MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 395/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 395         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 24 mai 2016

 

SUMAR

 

DECRETE

 

533. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

534. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

535. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

536. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

537. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

538. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

539. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

540. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

541. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

542. - Decret privind trecerea în rezervă a unui general locotenent cu trei stele din Ministerul Apărării Naţionale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 135 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Decizia nr. 141 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 142 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 195 din 7 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

646. - Ordin al ministrului sănătăţii, interimar, privind modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 488/2016 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale ari 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Domnul Bogdan Claudiu Filip se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Haşemit al Iordaniei.

Art. 2. - Domnul Bogdan Claudiu Filip îşi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016.

Nr. 533.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Domnul Dumitru Badea se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Georgia.

Art. 2. - Domnul Dumitru Badea îşi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016.

Nr. 534.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Domnul Florin Angelo Florian se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Chile.

Art. 2. - Domnul Florin Angelo Florian îşi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016,

Nr. 535.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează;

 

Art. 1, - Domnul Radu Gabriel Safta se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Africa de Sud.

Art. 2. - Domnul Radu Gabriel Safta îşi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016.

Nr. 536.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Doamna Roxana Daniela Iftimie se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Marele Ducat de Luxemburg.

Art. 2. - Doamna Roxana Daniela Iftimie îşi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016.

Nr. 537.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Domnul Iustinian Focşa se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Macedonia.

Art. 2. - Domnul Iustinian Focşa îşi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016.

Nr. 538.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Daniela Mihaela Cămărăşan se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Estonia.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016.

Nr. 539.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Daniel Ioniţă se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Moldova.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016.

Nr. 540.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul George Gabriel Bologan se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Italiană şi în Republica Malta.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016.

Nr. 541.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind trecerea în rezervă a unui general locotenent cu trei stele din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 iunie 2016, domnul general locotenent cu trei stele Vasilache Mihail Ion trece în rezervă.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

 

Bucureşti, 23 mai 2016.

Nr. 542.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 135

din 10 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Gheorghe Groza în Dosarul nr. 100/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.154D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi precizează că la dosar autorul excepţiei a transmis note scrise prin care susţine admiterea criticilor de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile de lege criticate instituie reglementări distincte pentru situaţii juridice distincte.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 18 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 100/111/2015, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Groza într-o cauză având ca obiect drepturi salariate ale personalului din justiţie.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dreptul judecătorului sau procurorului la obţinerea unei indemnizaţii egale cu şapte indemnizaţii brute, la data pensionării, reglementat de art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, reprezintă o „speranţă legitimă”, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, suspendarea dreptului menţionat, argumentată de legiuitor prin necesitatea păstrării unui echilibru bugetar între cheltuielile şi veniturile statului, nu se mai justifică în prezent. Invocă în acest sens aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, Hotărârea din 30 septembrie 2010, pronunţată în Cauza Hasani împotriva Croaţiei, Hotărârea din 12 octombrie 2001, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei), potrivit căreia nu poate fi acceptat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare ca motiv al neîndeplinirii obligaţiilor sale. În aceste condiţii, prin amânarea nejustificată şi fără termen a aplicării prevederilor legale care reglementează dreptul la acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 81 din Legea nr. 303/2004 s-a creat un dezechilibru nejustificat, fiind afectată însăşi esenţa dreptului.

7. Tribunalul Bihor - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că aspectul restrângerii sau înlăturării unor drepturi ţine de marja de apreciere a statului, apt să aprecieze asupra politicii sale sociale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 sunt constituţionale. Reţine că ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale, în virtutea statutului special ai acestora, fără a avea însă un temei constituţional. Întrucât nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, iar în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, precizează că situaţia diferită în care se găsesc persoanele, în funcţie de aplicarea principiului tempus regii actum, nu poate fi considerată contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 326 din 25 iunie 2013, nr. 334 din 12 iunie 2014 şi nr. 170 din 19 martie 2015.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Curtea reţine că prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, care au avut aplicabilitate în anul 2015, sunt cele care produc efecte în cauza dedusă judecăţii, astfel încât, în lumina Deciziei sale nr. 756 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestor prevederi de lege, având următorul cuprins: „în anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, Indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.”

13. În plus, Curtea precizează soluţia legislativă cuprinsă de prevederile de lege criticate este în vigoare şi pentru anul 2016, conform art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015.

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză a mai fost supusă controlului de constituţionalitate cu prilejul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, dispoziţii care au un conţinut similar celor criticate în prezenta cauză, în acest sens sunt, spre exemplu: Decizia nr. 557 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, Decizia nr. 331 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, Decizia nr. 246 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, şi Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015.

16. Astfel, referitor la critici de neconstituţionalitate similare celor invocate în cauza de faţă, Curtea a statuat că indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate de legiuitor anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional (a se vedea şi Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013, şi Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014).

17. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a amintit jurisprudenţa sa, potrivit căreia situaţia diferita în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

18. De asemenea, Curtea a reţinut că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.

19. Cu privire la încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietăţii private, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23) potrivit căreia statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În acelaşi sens este şi Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mîhăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea Europeană aminteşte că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică”. În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de Convenţie, este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economico şi socialo, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilităţii publice”, cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil.

20. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele examinate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Groza în Dosarul nr. 100/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 141

din 10 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Maya-Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Peter Pop în Dosarul nr. 530/83/2015 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.292D/2015,

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Viorel Vasile Vaşvari, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Satu Mare. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţă, acesta susţine că nu se poate reţine existenţa unei legături de cauzalitate dintre fapta penală săvârşită şi sancţiunea administrativă adoptată de către Inspectoratul de Poliţie, prin anularea permisului de conducere. Arată că, de la data săvârşirii faptei penale şi până la data condamnării definitive, autorul excepţie a obţinut permisul de conducere, deci nu a făcut altceva decât să respecte legea şi să obţină permisul de conducere necesar pentru a putea circula în condiţii legale pe drumurile publice. Ca atare, consideră ca fiind neconstituţională reglementarea prin care s-a dispus sancţionarea acestei atitudini de normalitate, prin care reclamantul a înţeles să respecte dispoziţiile legale ce impun deţinerea unui permis de conducere în momentul în care o persoană se urcă la volanul unui autoturism. Depune note scrise la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că soluţia legislativă criticată este în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate. Arată că sancţiunea stabilită prin reglementarea legală criticată este dispusă pentru infracţiuni care au legătură cu regimul circulaţiei pe drumurile publice, această măsură legală regăsindu-se, de altfel, şi în legislaţia altor state.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea civilă nr. 414/CA din 10 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 530/83/2015, Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Pop Peter într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a Dispoziţiei nr. 17039 din 12 ianuarie 2015, prin care s-a dispus anularea permisului de conducere al acestuia.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate, în temeiul cărora s-a dispus măsura administrativă de anulare a permisului său de conducere, sunt neconstituţionale prin raportare la art. 53 din Constituţia României. În acest context, arată că a fost implicat într-o anchetă pentru o faptă prevăzută de legislaţia penală rutieră, şi anume a săvârşit infracţiunea prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aceea de a conduce pe drumurile publice fără permis de conducere, însă faţă de această împrejurare s-a stabilit o pedeapsă în cadrul procesului penal demarat împotriva sa. Apreciază că măsura administrativă de anulare a permisului de conducere, obţinut în mod legal, este o măsură care nu are nicio legătură directă cu fapta penală săvârşită şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, fiind o măsură excesivă şi abuzivă, ce aduce atingere unui drept obţinut ulterior săvârşirii faptei penale.

7. Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale, deoarece anularea permisului de conducere intervine doar în condiţiile şi situaţiile enumerate expres şi limitativ de textul legal criticat şi reprezintă, de principiu, consecinţa condamnării titularului său, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracţiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulaţiei pe drumurile publice sau a altor norme legale. În opinia instanţei de judecată, această legătură determinantă justifică aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere. În consecinţă, apreciază că se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale. Arată, astfel, că anularea permisului de conducere este dispusă ca urmare a condamnării, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracţiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulaţiei pe drumurile publice. Anularea permisului de conducere apare ca o măsură administrativă stabilită de legiuitor şi este consecinţa efectelor juridice produse de hotărârea judecătorească de condamnare, aşa încât nu se poate reţine încălcarea art. 53 din Constituţie.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, arată că anularea permisului de conducere este consecinţa condamnării titularului printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru săvârşirea unor infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice. În susţinerea punctului său de vedere, Guvernul invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că este justificată stabilirea de către legiuitor a unor reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte anularea permisului de conducere.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea reţine că lit. f) a fost introdusă în cuprinsul art. 114 alin. (1) prin art. I pct. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevede că „Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: [...]

f) permisul de conducere a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau Judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.”

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia realizează un examen de proporţionalitate a măsurii prevăzute de textul de lege criticat, prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, care reglementează condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, fără a preciza însă care este dreptul sau libertatea al căror exerciţiu ar fi restrâns prin măsura în cauză, învederând doar că măsura anulării permisului de conducere este excesivă şi nu poate fi considerată proporţională cu situaţia care a determinat-o.

16. În contextul criticii astfel formulate, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că domeniul de aplicare al art. 53 din Constituţie este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăşte dintr-un act normativ. Astfel, Curtea a subliniat, în mod constant, că invocarea normelor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu poate fi reţinută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.

17. Întrucât, în cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu realizează examenul de proporţionalitate prin raportare la un drept fundamental al cărui exerciţiu ar fi îngrădit prin măsura anulării permisului de conducere, ci se limitează numai la a invoca încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a proceda la completarea motivării acesteia, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie [...] motivate.” Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Peter Pop în Dosarul nr. 530/83/2015 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 142

din 10 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Maya-Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Dragănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Ionel Arvunescu în Dosarul nr. 8.0JB4/109/2013/a5 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.296D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte partea Societatea „A Hak Industrial Services” - S.R.L, Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului prezent, care formulează chestiuni prealabile prin care solicită extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că această cerere este inadmisibilă, Curtea Constituţională fiind competentă a se pronunţa numai asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată.

5. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul extinderii obiectului excepţiei, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti şi alin. (4) al aceluiaşi articol, potrivit căruia „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi Cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate este cel fixat în faţa instanţei judecătoreşti în cauza în care a fost ridicată excepţia, astfel că, în faţa Curţii Constituţionale, obiectul acesteia nu poate fi altul decât cel stabilit prin actul de sesizare.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care, reiterând cele susţinute în faţa instanţei de judecată şi în cuprinsul notelor scrise aflate la dosar, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 52 din 4 februarie 2014 sau Decizia nr. 127 din 6 martie 2014, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 11 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.084/109/2013/a5, Tribunalul Argeş* - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Adrian Ionel Arvunescu într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei amenzi judiciare.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că reglementarea de lege în temeiul căreia încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare a amenzii judiciare este definitivă aduce atingere dispoziţiilor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie, folosirea căilor de atac, precum şi principiului dublului grad de jurisdicţie, în acest sens, apreciază că soluţia legislativă criticată „apare ca fiind nemotivată, întrucât nu există niciun motiv care să justifice desfiinţarea căii de atac a apelului sau a recursului, spre deosebire de orice altă amendă (spre exemplu, pentru contravenţie rutieră sau fiscală), care este supusă căilor de atac”. În opinia sa, se încalcă şi prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece „un alt complet al aceleiaşi instanţe se va pronunţa asupra cererii de reexaminare formulate împotriva amenzii, neconstituind aşadar un remediu eficient împotriva încălcării dreptului de acces la justiţie de către instanţa de judecată însăşi”. Astfel, „cererea de reexaminare nu constituie o cale de atac autentică, ci mai degrabă o formalitate, deoarece privează contestatorul de dreptul de acces la o instanţă de control judiciar, care să cenzureze erorile judiciare ale instanţei ierarhic inferioare”, şi creează o situaţie discriminatorie, cu consecinţa încălcării art. 14 din convenţie.

10. Tribunalul Argeş* - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, În acest sens, atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă obligativitatea asigurării accesului la toate gradele de jurisdicţie pentru toate categoriile de cauze sau litigii.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Arată, astfel, că accesul la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, competenţa şi procedura fiind stabilite de lege. De asemenea, aşa cum s-a statut, spre exemplu, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 549/2008, „dreptul la două grade de jurisdicţie este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, arată că „dispoziţiile legale criticate instituie soluţii normative care dau expresie exigenţelor normelor constituţionale, convenţionale şi legale privitoare la dreptul la un proces echitabil, în termen rezonabil (optim şi previzibil), şi dreptului la apărare, punând la dispoziţia părţii interesate o cale de atac particulară ce poate fi exercitată împotriva încheierii prin care instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, preşedintele instanţei de executare stabileşte abaterea săvârşită, amenda judiciară şi despăgubirea”.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care prevăd că „încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă*

17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, art. 126 alin. (1) potrivit cărora „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”, art. 129 intitulat „Folosirea căilor de atac”, precum şi prevederilor art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, până la data pronunţării prezentei decizii, prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Soluţia legislativă criticată se regăsea, însă, în art. 1085 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă şi prevedea că „Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea. “

19. Curtea s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 348 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013, Decizia nr. 52 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014, sau Decizia nr. 127 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, constatând constituţionalitatea acestora.

20. Astfel, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată nu contravine prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, or, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunţată în Cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei.

21. Prin deciziile menţionate, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât în cadrul cererii de reexaminare sunt analizate legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii, precum şi elementele necunoscute la momentul aplicării acesteia.

22. Totodată, Curtea a constatat că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât reglementarea criticată nu instituie inegalităţi sau discriminări între cetăţeni ori categorii de persoane, ci prevede doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale.

23. Aşa fiind, faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei norme constituţionale sau convenţionale invocate, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Ionel Arvunescu în Dosarul nr. 8.084/109/2013/a5 al Tribunalului Argeş*1 - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 195

din 7 aprilie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.446D/2015.

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nicşan Călineşti” - S.R.L. în Dosarul nr. 65/39/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.446D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că prin criticile formulate este vizat modul de aplicare a legii. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 7 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 65/39/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Nicşan Călineşti” - S.R.L. Într-o cauză având ca obiect „contestaţie act administrativ şi fiscal”.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare presupune atât aplicarea normelor de procedură, cât şi a normelor de drept substanţial din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, cu privire la calificarea unor fapte ca fiind nereguli, fapt ce aduce atingere principiului neretroactivităţii legii civile, în condiţiile în care se aplică actelor încheiate anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011. Astfel, în speţă, contractul-cadru încheiat între reclamantă şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit s-a încheiat sub imperiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanţării publice nerambursabile pentru proiectele de investiţii din cadrul programului Sapard şi al Hotărârii Guvernului nr. 1.644/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanţării publice nerambursabile pentru proiectele de investiţii din cadrul Programului SAPARD, precum şi al Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, „acte normative care nu au reglementat ca nereguli deschiderea procedurii insolvenţei, aşa cum este aceasta reglementată de art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2011, neregulă pe care organul de control a reţinut-o în speţă”. Autoarea excepţiei face şi precizarea că, în cauză, „procedura insolvenţei, în baza Legii nr. 85/2006, s-a deschis la data de 17 iunie 2011, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 30 iunie 2011 şi a intrat în vigoare la data de 30 iulie 2011, deci anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă nr. 66/2011”.

6. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă principiul neretroactivităţii legii.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/5.678/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.605 din 1 aprilie 2016, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă în acest sens considerentele care au fundamentat Decizia nr. 342/2013 a Curţii Constituţionale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, concluziile scrise depuse la dosar, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 30 iunie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 20 iulie 2012, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora.”

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin, (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013, a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora a fost adoptată ca urmare a necesităţii reglementării, în mod complet, a cerinţelor cuprinse în reglementările Uniunii Europene aplicabile fondurilor europene postaderare referitoare la modul de constatare a neregulilor şi de recuperare a creanţelor bugetare provenite din nereguli.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 reglementează atât activităţile de prevenire a apariţiei neregulilor, cât şi pe cele de constatare şi de recuperare a creanţelor bugetare, de sancţionare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi fondurilor publice naţionale aferente acestora şi la adoptarea căreia s-a avut în vedere legislaţia Uniunii Europene în materie.

14. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 stabileşte că, prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de ordonanţa de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora. Prevederile de la care se instituie derogarea, respectiv art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, stabileau măsuri de protecţie a debitorilor aflaţi în insolvenţă, respectiv suspendarea de drept a oricăror acţiuni judiciare, extrajudiciare sau măsuri de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, începând cu data deschiderii procedurii, precum şi menţinerea contractelor în derulare la data deschiderii procedurii.

15. Curtea a reţinut, În continuare, că dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 66/2011 obligă autorităţile competente în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de:

a) constatare a neregulilor:

b) stabilire a creanţelor bugetare pentru sumele acordate În cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora.

16. Aşadar, prima obligaţie a autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora. A două obligaţie a autorităţilor competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din neregulile constatate, fiind, deci, o activitate subsecventă constatării unor nereguli.

17. Astfel fiind, contrar susţinerilor autorului excepţiei din prezenta cauză, prevederile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 nu stabilesc măsuri/nereguli cu caracter retroactiv, ci reglementează obligaţii ale autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi procedura de urmat pentru identificarea unor astfel de nereguli în cazul beneficiarilor pentru care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă. Cât priveşte încadrarea faptelor ce constituie nereguli, în raport cu legislaţia incidenţă la momentul săvârşirii acestora, precum şi verificarea aplicării în concret a dispoziţiilor legale în cauza dedusă judecăţii, acestea nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată. De altfel, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în aceeaşi decizie, potrivit art. 21 alin. (19) şi (20), procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi constituie titlu de creanţă care se emite în vederea stingerii acestei creanţe. Împotriva acestuia se poate formula contestaţie administrativă, potrivit art. 46 şi 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, iar decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011. Aceasta va confirma eventualele nereguli constatate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi, prin urmare, şi titlul de creanţă bugetară pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora sau, dimpotrivă, va anula decizia autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene. Tocmai de aceea, instanţa de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, şi care, eventual, au condus la intrarea în insolvenţă.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Nicşan Călineşti” - S.R.L. În Dosarul nr. 65/39/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt constituţionale în raport cu criticile formulate

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent

Maneta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 488/2016 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002

 

Văzând Referatul de aprobare nr. DJC 227/2016 al Direcţiei generale de asistenţă medicală şi sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii,

având în vedere prevederile art. 72 alin (2) din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii, interimar, emite următorul ordin:

Art. I. - În anexa la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 488/2016 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 4 mai 2016, la articolul 17, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - (1) Unităţile sanitare care efectuează internări nevoluntare trebuie să dispună de cameră de gardă şi de condiţii de spitalizare în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 487/2002, republicată.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii, interimar,

Victor Dan Eugen Strâmbu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 18 mai 2016.

Nr. 646.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.