MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 378/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 378         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 17 mai 2016

 

SUMAR

 

DECRETE

 

513. - Decret privind chemarea în activitate a unui general de brigadă cu o stea în rezervă din Ministerul Apărării Naţionale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 131 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş

 

Decizia nr. 132 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Decizia nr. 173 din 29 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, în ansamblul său şi, în special, cele ale art. 3 alin. (2), art. 10, art. 11 şi art. 14 alin. (2) din acest act normativ

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

455. - Ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri privind aprobarea schemelor de ajutor de minimis pentru acţiunile din Programul de promovare a exportului, finanţat de la bugetul de stat

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind chemarea în activitate a unui general de brigadă cu o stea în rezervă din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 43 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de brigadă cu o stea în rezervă Olaru Vasile Codruţ se recheamă în activitate.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 17 mai 2016.

Nr. 513.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 131

din 10 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională

a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, excepţie ridicată din oficiu, de instanţa judecătorească, în Dosarul nr. 13.252/280/2013 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.072D/2015 al Curţii Constituţionale

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Cooperativă Pitmiovcom din judeţul Argeş, avocatul Ion Savu, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi precizează că, la dosar, partea Societatea Cooperativă Pitmiovcom din judeţul Argeş a transmis note scrise prin care susţine respingerea criticilor de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că, în realitate, critica de neconstituţionalitate formulată de judecătorul cauzei vizează aspecte legate de aplicarea legii în timp. De asemenea susţine că, pentru respectarea supremaţiei Constituţiei, constituţionalitatea actelor normative trebuie examinată îh raport cu Constituţia în vigoare la momentul adoptării acestora, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 februarie 1993 şi nr. 14 din 10 martie 1993. Astfel, Decretul nr. 387/1967 al fostului Consiliu de Stat, care stabilea exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri, precum şi transmiterea acestora pe durată nedeterminată în folosinţa Uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, aceasta având obligaţia de a plăti despăgubiri foştilor proprietari, era în concordanţă cu Constituţia Republicii Socialiste România din 1965. De asemenea precizează că, la momentul atribuirii dreptului de folosinţă asupra terenului respectiv, Uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, prin unităţile sale de producţie, prestări servicii şi comerţ, desfăşura o activitate de utilitate publică, activitate ce îşi păstrează acest caracter şi în prezent.

5. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 20 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 13.252/280/2013, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 337/1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească, într-o cauză având obiect pretenţii (plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru o porţiune din terenul aflat în folosinţa reclamantei, societate cooperativă înfiinţată în baza Legii nr. 1/2005) şi obligaţia de a face (ridicarea instalaţiilor amplasate pe terenul aflat în folosinţa reclamantei, evacuarea mijloacelor de transport ale pârâtei aflate pe terenul aflat în folosinţa reclamantei, obligarea pârâtei la plata unor sume de bani pentru lipsa de folosinţă a terenului).

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească susţine că prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 sunt neconstituţionale, deoarece reglementează un drept de folosinţă cu caracteristici juridice diferite, faţă de dreptul de folosinţă reglementat de Constituţie şi legea organică, respectiv este constituit pe durată nedeterminată şi în favoarea unei persoane juridice ce nu este de utilitate publică. Astfel, Constituţia României din anul 1991 stabileşte prin art. 136 alin. (4) că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă, în condiţiile legii organice, instituţiilor de utilitate publică. Potrivit dispoziţiilor art. 124 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, „Consiliile locale şi consiliile judeţene pot da în folosinţă gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată locală ori judeţeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. În plus, art. 874 din Codul civil prevede că dreptul de folosinţă se acordă pe termen limitat.

8. Din actul constitutiv al reclamantei rezultă că aceasta este o societate cooperativă, înfiinţată în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. Având în vedere că reclamanta nu este o persoană juridică de utilitate publică, se pune problema dacă, în ordinea juridică actuală, poate exista un drept de folosinţă constituit în baza Decretului nr. 387 din 24 aprilie 1967 al Consiliului de Stat, în paralel cu dreptul de folosinţă reglementat de art. 136 alin. (4) din Constituţie. Prin urmare, pentru a soluţiona cauza este necesar să se stabilească dacă dispoziţiile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 sunt constituţionale şi reclamanta are un drept de folosinţă şi în noua ordine constituţională. Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale din acte normative anterioare Constituţiei din anul 1991, instanţa judecătorească consideră că se impune sesizarea Curţii Constituţionale, deoarece aceasta este singura autoritate publică, care poate asigura, prin deciziile sale obligatorii, o jurisprudenţă unitară în materia controlului de constituţionalitate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul nr. 387/1967 al lestului Consiliu de Stat este inadmisibilă. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la actele normative anterioare Constituţiei din 1991, revizuită în anul 2003, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 1993, Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, reţinând că instanţa de contencios constituţional are competenţa de a se pronunţa exclusiv asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a unor texte de lege apărute sau receptate expres în regimul constituţional actual. În situaţia în care Curtea Constituţională este sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei legi anterioare Constituţiei,o competenţă subsidiară a Curţii subzistă, atunci când, verificând daca legea respectivă mai este în vigoare, Curtea constată abrogarea ei, în baza art. 154 alin. (1) din Constituţie, intervenţia Curţii în asemenea cazuri fiind corectă şi de natură să asigure uniformitate în aplicarea legilor. Arată că textul de lege supus controlului de constituţionalitate este abrogat în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituţie, sens în care precizează că potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.” în conformitate cu dispoziţiile art. 124 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 874 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, rezultă că dreptul de folosinţă cu titlu gratuit se poate constitui numai pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică. Rezultă, aşadar, că, în conformitate cu cadrul legislativ constituţional şi primar în materie, dreptul de folosinţă gratuită poate fi constituit numai pe durata limitată. În aceste condiţii apreciază că dispoziţia legală supusă controlului de constituţionalitate este abrogată, întrucât aceasta contravine dispoziţiilor din Constituţie în materia constituirii dreptului de folosinţă cu titlu gratuit.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Societatea Cooperativă Pitmiovcom din judeţul Argeş, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387 din 24 aprilie 1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională â cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, care nu a fost publicat. Curtea reţine că, potrivit Decretului Consiliului de Stat nr. 387 din 24 aprilie 1967, aflat la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, prevederile art. 2 au următorul cuprins: „Terenurile trecute în proprietatea statului, potrivit articolului 1, se transmit pe durată nedeterminată în folosinţa uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, cu sediul în oraşul Piteşti, strada Brîncoveanu (...), regiunea Argeş.”

14. În opinia instanţei judecătoreşti, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 136 alin. (4J potrivit căruia *Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închinate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică”.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1967 prevăd, la art. 1, exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri în suprafaţă de 6.738 mp situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş, iar la art. 2, criticat ca fiind neconstituţional, transmiterea pe durată nedeterminată în folosinţa uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, cu sediul în oraşul Piteşti, strada Brîncoveanu (...), regiunea Argeş, a terenurilor trecute în proprietatea statului, potrivit articolului 1. Potrivit art. 3 din decret, uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti va plăti foştilor proprietari ai terenurilor expropriate despăgubiri în numerar, în condiţiile prevăzute de Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.676/1959.

16. În acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.204 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 12 decembrie 2008) Curtea reţine că Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 reprezintă un act cu forţă juridică echivalentă cu a legii, anterior Constituţiei din anul 1991, revizuite în anul 2003, şi care are un evident caracter individual.

17. Referitor la examinarea constituţionalităţii unor acte preconstituţionale, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că nu se poate aplica regimul constituţional actual asupra unor dispoziţii de lege anterioare Constituţiei, întrucât aceasta ar însemna să se încalce unul dintre principiile constituţionale de bază - neretroactivitatea legii -, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, principiu care se aplică şi Legii fundamentale. În considerarea supremaţiei Constituţiei, o lege poate fi apreciată numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată. Legea, în înţeles de act juridic, este supusă regulii „tempus regit actum”, adică regimului constituţional în timpul căruia a fost adoptată (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993).

18. Pe de altă parte, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect cererea prin care reclamanta Pitmiovcom din Piteşti, societate cooperativă înfiinţată în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, a solicitat obligarea pârâtei „Articole de Uz Casnic CA-Ma” - S.R.L. la „ridicarea instalaţiilor amplasate pe terenul aflat în folosinţa reclamantei, evacuarea mijloacelor de transport ale pârâtei aflate pe terenul aflat în folosinţa reclamantei, obligarea pârâtei la plata unor sume pentru lipsa de folosinţă, obligarea pârâtei să refacă un gard de beton şi obligarea pârâţilor să plătească contravaloarea lipsei de folosinţă pentru o porţiune din terenul aflat în folosinţa reclamantei”. În acest cadru procesual, instanţa judecătorească a invocat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967, precizând că, „pentru a soluţiona cauza, este necesar să se stabilească dacă dispoziţiile art. 2 din Decretul nr. 387 din 24.04.1967 sunt constituţionale, iar reclamanta are un drept de folosinţă şi în noua ordine constituţională”.

19. Curtea reţine că problema actualităţii dreptului de folosinţă al societăţii cooperative reclamante asupra terenului vizat de dispoziţiile Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1967 presupune o analiză în raport cu reglementările legale în vigoare. Astfel, Curtea precizează că, în prezent, organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, prin societăţi cooperative şi alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial şi naţional, sunt reglementate prin Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 20 mai 2014. Acest act normativ a abrogat Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, publicat în Monitorul Oficial ăl României, Partea I, nr. 23 din 9 februarie 1990, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 2 alin. 2 şi 3 şi a art. 6,7,8, art. 10 alin. 2, art. 13 şi 21 şi Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 18 octombrie 1996, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 123 şi 124, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

20. În ceea ce priveşte regimul juridic al bunurilor societăţilor cooperative, Curtea observă, de asemenea, că, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, „terenurile transmise în folosinţă pe durată nedeterminată şi fără plată în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi meşteşugăreşti, precum şi a asociaţiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate şi pe care au Fost realizate construcţii conform legii, îşi menţin acest regim juridic pe toată durata existenţei construcţiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societăţii cooperative”. Curtea precizează că, prin Decizia nr. 913 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 22 iulie 2009, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care folosinţa terenurilor se face cu titlu gratuit. Potrivit considerentelor aceleiaşi decizii, „cooperativele şi asociaţiile de cooperative sunt persoane juridice private, care prin obiectul lor de activitate, nu sunt de utilitate publică”.

21. Referitor la dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie, invocate de instanţa judecătorească în susţinerea criticii de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967, Curtea constată că normele fundamentale consacră dreptul real de folosinţă gratuită asupra bunurilor proprietate publică, având drept titular instituţiile de utilitate publică. Caracterul temporar ai dreptului de folosinţă este consacrat expres de norme cu caracter infraconstituţional, spre exemplu, art. 124 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, potrivit căruia „Consiliile locale şi consiliile judeţene pot da în folosinţă gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată locală ori judeţeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică Ori serviciilor publice” şi art. 874 alin. (1) din Codul civil potrivit căruia „Dreptul de folosinţă asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică”.

22. Observând că, potrivit decretului criticat, transmiterea în folosinţă pe durată nedeterminată a terenurilor trecute în proprietatea statului s-a realizat către Uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, cu sediul în oraşul Piteşti, strada Brîncoveanu (...), regiunea Argeş şi că, în prezent, nu se pune problema constituirii, în temeiul art. 2 din decretul criticat, a unui drept de folosinţă în favoarea societăţii cooperative, reclamante în cauză, societate care nu este o persoană juridică de utilitate publică şi care, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, plăteşte o taxă pentru terenul în suprafaţă de 6.248 mp aflat în folosinţă, Curtea reţine că dispoziţiile art. 136 alin. (4) teza a treia din Constituţie, potrivit cărora bunurile proprietate publică „pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică” nu au incidenţă în cauză.

23. Fiind unanim acceptat că atribuţiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile litigiului, analiza conţinutului său şi o necesară aplicare a acesteia la faptele juridice, Curtea subliniază că, în cauza de faţă, revine exclusiv instanţei judecătoreşti rolul să identifice şi să aplice norma incidenţă în cauză, având în vedere succesiunea în timp a actelor normative cu caracter infraconstituţional, referitoare la organizarea şi funcţionarea societăţilor cooperative.

24. Astfel, Curtea precizează că este atributul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei de a stabili, în raport cu normele juridice în vigoare prin care este reglementat în prezent dreptul de folosinţă al societăţilor cooperative asupra terenurilor, regimul juridic actual al terenului vizat de dispoziţiile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967, dacă societatea cooperativă reclamantă în cauză este sau nu succesoare în drepturi a Uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, ca titular primar al dreptului de folosinţă asupra terenului şi dacă această societate are sau nu, în ordinea juridică actuală, calitatea de titular al dreptului de folosinţă asupra acestui teren.

25. Pe cale de consecinţă, Curtea reţine că efectele juridice produse de Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei judecătoreşti, şi că existenţa dreptului de folosinţă al societăţii cooperative reclamante asupra terenului trebuie analizată în raport cu actele normative în vigoare, incidente în materia societăţilor cooperative.

26. În raport cu considerentele expuse mai sus, întrucât excepţia de neconstituţionalitate vizează aspecte referitoare la aplicarea legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei, Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 13.252/280/2013 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016,

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 132

din 10 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată Sorin Constantin Stragea, în Dosarul nr. 3.086/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.122D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.202D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, excepţie ridicată de Victor Roman în Dosarul nr. 3.085/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

4. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, la dosare, partea Agenţia Naţională de Integritate a depus note scrise prin care susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

6. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul părţii prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.202D/2015 la Dosarul nr. 1.122D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 care instituie răspunderea contravenţională pentru neaplicarea sancţiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcţiei publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, nu au legătură cu imunitatea parlamentară care semnifică faptul că deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

9. Prin încheierea din 10 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.086/302/2015 şi prin încheierea din 9 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.085/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sorin Constantin Stragea şi Victor Roman în cauze având ca obiect cererile de anulare a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 contravin dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Constituţie, deoarece lipsa răspunderii juridice reprezintă o imunitate parlamentară având caracterul de măsură de protecţie contra ameninţărilor sau altor acte de represiune la care ar putea li supuşi parlamentarii din partea unei autorităţi, organizaţii sau altei persoane. Dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Constituţie au ca scop garantarea independenţei opiniilor parlamentarilor Prin urmare, lipsa răspunderii juridice priveşte actele intrinseci mandatului, urmărind să apere libertatea de expresie şi de decizie a parlamentarului. Din toate aceste aspecte rezultă că lipsa răspunderii juridice este o imunitate de fond, deoarece priveşte actele intrinseci mandatului, şi funcţională, întrucât vizează exerciţiul acestuia, şi se referă la orice fel de răspundere - penală, contravenţională etc. Având în vedere dispoziţiile constituţionale şi regulamentare, stabilirea unei amenzi în sarcina unui deputat pentru votul sau lipsa votului într-o anumită speţă vine în contradicţie cu art. 72 alin. (1) din Constituţie. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea 176/2010 sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi parlamentarilor, întrucât se încalcă dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Constituţie.

11. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Imunitatea parlamentară este reglementată ca o măsură de protecţie a parlamentarului, pentru ca acesta să beneficieze astfel de toate condiţiile necesare exercitării mandatului său, în deplină concordanţă cu principiile şi convingerile sale politice. Imunitatea parlamentară, din punctul de vedere al iresponsabilităţii juridice, previne declanşarea sau stabilirea unor consecinţe nefavorabile asupra parlamentarului pentru votul sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului său, fie ele civile, penale sau contravenţionale. Cu toate acestea, imunitatea parlamentară nu operează decât în legătură cu voturile şi opiniile politice ale parlamentarului, astfel cum rezultă cu claritate din art. 72 alin. (2) din Constituţie.

12. În exercitarea funcţiei sale, pe lângă exprimarea de voturi şi opinii politice, parlamentarul are diverse atribuţii stabilite în mod specific prin lege, iar imunitatea sa parlamentară nu îi poate înlătura răspunderea pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea deficitară a acestor atribuţii. Mai exact, câtă vreme atribuţiile instituite de lege nu se referă la dreptul parlamentarului de a-şi exercita în mod liber mandatul politic, prin exprimarea de voturi şi opinii, nerespectarea lor poate fi sancţionată, fie disciplinar, fie contravenţional. În acest context, instanţa judecătorească arată că, „prin Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, este reglementată şi instituţia răspunderii disciplinare a parlamentarului, stipulându-se totodată ca acesta poate răspunde şi contravenţional pentru săvârşirea unor contravenţii în legătură cu atribuţiile de serviciu (art. 90)”. Prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 instituie o răspundere contravenţională a parlamentarului pentru neîndeplinirea unor atribuţii privind aplicarea unei sancţiuni disciplinare, motiv pentru care nu pot fi considerate că fac parte din domeniul de aplicare al imunităţii parlamentare.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.122D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 este inadmisibilă. Dispoziţiile Legii nr. 176/2010 reglementează atribuţiile Agenţiei Naţionale de Integritate, autoritate publică care are drept rol asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale. Or, imunitatea parlamentară este o garanţie a exercitării mandatului şi nu un privilegiu ai persoanei şi, cu atât mai puţin, o cauză de exonerare de răspundere. Precizează că motivarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate ţine mai degrabă de modul de interpretare şi aplicare a legii; or, un astfel de context nu poate constitui temei pentru ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate şi excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul instanţei judecătoreşti care se pronunţă asupra fondului cauzei şi care este în măsură să aprecieze în privinţa normei juridice aplicabile fiecărei speţe deduse judecăţii, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar. În Dosarul nr. 1.202D/2015, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale, în măsura în care nu permit tragerea la răspundere juridică a unui parlamentar pentru voturile exprimate în exercitarea mandatului.

15. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 este neîntemeiată. Precizează că sancţionarea faptei prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de art. 72 din Constituţie. De altfel, analiza răspunderii juridice a deputatului sau a senatorului, efectuată atât din perspectivă intrinsecă, cât şi extrinsecă, în motivarea excepţiei, nu reuşeşte să convingă prin argumente pertinente, în cauză nefiind vorba despre o tragere la răspundere pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului de demnitate publică, caz în care ar fi avut ca efect înlăturarea de plano a oricăror urmăriri. Imunitatea nu acordă privilegii absurde parlamentarului, în raport cu obligaţiile legale ce îi revin, neprotejându-l, în mod absolut, decât în ceea ce priveşte opiniile şi voturile exprimate în virtutea mandatului ce i-a fost încredinţat de alegători. Privită astfel, instituţia imunităţii parlamentare nu înseamnă privilegiu, ci responsabilitate, aceasta fiind şi raţiunea instituirii sale.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţii Agenţia Naţională de Integritate, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare, prevederi având următorul cuprins: „Neaplicarea sancţiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcţiei publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune”.

19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 72 alin. (1), potrivit cărora „Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri contravenţionale împotriva proceselor-verbale prin care, în temeiul prevederilor de lege criticate, Agenţia Naţională de Integritate i-a sancţionat pe autorii excepţiei (deputaţi) cu amendă contravenţională pentru fapta de a nu constata încetarea calităţii de deputat a domnului Petre Roman, ca urmare a incompatibilităţii acestuia. În acest context, observând susţinerile autorilor excepţiei potrivit cărora sancţionarea cu amendă contravenţională a unui deputat pentru votul sau lipsa votului într-o anumită speţă vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Constituţie referitoare la imunitatea parlamentară, Curtea reţine că, în realitate, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 sunt criticate prin prisma modului în care acestea au fost interpretate şi aplicate de Agenţia Naţională de Integritate.

21. Astfel, referitor la prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine că normele de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc răspunderea contravenţională pentru fapta constând într-o inacţiune, respectiv a nu aplica sancţiunea disciplinară sau a nu constata încetarea funcţiei publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv. O asemenea reglementare dă expresie preocupării legiuitorului de a conferi eficacitate mecanismului de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale. De asemenea, Curtea reţine că, deşi dispoziţiile de lege criticate nu disting în raport cu subiectul activ al contravenţiei, interpretarea şi aplicarea acestora presupun, fără îndoială, o nuanţare în funcţie de acest criteriu.

22. Din examinarea cadrului legal al procedurii de constatare a stării de incompatibilitate a unui parlamentar, Curtea observă că, în cazul rămânerii definitive a raportului de evaluare prin care Agenţia Naţională de Integritate a reţinut încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către un deputat sau senator, procedura este cea reglementată de Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, titlul II „Proceduri de asigurare a integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice” şi art. 7 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi ai senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016.

23. Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate comunică raportul de evaluare, pentru senatori şi deputaţi - Camerei din care face parte parlamentarul, care va aplica sancţiunile disciplinare potrivit legii şi regulamentului Camerei respective.

24. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 96/2006, calitatea de deputat sau de senator încetează în caz de incompatibilitate. Astfel, dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 stabilesc că încetarea mandatului de deputat sau de senator cauzată de incompatibilitate are loc: a) la data menţionată în cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte; b) la data adoptării unei hotărâri a Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, prin care se constată starea de incompatibilitate; c) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se respinge contestaţia la raportul Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea; d) la expirarea termenului prevăzut îh Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare, de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, dacă în acest termen deputatul sau senatorul nu a contestat raportul la instanţa de contencios administrativ. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză ori, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte. În fine, prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 stabilesc că, în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. c) şi d) din lege, preşedintele Camerei ia act de situaţia de încetare a mandatului de deputat sau de senator şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.

25. În cauză, Curtea observă că această procedură a fost finalizată prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 7 din 9 februarie 2015 privind vacantarea unui loc de deputat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 10 februarie 2015.

26. În aceste condiţii, în absenţa unei dispoziţii legale exprese care să instituie temeiul răspunderii contravenţionale a deputaţilor şi senatorilor, Curtea constată că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu au aplicabilitate în cazul acestora. De altfel, Curtea observă că în cele două cauze în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a I l-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 4.460 din 10 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.086/302/2015, şi prin Sentinţa civilă nr. 4.421 din 9 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.085/302/2015, a admis plângerile contravenţionale şi a dispus anularea proceselor-verbale de constatare a contravenţiei, întocmite de Agenţia Naţională de Integritate.

27. Prin urmare, întrucât în cele două cauze sunt puse în discuţie aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, operaţiuni care excedează controlului de constituţionalitate, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată.

28. În final, Curtea subliniază că interpretarea şi aplicarea greşită a unei norme de lege nu pot constitui temei pentru constatarea acesteia ca fiind neconstituţională.

29. În plus, în lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea precizează că dispoziţiile constituţionale referitoare la imunitatea parlamentară nu au incidenţă în cauza de faţă. Astfel, instituţia imunităţii parlamentare este reglementată atât sub forma imunităţii pentru opinii, fiind general admis faptul că niciun parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declaraţiile făcute şi voturile exprimate în exerciţiul mandatului, cât şi a imunităţii materiale, denumită şi imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit în materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte. Reglementarea constituţională a imunităţii parlamentare este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca garanţie a înfăptuirii prerogativelor constituţionale şi, totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să îşi exercite mandatul în mod eficient. Instituţia imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi legilor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011).

30. Curtea reaminteşte, în acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 63 din 2 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 9 aprilie 1997), că imunitatea parlamentară nu constituie un drept subiectiv, ci are caracter imperativ, fiind o garanţie constituţională a mandatului reprezentativ, deci a opţiunii electoratului prin votul căruia acest mandat a fost încredinţat. În acelaşi timp, potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Rezultă că imunitatea parlamentară, fiind o situaţie de excepţie de la dreptul comun, trebuie să opereze doar ca o măsură de protecţie a mandatului deputatului sau senatorului, iar nu în aşa fel încât, în realitate, să constituie un privilegiu al persoanelor ce deţin această funcţie electivă.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Sorin Constantin Stragea, în Dosarul nr. 3.086/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, şi de Victor Roman în Dosarul nr. 3.085/302/2015 al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică la Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 173

din 29 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, în ansamblul său şi, în special, cele ale art. 3 alin. (2), art. 10, art. 11 şi art. 14 alin. (2) din acest act normativ

 

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Fadeev şi Ana Fadeev în Dosarul nr. 344/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 943D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocat Mihai Duţu, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorii excepţiei au depus note scrise, iar partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat un punct de vedere prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.022D/2015 şi nr. 1.024D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1), (2) şi (3), art. 11 alin. (1) teza a două şi art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, ridicată de Doina Sencu, Victor V. Sencu şi Simona Chiran în Dosarul nr. 802/120/2015 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a I l-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi de Elena Tăpăstău în Dosarul nr. 5.719/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

5. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, la dosare, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat un punct de vedere, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 943D/2015, nr. 1.Q22D/2015 şi nr. 1 024D/2015 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul autorilor excepţiei menţionează că lasă la aprecierea Curţii conexarea cauzelor, iar reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.022D/2015 şi nr. 1.024D/2015 la Dosarul nr. 943D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei, avocat Mihai Duţu, care, cu titlu de cerere prealabilă susţinerii excepţiei, formulează o cerere de administrare de probe, respectiv expertiză tehnică, în specialitatea IT, având în vedere modalitatea de adoptare a proiectului de lege, proiect devenit Legea nr. 164/2014.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii, întrucât Curtea Constituţională nu este instanţă de judecată care să administreze probe.

10. Curtea, potrivit art. 258 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea formulată, deoarece în faţa instanţei de contencios constituţional pot fi încuviinţate ca probe exclusiv înscrisurile depuse de părţi, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sau cele solicitate de Curtea Constituţională în temeiul art. 76 din aceeaşi lege.

11. Având cuvântul pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul autorilor excepţiei susţine, în esenţă, că, până la apariţia Legii nr. 164/2014, Legea nr. 290/2003 şi normele sale metodologice de aplicare prevedeau un termen general de plată, de un an, şi un termen derogatoriu de la cel general, de 2 ani, care se aplica în măsura în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu avea disponibilităţi pentru efectuarea plăţilor. Ulterior, în anul 2013, Guvernul, prin ordonanţă de urgenţă, a impus o eşalonare a plăţii despăgubirilor, eşalonare care a fost declarată neconstituţională de Curte, prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, întrucât afecta dreptul de proprietate al beneficiarilor legii. Prin urmare, susţine că dispoziţiile Legii nr. 164/2014 sunt neconstituţionale, întrucât termenele excesive şi modalitatea netransparentă de soluţionare a cererilor contravin prevederilor constituţionale potrivit cărora dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate şi instituie o discriminare între beneficiarii acestei legi. Se mai arată că, până la apariţia Legii nr. 164/2014, dovada bunurilor abandonate se putea face cu înscrisuri şi martori, însă în temeiul Legii nr. 164/2014, dovada proprietăţilor abandonate se poate face doar cu înscrisuri şi, în mod excepţional, cu martori, fapt ce creează o discriminare între persoanele îndreptăţite la despăgubiri, în ceea ce priveşte regimul probator. În final, se arată că proiectul de lege a fost publicat pe pagina oficială de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la data de 2 octombrie 2014, ulterior adoptării sale de către Senat, încălcându-se astfel prevederile art. 31, art. 52 şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 7 şi 8 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 3, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 164/2014 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, ocazie cu care Curtea Constituţională a statuat că inegalitatea de tratament juridic, prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor, anterior intrării În vigoare a Legii nr. 164/2014, nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, ci este rezultatul unor regimuri juridice aplicabile succesiv în timp, potrivit principiului tempus regit actum. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege criticate stabilesc un nou sistem de eşalonare, fără a nega dreptul la despăgubiri al beneficiarilor legii. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, invocată în Dosarul nr. 1.Q22D/2015, arată că aceste dispoziţii nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât hotărârea comisiei judeţene, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor, este anterioară intrării în vigoare a legii. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este inadmisibilă

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

13. Prin încheierea din 18 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 344/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute În proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Fadeev şi Ana Fadeev într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare şi suspendarea executării.

14. Prin încheierea din 18 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 802/120/2015, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar În urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Doina Sencu, Victor V. Sencu şi Simona Chiran într-o cauză având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata unei sume de bani, actualizată la zi, reprezentând prima tranşă din compensaţiile băneşti stabilite prin Hotărârea nr. 199/04.16.2011 a Instituţiei Prefectului Judeţului Dâmboviţa - Comisia de Aplicare a Legii nr. 290/2003.

15. Prin încheierea din 27 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.719/30/2014, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) teza a două din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Elena Tăpăstău într-o cauză având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata unei sume de bani, reprezentând compensaţii băneşti stabilite prin Hotărârea nr. 519/20.10.2010 emisă de Comisia Judeţeană Timiş pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciază, în esenţă, că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 au caracter retroactiv, deoarece stabilesc alte termene de acordare a despăgubirilor în cazul cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi, pentru care nu s-au acordat despăgubirile, şi care fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, la data intrării în vigoare a acestei legi. În acest sens, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014.

17. De asemenea susţin că dispoziţiile Legii nr. 164/2014 creează situaţii discriminatorii în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, şi anume persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul legilor nr. 9/1998 şi nr. 290/2003. Astfel, în cadrul aceleiaşi categorii de persoane se aplică un tratament juridic diferit, întrucât unele dintre aceste persoane au încasat deja sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubire, într-un termen rezonabil sau chiar în termenul instituit de legile menţionate, iar altele vor încasa aceste despăgubiri în mod eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, aşa cum prevede Legea nr. 164/2014.

18. Autorii excepţiei consideră că omisiunea autorităţilor de a se conforma într-un termen rezonabil unei hotărâri definitive poate genera o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, în special atunci când obligaţia de executare a deciziei în cauză îi aparţine unei autorităţi administrative. În acest sens invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 27 mai 2004 şi 29 septembrie 2005, pronunţate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragrafele 26 şi 31, şi Tacea împotriva României, paragrafele 27, 39 şi 40.

19. Cu privire la termenul de eşalonare a plăţilor despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, autorii susţin că această nouă eşalonare aduce atingere dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite, întrucât beneficiarii Legii nr. 290/2003 sunt titularii unui drept de creanţă suficient de bine stabilit, pentru a beneficia de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, iar întârzierea sau refuzul de plată din partea statului constituie atingeri aduse art. 44 din Constituţie. Ca atare, măsurile instituite prin Legea nr. 164/2014 nu se pot justifica prin ameninţarea adusă bugetului de stat, dat fiind că România nu se află în niciuna dintre situaţiile de excepţie la care fac referire prevederile art. 53 din Constituţie.

20. Totodată, apreciază că proiectul de lege, devenit Legea nr. 164/2014, a fost elaborat şi adoptat nerespectându-se procedurile privind participarea cetăţenilor şi asociaţiilor legal constituite Sa procesul de elaborare a actelor normative şi la procesul de luare a deciziilor, încălcându-se, astfel, prevederile constituţionale ale art. 31, art. 52 şi art. 53, precum şi dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr. 52/2003.

21. În final, susţin că, prin Legea nr. 164/2014, sunt nesocotite, în mod flagrant, dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, decizie general obligatorie, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie.

22. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată, deoarece Curtea Constituţională a statuat că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate în jurisprudenţa sa, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii, respectiv: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, un termen rezonabil de executare integrală, şi acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Cu privire la caracterul rezonabil al termenului de executare a unei creanţe bugetare asupra statului, arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că evaluările bugetare ale Guvernului au indicat că perioada de plată propusă (3 ani, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009) este rezonabilă, în contextul deficitului bugetar grav, al condiţiilor economice generale extrem de dificile. Referitor la conceptul de termen rezonabil, arată că acesta trebuie privit atât din perspectiva cetăţeanului-creditor, cât şi din cea a statului debitor. Ca atare, instanţa apreciază că termenul rezonabil stabilit prin Legea nr. 164/2014 ţine cont atât de interesele debitorului, cât şi de cele ale creditorului, existând un just echilibru între acestea. Cu privire la critica privind încălcarea dreptului de proprietate, instanţa consideră că măsura criticată a fost una de garantare a dreptului de proprietate, în condiţiile unei crize financiare accentuate.

23. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal nu îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, mărginindu-se doar la a analiza admisibilitatea acesteia.

24. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată.

25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

26. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare cu privire la toate cauzele pendinte, care se aplică numai pentru viitor, şi nu retroactiv. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 10 din Legea nr. 164/2014, prin raportare la art. 44 din Constituţie, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia, prin mecanismul de actualizare cu indicele preţurilor de consum, a sumelor ce trebuie plătite de către stat, se asigură executarea integrală a despăgubirii. Cât priveşte critica referitoare la eşalonarea plăţilor, apreciază că măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - plata eşalonată a despăgubirilor în cauză. În plus, consideră că măsurile reglementate au caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român, în contextul de criză economică naţională şi internaţională. Totodată, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, normele fiind aplicabile tuturor destinatarilor săi.

27. Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele nr. 1.022D/2015 şi nr. 1.024D/2015, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, în acest sens arată că normele criticate nu sunt de natură a aduce atingere principiului ne retroactivităţii legii, întrucât ele se aplică după intrarea lor în vigoare, având domeniul propriu de aplicare. De asemenea, apreciază că neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 poate fi pusă în discuţie, prin raportare la art. 21 din Constituţie, doar în măsura în care partea interesată, în speţă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ar fi invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, pe motiv că noile termene prevăzute de acest act normativ se aplică şi cererilor aflate pe rolul instanţelor de judecată. Or, din moment ce instanţa de judecată nu s-a pronunţat în acest sens, iar cursul procesului nu a fost suprimat, normele criticate, prin raportare la art. 21 din Constituţie, sunt constituţionale. În final, consideră că noile dispoziţii conduc la acordarea despăgubirilor în 5 tranşe, în mod diferit faţă de cel stabilit în temeiul vechii legi, însă această măsură este justificată şi de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul şi nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare.

28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorilor excepţiei, punctele de vedere ale părţii, concluziile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 3 alin. (2), art. 10, art. 11 şi art. 14 alin. (2) din acest act normativ. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (2): „Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

- Art. 10: „(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) şi d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.

(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătoreşti prevăzute la alin. (3) şi actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b), se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi. Actualizarea sumai se face prin decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creştere a preţurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi.

(6) Pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite.

(7) Cuantumul unei tranşe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 iei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranşă.”;

- Art. 11: „(1) Piaţa sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.

(2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6).”;

- Art. 14 alin. (2): „Hotărârile emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a prezentei legi, se validează/invalidează de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor.”

31. Autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin, (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 31 care consacră dreptul la informaţie, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice, şi art. 147 alin. (4) potrivit căruia deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publica, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din data de 3 decembrie 2013.

32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, din perspectiva unor critici asemănătoare, dispoziţiile art. 3 alin. (2), art. 10 şi art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 164/2014 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 şi Decizia nr. 15 din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate.

33. Astfel, prin deciziile precitate, Curtea a statuat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 887 din 29 septembrie 2004).

34. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014.

35. Referitor la invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportai la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

36. În ceea ce priveşte critica eşalonării plăţii despăgubirilor pe o perioada de 5 ani, în raport cu art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinutei mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).

37. Curtea a constatat că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată aşadar de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. În plus, astfel cum rezultă din expunerea de motive la Legea nr. 164/2014, Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât şi din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 9/1998.

38. În ceea ce priveşte constituţionalitatea eşalonării plăţii unor sume datorate de stat, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010. Curtea a statuat că eşalonarea pe o durată de 5 ani a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este constituţională. De asemenea, prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura.

39. Prin urmare, Curtea a constatat că eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii, urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală - are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.

40. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a soluţiei legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014, Curtea, prin Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, precitată, a reţinut că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetăţenilor români siliţi să îşi abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaţionale, în contextul în care în prezent sunt declanşate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcţionarea instituţiilor publice cu atribuţii în materie şi care duc la soluţionarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenţie în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plăţii în ordine cronologică a despăgubirilor şi plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condiţiile în care acesta este preocupat de menţinerea echilibrului bugetar.

41. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

42. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, invocată în Dosarul nr. 1.022D/2015, Curtea reţine că, potrivit acestor dispoziţii, hotărârile emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv după data de 18 decembrie 2014, se validează sau se invalidează de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor. Însă, din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei Curtea observă că despăgubirile băneşti au fost acordate autorilor excepţiei prin Hotărârea nr. 199 din 4 octombrie 2011, emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa - Comisia de aplicare a Legii nr. 290/2003. Prin urmare, având în vedere că hotărârea comisiei judeţene este emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv la data de 4 octombrie 2011, dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În aceste condiţii, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, care, nerespectând condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibilă.

43. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia nu au fost respectate procedurile privind participarea cetăţenilor şi asociaţiilor legal constituite la procesul de elaborare a proiectului de lege devenit Legea nr. 164/2014, întrucât în cadrul procesului legislativ se constată că proiectul de lege a fost publicat pe site-ul Senatului României la data de 3 iulie 2014, astfel încât a fost accesibil cetăţenilor interesaţi de procesul de elaborare a acestui act normativ.

44. În final, Curtea reţine că prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.

45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 şi cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 164/2014, în ansamblul său şi, în special, a art. 3 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din acest act normativ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Doina Sencu, Victor V. Sencu şi Simona Chiran în Dosarul nr. 802/120/2015 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Fadeev şi Ana Fadeev în Dosarul nr. 344/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Doina Sencu, Victor V. Sencu şi Simona Chiran în Dosarul nr. 802/120/2015 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi de Elena Tăpăstău în Dosarul nr. 5.719/30/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, în ansamblul său şi, în special, cele ale art. 3 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din acest act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2016.

 

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI RELAŢIILOR CU MEDIUL DE AFACERI

 

ORDIN

privind aprobarea schemelor de ajutor de minimis pentru acţiunile din Programul de promovare a exportului, finanţat de la bugetul de stat

 

În temeiul art. 2 coroborat cu art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 957/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, cu modificările ulterioare, şi al art. 2 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 296/2007 privind aprobarea Mecanismelor de derulare a acţiunilor din Programul de promovare a exportului, administrat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri,

având în vedere art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare, şi Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis,

ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă instituirea schemelor de ajutor de minimis pentru acţiunile din Programul de promovare a exportului, finanţat de la bugetul de stat şi administrat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri (MECRMA) privind participarea operatorilor economici la târguri şi expoziţii internaţionale în străinătate, organizarea de misiuni economice în străinătate şi realizarea de studii de piaţă şi pe produse.

Art. 2. - Prezentele scheme nu au în vedere ajutoarele destinate înfiinţării şi exploatării unei reţele de distribuţie în alte state membre sau în ţări terţe, conform Regulamentului (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013.

Art. 3. - Schemele de ajutor de minimis pentru acţiunile din Programul de promovare a exportului, finanţat de la bugetul de stat, sunt prevăzute în anexele nr. 1-3, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Cererea de înscriere - declaraţie pe propria răspundere privind participarea la acţiunile din Programul de promovare a exportului, cu finanţare de la bugetul statului, administrat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri (MECRMA) este prevăzută în anexa nr. 4, care face parte integrantă din prezentul ordin. Cererea de înscriere - declaraţie pe propria răspundere a operatorului economic nu exonerează furnizorul de ajutor de minimis de obligaţia de a verifica îndeplinirea de către operatorul economic a condiţiilor de eligibilitate din prezentele scheme.

Art. 5. - Declaraţia pe propria răspundere a beneficiarilor ajutorului de minimis referitoare la respectarea regulii privind cumulul ajutoarelor situate sub pragul de minimis admis este prevăzută în anexa nr. 5, care face parte integrantă din prezentul ordin. Această declaraţie pe propria răspundere privind ajutorul cumulat de minimis face obiectul verificării de către MECRMA şi este asumată de beneficiar. La data intrării în funcţiune a RegAS (Registrul ajutoarelor de stat), MECRMA va trebui, obligatoriu, să verifice declaraţia tuturor aplicanţilor,

Art. 6. - MECRMA, ca furnizor de ajutor de minimis, va transmite o înştiinţare către beneficiarii prezentelor scheme, prin care aceştia sunt informaţi asupra ajutorului de minimis de care pot beneficia.

Art. 7. - MECRMA, ca furnizor de ajutor de minimis, va încheia un act administrativ bilateral cu fiecare beneficiar al prezentelor scheme, prin care se va statua dreptul legal de a se acorda ajutor de minimis în termenii şi condiţiile stabilite prin prezentul ordin.

Art. 8. - MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, Direcţia investiţii, achiziţii publice şi servicii interne, Direcţia buget, financiar contabilitate, Direcţia juridică şi relaţii instituţionale şi Direcţia ajutor de stat pentru industrie şi transport al energiei electrice şi gazelor naturale vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 9. - Prezentul ordin se aplică de la data intrării sale în vigoare până la 31 decembrie 2018.

Art. 10. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. şi în termen de 15 zile de la data adoptării se va transmite spre informare Consiliului Concurenţei şi se va publica pe pagina de internet a Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri.

Art. 11. - Prezentul ordin abrogă Ordinul viceprim-ministrului, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, nr. 1.587/2015*) privind aprobarea schemelor de ajutor de minimis pentru acţiunile din Programul de Promovare a Exportului, finanţat de la bugetul de stat.

 

Ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

 

Bucureşti, 16 mai 2016.

Nr. 455.


*) Ordinul viceprim-ministrului, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, nr. 1.587/2015 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXA Nr. 1

 

SCHEMA DE AJUTOR DE MINIMIS

„Participarea operatorilor economici la târguri şi expoziţii internaţionale organizate în străinătate”

 

1. Titlul schemei de ajutor de minimis: „Participarea operatorilor economici la târguri şi expoziţii internaţionale organizate în străinătate”

Art. 1. - Prezenta procedură instituie o schemă de ajutor de minimis denumită „Participarea operatorilor economici la târguri şi expoziţii internaţionale organizate în străinătate” (schema).

Art. 2. - Acordarea ajutoarelor de minimis în cadrul acestei scheme se va face numai cu respectarea criteriilor privind ajutorul de minimis stipulate de Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis.

2. Scopul schemei

Art. 3, - Scopul prezentei scheme este de a susţine operatorii economici în promovarea exporturilor, prin acordarea de ajutoare de minimis pentru acoperirea costurilor de participare la târguri comerciale.

3. Obiectivul schemei

Art. 4. - (1) Obiectivul schemei este de a promova la export produsele/serviciile realizate în România.

(2) Participarea operatorilor economici la târguri şi expoziţii internaţionale se realizează pe pieţe de interes, prin organizarea de pavilioane naţionale, standuri specializate pe produse sau miniexpoziţii, pe bază de programe anuale elaborate de MECRMA.

4. Necesitatea implementării schemei

Art. 5. - Implementarea schemei este necesară în vederea susţinerii acţiunilor operatorilor economici pentru promovarea pe pieţele externe a produselor/serviciilor realizate în România.

5. Definiţii

Art. 6. - În scopul prezentei scheme se aplică următoarele definiţii:

a) furnizor - MECRMA;

b) întreprindere - orice entitate care desfăşoară activităţi economice (respectiv oferă bunuri, servicii sau lucrări pe o piaţă), indiferent de forma juridică, de modul de finanţare sau de existenţa unui scop lucrativ al acesteia;

c) ajutor de stat - orice măsură de sprijin care îndeplineşte toate criteriile prevăzute la art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

d) data acordării ajutorului - data la care se semnează actul administrativ între furnizor şi beneficiarii finali participanţi la târgurile şi expoziţiile internaţionale din străinătate;

e) produse agricole - produsele enumerate în anexa i la Tratat, cu excepţia produselor obţinute din pescuit şi acvacultura prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură;

f) prelucrarea produselor agricole - orice operaţiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepţia activităţilor desfăşurate în exploataţiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare;

g) comercializarea produselor agricole - deţinerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei altei forme de introducere pe piaţă, cu excepţia primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători şi a oricărei altei activităţi de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; o vânzare efectuată de către un producător primar către consumatori finali este considerată comercializare în cazul în care se desfăşoară în localuri distincte, rezervate acestei activităţi;

h) întreprindere unică-toate întreprinderile între care există cel puţin una dintre relaţiile următoare:

(i) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor unei alte întreprinderi;

(ii) o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

(iii) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

(iv) o întreprindere care este acţionar sau asociat al unei alte întreprinderi şi care controlează singură, în baza unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor întreprinderii respective. Întreprinderile care întreţin, cu una sau mai multe întreprinderi, relaţiile la care se face referire la pct.

(i)-(iv) sunt considerate întreprinderi unice;

i) întreprindere în dificultate - o întreprindere care se află în cel puţin una din situaţiile următoare:

- în cazul unei societăţi cu răspundere limitată (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul său social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. Această situaţie survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerve (şi din toate celelalte elemente considerate în general ca făcând parte din fondurile proprii ale societăţii) conduce la un rezultat negativ care depăşeşte jumătate din capitalul social subscris. În sensul acestei dispoziţii, „societate cu răspundere limitată” se referă în special la tipurile de societăţi menţionate în anexa I la Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, iar „capital social” include, dacă este cazul, orice capital suplimentar;

- în cazul unei societăţi în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu, aşa cum reiese din

contabilitatea societăţii, a dispărut din cauza pierderilor acumulate, în sensul prezentei dispoziţii, „o societate comercială în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii” se referă în special la acele tipuri de societăţi menţionate în anexa II la Directiva 2013/34/UE;

- atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă sau îndeplineşte criteriile prevăzute în dreptul intern pentru ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă la cererea creditorilor săi;

- în cazul unei întreprinderi care nu este un IMM, atunci când, în ultimii 2 ani:

(i) raportul datorii/capitaluri proprii al întreprinderii a fost mai mare de 7,5; şi

(ii) capacitatea de acoperire a dobânzilor calculată pe baza EBITDA a fost sub 1,0.

6. Domeniul de aplicare

Art. 7. - (1) Prezenta schemă se aplică ajutoarelor acordate operatorilor economici din toate sectoarele, cu excepţia:

a) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele pescuitului şi acvaculturii, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 104/2000;

b) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole;

c) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sectorul prelucrării şi comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

(i) atunci când valoarea ajutoarelor este stabilită pe baza preţului sau a cantităţii unor astfel de produse achiziţionate de la producători primari ori introduse pe piaţă de întreprinderile respective;

(ii) atunci când ajutoarele sunt condiţionate de transferarea lor parţială sau integrală către producătorii primari;

d) ajutoarelor destinate activităţilor legate de export către ţări terţe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantităţile exportate, ajutoarelor destinate înfiinţării şi funcţionării unei reţele de distribuţie sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

e) ajutoarelor condiţionate de utilizarea preferenţială a produselor naţionale fată de produsele importate.

(2) în cazul în care un operator economic îşi desfăşoară activitatea atât în sectoarele menţionate la alin. (1) lit. a), b) sau

c), cât şi în unul sau mai multe sectoare de activitate sau domenii de activitate incluse în domeniile de aplicare ale Regulamentului (UE) nr. 1.407/2013, prezenta schemă se aplică ajutoarelor acordate pentru aceste din urmă sectoare sau activităţi cu condiţia ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităţilor sau o distincţie între costuri, că activităţile desfăşurate în sectoarele excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu acesta.

7. Beneficiari ai ajutorului de minimis

Art. 8. - Pot beneficia de măsurile de ajutor de minimis prevăzute în prezenta schemă operatorii economici care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii de eligibilitate:

a) sunt înregistraţi conform Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, şi îşi desfăşoară activitatea în România;

b) au în obiectul de activitate operaţiuni de export şi nomenclatorul de export corespunde cu profilul târgului la care se solicită participarea;

c) produsele sunt de concepţie şi/sau marcă proprie, de calitate şi cu valoare adăugată ridicată;

d) nu beneficiază pentru târgul sau expoziţia internaţională organizată în străinătate, la care aplică, de finanţare de la alţi furnizori de minimis pentru acoperirea aceloraşi categorii de cheltuieli eligibile;

e) nu sunt firme împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare a unui ajutor de stat, dacă această decizie de recuperare nu a fost deja executată;

f) nu înregistrează debite la bugetul de stat, respectiv la bugetele locale, la data depunerii cererii de înscriere - declaraţiei pe propria răspundere pentru participare la târguri şi expoziţii internaţionale organizate în străinătate;

g) nu se află în procedura de executare silită, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, insolvenţă colectivă şi nu îndeplinesc criteriile prevăzute de lege pentru a fi supuse unei proceduri de insolvenţă colectivă la cererea creditorilor lor;

h) nu sunt consideraţi în dificultate;

i) pot face dovada că au depus garanţia de participare în valoare de 2.000 lei;

j) au obţinut rezultate pozitive privind eficienţa participării la târguri şi expoziţii, cu sprijin de la bugetul de stat, în cazul prezenţei la astfel de acţiuni anterioare;

k) sunt respectate de către solicitanţi prevederile normelor privind principalele activităţi/acţiuni care vor fi realizate de operatorii economici participanţi la târguri şi expoziţii internaţionale finanţate parţial de la bugetul de stat, elaborate de MECRMA, în cazul prezenţei acestora la astfel de acţiuni anterioare;

l) numărul de participări ale unui operator economic la târguri internaţionale, cu sprijin de la bugetul de stat, este de maximum 4 pe an;

m) nu folosesc ajutorul pentru achiziţionarea de vehicule de transport rutier de mărfuri.

Art. 9. - Numărul maxim al operatorilor economici care beneficiază de sprijin prin prezenta schemă este de 3.000.

8. Procedura de acordare a ajutoarelor de minimis

Art. 10. - Ajutoarele acordate în cadrul prezentei scheme de minimis constau în sprijin financiar de la bugetul de stat pentru acoperirea următoarelor categorii de cheltuieli eligibile:

a) 50% din cheltuielile privind transportul extern, cazarea şi asigurarea medicală pentru câte un participant de la fiecare expozant, la nivelul baremelor stabilite pentru instituţiile publice;

b) 100% din cheltuielile pentru: transportul, asigurarea şi manipularea exponatelor, mostrelor şi materialelor publicitare, formalităţile vamale aferente acestora, depozitarea ambalajelor aferente exponatelor pe perioada desfăşurării acţiunii promoţionale, elaborarea proiectului de execuţie a standului, închirierea, construirea şi/sau amenajarea spaţiului expoziţional, transportul materialelor aferente, cheltuielile generale legate de funcţionarea pavilionului naţional în perioada de desfăşurare a manifestărilor expoziţionale, cheltuielile de reprezentare şi de protocol, cheltuielile de transport, cazare, diurna şi cu asigurarea medicală pentru persoanele care organizează şi coordonează acţiunile din cadrul MECRMA, inclusiv pentru un reprezentant din partea federaţiei, patronatului de ramură sau asociaţiei profesionale care contribuie la realizarea acţiunii respective, a căror perioadă de deplasare va fi stabilită prin documentaţia de atribuire a contractului de prestări servicii privind realizarea acţiunii, cheltuielile pentru materialele publicitare, de prezentare şi promovare cu caracter economic general şi pentru mediatizarea prezenţei româneşti la manifestările expoziţionale, cheltuielile aferente comisionului prevăzut în contractul încheiat cu societatea organizatoare a manifestărilor expoziţionale internaţionale, precum şi alte cheltuieli care se justifică a fi alocate pentru realizarea manifestărilor expoziţionale internaţionale, cu aprobarea ordonatorului principal de credite.

Art. 11. - (1) Selectarea operatorilor economici participanţi la târguri şi expoziţii internaţionale organizate în străinătate se realizează de către o comisie de selecţie constituită prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri.

(2) Comisia de selecţie va verifica eligibilitatea operatorilor economici, inclusiv din punctul de vedere al reglementărilor de ajutor de stat, va verifica respectarea regulii de cumul (conform declaraţiei pe propria răspundere din anexa nr. 5 la ordin), va încheia procesul-verbal de selecţie a operatorilor economici (proces-verbal care constituie act administrativ ce poate fi contestat în condiţiile legii), va comunica rezultatele selecţiei operatorilor economici şi va înştiinţa operatorii economici selectaţi asupra valorii estimative a ajutorului de minimis ce poate fi acordat

(3) Comisia de selecţie a operatorilor economici va respecta principiile nediscriminării, tratamentului egal, transparenţei, proporţionalităţii şi eficienţei utilizării fondurilor.

(4) în înştiinţare se va preciza că:

- valoarea ajutorului de minimis este estimativă, iar în cazul neîncheierii actului administrativ sau a neorganizării acţiunii, valoarea este nulă;

- valoarea exactă a ajutorului de minimis acordat operatorului economic (societăţii/întreprinderii unice) participant la acţiune se va calcula după decontul final de cheltuieli aferente acţiunii, iar MECRMA va încheia un act administrativ cu beneficiarul pentru modificarea valorii ajutorului de minimis estimat. Valoarea ajutorului de minimis care va rezulta în urma actului administrativ nu va putea depăşi valoarea maximă a ajutorului trecută în actul iniţial;

- în cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unui operator economic (societăţii/întreprinderii unice) pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depăşeşte plafoanele de minimis menţionate, operatorul economic nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme nici pentru acea fracţie din ajutor care nu depăşeşte aceste plafoane.

(5) Soluţionarea contestaţiilor privind selectarea operatorilor economici participanţi la târguri şi expoziţii internaţionale organizate în străinătate se realizează de către o comisie

constituită prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, comisie diferită de cea de selecţie.

(6) Comisia de soluţionare a contestaţiilor privind selectarea operatorilor economici va comunica, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea contestaţiei, rezultatul soluţionării acesteia.

(7) Comisia de soluţionare a contestaţiilor privind selectarea operatorilor economici va respecta principiile nediscriminării, tratamentului egal, transparenţei, proporţionalităţii şi eficienţei utilizării fondurilor.

(8) MECRMA va încheia şi va derula contracte de prestări servicii cu operatori economici specializaţi, denumiţi în continuare societăţi organizatoare de târguri şi expoziţii internaţionale, conform legislaţiei în vigoare. Aceşti operatori vor fi selectaţi ca urmare a unei proceduri deschise, transparente de licitaţie publică.

(9) Cheltuielile prevăzute la art. 10 lit. a) se vor deconta operatorilor economici participanţi, de către societatea organizatoare, pe bază de documente justificative, în termen de 5 zile lucrătoare de la virarea de către MECRMA a sumelor aferente decontului final al acţiunii.

(10) MECRMA, ca furnizor de ajutor de minimis, va încheia, înainte de participarea operatorului economic la târgul sau expoziţia internaţională organizată în străinătate, un act administrativ cu fiecare beneficiar al prezentei scheme, prin care se va statua dreptul legal de a se acorda ajutor de minimis, precizând valoarea maximă estimată a ajutorului de minimis pe care acesta o poate primi, precum şi caracterul de minimis al acesteia, făcând explicit referire la Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 şi menţionând titlul acestuia şi referinţa de publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum şi condiţiile în care se acordă ajutorul de minimis.

(11) Calculul valorii exacte a ajutorului de minimis acordat de MECRMA operatorului economic beneficiar al prezentei scheme se va face la momentul decontului final al cheltuielilor aferente târgului sau expoziţiei internaţionale. Pentru actualizarea valorii ajutorului estimat prevăzut în actul iniţial, MECRMA va încheia ulterior un act administrativ în care se va preciza valoarea exactă stabilită după decontul final de cheltuieli aferent acţiunii.

9. Regula cumulului ajutoarelor de minimis

Art. 12. --- (1) MECRMA, prin Comisia de selecţie, va acorda un ajutor de minimis numai după ce va verifica criteriile de eligibilitate a beneficiarilor, inclusiv conform regulilor de ajutor de stat, respectarea regulii cumulului, respectiv dacă suma totală a ajutoarelor de minimis primite pe parcursul unei perioade de 2 ani fiscali şi în anul fiscal în curs de către societatea/întreprinderea unică, fie din surse ale statului sau ale autorităţilor locale, fie din surse comunitare, nu depăşeşte pragul de 200.000 euro, respectiv de 100.000 euro, dacă operatorul economic/întreprinderea unică efectuează transport de mărfuri în contul terţilor sau contra cost.

(2) în cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depăşeşte plafoanele de minimis menţionate, operatorul economic nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme nici pentru acea fracţie din ajutor care nu depăşeşte aceste plafoane.

(3) Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezenta schemă pot fi cumulate cu ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei în limita plafonului stabilit în regulamentul respectiv.

(4) Ajutoarele de minimis se cumulează cu ajutoare de minimis acordate în conformitate cu alte regulamente de minimis în limita plafonului relevant prevăzut la alin. (1).

(5) Ajutoarele de minimis se cumulează cu ajutoarele de stat acordate pentru aceleaşi costuri eligibile sau cu ajutoarele de stat acordate pentru aceeaşi măsură de finanţare prin capital de risc, cu condiţia ca un astfel de cumul să nu conducă la depăşirea intensităţii sau a valorii maxime relevante a ajutorului, stabilită pentru condiţiile specifice ale fiecărui caz de un regulament sau de o decizie de exceptare pe categorii adoptată de Comisia Europeană. Dacă prin cumul s-ar ajunge la depăşirea respectivei intensităţi sau valori maxime, ajutorul de minimis nu poate fi acordat.

(6) Ajutoarele de minimis care nu se acordă pentru sau nu sunt legate de costuri eligibile specifice pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat acordate în temeiul unui regulament de exceptare pe categorii sau al unei decizii adoptate de Comisia Europeană.

(7) În cazul fuziunilor sau al achiziţiilor, atunci când se stabileşte dacă un nou ajutor de minimis acordat unei întreprinderi noi sau întreprinderii care face achiziţia depăşeşte plafonul relevant, se iau în considerare toate ajutoarele de minimis anterioare acordate tuturor întreprinderilor care fuzionează. Ajutoarele de minimis acordate legal înainte de fuziune sau achiziţie rămân legal acordate.

(8) în cazul în care o întreprindere se împarte în două sau mai multe întreprinderi separate, ajutoarele de minimis acordate înainte de separare se alocă întreprinderii care a beneficiat de acestea, şi anume, în principiu, întreprinderii care preia activităţile pentru care au fost utilizate ajutoarele de minimis. În cazul în care o astfel de alocare nu este posibilă, ajutoarele de minimis se alocă proporţional pe baza valorii contabile a capitalului social al noilor întreprinderi la data la care separarea produce efecte

10. Perioada de aplicare

Art. 13. - Prezenta schemă se aplică de la data intrării sale în vigoare până la 31 decembrie 2018.

11. Bugetul schemei

Art. 14. - Valoarea totală a ajutoarelor care vor fi acordate în cadrul schemei, pe întreaga durată de aplicare a acesteia, este de maximum 113,27 milioane iei, defalcată astfel: în anul 2016 - maximum 36,47 milioane lei; în anul 2017 - maximum 37,8 milioane lei; în anul 2018 - maximum 39 milioane lei.

12. Obligaţiile MECRMA şi ale beneficiarilor de ajutor de minimis

Art. 15. - MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, va realiza şi va menţine o evidenţă a ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme, care trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin prezentul ordin, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, durata (anul de raportare), valoarea cumulată a ajutoarelor de minimis acordată de MECRMA în anii fiscali anteriori, valoarea estimativă (ex-ante), valoarea exactă a ajutorului de minimis (la momentul efectuării decontului final al cheltuielilor aferente acţiunii, valoare ce va fi raportată Consiliului Concurenţei) şi sursa de finanţare. Această evidenţă se păstrează timp de 10 ani fiscali de la data acordării ultimului ajutor în cadrul schemei.

Art. 16. - (1) Operatorii economici beneficiari de ajutor de minimis în cadrul prezentei scheme au obligaţia păstrării unei evidenţe a informaţiilor despre ajutoarele primite pentru o perioadă de minimum 10 ani de la data la care a fost acordată ultima alocare specifică, la fel ca şi operatorii economici societăţi organizatoare de târguri şi expoziţii internaţionale în străinătate.

(2) Operatorii economici care beneficiază de ajutoare de minimis în cadrul prezentei scheme au obligaţia de a răspunde, în termenul stabilit de Consiliul Concurenţei, la orice solicitare de informaţii privind ajutoarele de minimis primite.

13. Monitorizarea ajutoarelor de minimis acordate în cadrul schemei

Art. 17. - (1) Monitorizarea prezentei scheme se realizează de MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, care va respecta prevederile legale în vigoare privitoare la controale la faţa locului pentru a verifica condiţiile de acordare a ajutoarelor şi pentru a dispune măsurile ce se impun în situaţia în care aceste condiţii nu au fost respectate.

(2) Furnizorul păstrează evidenţa detaliată a ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme pe o durată de 10 ani de la data la care ultima alocare specifică a fost acordată în baza prezentei scheme. Această evidenţă trebuie să conţină informaţii necesare pentru a demonstra respectarea condiţiilor impuse de legislaţia europeană în domeniul ajutorului de stat, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, valoarea sprijinului, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate etc.

(3) Furnizorul are obligaţia de a supraveghea permanent ajutoarele de minimis acordate, aflate în derulare, şi de a dispune măsurile care se impun în cazul nerespectării condiţiilor impuse prin prezenta schemă sau prin legislaţia naţională ori europeană aplicabilă la momentul respectiv.

(4) în aplicarea prevederilor alin. (3), MECRMA va emite ordine prin care va dispune stoparea sau recuperarea ajutoarelor de stat acordate, care, potrivit legii, vor avea caracter de titlu executoriu. MECRMA va informa în scris Consiliul Concurenţei cu privire la ordinele proprii adoptate privind recuperarea ajutoarelor de minimis, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la adoptare.

(5) în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (4), MECRMA va emite prin ordin norme metodologice proprii, care vor fi transmise Consiliului Concurenţei, spre informare, în termen de 5 zile lucrătoare de la momentul adoptării.

(6) MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, va pune la dispoziţia Consiliului Concurenţei, la termenul şi în formatul solicitat de acesta, toate datele şi informaţiile necesare pentru monitorizarea ajutoarelor de minimis la nivel naţional, inclusiv pentru întocmirea inventarului ajutoarelor de minimis şi a rapoartelor şi informărilor necesare îndeplinirii obligaţiilor României în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

(7) MECRMA va transmite spre informare Consiliului Concurenţei prezenta schemă în termen de 15 zile de la data adoptării acesteia, conform art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare.

(8) Beneficiarul are obligaţia de a pune la dispoziţia furnizorului, în formatul şi în termenul solicitate de către acesta, toate datele şi informaţiile necesare în vederea îndeplinirii procedurilor de raportare şi monitorizare ce revin ca responsabilitate acestora.

(9) Beneficiarul trebuie să păstreze timp de minimum 10 ani de la data la care a fost acordată ultima alocare specifică toate documentele referitoare la ajutorul de minimis primit în cadrul schemei. Această evidenţă trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin actul de acordare, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, durata, cheltuielile eligibile, valoarea, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate.

(10) MECRMA va furniza date şi informaţii suplimentare Consiliului Concurenţei, atunci când din informaţiile deţinute de acesta rezultă că nu au fost respectate condiţiile de acordare a ajutoarelor de minimis.

(11) în situaţia în care datele şi informaţiile transmise Consiliului Concurenţei nu clarifică aspectele sesizate, Consiliul Concurenţei poate dispune o acţiune de control la întreprinderea beneficiară de ajutor de minimis, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Din echipa de control a Consiliului Concurenţei vor face parte şi 2 reprezentanţi ai MECRMA desemnaţi prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri. Concluziile acţiunilor de control ale Consiliului Concurenţei se consemnează într-un raport.

(12) în cazul în care în urma controlului efectuat la faţa locului se va constata că nu s-au respectat condiţiile de acordare a ajutoarelor de minimis şi Consiliul Concurenţei a solicitat MECRMA să întreprindă măsurile ce se impun pentru a fi asigurată respectarea legislaţiei în domeniul acordării ajutoarelor de minimis, MECRMA va informa Consiliul Concurenţei cu privire la stadiul implementării măsurilor dispuse de acesta, în termen de 30 de zile lucrătoare de la momentul transmiterii solicitării.

(13) în cazul în care MECRMA nu implementează măsurile dispuse de Consiliul Concurenţei şi nu îşi respectă obligaţia prevăzută la alin. (3), Consiliul Concurenţei emite decizii de stopare sau recuperare a ajutoarelor de minimis. Deciziile emise de Consiliul Concurenţei reprezintă titlu executoriu.

(14) Deciziile prevăzute la alin. (4) se transmit, împreună cu confirmarea de primire a acestora de către beneficiari, în cel mult 20 de zile lucrătoare de la data adoptării, în vederea recuperării ajutoarelor de minimis organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, iar sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

14. Raportarea ajutoarelor de minimis acordate În cadrul schemei

Art. 18. - Pentru implementarea schemei, MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, are obligaţia de a transmite Consiliului Concurenţei, până la data de 31 martie a fiecărui an următor anului de implementare a schemei, formularele completate în conformitate cu anexele la Regulamentul privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2007.

Art. 19. - Raportările se transmit atât pe suport hârtie, cât şi pe suport magnetic, cu semnătura de primire şi număr de înregistrare, sau prin poştă, cu confirmare de primire.

Art. 20. - După raportarea la Consiliul Concurenţei, MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, va publica, pe website-ul ministerului, valorile finale ale ajutoarelor de minimis acordate operatorilor economici participanţi la târgurile şi expoziţiile internaţionale organizate în străinătate.

Art. 21. - Consiliul Concurenţei poate solicita informaţii suplimentare în cazul în care constată că datele sunt incomplete sau că există neconcordanţe faţă de cele primite pentru perioadele de raportare anterioare. Informaţiile suplimentare vor fi transmise în termen de maximum 30 de zile de la primirea solicitării din partea Consiliului Concurenţei. Răspunderea pentru corectitudinea şi completitudinea datelor şi informaţiilor raportate, precum şi pentru respectarea termenelor de raportare revine MECRMA.

15. Recuperarea ajutorului de minimis

Art. 22. - Recuperarea ajutorului de minimis se realizează de către MECRMA, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

Art. 23. - Ajutorul de minimis care trebuie recuperat include şi dobânda aferentă, datorată de la data plăţii până la data recuperării. Rata dobânzii aplicabile este cea stabilită potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 83 din 27 martie 1999, cu modificările ulterioare.

16. Dispoziţii finale

Art. 24. - Textul prezentei scheme se publică şi pe pagina oficială web a MECRMA.

 

ANEXA Nr. 2

 

SCHEMA DE AJUTOR DE MINIMIS

„Organizarea de misiuni economice în străinătate”

 

1. Titlul schemei de ajutor de minimis: „Organizarea de misiuni economice în străinătate”

Art. 1. - Prezenta procedură instituie o schemă de ajutor de minimis, denumită „Organizarea de misiuni economice în străinătate” (schema).

Art. 2. - Acordarea ajutoarelor de minimis în cadrul prezentei scheme se va face numai cu respectarea criteriilor privind ajutorul de minimis stipulate de Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis.

2. Scopul schemei

Art. 3. - Scopul prezentei scheme este de a susţine operatorii economici în procesul de promovare a exporturilor, prin acordarea de ajutoare de minimis pentru acoperirea costurilor de participare la misiuni economice în străinătate.

3. Obiectivele schemei

Art. 4. - (1) Obiectivul schemei este de a promova la export produsele/serviciile realizate în România.

(2) Misiunile economice sunt acţiuni organizate în scopul explorării, consolidării, valorificării şi dezvoltării oportunităţilor de afaceri pe pieţe externe şi se referă la prezentări de produse, miniexpoziţii, reuniuni de afaceri, seminare economice şi zile economice.

(3) Programul de organizare a misiunilor economice în străinătate se elaborează anual de MECRMA în scopul asigurării promovării şi diversificării geografice a exportului.

4. Necesitatea implementării schemei

Art. 5. - Implementarea schemei este necesară în vederea susţinerii acţiunilor operatorilor economici pentru promovarea pe pieţele externe a produselor/serviciilor realizate în România.

5. Definiţii

Art. 6. - În scopul prezentei scheme se aplică următoarele definiţii:

a) furnizor - MECRMA;

b) întreprindere - orice entitate care desfăşoară activităţi economice (respectiv oferă bunuri, servicii sau lucrări pe o piaţă), indiferent de forma juridică, de modul de finanţare sau de existenţa unui scop lucrativ al acesteia;

C) ajutor de stat - orice măsură de sprijin care îndeplineşte toate criteriile prevăzute la art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

d) data acordării ajutorului-data la care se semnează actul administrativ între furnizor şi beneficiarii finali participanţi la misiunile economice organizate în străinătate;

e) produse agricole înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepţia produselor obţinute din pescuit şi acvacultură prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură;

f) prelucrarea produselor agricole înseamnă orice operaţiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepţia activităţilor desfăşurate în exploataţiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare;

g) comercializarea produselor agricole înseamnă deţinerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei altei forme de introducere pe piaţă, cu excepţia primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători şi a oricărei altei activităţi de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; o vânzare efectuată de către un producător primar către consumatori finali este considerată comercializare în cazul în care se desfăşoară în localuri distincte, rezervate acestei activităţi;

h) întreprindere unică include toate întreprinderile între care există cel puţin una dintre relaţiile următoare:

(i) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor unei alte întreprinderi;

(ii) o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

(iii) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

(iv) o întreprindere care este acţionar sau asociat al unei alte întreprinderi şi care controlează singură, în baza unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor întreprinderii respective. Întreprinderile care întreţin, cu una sau mai multe întreprinderi, relaţiile la care se face referire la pct.

(i)-(iv)sunt considerate întreprinderi unice;

i) întreprindere în dificultate - o întreprindere care se află în cel puţin una dintre situaţiile următoare:

- în cazul unei societăţi cu răspundere limitată (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul său social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. Această situaţie survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerve (şi din toate celelalte elemente considerate în general ca făcând parte din fondurile proprii ale societăţii) conduce la un rezultat negativ care depăşeşte jumătate din capitalul social subscris. În sensul acestei dispoziţii, „societate cu răspundere limitată” se referă în special la tipurile de societăţi menţionate în anexa I la Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, iar „capital social” include, dacă este cazul, orice capital suplimentar;

- în cazul unei societăţi în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu aşa cum reiese din contabilitatea societăţii a dispărut din cauza pierderilor acumulate, în sensul prezentei dispoziţii, „o societate comercială în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii” se referă în special la acele tipuri de societăţi menţionate în anexa II la Directiva 2013/34/UE;

- atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă sau îndeplineşte criteriile prevăzute în dreptul intern pentru ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă la cererea creditorilor săi;

- în cazul unei întreprinderi care nu este un IMM, atunci când, în ultimii 2 ani:

(i) raportul datorii/capitaluri proprii al întreprinderii a fost mai mare de 7,5; şi

(ii) capacitatea de acoperire a dobânzilor calculată pe baza EBITDA a fost sub 1,0.

6. Domeniul de aplicare

Art. 7. - (1) Prezenta schemă se aplică ajutoarelor acordate operatorilor economici din toate sectoarele, cu excepţia:

a) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele pescuitului şi acvaculturii, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 104/2000;

b) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole;

c) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sectorul prelucrării şi comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

(i) atunci când valoarea ajutoarelor este stabilită pe baza preţului sau a cantităţii unor astfel de produse achiziţionate de la producători primari ori introduse pe piaţă de întreprinderile respective;

(ii) atunci când ajutoarele sunt condiţionate de transferarea lor parţială sau integrală către producătorii primari;

d) ajutoarelor destinate activităţilor legate de export către ţări terţe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantităţile exportate, ajutoarelor destinate înfiinţării şi funcţionării unei reţele de distribuţie sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

e) ajutoarelor condiţionate de utilizarea preferenţială a produselor naţionale faţă de produsele importate.

(2) în cazul în care un operator economic îşi desfăşoară activitatea atât în sectoarele menţionate la alin. (1) lit. a), b) sau

c), cât şi în unul sau mai multe sectoare de activitate sau domenii de activitate incluse în domeniile de aplicare ale Regulamentului (UE) nr. 1.407/2013, prezenta schemă se aplică ajutoarelor acordate pentru aceste din urmă sectoare sau activităţi, cu condiţia ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităţilor sau o distincţie între costuri, că activităţile desfăşurate în sectoarele excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu acesta.

7. Beneficiari ai ajutorului de minimis

Art. 8. - Pot beneficia de măsurile de ajutor de minimis prevăzute în prezenta schemă operatorii economici care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii de eligibilitate:

a) sunt înregistraţi conform Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, şi îşi desfăşoară activitatea în România;

b) nu se află în procedură de executare silită, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, insolvenţă colectivă şi nu îndeplinesc criteriile prevăzute de lege pentru a fi supuşi unei proceduri de insolvenţă colectivă la cererea creditorilor lor;

c) nu beneficiază pentru misiunea economică organizată în străinătate, la care aplică, de finanţare de la alţi furnizori de minimis pentru acoperirea aceloraşi categorii de cheltuieli eligibile;

d) nu înregistrează debite la bugetul de stat, respectiv la bugetele locale, la data depunerii cererii de înscriere - declaraţiei pe propria răspundere pentru participare la misiunile economice organizate în străinătate;

e) nu sunt consideraţi în dificultate;

f) nu sunt firme împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare a unui ajutor de stat, dacă această decizie de recuperare nu a fost deja executată;

g) au în obiectul de activitate operaţiuni de export;

h) nomenclatorul de export corespunde cu domeniile prevăzute în tematica misiunii economice;

i) produsele sunt de concepţie şi/sau marcă proprie, de calitate şi cu valoare adăugată ridicată;

j) au înregistrat rezultate concrete ca urmare a participării la astfel de acţiuni anterioare;

k) nu folosesc ajutorul pentru achiziţionarea de vehicule de transport rutier de mărfuri.

Art. 9. - Numărul maxim ai operatorilor economici care beneficiază de sprijin prin prezenta schemă este de 1 200.

8. Procedura de acordare a ajutoarelor de minimis

Art. 10. - Ajutoarele acordate în cadrul prezentei scheme de minimis constau în acordarea de sprijin financiar de la bugetul de stat pentru acoperirea următoarelor categorii de cheltuieli eligibile:

a) 50% din cheltuielile privind transportul extern, cazarea şi asigurarea medicală pentru câte un participant de la fiecare expozant, la nivelul baremelor stabilite pentru instituţiile publice;

b) 100% din cheltuielile privind transportul în interiorul ţării de destinaţie, pentru persoanele care participă la acţiunile respective, cheltuielile de deplasare pentru persoanele care organizează şi coordonează acţiunile, inclusiv a unui reprezentant din partea federaţiei, patronatului de ramură sau asociaţiei profesionale care contribuie la realizarea acţiunii respective, cheltuielile pentru închirierea spaţiilor aferente întâlnirilor de afaceri şi a dotărilor necesare desfăşurării acestora, cum sunt TV, video, retroproiector, computer şi altele asemenea, cheltuielile de reprezentare şi protocol, cheltuielile pentru elaborarea, transportul şi asigurarea materialelor de promovare şi de prezentare, cum sunt cataloage, pliante, ecusoane şi altele asemenea, cheltuielile pentru transportul şi asigurarea mostrelor, cheltuielile pentru formalităţile vamale aferente materialelor de promovare şi de prezentare, precum şi mostrelor, cheltuielile pentru mediatizarea acţiunii pe plan local, cheltuielile aferente comisionului prevăzut în contractul încheiat cu societatea organizatoare a misiunii economice, precum şi alte cheltuieli care se justifică a fi alocate pentru realizarea acţiunilor respective, cu aprobarea ordonatorului principal de credite.

Art. 11. - (1) Selectarea operatorilor economici participanţi la misiuni economice organizate în străinătate se realizează de către o comisie de selecţie constituită prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri.

(2) Comisia de selecţie va verifica eligibilitatea operatorilor economici, inclusiv din punctul de vedere al reglementărilor de ajutor de stat, va verifica respectarea regulii de cumul (conform declaraţiei pe propria răspundere din anexa nr. 5 la ordin), va încheia procesul-verbal de selecţie a operatorilor economici (proces-verbal care constituie act administrativ ce poate fi contestat în condiţiile legii), va comunica rezultatele selecţiei operatorilor economici şi va înştiinţa operatorii economici selectaţi asupra valorii estimative a ajutorului de minimis ce poate fi acordat

(3) Comisia de selecţie a operatorilor economici va respecta principiile nediscriminării, tratamentului egal, transparenţei, proporţionalităţii şi eficienţei utilizării fondurilor.

(4) în înştiinţare se va preciza că:

- valoarea ajutorului de minimis este estimativă, iar în cazul neîncheierii actului administrativ sau a neorganizării acţiunii, valoarea este nulă;

- valoarea exactă a ajutorului de minimis acordat operatorului economic (societăţii/întreprinderii unice) participant la acţiune se va calcula după decontul final de cheltuieli aferente acţiunii, iar MECRMA va încheia un act administrativ cu beneficiarul pentru modificarea valorii ajutorului de minimis estimat. Valoarea ajutorului de minimis care va rezulta în urma actului administrativ nu va putea depăşi valoarea maximă a ajutorului trecută în actul iniţial;

- în cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unui operator economic (societăţii/întreprinderii unice) pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depăşeşte plafoanele de minimis menţionate, operatorul economic nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme nici pentru acea fracţie din ajutor care nu depăşeşte aceste plafoane.

(5) Soluţionarea contestaţiilor privind selectarea operatorilor economici participanţi la misiuni economice organizate în străinătate se realizează de către o comisie constituită prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, comisie diferită de cea de selecţie.

(6) Comisia de soluţionare a contestaţiilor privind selectarea operatorilor economici va comunica, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea contestaţiei, rezultatul soluţionării acesteia.

(7) Comisia de soluţionare a contestaţiilor privind selectarea operatorilor economici va respecta principiile nediscriminării, tratamentului egal, transparenţei, proporţionalităţii şi eficienţei utilizării fondurilor.

(8) MECRMA va încheia şi va derula contracte de prestări servicii cu operatori economici specializaţi, denumiţi în continuare societăţi organizatoare de misiuni economice, conform legislaţiei în vigoare. Aceşti operatori vor fi selectaţi ca urmare a unei proceduri deschise, transparente de licitaţie publică.

(9) Cheltuielile prevăzute la art. 10 lit. a) se vor deconta operatorilor economici participanţi de către societatea organizatoare, pe bază de documente justificative, în termen de 5 zile lucrătoare de la virarea de către MECRMA a sumelor aferente decontului final al acţiunii,

(10) MECRMA, ca furnizor de ajutor de minimis, va încheia, înainte de participarea operatorului economic la misiunea economică organizată în străinătate, un act administrativ cu fiecare beneficiar al prezentei scheme, prin care se va statua dreptul legai de a se acorda ajutor de minimis, precizând valoarea maximă estimată a ajutorului de minimis pe care acesta o poate primi, precum şi caracterul de minimis al acestuia, făcând explicit referire la Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 şi menţionând titlul acestuia şi referinţa de publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum şi condiţiile în care se acordă ajutorul de minimis.

(11) Calculul valorii exacte a ajutorului de minimis acordat de MECRMA operatorului economic beneficiar al prezentei scheme se va face la momentul decontului final al cheltuielilor aferente misiunii economice organizate în străinătate. Pentru actualizarea valorii ajutorului estimat prevăzut în actul iniţial, MECRMA va încheia ulterior un act administrativ în care se va preciza valoarea exactă stabilită după decontul final de cheltuieli aferent acţiunii.

9. Regula cumulului ajutoarelor de minimis

Art. 12. - (1) MECRMA, prin comisia de selecţie, va acorda un ajutor de minimis numai după ce va verifica criteriile de eligibilitate a beneficiarilor, inclusiv conform regulilor de ajutor de stat, respectarea regulii cumulului, respectiv dacă suma totală a ajutoarelor de minimis primite pe parcursul unei perioade de 2 ani fiscali şi în anul fiscal în curs de către societatea/întreprinderea unică, fie din surse ale statului sau ale autorităţilor locale, fie din surse comunitare, nu depăşeşte pragul de 200.000 euro, respectiv de 100.000 euro, dacă operatorul economic/întreprinderea unică efectuează transport de mărfuri în contul terţilor sau contra cost.

(2) în cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depăşeşte plafoanele de minimis menţionate, operatorul economic nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme nici pentru acea fracţie din ajutor care nu depăşeşte aceste plafoane.

(3) Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezenta schemă pot fi cumulate cu ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei, în limita plafonului stabilit în regulamentul respectiv.

(4) Ajutoarele de minimis se cumulează cu ajutoare de minimis acordate în conformitate cu alte regulamente de minimis, în limita plafonului relevant prevăzut la alin. (1).

(5) Ajutoarele de minimis se cumulează cu ajutoarele de stat acordate pentru aceleaşi costuri eligibile sau cu ajutoarele de stat acordate pentru aceeaşi măsură de finanţare prin capital de risc, cu condiţia ca prin cumul să nu se depăşească intensitatea sau valoarea maximă relevantă a ajutorului, stabilită pentru condiţiile specifice ale fiecărui caz de un regulament sau de o decizie de exceptare pe categorii adoptată de Comisia Europeană. În situaţia în care prin cumul s-ar ajunge la depăşirea respectivei intensităţi sau valori maxime, ajutorul de minimis nu poate fi acordat.

(6) Ajutoarele de minimis care nu se acordă pentru sau nu sunt legate de costuri eligibile specifice pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat acordate în temeiul unui regulament de exceptare pe categorii sau al unei decizii adoptate de Comisia Europeană.

(7) în cazul fuziunilor sau al achiziţiilor, atunci când se stabileşte dacă un nou ajutor de minimis acordat unei întreprinderi noi sau întreprinderii care face achiziţia depăşeşte plafonul relevant, se iau în considerare toate ajutoarele de minimis anterioare acordate tuturor întreprinderilor care fuzionează. Ajutoarele de minimis acordate legal înainte de fuziune sau achiziţie rămân legal acordate.

(8) în cazul în care o întreprindere se împarte în două sau mai multe întreprinderi separate, ajutoarele de minimis acordate înainte de separare se alocă întreprinderii care a beneficiat de acestea, şi anume, în principiu, întreprinderii care preia activităţile pentru care au fost utilizate ajutoarele de minimis. În cazul în care o astfel de alocare nu este posibilă, ajutoarele de minimis se alocă proporţional pe baza valorii contabile a capitalului social ai noilor întreprinderi la data la care separarea produce efecte.

10. Perioada de aplicare

Art. 13. - Prezenta schemă se aplică de la data intrării sale în vigoare până la 31 decembrie 2018.

11. Bugetul schemei

Art. 14. - Valoarea totală a ajutoarelor care vor fi acordate în cadrul schemei, pe întreaga durată de aplicare a acesteia, este de maximum 4,2 milioane lei, defalcată astfel: în anul 2016- maximum 1,4 milioane lei; în anul 2017 - maximum 1,4 milioane lei, în anul 2018 - maximum 1,4 milioane lei.

12. Obligaţiile MECRMA şi ale beneficiarilor de ajutor de minimis

Art. 15. - MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, va realiza şi va menţine o evidenţă a ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme, care trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin prezentul ordin, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, durata (anul de raportare), valoarea cumulată a ajutoarelor de minimis acordate de MECRMA în anii fiscali anteriori, valoarea estimativă (ex ante), valoarea exactă a ajutorului de minimis (la momentul efectuării decontului final al cheltuielilor aferente acţiunii, valoare ce va fi raportată Consiliului Concurenţei) şi sursa de finanţare. Această evidenţă se păstrează timp de 10 ani fiscali de la data acordării ultimului ajutor în cadrul schemei.

Art. 16. - (1) Operatorii economici beneficiari de ajutor de minimis în cadrul prezentei scheme au obligaţia păstrării unei evidenţe a informaţiilor despre ajutoarele primite pentru o perioadă de minimum 10 ani de la data la care a fost acordată ultima alocare specifică, la fel ca şi operatorii economici societăţi organizatoare de misiuni economice în străinătate.

(2) Operatorii economici care beneficiază de ajutoare de minimis în cadrul prezentei scheme au obligaţia de a răspunde, în termenul stabilit de Consiliul Concurenţei, la orice solicitare de informaţii privind ajutoarele de minimis primite.

13. Monitorizarea ajutoarelor de minimis acordate în cadrul schemei

Art. 17. - (1) Monitorizarea prezentei scheme se realizează de MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, care va respecta prevederile legale în vigoare privitoare la controale la faţa locului pentru a verifica condiţiile de acordare a ajutoarelor şi pentru a dispune măsurile ce se impun în situaţia în care aceste condiţii nu au fost respectate.

(2) Furnizorul păstrează evidenţa detaliată a ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme pe o durată de 10 ani de la data la care ultima alocare specifică a fost acordată în baza prezentei scheme. Această evidenţă trebuie să conţină informaţii necesare pentru a demonstra respectarea condiţiilor impuse de legislaţia europeană în domeniul ajutorului de stat, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, valoarea sprijinului, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate etc.

(3) Furnizorul are obligaţia de a supraveghea permanent ajutoarele de minimis acordate, aflate în derulare, şi de a dispune măsurile care se impun în cazul nerespectării condiţiilor impuse prin prezenta schemă sau prin legislaţia naţională Ori europeană aplicabilă la momentul respectiv.

(4) în aplicarea prevederilor alin. (3), MECRMA va emite ordine prin care va dispune stoparea sau recuperarea ajutoarelor de stat acordate, care, potrivit legii, vor avea caracter de titlu executoriu. MECRMA va informa în scris Consiliul Concurenţei cu privire la ordinele proprii adoptate privind recuperarea ajutoarelor de minimis, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la adoptare.

(5) în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (4), MECRMA va emite prin ordin norme metodologice proprii, care vor fi transmise Consiliului Concurenţei spre informare în termen de 5 zile lucrătoare de la momentul adoptării.

(6) MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, va pune la dispoziţia Consiliului Concurenţei, la termenul şi în formatul solicitat de acesta, toate datele şi informaţiile necesare pentru monitorizarea ajutoarelor de minimis la nivel naţional, inclusiv pentru întocmirea inventarului ajutoarelor de minimis şi a rapoartelor şi informărilor necesare îndeplinirii obligaţiilor României în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

(7) MECRMA va transmite spre informare Consiliului Concurenţei prezenta schemă în termen de 15 zile de la data adoptării acesteia, conform art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare.

(8) Beneficiarul are obligaţia de a pune la dispoziţia furnizorului, în formatul şi în termenul solicitate de către acesta, toate datele şi informaţiile necesare în vederea îndeplinirii procedurilor de raportare şi monitorizare ce revin ca responsabilitate acestora.

(9) Beneficiarul trebuie să păstreze timp de minimum 10 ani de la data la care a fost acordată ultima alocare specifică toate documentele referitoare la ajutorul de minimis primit în cadrul schemei. Această evidenţă trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin actul de acordare, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, durata, cheltuielile eligibile, valoarea, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate.

(10) MECRMA va furniza date şi informaţii suplimentare Consiliului Concurenţei, atunci când din informaţiile deţinute de acesta rezultă că nu au fost respectate condiţiile de acordare a ajutoarelor de minimis.

(11) În situaţia în care datele şi informaţiile transmise Consiliului Concurenţei nu clarifică aspectele sesizate, Consiliul Concurenţei poate dispune o acţiune de control la întreprinderea beneficiară de ajutor de minimis, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Din echipa de control a Consiliului Concurenţei vor face parte şi 2 reprezentanţi ai MECRMA desemnaţi prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri. Concluziile acţiunilor de control ale Consiliului Concurenţei se consemnează într-un raport.

(12) în cazul în care în urma controlului efectuat la faţa locului se va constata că nu s-au respectat condiţiile de acordare a ajutoarelor de minimis şi Consiliul Concurenţei a solicitat MECRMA să întreprindă măsurile ce se impun pentru a fi asigurată respectarea legislaţiei în domeniul acordării ajutoarelor de minimis, MECRMA va informa Consiliul Concurenţei cu privire la stadiul implementării măsurilor dispuse de acesta, în termen de 30 de zile lucrătoare de la momentul transmiterii solicitării.

(13) în cazul în care MECRMA nu implementează măsurile dispuse de Consiliul Concurenţei şi nu îşi respectă obligaţia prevăzută la alin. (3), Consiliul Concurenţei emite decizii de stopare sau recuperare a ajutoarelor de minimis. Deciziile emise de Consiliul Concurenţei reprezintă titlu executoriu.

(14) Deciziile prevăzute la alin. (4) se transmit, împreună cu confirmarea de primire a acestora de către beneficiari, în cel mult 20 de zile lucrătoare de la data adoptării, în vederea recuperării ajutoarelor de minimis, organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, iar sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

14. Raportarea ajutoarelor de minimis acordate În cadrul schemei

Art. 18. - Pentru implementarea schemei, MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, are obligaţia de a transmite Consiliului Concurenţei, până la data de 31 martie a fiecărui an următor anului de implementare a schemei, formularele completate în conformitate cu anexele la Regulamentul privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2007.

Art. 19. - Raportările se transmit atât pe suport hârtie, cât şi pe suport magnetic, cu semnătură de primire şi număr de înregistrare, sau prin poştă, cu confirmare de primire.

Art. 20. - După raportarea la Consiliul Concurenţei, MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, va publica pe website-ul ministerului valorile finale ale ajutoarelor de minimis acordate operatorilor economici participanţi la misiunile economice în străinătate.

Art. 21. - Consiliul Concurenţei poate solicita informaţii suplimentare în cazul în care constată că datele sunt incomplete sau că există neconcordanţe faţă de cele primite pentru perioadele de raportare anterioare. Informaţiile suplimentare vor fi transmise în termen de maximum 30 de zile de la primirea solicitării din partea Consiliului Concurenţei. Răspunderea pentru corectitudinea şi completitudinea datelor şi informaţiilor raportate, precum şi pentru respectarea termenelor de raportare revine MECRMA.

15. Recuperarea ajutorului de minimis

Art. 22. - Recuperarea ajutorului de minimis se realizează de către MECRMA, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

Art. 23. - Ajutorul de minimis care trebuie recuperat include şi dobânda aferentă, datorată de la data plăţii până la data recuperării. Rata dobânzii aplicabile este cea stabilită potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 83 din 27 martie 1999, cu modificările ulterioare.

16. Dispoziţii finale

Art. 24. - Textul prezentei scheme se publică şi pe pagina oficială web a MECRMA.

 

ANEXA Nr. 3

 

SCHEMA DE AJUTOR DE MINIMIS

„Realizarea de studii de piaţă şi pe produse”

 

1. Titlul schemei de ajutor de minimis: „Realizarea de studii de piaţă şi pe produse”

Art. 1. - Prezenta procedură instituie o schema de ajutor de minimis, denumită „Realizarea de studii de piaţă şi pe produse” (schema).

Art. 2. - Acordarea ajutoarelor de minimis în cadrul prezentei scheme se va face numai cu respectarea criteriilor privind ajutorul de minimis stipulate de Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis.

2. Scopul schemei

Art. 3. - Scopul prezentei scheme este de a susţine operatorii economici în procesul de promovare a exporturilor prin acordarea de ajutoare de minimis pentru acoperirea costurilor aferente realizării studiilor de piaţă şi pe produse.

3. Obiectivele schemei

Art. 4. - Obiectivul schemei este de a promova la export produsele/serviciile realizate în România.

4. Necesitatea implementării schemei

Art. 5. - Implementarea schemei este necesară în vederea susţinerii acţiunilor operatorilor economici pentru promovarea pe pieţele externe a produselor/serviciilor realizate în România.

5. Definirii

Art. 6. - În scopul prezentei scheme se aplică următoarele definiţii:

a) furnizor - MECRMA;

b) întreprindere - orice entitate care desfăşoară activităţi economice (respectiv oferă bunuri, servicii sau lucrări pe o piaţă), indiferent de forma juridică, de modul de finanţare sau de existenţa unui scop lucrativ al acesteia;

c) ajutor de stat - orice măsură de sprijin care îndeplineşte toate criteriile prevăzute la art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

d) data acordării ajutorului-data la care se semnează actul administrativ între furnizor şi beneficiarii finali ai studiului de piaţă şi pe produse;

e) produse agricole înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepţia produselor obţinute din pescuit şi acvacultura prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a pieţelor în Sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură;

f) prelucrarea produselor agricole înseamnă orice operaţiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepţia activităţilor desfăşurate în exploataţiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare;

g) comercializarea produselor agricole înseamnă deţinerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei altei forme de introducere pe piaţă, cu excepţia primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători şi a oricărei altei activităţi de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; o vânzare efectuată de către un producător primar către consumatori finali este considerată comercializare în cazul în care se desfăşoară în localuri distincte, rezervate acestei activităţi;

h) întreprindere unică include toate întreprinderile între care există cel puţin una dintre relaţiile următoare:

(i) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor unei alte întreprinderi;

(ii) o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

(iii) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

(iv) o întreprindere care este acţionar sau asociat al unei alte întreprinderi şi care controlează singură, în baza unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor întreprinderii respective. Întreprinderile care întreţin, cu una sau mai multe întreprinderi, relaţiile la care se face referire la pct. (i)-(iv) sunt considerate întreprinderi unice;

i) întreprindere în dificultate - o întreprindere care se află în cel puţin una dintre situaţiile următoare:

- în cazul unei societăţi cu răspundere limitată (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul său social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. Această situaţie survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerve (şi din toate celelalte elemente considerate în general ca făcând parte din fondurile proprii ale societăţii) conduce la un rezultat negativ care depăşeşte jumătate din capitalul social subscris. În sensul acestei dispoziţii, „societate cu răspundere limitată” se referă în special la tipurile de societăţi menţionate în anexa I la Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, iar „capital social” include, dacă este cazul, orice capital suplimentar;

- în cazul unei societăţi în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu aşa cum reiese din contabilitatea societăţii a dispărut din cauza pierderilor acumulate, în sensul prezentei dispoziţii, „o societate comercială în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii” se referă în special la acele tipuri de societăţi menţionate în anexa II la Directiva 2013/34/UE;

- atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă sau îndeplineşte criteriile prevăzute în dreptul intern pentru ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă la cererea creditorilor săi;

- în cazul unei întreprinderi care nu este un IMM, atunci când, în ultimii 2 ani:

(i) raportul datorii/capitaluri proprii al întreprinderii a fost mai mare de 7,5; şi

(ii) capacitatea de acoperire a dobânzilor calculată pe baza EBITDA a fost sub 1,0,

6. Domeniul de aplicare

Art. 7. - (1) Prezenta schemă se aplică ajutoarelor acordate operatorilor economici din toate sectoarele, cu excepţia:

a) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele pescuitului şi acvaculturii, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 104/2000;

b) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole;

c) ajutoarelor acordate operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sectorul prelucrării şi comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

(i) atunci când valoarea ajutoarelor este stabilită pe baza preţului sau a cantităţii unor astfel de produse achiziţionate de la producători primari ori introduse pe piaţă de întreprinderile respective;

(ii) atunci când ajutoarele sunt condiţionate de transferarea lor parţială sau integrală către producătorii primari;

d) ajutoarelor destinate activităţilor legate de export către ţâri terţe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantităţile exportate, ajutoarelor destinate înfiinţării şi funcţionării unei reţele de distribuţie sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

e) ajutoarelor condiţionate de utilizarea preferenţială a produselor naţionale faţă de produsele importate.

(2) în cazul în care un operator economic îşi desfăşoară activitatea atât în sectoarele menţionate la alin. (1) lit. a), b) sau c), cât şi în unul sau mai multe sectoare de activitate sau domenii de activitate incluse în domeniile de aplicare ale Regulamentului (UE) nr. 1.407/2013, prezenta schemă se aplică ajutoarelor acordate pentru aceste din urmă sectoare sau activităţi, cu condiţia ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităţilor sau o distincţie între costuri, că activităţile desfăşurate în sectoarele excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu acesta.

7. Beneficiari ai ajutorului de minimis

Art. 8. - Beneficiari ai prezentei scheme sunt operatorii economici care finanţează în cotă de 50% cheltuielile aferente studiilor de piaţă şi pe produse.

Art. 9. - Pot beneficia de măsurile de ajutor de minimis prevăzute în prezenta schemă operatorii economici care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii de eligibilitate;

a) sunt înregistraţi conform Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, şi îşi desfăşoară activitatea în România;

b) nu beneficiază, pentru studiile de piaţă şi pe produse solicitate, de finanţare de la alţi furnizori de minimis pentru acoperirea aceloraşi categorii de cheltuieli eligibile;

c) nu sunt firme împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare a unui ajutor de stat, dacă această decizie de recuperare nu a fost deja executată;

d) nu înregistrează debite la bugetul de stat, respectiv la bugetele locale, la data depunerii cererii de înscriere - declaraţiei pe propria răspundere pentru realizarea de studii de piaţă şi pe produse;

e) nu se află în procedură de executare silită, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, insolvenţă colectivă şt nu îndeplinesc criteriile prevăzute de lege pentru a fi supuşi unei proceduri de insolvenţă colectivă la cererea creditorilor lor;

f) nu sunt consideraţi în dificultate;

g) nu folosesc ajutorul pentru achiziţionarea de vehicule de transport rutier de marfă.

Art. 10. - Numărul maxim al operatorilor economici care beneficiază de sprijin prin această schemă este de 60.

8. Selectarea propunerilor pentru realizarea studiilor de piaţă şi pe produse

Art. 11. - (1) Comisia de selecţie numită prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri va selecta beneficiarii studiilor de piaţă şi pe produse dintre operatorii economici propuşi de patronatele de ramură sau asociaţiile profesionale, luând în considerare respectarea criteriilor de eligibilitate din Hotărârea Guvernului nr. 296/2007 privind aprobarea Mecanismelor de derulare a acţiunilor din Programul de promovare a exportului, administrat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, şi, respectiv, din Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013, capacitatea beneficiarilor de a susţine cota de 50% din valoarea studiilor, precum şi strategia de promovare a exportului pe pieţele propuse.

(2) MECRMA va încheia şi va derula contracte cu prestatori de servicii pentru realizarea de studii de piaţă şi pe produse, conform legislaţiei în vigoare. Prestatorii de servicii vor fi selectaţi ca urmare a unei proceduri de licitaţie publică.

9. Procedura de acordare a ajutoarelor de minimis

Art. 12. - (1) Federaţiile, patronatele de ramură sau asociaţiile profesionale vor trimite la MECRMA o listă cu operatori economici aplicanţi pentru finanţare în baza prezentei scheme şi a cererilor de înscriere, împreună cu toate documentele necesare conform modelului prevăzut în anexa nr. 4 la ordin.

(2) MECRMA, prin comisia de selecţie, va verifica îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de eligibilitate prevăzute în prezenta schemă, precum şi a cumulului ajutoarelor de minimis primite de beneficiari.

(3) Comisia de selecţie a operatorilor economici va respecta principiile nediscriminării, tratamentului egal, transparenţei, proporţionalităţii şi eficienţei utilizării fondurilor.

(4) Operatorii economici beneficiari vor declara pe propria răspundere (conform anexei nr. 5 la ordin) valoarea totală a ajutoarelor de minimis primite de aceştia şi de întreprinderea unică pe parcursul precedenţilor 2 ani fiscali şi în anul fiscal în curs.

(5) în cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate întreprinderii unice pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depăşeşte plafoanele de minimis menţionate, operatorul economic nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme nici pentru acea fracţie din ajutor care nu depăşeşte aceste plafoane.

(6) Soluţionarea contestaţiilor privind selectarea operatorilor economici se realizează de către comisia constituită prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, comisie diferită de cea de selecţie.

(7) Comisia de soluţionare a contestaţiilor privind selectarea operatorilor economici va comunica, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea contestaţiei, rezultatul soluţionării acesteia.

(8) Comisia de soluţionare a contestaţiilor privind selectarea operatorilor economici va respecta principiile nediscriminării, tratamentului egal, transparenţei, proporţionalităţii şi eficienţei utilizării fondurilor.

(9) MECRMA va înştiinţa fiecare operator economic selectat asupra valorii estimative a ajutorului de minimis. Dacă la decontul final se ajunge la concluzia că valoarea ajutorului de minimis este diferită de cea prevăzută în actul iniţial încheiat între MECRMA şi beneficiarii studiilor de piaţă şi pe produse, atunci MECRMA va încheia un act administrativ prin care va modifica valoarea ajutorului estimat iniţial. Valoarea finală a ajutorului de minimis nu poate fi mai mare decât valoarea maximă prevăzută în actul iniţial.

(10) MECRMA, ca furnizor de ajutor de minimis, va încheia, înainte ca operatorul economic să beneficieze de studiile de piaţă sau de produse, un act administrativ prin care se va statua dreptul legal de a se acorda ajutor de minimis, precizând valoarea maximă estimată a acestuia, precum şi caracterul de minimis al acestuia şi făcând explicit referire la Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013, menţionând titlul acestuia şi referinţa de publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum şi condiţiile în care se acordă ajutorul de minimis.

Art. 13. - Decontarea cheltuielilor pentru realizarea de studii de piaţă şi pe produse se face conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 296/2007, art. 14, în baza următoarelor documente:

a) contractul pentru realizarea studiului, încheiat între prestatorul de servicii şi MECRMA;

b) procesul-verbal încheiat între beneficiari şi prestatorul de servicii pentru recepţia şi acceptarea studiilor de piaţă şi pe produse;

c) copia ordinelor de plată emise de operatorii economici selectaţi, beneficiari ai studiului, către prestatorul de servicii pentru plata cotei lor de 50% din valoarea studiului;

d) factura emisă de prestatorul de servicii pentru cota de 50% aferentă Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri.

10. Regula cumulului ajutoarelor de minimis

Art. 14. - (1) MECRMA, prin Comisia de selecţie, va acorda un ajutor de minimis numai după ce va verifica criteriile de eligibilitate a beneficiarilor, inclusiv conform regulilor de ajutor de Stat, respectarea regulii cumulului, respectiv dacă suma totală a ajutoarelor de minimis primite pe parcursul unei perioade de 2 ani fiscali şi în anul fiscal în curs de către societatea/întreprinderea unică, fie din surse ale statului sau ale autorităţilor locale, fie din surse comunitare, nu depăşeşte pragul de 200.000 euro, respectiv de 100.000 euro, dacă operatorul economic/întreprinderea unică efectuează transport de mărfuri în contul terţilor sau contra cost.

(2) în cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depăşeşte plafoanele de minimis menţionate, operatorul economic nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme nici pentru aceea fracţie din ajutor care nu depăşeşte aceste plafoane.

(3) Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezenta schemă pot fi cumulate cu ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei în limita plafonului stabilit în regulamentul respectiv.

(4) Ajutoarele de minimis se cumulează cu ajutoare de minimis acordate în conformitate cu alte regulamente de minimis în limita plafonului relevant prevăzut la alin. (1).

(5) Ajutoarele de minimis se cumulează cu ajutoarele de stat acordate pentru aceleaşi costuri eligibile sau cu ajutoarele de stat acordate pentru aceeaşi măsură de finanţare prin capital de risc, cu condiţia ca un astfel de cumul să nu conducă la depăşirea intensităţii sau a valorii maxime relevante a ajutorului, stabilită pentru condiţiile specifice ale fiecărui caz de un regulament sau de o decizie de exceptare pe categorii adoptată de Comisia Europeană, în situaţia în care prin cumul s-ar ajunge la depăşirea respectivei intensităţi sau valori maxime, ajutorul de minimis nu poate fi acordat.

(6) Ajutoarele de minimis care nu se acordă pentru sau nu sunt legate de costuri eligibile specifice pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat acordate în temeiul unui regulament de exceptare pe categorii sau al unei decizii adoptate de Comisia Europeană.

(7) în cazul fuziunilor sau al achiziţiilor, atunci când se stabileşte dacă un nou ajutor de minimis acordat unei întreprinderi noi sau întreprinderii care face achiziţia depăşeşte plafonul relevant, se iau în considerare toate ajutoarele de minimis anterioare acordate tuturor întreprinderilor care fuzionează. Ajutoarele de minimis acordate legal înainte de fuziune sau achiziţie rămân legal acordate.

(8) în cazul în care o întreprindere se împarte în două sau în mai multe întreprinderi separate, ajutoarele de minimis acordate înainte de separare se alocă întreprinderii care a beneficiat de acestea, şi anume, în principiu, întreprinderii care preia activităţile pentru care au fost utilizate ajutoarele de minimis. În cazul în care o astfel de alocare nu este posibilă, ajutoarele de minimis se alocă proporţional pe baza valorii contabile a capitalului social al noilor întreprinderi la data la care separarea produce efecte.

11. Perioada de aplicare

Art. 15. - Prezenta schemă se aplică de la data intrării sale în vigoare până la 31 decembrie 2018.

12. Bugetul schemei

Art. 16. - Valoarea totală a ajutoarelor care vor fi acordate în cadrul schemei, pe întreaga durată de aplicare a acesteia, este de maximum 800 mii lei, defalcată astfel: în anul 2016 - maximum 200 mii lei; în anul 2017 - maximum 300 mii lei; în anul 2018 - maximum 300 mii lei.

13. Obligaţiile MECRMA şi ale beneficiarilor de ajutor de minimis

Art. 17. - MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, va realiza şi va menţine o evidenţă a ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme, care trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin prezentul ordin, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, durata (anul de raportare), valoarea cumulată a ajutoarelor de minimis acordată de MECRMA în anii fiscali anteriori, valoarea estimativă (ex-ante), valoarea exactă a ajutorului de minimis (la momentul efectuării decontului final a cheltuielilor aferente acţiunii, valoare ce va fi raportată Consiliului Concurenţei) şi sursa de finanţare. Această evidenţă se păstrează timp de 10 ani fiscali de la data acordării ultimului ajutor în cadrul schemei.

Art. 18. - (1) Operatorii economici beneficiari de ajutor de minimis în cadrul prezentei scheme au obligaţia păstrării unei evidenţe a informaţiilor despre ajutoarele primite pentru o perioadă de minimum 10 ani de la data la care a fost acordată ultima alocare specifică, la fel ca şi prestatorii de servicii care realizează studiile. Această evidenţă se păstrează timp de 10 ani fiscali de la data acordării ultimului ajutor în cadrul schemei.

(2) Operatorii economici care beneficiază de ajutoare de minimis în cadrul prezentei scheme au obligaţia de a răspunde, în termenul stabilit de Consiliul Concurenţei, la orice solicitare de informaţii privind ajutoarele de minimis primite.

14. Monitorizarea ajutoarelor de minimis acordate în cadrul schemei

Art. 19. - (1) Monitorizarea prezentei scheme se realizează de MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, care va respecta prevederile legale în vigoare privitoare la controale la faţa locului pentru a verifica condiţiile de acordare a ajutoarelor şi pentru a dispune măsurile ce se impun în situaţia în care aceste condiţii nu au fost respectate.

(2) Furnizorul păstrează evidenţa detaliată a ajutoarelor acordate în baza prezentei scheme pe o durată de 10 ani de la data la care ultima alocare specifică a fost acordată în baza prezentei scheme. Această evidenţă trebuie să conţină informaţii necesare pentru a demonstra respectarea condiţiilor impuse de legislaţia europeană în domeniul ajutorului de stat, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, valoarea sprijinului, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate etc.

(3) Furnizorul are obligaţia de a supraveghea permanent ajutoarele de minimis acordate, aflate în derulare, şi de a dispune măsurile care se impun în cazul nerespectării condiţiilor impuse prin prezenta schemă sau prin legislaţia naţională ori europeană aplicabilă la momentul respectiv.

(4) în aplicarea prevederilor alin. (3), MECRMA va emite ordine prin care va dispune stoparea sau recuperarea ajutoarelor de stat acordate, care, potrivit legii, vor avea caracter de titlu executoriu. MECRMA va informa în scris Consiliul Concurenţei cu privire la ordinele proprii adoptate privind recuperarea ajutoarelor de minimis, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la adoptare;

(5) în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (4), MECRMA va emite prin ordin norme metodologice proprii, care vor fi transmise Consiliului Concurenţei, spre informare, în termen de 5 zile lucrătoare de la momentul adoptării.

(6) MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, va pune la dispoziţia Consiliului Concurenţei, la termenul şi în formatul solicitat de acesta, toate datele şi informaţiile necesare pentru monitorizarea ajutoarelor de minimis la nivel naţional, inclusiv pentru întocmirea inventarului ajutoarelor de minimis şi a rapoartelor şi informărilor necesare îndeplinirii obligaţiilor României în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

(7) MECRMA va transmite spre informare Consiliului Concurenţei prezenta schemă în termen de 15 zile de la data adoptării acesteia, conform art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare.

(8) Beneficiarul are obligaţia de a pune la dispoziţia furnizorului, în formatul şi în termenul solicitate de către acesta, toate datele şi informaţiile necesare în vederea îndeplinirii procedurilor de raportare şi monitorizare ce revin ca responsabilitate acestora.

(9) Beneficiarul trebuie să păstreze timp de minimum 10 ani de la data la care a fost acordată ultima alocare specifică toate documentele referitoare la ajutorul de minimis primit în cadrul schemei. Această evidenţă trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin actul de acordare, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului, durata, cheltuielile eligibile, valoarea, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate.

(10) MECRMA va respecta prevederile legale în vigoare referitoare la controalele la faţa locului pentru a verifica condiţiile de acordare a ajutoarele şi pentru a dispune măsurile care se impun în situaţia în care aceste condiţii nu au fost respectate.

(11) MECRMA va furniza date şi informaţii suplimentare Consiliului Concurenţei, atunci când din informaţiile deţinute de acesta, rezultă că nu au fost respectate condiţiile de acordare a ajutoarelor de minimis.

(12) în situaţia în care datele şi informaţiile transmise Consiliului Concurenţei nu clarifică aspectele sesizate, Consiliul Concurenţei poate dispune o acţiune de control la întreprinderea beneficiară de ajutor de minimis, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Din echipa de control a Consiliului Concurenţei vor face parte şi 2 reprezentanţi ai MECRMA desemnaţi prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri. Concluziile acţiunilor de control ale Consiliului Concurenţei se consemnează într-un raport.

(13) în cazul în care în urma controlului efectuat la faţa locului se va constata că nu s-au respectat condiţiile de acordare a ajutoarelor de minimis şi Consiliul Concurenţei a solicitat MECRMA să întreprindă măsurile ce se impun pentru a fi asigurată respectarea legislaţiei în domeniul acordării ajutoarelor de minimis, MECRMA va informa Consiliul

Concurenţei cu privire la stadiul implementării măsurilor dispuse de acesta, în termen de 30 de zile lucrătoare de la momentul transmiterii solicitării.

(14) în cazul în care MECRMA nu implementează măsurile dispuse de Consiliul Concurenţei şi nu îşi respectă obligaţia prevăzută la alin. (3), Consiliul Concurenţei emite decizii de stopare sau recuperare a ajutoarelor de minimis. Deciziile emise de Consiliul Concurenţei reprezintă titlu executoriu.

(15) Deciziile prevăzute la alin. (4) se transmit, împreună cu confirmarea de primire a acestora de către beneficiari, în cel mult 20 de zile lucrătoare de la data adoptării, în vederea recuperării ajutoarelor de minimis organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, iar sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

15. Raportarea ajutoarelor de minimis acordate În cadrul schemei

Art. 20. - Pentru implementarea schemei, MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, are obligaţia de a transmite Consiliului Concurenţei, până la data de 31 martie a fiecărui an următor anului de implementare a schemei, formularele completate în conformitate cu anexele la Regulamentul privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2007.

Art. 21. - Raportările se transmit atât pe suport hârtie, cât şi pe suport magnetic, cu semnătura de primire şi număr de înregistrare, sau prin poştă, cu confirmare de primire.

Art. 22. - După raportarea la Consiliul Concurenţei, MECRMA, prin Direcţia monitorizare programe export, va publica, pe website-ul ministerului, valorile finale ale ajutoarelor de minimis acordate operatorilor economici participanţi la studiile de piaţă şi pe produse.

Art. 23. - Consiliul Concurenţei poate solicita informaţii suplimentare în cazul în care constată că datele sunt incomplete sau că există neconcordanţe faţă de cele primite pentru perioadele de raportare anterioare. Informaţiile suplimentare vor fi transmise în termen de maximum 30 de zile de la primirea solicitării din partea Consiliului Concurenţei. Răspunderea pentru corectitudinea şi completitudinea datelor şi informaţiilor raportate, precum şi pentru respectarea termenelor de raportare revine MECRMA.

16. Recuperarea ajutorului de minimis

Art. 24. - Recuperarea ajutorului de minimis se realizează de către MECRMA, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 25. - Ajutorul de minimis care trebuie recuperat include şi dobânda aferentă, datorată de la data plăţii până la data recuperării. Rata dobânzii aplicabile este cea stabilită potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 83 din 27 martie 1999, cu modificările ulterioare.

17. Dispoziţii finale

Art. 26. - Textul prezentei scheme se publică şi pe pagina oficială web a MECRMA.

 

ANEXA Nr. 4

 

CERERE DE ÎNSCRIERE - DECLARAŢIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE 1

privind participarea la acţiunile din Programul de promovare a exportului, cu finanţare de la bugetul statului, administrat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri (MECRMA)

 

Acţiunea promoţională (târg internaţional/misiune economică/titlul studiului de piaţă sau pe produse): ..................................................................

Perioada de desfăşurare a acţiunii promoţionale: ..................................................................

I. Datele de identificare ale solicitantului

1. Denumirea societăţii 2: ..................................................................

2. Adresa (sediul social): ..................................................................

tel.: .................................................................., fax:  .................................................................., E-mail: ..................................................................

3. Numărul de ordine din Registrul Comerţului:

4. Codul de identificare fiscală (CUI): ..................................................................

5. Persoana de contact (nume, prenume, tel., adresa de e-mail): ..................................................................

6. Codurile CAEN (codurile CAEN principal şi/sau secundar autorizat conform Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, - ONRC şi corespunde profilului acţiunii promoţionale)

Ajutorul de minimis va fi alocat pentru primul cod CAEN menţionat de dvs.

Detaliaţi codurile CAEN (în cifre şi cuvinte) ..................................................................

II. Condiţii de eligibilitate ale solicitantului

Societatea/întreprinderea unică trebuie să îndeplinească condiţiile de eligibilitate prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 296/2007 şi în Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, după cum urmează:

1. Forma de constituire a societăţii (completaţi „DA” în dreptul variantei alese):

a) Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

b) Legea nr. 1/2005, republicată, ..................................................................

2. Societatea/întreprinderea unică NU se află în procedura de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare sau în insolvenţă colectivă şi NU îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi supusă unei proceduri de insolvenţă colectivă la cererea creditorilor.

3. La data prezentei cereri de înscriere, societatea/întreprinderea unică NU înregistrează debite la bugetul de stat sau la bugetul loca 3.

4. Împotriva societăţii/întreprinderii unice NU a fost emisă o decizie de recuperare a unui ajutor de stat, dacă această decizie de recuperare nu a fost deja executată.

5. Societatea/întreprinderea unică are în obiectul de activitate operaţiuni comerciale de export.

6. Societatea/întreprinderea unică nu este în dificultate4, în sensul liniilor directoare ale Comisiei Europene.

7. Nomenclatorul de export corespunde cu profilul acţiunii la care se solicită participarea.

8. Produsele/serviciile sunt de concepţie şi/sau marcă proprie, de calitate şi cu valoare adăugată ridicată.

Enumeraţi produsele/serviciile promovate de societatea dvs. În cadrul acţiunii (acestea trebuie să fie conform codurilor

CAEN de la cap. I pct. 6 la prezenta anexă):

..................................................................

9. Numărul de participări ale unui operator economic la târgurile şi expoziţiile internaţionale organizate în străinătate cu sprijin de la bugetul de stat este de maximum 4 pe an.

10. Societatea/întreprinderea unică cunoaşte şi respectă normele privind principalele activităţi/acţiuni care se realizează de societăţile comerciale participante la acţiuni din programul de promovare a exportului, cu finanţare parţială de la bugetul de stat, elaborate de MECRMA.

11. Societatea/întreprinderea unică a obţinut rezultate privind eficienţa în urma participării la acţiunile din programul de promovare a exportului, cu sprijin de la bugetul de stat.


1 Cererea de înscriere - declaraţia pe propria răspundere se completează prin tehnoredactare. Modificarea textului sau a condiţiilor înscrise în cererea de înscriere, precum şi completarea eronată sau parţială a rubricilor atrage respingerea solicitantului de către Comisia de selecţie din cadrul MECRMA.

Cererea de înscriere se transmite la MECRMA în original şi semnată pe fiecare pagină.

2 Se înscrie denumirea completă a societăţii conform înregistrării acesteia în Registrul Comerţului.

Organizaţiile cooperatiste cu activitate de export. Înfiinţate în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, beneficiază de toate măsurile promovate de statul român pentru societăţile comerciale înfiinţate conform Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi vor înscrie în cerere numărul de înregistrare legal.

3 Conform Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, art. 157, alin, (3), nu se consideră că un contribuabil înregistrează obligaţii fiscale restante în situaţia în care suma obligaţiilor fiscale restante înscrise în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit. În certificatul de atestare fiscală se face menţiune în acest sens.

4 întreprindere în dificultate - o întreprindere care se află în cel puţin una din situaţiile următoare:

- în cazul unei societăţi comerciale cu răspundere limitată (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul său social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate, Această situaţie survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerva (şi din toate celelalte elemente considerate în general ca tăcând parte din fondurile proprii ale societăţii) conduce la un rezultat negativ care depăşeşte jumătate din capitalul social subscris. În sensul acestei dispoziţii, „societate cu răspundere limitată” se referă în special la tipurile de societăţi menţionate în anexa I la Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului, iar „capital social” include, dacă este cazul, orice capital suplimentari

- în cazul unei societăţi comerciale în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii (alta decât un IMM care există de mai puţin de 3 ani), atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu aşa cum reiese din contabilitatea societăţii a dispărut din cauza pierderilor acumulate, în sensul prezentei dispoziţii, „o societate comercială în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii” se referă în special la acele tipuri de societăţi menţionate la anexa II la Directiva 2013/34/UE;

- atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă sau îndeplineşte criteriile prevăzute în dreptul intern pentru ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă la cererea creditorilor săi;

- în cazul unei întreprinderi care nu este un IMM, atunci când, în ultimii 2 ani:

(i) raportul datorii/capitaluri proprii al întreprinderii a fost mai mare de 7,5; şi

(ii) capacitatea de acoperire a dobânzilor calculată pe baza EBITDA a fost sub 1,0.

 

Se vor menţiona următoarele:

- valoarea estimată a contractelor de export: euro.

- alte avantaje: ..................................................................

III. Condiţii de participare ale solicitantului la acţiunea promoţională

1. Societatea/întreprinderea unică are nevoie de următoarele dotări specifice (de exemplu, podiumuri, vitrine, standere, stativ rotativ pentru mostre etc.) ..................................................................

2. Societatea/întreprinderea unică va expune/va distribui în standul repartizat în cadrul acţiunii următoarele materiale promoţionale (de exemplu: mostre, cataloage, pliante, postere etc.) ..................................................................

3. Societatea/întreprinderea unică se obligă ca, în ultima zi de desfăşurare a acţiunii, să completeze formularul de eficienţă şi să îl predea patronatului/delegaţilor MECRMA coordonatori ai respectivei acţiuni.

4. Societatea/întreprinderea unică se obligă ca, la 6 luni de la încheierea acţiunii, să transmită la MECRMA o situaţie actualizată privind eficienţa participării la acţiune.

5. Societatea/întreprinderea unică se obligă să suporte costul transportului, cazării şi asigurării medicale pentru delegatul desemnat şi să transmită societăţii organizatoare documentele justificative pentru aceste cheltuieli, în termen de 7 zile lucrătoare de la terminarea manifestării expoziţionale. Decontarea acestor cheltuieli către societatea/întreprinderea unică se va face de societatea organizatoare în termen de 5 zile lucrătoare de la virarea de către MECRMA a sumelor aferente decontului final al acţiunii.

6. Societatea/întreprinderea unică se obligă să păstreze evidenţa informaţiilor privind ajutoarele de minimis primite de la MECRMA pentru a participa la acţiunile din Programul de promovare a exportului pentru o perioadă de minimum 10 ani de la data la care a primit ultima alocare specifică.

IV. Documente anexate şi depuse în acelaşi timp cu cererea de înscriere - declaraţia pe propria răspundere

1. Declaraţia pe propria răspundere privind ajutorul cumulat de minimis, conform anexei nr. 5 la prezentul ordin. Această declaraţie pe propria răspundere privind ajutorul cumulat de minimis face obiectul verificării, prin sondaj, de către MECRMA, şi este asumată de beneficiar. La data intrării în funcţiune a RegAS (Registrul Ajutoarelor de Stat), MECRMA va trebui, obligatoriu, să verifice declaraţia tuturor aplicanţilor;

2. Certificat de atestare fiscală eliberat de ANAF (fără obligaţii de plată restante® şi valabil la data înscrierii)®;

3. Certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local, eliberat de autoritatea locală competentă5 * 7 (fără obligaţii de plată restante şi valabil la data înscrierii);

4. Certificat constatator de la Registrul Comerţului (format extins);

5. Dovada plăţii garanţiei bancare, în valoare de 2.000 lei (în cazul solicitării de participare la târguri internaţionale)8.

6. Înscrisuri doveditoare ale îndeplinirii condiţiilor prevăzute la pct. 8, cap II din prezenta anexă.

7. Înscrisuri sub semnătură privată, însuşite de operatorul economic, privind calitatea şi valoarea adăugată ridicată a produselor.

8. Nomenclatorul de produse/servicii la export.

Completarea prezentei cereri de înscriere-declaraţie pe proprie răspundere se face cu asumarea conţinutului de către solicitant, care ia la cunoştinţă faptul că verificarea ulterioară a acestei cereri de înscriere-declaraţie pe propria răspundere poate fi efectuată şi de alte autorităţi competente.

 

Data: .................................

 

Reprezentantul societăţii (numele şi prenumele, semnătura) ..................................................................

 

Sau, acolo unde este cazul,

Reprezentantul întreprinderii unice9 (numele şi prenumele, semnătura) ..................................................................


5 Conform Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, art. 157 alin. (3), nu se consideră că un

contribuabil Înregistrează obligaţii fiscale restante în situaţia în care suma obligaţiilor fiscale restante înscrise în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit. În certificatul de atestare fiscală se face menţiune în acest sens.

6 Certificatul de atestare fiscală eliberat de ANAF se va transmite la MECRMA, în original. În cazul în care operatorul economic participă la mai multe acţiuni promoţionale în termenul de valabilitate al certificatelor de atestare fiscală (adică certificatele eliberate de ANAF şi de autoritatea locală), operatorul economic anexează copii legalizate a acestor documente şi indică manifestarea la care a depus originalul certificatelor.

7 Certificatul de atestare fiscală eliberat de autoritatea locală se va transmite la MECRMA, în original.

8 Garanţia se depune în contul MECRMA deschis la Trezoreria Municipiului Bucureşti, nr. RO05 TREZ 7005005XXX 002305, CUI 24931499. Garanţia se va returna sau, după caz, se va executa în conformitate cu prevederile HG nr. 296/2007.

8 în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.407/2013, o .întreprindere unică” include toate întreprinderile între care există cel puţin una dintre relaţiile următoare:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor unei alte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

d) o întreprindere care este acţionar sau asociat al unei alte întreprinderi şi care controlează singură. În baza unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor întreprinderii respective. Întreprinderile care întreţin, cu una sau mai multe întreprinderi, relaţiile la care se face referire la lit. a)-d) sunt considerate întreprinderi unice.

 

ANEXA Nr. 5

 

DECLARAŢIE

pe propria răspundere a beneficiarilor ajutorului de minimis referitoare la respectarea regulii privind cumulul ajutoarelor situate sub pragul de minimis admis

 

Subsemnatul/a .................................................................., având funcţia de .................................................................., posesor al BI/CI seria ...... nr. .............................., domiciliat în .................................................................., în calitate de reprezentant, declar pe propria răspundere că până la data înscrierii la acţiunea ..................................................................

că societatea/întreprinderea unică 1

- a beneficiat, în ultimii 2 ani fiscali şi în anul fiscal în curs, de o valoare cumulată 2 de ajutor de minimis de .................................................................. euro.

- nu va beneficia de finanţare de la alţi furnizori de ajutor de minimis pentru acoperirea aceloraşi categorii de cheltuieli eligibile.

 

Semnătură: ..................................................................

Data: ................................


1 În sensul Regulamentului (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, o „întreprindere unică” include toate întreprinderile între care există cel puţin una dintre relaţiile următoare:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor unei alte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

d) o întreprindere care este acţionar sau asociat al unei alte întreprinderi şi care controlează singură, în baza unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor întreprinderii respective. Întreprinderile care întreţin, cu una sau mai multe întreprinderi, relaţiile la care se face referire la lit. a)-d) sunt considerate întreprinderi unice.

2 Conform prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.407/2013, valoarea cumulată din surse ale statului, autorităţilor locale sau din surse comunitare ale ajutoarelor de minimis acordate unei societăţi sau întreprinderi unice nu trebuie să depăşească, în ultimii 2 ani fiscali şi în anul fiscal în curs, echivalentul în lei a 200.000 euro, respectiv a 100.000 euro, în cazul operatorilor economici care efectuează transport de mărfuri în contul terţilor sau contra cost.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.