilă a Tribunalului Municipiului Bucureşti, fiind, aşadar, reglementată competenţa exclusivă a unei singure instanţe cu privire la soluţionarea acestor cauze.

19. Cu privire la modul de stabilire a competenţei instanţelor de judecată, Curtea a observat, însă, că aceasta nu este singura situaţie în care legiuitorul a reglementat o competenţă exclusivă a unei instanţe. Astfel, spre exemplu, potrivit art. 4 alin. (4), art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia ori contestaţia împotriva adeverinţei prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. De asemenea, potrivit art. 283 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, aşa cum este definită de legislaţia în vigoare, este Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Cu privire la acestea, Curtea a constatat, de exemplu, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, şi Decizia nr. 1.420 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 6 decembrie 2011, că asemenea reglementări sunt în consonanţă cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie statuează că justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. În înţelesul acestei norme constituţionale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, fără alte restricţii decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituţiei sau din actele normative internaţionale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală.

20. Totodată, Curtea a stabilit, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau grup social.

21. În continuare, prin decizia citată, Curtea a reţinut că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la data de 12 octombrie 2010, a Hotărârii în Cauza Mana Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care, inter alia, instanţa europeană a remarcat că prevederile legislative complexe şi modificările ce le-au fost aduse de-a lungul timpului s-au tradus printr-o practică judiciară neconstantă şi au generat o incertitudine juridică generală în ceea ce priveşte interpretarea noţiunilor esenţiale referitoare la drepturile foştilor proprietari, ale statului şi ale terţilor dobânditori ai bunurilor imobile naţionalizate (paragraful 221). În considerarea acestor observaţii, Curtea Constituţională a apreciat că, pe lângă dezideratul unei mai bune administrări a justiţiei, prin reglementarea criticată legiuitorul român a avut ca scop şi realizarea obiectivului de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, creând premisele unor practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzător.

22. Având în vedere cele anterior expuse, precum şi faptul că nicio dispoziţie din Legea fundamentală sau din actele normative internaţionale invocate nu prevede interdicţia instituirii unei anumite instanţe care să fie competentă să judece o cauză, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, Curtea constată că cele statuate prin decizia citată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în dosarele nr. 40.634/3/2014, nr. 20.006/3/2014, nr. 7.527/3/2014**, nr. 7.383/3/2015, nr. 40.649/3/2014, nr. 14.440/3/2014**, nr. 1.884/3/2015 şi nr. 35.431/3/2014 şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 


*) Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 183

din 29 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mona*Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Eugeniu Firoiu în Dosarul nr. 1.955/104/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.516D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 12 iunie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 7 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.955/104/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Eugeniu Firoiu în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la decizia de pensionare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate - care prevăd acordarea pensiei pentru limită de vârstă de la data depunerii cererii, iar nu de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare - contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În acest sens arată că „art. 104 şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 sunt discriminatorii în raport de alte categorii de persoane beneficiare ale pensiei pentru limită de vârstă, respectiv persoanele invalide sau cele pensionate anticipat. Astfel, acestora din urmă pensia pentru limită de vârstă li se acordă din oficiu (art. 64 şi art. 82 din aceeaşi lege) şi de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, deşi se află în situaţii identice sau comparabile”.

6. Cu privire la art. 44 din Constituţie arată că, deşi pensia pentru limită de vârstă i se cuvenea de la data îndeplinirii condiţiilor (7 septembrie 2013), aceasta î-a fost acordată doar începând cu data depunerii cererii (14 ianuarie 2014), fiind astfel privat de pensie pentru intervalul de 4 luni. Astfel, prevederile de lege criticate constituie o limitare nejustificată a unui drept recunoscut, făcută fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă, „constituind astfel o îngrădire, o privare de proprietate, o expropriere ce nu îndeplineşte condiţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie”. În acest sens invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen împotriva Cehiei (paragrafele 46, 70-76), din 16 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei (paragrafele 41, 42), şi din 22 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Apostolakis împotriva Greciei (paragraful 37).

7. Referitor la art. 47 din Constituţie susţine că, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, prin acordarea pensiei pentru limită de vârstă doar de la depunerea cererii, deşi aceasta i se cuvine de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, este încălcat dreptul la pensie şi obligaţia statului „de a asigura mijloacele de subzistenţă a celor ce au dobândit acest drept şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale”, obligaţie prevăzută în Decizia sus-menţionată.

8. Cu privire la încălcarea art. 53 din Constituţie arată că o limitare a unor drepturi poate fi făcută numai pentru protejarea unui interes general, a ordinii publice. Or, prin limitarea acordării pensiei doar de la data depunerii cererii, iar nu de la data de la care se cuvine, respectiv data îndeplinirii condiţiilor de vârstă şi stagiu de cotizare, tocmai acest interes general şi ordinea publică sunt încălcate. De asemenea, una din condiţiile impuse de art. 53 din Constituţie este aceea ca restrângerea să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. Or, apreciază că nu există un just echilibru între limitarea la care este supus dreptul la pensie şi interesul public protejat prin această limitare, interesul public trebuind a fi protejat prin acordarea pensiei de la data la care persoana solicitantă îndeplineşte condiţiile de vârstă şi stagiu, iar nu limitat. Aşadar, dispoziţiile de lege criticate afectează însăşi substanţa dreptului la pensie, întrucât restrângerea în cauză este o povară excesivă, o expropriere.

9. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă opinează în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 12 iunie 2012.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că interpretarea autorului excepţiei este eronată, deoarece textul de lege criticat are în vedere doar momentul efectiv din care pensia este plătită, respectiv data înregistrării cererii. Acest fapt nu trebuie interpretat însă că, până la data înregistrării cererii, pensionarul nu are drept de pensie, întrucât acesta se cuvine de la data îndeplinirii condiţiilor legale de pensionare. Cu toate acestea, plata electivă a acestor drepturi urmează să se facă doar începând cu momentul stabilit la art. 105 din Legea nr. 263/2010. Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituţie apreciază că situaţiile la care se raportează autorul excepţiei (persoanele invalide şi cele pensionate anticipat) sunt obiectiv diferite în raport cu ipoteza pensiei pentru limită de vârstă, ceea ce justifică excepţia instituită prin dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 263/2010. În privinţa pretinsei neconstituţionalităţi în raport cu art. 47 alin. (2) din Constituţie invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 12 iunie 2012, potrivit căreia legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 551 din 17 decembrie 2013, potrivit căreia „cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil”. Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că şi „Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, îh Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie de un anumit cuantum”.

12 Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Cu privire la art. 16 alin. (1) din Constituţie apreciază că principiul egalităţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică chiar şi din punct de vedere constituţional tratament juridic diferit. Normele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale (acordarea pensiei pentru limită de vârstă), fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Referitor la încălcarea art. 44 şi art. 47 din Constituţie arată că dispoziţiile constituţionale consacră dreptul la pensie, dar condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, modul de calcul, precum şi data acordării diferite sunt stabilite de legiuitor. Acesta este abilitat să prevadă în mod diferit acordarea diferitelor tipuri de pensie (de limită de vârstă, de invaliditate sau anticipată). Ca atare, nu se poate constata afectarea dreptului de proprietate. În final, apreciază că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:

- Art. 104 alin. (1) şi (2): (1) în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată.

(2) Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii. “,

- Art. 105: „În sistemul public de pensii, pensiile se plătesc de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, care se plătesc de la data încetării calităţii de asigurat.”

16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 105 din Legea nr. 263/2010, prin raportare la aceleaşi critici ca şi cele invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 601 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012. Curtea a reţinut că, în motivarea criticii, autorii excepţiei au interpretat aceste dispoziţii de lege ca instituind dreptul persoanei de a obţine pensie începând cu momentul stabilirii acesteia prin decizia de pensionare, aşa încât, între momentul încetării raporturilor de muncă şi momentul dobândirii pensiei, asiguratul ar fi privat de dreptul său la pensie. Or, având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora, în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată, interpretarea autorilor excepţiei apare ca eronată. Astfel, textul de lege criticat are în vedere doar momentul efectiv din care pensia este plătită, fiind firesc ca acesta să se plaseze doar după stabilirea cuantumului acesteia prin decizia casei de pensii. Acest fapt nu trebuie interpretat însă că, până la emiterea acestei decizii, pensionarul nu are drept la pensie, întrucât acesta se cuvine, aşa cum s-a arătat, de la data îndeplinirii condiţiilor legale de pensionare. Cu toate acestea, plata efectivă a acestor drepturi urmează să se facă doar începând cu momentul stabilit la art. 105 din Legea nr. 263/2010.

18. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

19. Cât priveşte dispoziţiile art. 104 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că pensia i s-a acordat de la data formulării cererii de pensionare, iar nu de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru pensionare. Or, această critică nu poate să conducă la neconstituţionalitatea textului art. 104 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, de vreme ce pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, însă se acordă în funcţie de categoria de pensie solicitată. Astfel, casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale emit deciziile de pensionare în funcţie de categoria de pensie pe care o solicită asiguratul, fiind firesc ca pensia să se acorde de la data înregistrării cererii prin care asiguratul solicită acordarea unui anumit tip de pensie. Ţinând cont de acestea, precum şi de considerentele Deciziei nr. 601 din 12 iunie 2012, precitată, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie discriminări sau privilegii de natură să conducă la încălcarea art. 16 din Constituţie.

20. Curtea constată că prevederile de lege criticate, potrivit cărora pensia se cuvine de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată, iar plata efectivă a pensiei se face de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, nu pot conduce la încălcarea dreptului de proprietate privată sau a dreptului la pensie.

21. În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu au incidenţă în cauză, din moment ce nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugeniu Firoiu în Dosarul nr. 1.955/104/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2016.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 186

din 29 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Ionel Niculae în Dosarul nr. 26.811/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.566D/2015.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin prevederile de lege criticate este asigurat cadrul legal care să asigure recuperarea la bugetul asigurărilor pentru şomaj a sumelor acordate necuvenit. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate se aplică fără discriminare. De asemenea, art. 21 din Constituţie nu e încălcat, deoarece persoana interesată poate formula contestaţie împotriva deciziei ce constituie titlu executoriu.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 13 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 26.811/3/2014*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Ionel Niculae în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 62 din 23 iunie 2014, emisă de Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, până la pronunţarea instanţei de fond, precum şi a cererii de anulare a aceleiaşi decizii.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, în special art. 47 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24. În acest sens arată că normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 prevăd că într-o lege nu pot fi folosiţi termeni generici, fără o definire clară şi o reglementare expresă şi fără echivoc. Or, Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti poate interpreta legea după bunul plac. Susţine că sintagma „sumele acordate necuvenit” nu este definită de lege şi nu este reglementată într-un mod clar. Astfel încât o persoană nedreptăţită de un act administrativ emis cu încălcarea legii este în imposibilitate de a fi protejată de Constituţie. În final, susţine că efectele produse de textul de lege criticat pot afecta stabilitatea şi bunul mers al instituţiilor publice şi, implicit, interesele legale şi legitime ale persoanelor aflate în situaţii similare.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece prevederile de lege criticate au fost adoptate de legiuitor tocmai pentru a asigura fundamentul legal pentru modalitatea de recuperare a sumelor acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor de şomaj, precum şi din orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, altele decât cele provenind din contribuţii, legiuitorul având libertatea şi competenţa exclusivă să stabilească condiţiile în care acestea se recuperează.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, deoarece aspectele expuse de autorul excepţiei se rezumă doar la invocarea textelor constituţionale şi la a afirma că acestea nu au fost respectate, fără a prezenta argumente de ordin neconstituţional în susţinerea acestei ipoteze.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că prevederile art. 47 din Legea nr. 76/2002 îndeplinesc cerinţele impuse de Constituţie şi, în plus, cerinţele instituite de art. 1 alin. (5) din Constituţie se pot complini printr-o interpretare riguroasă, coerentă şi previzibilă ce revine instanţei de judecată în virtutea rolului său activ. Astfel, apreciază că legiuitorul şi-a exercitat întocmai obligaţia pozitivă prin reglementarea clară şi precisă a noţiunii de „sume necuvenite”, dar şi a condiţiilor în care o persoană care a primit asemenea sume de bani să le restituie, întrucât din redactarea normei criticate rezultă că aceasta este clară, previzibilă şi accesibilă. Cât priveşte invocarea art. 16 din Constituţie consideră că prin normele criticate statul a asigurat un cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice vizate de ipoteza normei, aflate în situaţii juridice similare, în cazul de faţă beneficiarii sumelor acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, fără privilegii şi fără discriminări. În ceea ce priveşte presupusa nesocotire a dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie menţionează că normele criticate nu sunt de natură a îngrădi accesul la justiţie sau garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, inclusiv dreptul la apărare, din moment ce există posibilitatea pentru persoana nemulţumită de a formula contestaţie împotriva unei decizii care constituie titlu executoriu emis de un executor bugetar.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de partea Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/19*92, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Însă, din susţinerile autorului excepţiei, reiese că acesta critică numai alin. (1) al art. 47 din Legea nr. 76/2002, astfel încât Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, care au următorul conţinut: „Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, altele decât cele provenind din contribuţii, se recuperează pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulţilor, care constituie titluri executorii.”

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. *1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei safe şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la critica autorului privind lipsa de claritate şi previzibilitate a textului de lege criticat, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).

16. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj se recuperează pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, ce constituie titluri executorii. Aşadar, Curtea constată că textul este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.

17. Cu privire la critica autorului excepţiei referitoare la faptul că legea nu defineşte sintagma „acordate în mod necuvenit”, Curtea constată că această susţinere nu poate să conducă per se la neconstituţionalitatea textului de lege criticat, ci reprezintă, 1h realitate, uri aspect privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege criticate privind recuperarea indemnizaţiei de şomaj încasată, în situaţia reintegrării în funcţie, aspect ce intră în competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.

18. Cât priveşte susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii lor, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat, în acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionel Niculae în Dosarul nr. 26.811/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2016.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 187

din 29 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Cristea, Georgeta Puşcaşu şi Greta Mazilu în Dosarul nr. 2.113/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.622D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 458 din 7 noiembrie 2013 şi nr. 549 din 5 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 5.695 din 10 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.113/2/2012 (trimisă Curţii Constituţionale la data de 5 noiembrie 2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi a suspendat cauza, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantele Maria Cristea, Georgeta Puşcaşu şi Greta Mazilu în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ având ca obiect „despăgubiri”.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4), art. 11, 20, 21, 44 şi 53 din Constituţie, deoarece prin adoptarea acesteia li s-au adus prejudicii patrimoniale însemnate, fiindu-le restrânse în mod ilegal şi neconstituţional drepturile câştigate definitiv şi irevocabil.

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că hotărârile judecătoreşti invocate de reclamante se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, doar în măsura în care au în continuare acoperire în reglementarea legală a drepturilor de pensie, adică atât timp cât este în vigoare şi temeiul legat în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile sau soluţia legislativă dintr-un eventual nou act normativ nu s-a modificat. Mai mult, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu face altceva decât să stabilească o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, această din urmă lege fiind cea care constituie reglementarea de drept substanţial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive. În final, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 25 iunie 2010.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şt exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, deoarece autoarele excepţiei nu au precizat motivele pentru care consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 este neconstituţională.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale şi precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 855 din 18 octombrie 2012, nr. 440 din 29 octombrie 2013, nr. 458 din 7 noiembrie 2013, nr. 312 din 5 iunie 2014 şi nr. 549 din 15 octombrie 2014.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele for de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.

13. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, cu titlu preliminar, că în jurisprudenţa sa a conturat o „anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Indiscutabil primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia”. În aceste condiţii, Curtea a constatat că „în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate.”

15. Astfel, în cauza de faţă, se poate reţine în mod rezonabil o minimă critică de neconstituţionalitate, şi anume susţinerile autoarelor excepţiei potrivit cărora prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 li s-au adus prejudicii patrimoniale însemnate, fiindu-le restrânse drepturile câştigate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Cu privire la această critică, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013, Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013, Decizia nr. 549 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 15 decembrie 2014, şi Decizia nr. 184 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 mai 2015.

16. Prin Decizia nr. 184 din 26 martie 2015, precitată, paragraful 22, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte încălcarea art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, prin imposibilitatea executării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. Curtea a mai reţinut că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, şi a stabilit că - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012 - sunt supuse revizuirii şi pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind menţinut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reţine puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri. În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că „cele două hotărâri judecătoreşti sunt pronunţate În baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existenţa «lucrului judecat», potrivit art. 1.201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitate: de părţi, de obiect şi de cauză, care nu se regăseşte în situaţia analizată, întrucât cele două contestaţii, deşi implică aceleaşi părţi şi au acelaşi obiect, nu se întemeiază pe aceeaşi cauză. [...] Practic, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a înţeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă şi ulterioară, denumită «revizuire», şi având în vedere alte criterii decât cele menţionate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluţiile pronunţate în contestaţiile soluţionate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanţă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat.” Pentru aceleaşi argumente, instanţa supremă a decis că „nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanţă, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia că accesul la justiţie este iluzoriu. [...]

17. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la pensie, ca drept câştigat, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, precitată, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

18. În ceea ce priveşte criticile privind transformarea pensiilor de serviciu în pensii contributive şi micşorarea cuantumului acestora, critici raportate la art. 44 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, respingând ca neîntemeiate aceste critici, de exemplu, prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013. În acest sens, Curtea a reţinut că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, În noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii”.

19. Referitor la pretinsa încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a reţinut că scopul ordonanţei de urgenţă criticate a fost reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivităţii, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Curtea a mai constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Dacă Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanţial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.

20. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

21. Pentru aceleaşi argumente cu cele relevate prin deciziile mai sus-menţionate, Curtea constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie privind statul de drept.

22. În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu au incidenţă în cauză, din moment ce nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Cristea, Georgeta Puşcaşu şi Greta Mazilu în Dosarul nr. 2.113/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vil l-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2016.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Ilie Dan Barna în funcţia de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Ilie Dan Barna se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 16 mai 2016.

Nr. 182.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind stabilirea atribuţiilor doamnei Cristina Vasilica Icociu, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vederea propunerea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, formulată prin Adresa nr. 2.025/CGB din 11 mai 2016,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Cristina Vasilica Icociu, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, este desemnată să îndeplinească atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri. Fişa de descriere a atribuţiilor şi responsabilităţilor şi a modului de raportare a activităţii desfăşurate se stabileşte prin ordin al viceprim-ministrului, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri. Plata drepturilor salariale ale inspectorului guvernamental şi a celorlalte drepturi aferente se realizează de către Secretariatul General al Guvernului, în condiţiile legii, pe bază de pontaj şi raport lunar de urmărire a indicatorilor punctuali ai activităţii pe care o desfăşoară, aprobat de ordonatorul de credite şi/sau reprezentantul Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri. Evaluarea anuală se realizează, în condiţiile legii, pe baza raportărilor realizate în urma activităţii desfăşurate.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 16 mai 2016.

Nr. 183.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea doamnei Mihaela Vrabete în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Mihaela Vrabete se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 16 mai 2016.

Nr. 184.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020

 

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale politici agricole şi industrie alimentară nr. 110.491 din 13 mai 2016, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 6 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, litera ş) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ş) «perioadă de reţinere» este perioada în care un animal care face obiectul unei cereri unice de plată trebuie reţinut în exploataţia pentru care a depus cererea unică de plată sau în exploataţiile asociaţiilor/cooperativelor/grupurilor de producători în care a fost transferat temporar pentru păşunat;”.

2. La articolul 3, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Beneficiarii plăţilor prevăzute la art. 1 alin. (2) şi art. 33 alin. (2) lit. b) şi c) din ordonanţă sunt cei prevăzuţi la art. 7 alin. (1), (12), (21) şi art. 71 din ordonanţă.”

3. La articolul 3, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Beneficiarii plăţilor prevăzute la art. 1 alin. (3) şi art. 33 alin. (2) lit. a) din ordonanţă sunt cei prevăzuţi la art. 7 alin, (11) din ordonanţă.”

4. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 61, cu următorul cuprins:

„Art. 61. - (1) în conformitate cu art. 71 alin. (1) din ordonanţă, în cazul pajiştilor comunale concesionate/închiriate în condiţiile legii de către asociaţiile crescătorilor de animale, beneficiarii plăţilor pot fi:

a) membrii asociaţiei care asigură încărcătura cu animale pentru suprafaţa de pajişte concesionată/închiriată. Calculul suprafeţelor aferente fiecărui membru se efectuează proporţional cu numărul de UVM ale fiecărui membru în parte cu care asigură cel puţin încărcătura minimă de animale de 0,3 UVM/ha prin păşunat, la data depunerii cererii unice de plată, pentru suprafaţa concesionată/închiriată de către asociaţie. Fiecare membru al asociaţiei, solicitant al plăţilor directe în calitate de fermier activ, prezintă la APIA dovada utilizării legale a acestor suprafeţe de pajişti permanente, respectiv copia de pe contractul de concesiune/închiriere al pajiştii de către asociaţie şi copia centralizatorului care cuprinde datele de identificare, numărul de animale cu care păşunează fiecare membru al asociaţiei, precum şi suprafeţele alocate pe fiecare membru. Fiecare membru al asociaţiei, în calitate de beneficiar al plăţilor, declară la APIA în cererea unică de plată suprafeţele utilizate de pajişte permanentă comunală care îi revin, folosind codul de cultură aferent pajiştilor permanente utilizate în comun, în cazul suprafeţelor utilizate în comun, fără delimitare fizică în teren; sancţiunile se calculează proporţional cu suprafaţa declarată de către fiecare fermier, membru al asociaţiei, în blocul fizic în care a fost constatată neconformitatea. Centralizatorul se întocmeşte anual de către asociaţie, se vizează de către primărie şi este prevăzut în anexa nr. 2;

b) asociaţia crescătorilor de animale care efectuează activitatea agricolă pe suprafaţa concesionată/închiriată, asigurând cel puţin încărcătura minimă de animale de 0,3 UVM/ha, prin păşunat cu animalele înscrise în exploataţia asociaţiei înregistrată în Registrul naţional al exploataţiilor pe perioada păşunatului. Asociaţia crescătorilor de animale întocmeşte un tabel centralizator care cuprinde acordul membrilor privind depunerea cererii unice de plată de către asociaţie, datele de identificare, codul de identificare al exploataţiei zootehnice în Registrul naţional al exploataţiilor al proprietarilor animalelor şi al asociaţiei, numărul de animale cu care păşunează fiecare membru al asociaţiei, precum şi suprafeţele alocate pe fiecare membru. Centralizatorul se întocmeşte anual, se vizează de către primărie şi este prevăzut în anexa nr. 2. La acesta se anexează copia conform cu originalul a hotărârii adunării generale a membrilor asociaţiei crescătorilor de animale privind utilizarea fondurilor.

(2) Asociaţiile crescătorilor de animale prevăzute la alin. (2) nu mai pot solicita plăţi pentru suprafeţele care au fost solicitate la plată individual de către membrii acestora.

(3) Membrii asociaţiilor crescătorilor de animale pot depune în mod individual cereri unice de plată în cadrul schemelor de sprijin cuplat şi/sau ajutoare naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic pentru animalele pe baza cărora asociaţia a asigurat încărcătura minimă pentru suprafaţa de pajişte permanentă solicitată la plată.

(4) în cazul cooperativelor agricole prevăzute la art. 6 lit. e) din Legea cooperaţiei agricole nr. 566/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al grupurilor de producători, care desfăşoară activitate agricolă pe o suprafaţă de pajişte prin păşunat cu animalele membrilor, beneficiarii plăţilor pot fi cooperativa/grupul de producători sau membrii cooperativei/ grupului de producător, în aceleaşi condiţii ca ale asociaţiei de crescători de animale, prevăzute la alin. (1)-(3).”

5. La articolul 13, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

,,(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 lit. I), în anul 2016:

a) cererile unice de plată se depun până la data-limită de 31 mai la centrele APIA. Cererile unice de plată pot fi depuse şi după data de 31 mai, în termen de 25 de zile calendaristice, cu o reducere de 1% pentru fiecare zi lucrătoare a sumelor la care fermierul ar fi avut dreptul dacă cererea unică de plată ar fi fost depusă până la data de 31 mai, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Sistemul Integrat de Administrare şi Control şi condiţiile pentru refuzarea sau retragerea plăţilor şi pentru sancţiunile administrative aplicabile în cazul plăţilor directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală şi al ecocondiţionalităţii. Solicitările depuse după această dată sunt inadmisibile, iar beneficiarului nu i se acordă niciun fel de plată sau de sprijin;

b) modificările la cererile unice de plată se depun până la data-limită de 31 mai la centrele APIA, fără penalizări. Modificările acestora pot fi depuse şi după data-limită de 31 mai, în termen de 25 de zile calendaristice, cu o reducere de 1% pentru fiecare zi lucrătoare a sumelor la care fermierul ar fi avut dreptul dacă cererea unică de plată şi/sau modificările cererii unice de plată ar fi fost depuse până la data-limită de 31 mai.”

6. La articolul 33, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Prin derogare de la prevederile alin. (2) şi ale art. 2 lit. I), în anul 2016, cererile unice de plată şi modificările la acestea se depun potrivit prevederilor art. 13 alin. (4).”

7. După articolul 66 se introduce un nou articol, articolul 661, cu următorul cuprins:

„Art. 661. - Sunt eligibile la plată inclusiv femelele de ovine şi/sau femelele de caprine care în perioada celor 100 de zile au intrat, respectiv ieşit în/din exploataţiile deţinute de acelaşi beneficiar.”

8. La articolul 71, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) efectivul de animale pentru care se solicită SCZ trebuie să fie identificat şi înregistrat în RNE la data depunerii cererii unice de plată, potrivit prevederilor art. 53 alin. (4) paragraful al doilea lit. a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat;”.

9. La articolul 72, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) efectivul de animale pentru care se solicită SCZ trebuie să fie identificat şi înregistrat în RNE la data depunerii cererii unice de plată, potrivit prevederilor art. 53 alin. (4) paragraful al doilea lit. a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat;”.

10. La articolul 73, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) efectivul de animale pentru care se solicită SCZ trebuie să fie identificat şi înregistrat în RNE la data depunerii cererii unice de plată, potrivit prevederilor art. 53 alin. (4) paragraful al doilea lit. a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat;1.

11. La articolul 74 alineatul (1), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„f) efectivul de animale pentru care se solicită SCZ trebuie să fie identificat şi înregistrat în RNE la data depunerii cererii unice de plată, potrivit prevederilor art. 53 alin. (4) paragraful al doilea lit. a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat, cu excepţia animalelor din categoria tineret mascul şi/sau femei din rase de carne, tineret mascul şi/sau femei metis cu rase de carne şi tauri din rase de came, care trebuie să fie identificate şi înregistrate în RNE până la data de 1 ianuarie 2015 potrivit Regulamentului delegat (UE) 2015/1383 al Comisiei din 28 mai 2015 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 639/2014 în ceea ce priveşte condiţiile de eligibilitate legate de cerinţele de identificare şi înregistrare a animalelor în vederea sprijinului cuplat prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului sau potrivit prevederilor art. 53 alin. (4) primul paragraf din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014;”.

12 La articolul 75 litera c), punctul (iv) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(iv) efectivul de animale pentru care se solicită SCZ trebuie să fie identificat şi înregistrat în RNE la data depunerii cererii unice de plată, potrivit prevederilor art. 53 alin. (4) paragraful al doilea lit. a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat;”.

13. Anexa nr. 2 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea J.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

 

Bucureşti, 16 mai 2016.

Nr. 809.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 619/2015)

 

CENTRALIZATORUL

privind acordul, datele de identificare, numărul de animale pe fiecare membru al asociaţiei şi suprafaţa alocată fiecărui membru

 

Unitatea administrativ-teritorială (UAT) .............................................................

Asociaţia crescătorilor de animale/Cooperativa/Grupul de producători .............................................................

......................................................................................................

Cod/Coduri exploataţie .............................................................

Nr. ........................ /data .............................................................

 

Vizat UAT

Semnătura/Ştampila

Nr. crt.

Numele şi prenumele membrului asociaţiei crescătorilor de animale/cooperativei/ grupului de producători

CNP

Cod exploataţie

Număr de animale cu care păşunează pe suprafaţa de pajişte concesionată/ închiriată de asociaţie/ cooperativă/ grup de producători

UVM

total echivalent*)

Suprafaţă parcelă alocată

Bloc fizic/ parcela alocată

Suprafaţa totală alocată/ membru (ha)

De acord, semnătură membru

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total

-

 

 

-

-

-

 

-

 

 

Preşedinte,

.....................................................

(semnătura/ştampila)

 

*) Pentru calculul UVM total echivalent se utilizează coeficienţii de conversie a animalelor - UVM de mai jos: Tabel de conversie a animalelor în UVM pe specii şi categorii:

 

Poziţie curentă

Specie de animale

Coeficient conversie (UVM)

a

Tauri, vaci şi alte bovine de peste 2 ani

1,0

b

Ecvidee de peste 6 luni

1,0

c

Bovine între 6 luni şi 2 ani

0.6

d

Ovine/Caprine

0,15

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.