MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 398/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 398         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 25 mai 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 119 din 3 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 3 - art. 12 lit. b) pct. (ii) ale articolului unic din Legea nr. 38/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară

 

Decizia nr. 156 din 24 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 170 din 24 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) din Codul de procedură civilă

 

Opinie separată  

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

377. - Hotărâre privind reglementarea unor măsuri financiare temporare pentru stimularea gradului de absorbţie a fondurilor alocate pentru agricultură aferente schemelor de plăţi directe, a măsurii de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe, a măsurii de promovare a vinurilor, precum şi pentru măsuri de piaţă şi intervenţie în agricultură

 

379. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Societăţii Naţionale .Aeroportul Internaţional Traian Vuia-Timişoara - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

380. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 119

din 3 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 3 - art. 12 lit. b) pct. (ii) ale articolului unic din Legea nr. 38/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 3 - art. 12 lit. b) pct. (ii) ale articolului unic din Legea nr. 38/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară, excepţie ridicată de Robert Florin Fetcu în Dosarul nr. 23.118/196/2014 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.017D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că obligaţia instituită de prevederile de lege criticate nu creează discriminări pe considerente arbitrare, fiind justificată de exigenţa ocrotirii sănătăţii publice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 21 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23.118/196/2014, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 3 - art. I2 lit. b) pct. (II) ale articolului unic din Legea nr. 38/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Robert Florin Fetcu într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul de a munci liber ca salariat şi de a desfăşura o activitate economică în domeniul ales, obligând salariatul, sub sancţiunea unei amenzi, de a desfăşura o altă activitate decât cea aleasă în mod liber, respectiv aceea de prelucrare a datelor cu caracter personal. Astfel, autorul excepţiei susţine că, în temeiul prevederilor de lege criticate, a fost sancţionat cu o amendă de 30.000 de lei pentru modul de completare a borderourilor de achiziţii, respectiv a adeverinţelor de primire şi plată eliberate pentru deşeurile primite de la populaţie, în sensul că nu a menţionat datele de identificare ale persoanei fizice. Autorul arată, totodată, că prevederile legale criticate au fost preluate din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, abrogată prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, ordonanţa de urgenţă fiind potrivit susţinerilor autorului excepţiei constatată ca fiind „neconstituţională.

6. Judecătoria Brăila - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care precizează că accesul persoanei la o activitate economică nu este un drept absolut, iar instituirea unor condiţii în care acesta să fie exercitat nu poate fi considerată neconstituţională atâta vreme cât însuşi art. 45 din Legea fundamentală permite stabilirea prin legislaţia secundară a condiţiilor sale de exercitare. Prin urmare, obligaţia instituită de legiuitor în sarcina potentului de a solicita datele de identificare persoanelor care predau materiale neferoase nu este de natură să contravină dispoziţiilor constituţionale care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că limitările aduse libertăţii economice trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a nu aduce atingere dreptului protejat. Astfel, limitările trebuie să fie necesare şi proporţionale cu scopul urmărit de legiuitor, nediscriminatorii şi justificate de un interes general. Instanţa judecătorească apreciază că toate aceste cerinţe au fost respectate de legiuitor prin reglementarea în sarcina operatorilor a obligaţiei de a solicita datele persoanelor fizice de la care achiziţionează materiale feroase şi neferoase.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile pct. 3 - art. 12 lit. b) pct. (ii) ale articolului unic din Legea nr. 38/2014 sunt constituţionale. Precizează că, prin normele de lege criticate, se reglementează o obligaţie legală în desfăşurarea activităţii de achiziţii de deşeuri metalice feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora. Or, potrivit art. 45 din Constituţie, este garantată exercitarea „în condiţiile legii” a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat impune asemenea cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are obligaţia de a impune reguli de disciplină economică, iar legiuitorul are competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. În mod similar, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, dar acestea trebuie desfăşurate cu respectarea legislaţiei în vigoare specifice fiecărui domeniu de activitate. Libertatea de alegere a meseriei nu are înţelesul de exonerare de la îndeplinirea obligaţiilor legale caracteristice fiecărei ocupaţii. Cât priveşte aserţiunea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate preiau prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 „abrogate ca neconstituţionale”, precizează că nu au fost identificate prevederile legale constatate ca neconstituţionale, nici decizia Curţii Constituţionale pronunţată în acest sens.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile pct. 3 - art. 12 lit. b) pct. (ii) ale articolului unic din Legea nr. 38/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 10 aprilie 2014, având următorul conţinut: „Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru colectarea/valorificarea deşeurilor prevăzute la alin. (11) au următoarele obligaţii:

[...]

b) să completeze, cu respectarea legislaţiei în materia protecţiei persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, un borderou de achiziţie de deşeuri metalice feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora, conform anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgentă, care va cuprinde:

[...]

(ii) datele de identificare ale persoanei fizice: numele, prenumele, seria şi numărul actului de identitate, codul numeric personal şi domiciliul;”.

12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economică. Din analiza criticilor de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că autorul excepţiei invocă şi încălcarea art. 41 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la muncă.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile pct. 3 - art. 12 lit. b) pct. (ii) ale articolului unic din Legea nr. 38/2014 reglementează o obligaţie în sarcina operatorilor economici autorizaţi, implicaţi în desfăşurarea activităţii de achiziţii de deşeuri metalice feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora. Astfel, operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru colectarea/valorificarea deşeurilor din metalele feroase şi neferoase şi aliajele acestora, încadrate ca deşeuri conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, au obligaţia de a completa un borderou de achiziţie de deşeuri, care va cuprinde datele de identificare ale persoanei fizice: numele, prenumele, seria şi numărul actului de identitate, codul numeric personal şi domiciliul. Nerespectarea unei asemenea obligaţii, dacă fapta nu este comisă în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, potrivit art. 1 alin. (2) şi urm. din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011.

14. În acest context legislativ, Curtea reţine că stabilirea unor asemenea reguli care disciplinează desfăşurarea operaţiunilor de achiziţie a deşeurilor vizate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 dă expresie obligaţiei statului de a impune reguli de disciplină economică, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. Astfel, în interesul general al unei circulaţii controlate a deşeurilor, în considerarea interesului public general cu privire la circuitul acestor deşeuri, conform normelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, pentru a se evita afectarea gravă a siguranţei circulaţiei, amplificarea premiselor producerii unor evenimente feroviare cu consecinţe deosebit de grave, crearea de perturbaţii majore în circulaţia şi manevra trenurilor, legiuitorul a stabilit în sarcina agenţilor economici ce desfăşoară activităţi specifice în domeniul reglementat unele obligaţii, printre care şi cea prevăzută de textul de lege criticat.

15. În aceste condiţii, Curtea constată că încălcarea art. 45 din Constituţie nu poate fi reţinută, de vreme ce accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice.

16. De asemenea, referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului fundamentai la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituţie, Curtea precizează că alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, dar acestea trebuie desfăşurate cu respectarea legislaţiei în vigoare specifice fiecărui domeniu de activitate. Libertatea de alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei nu are înţelesul de exonerare de la îndeplinirea obligaţiilor legale caracteristice fiecăreia dintre aceste categorii. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 41 din Constituţie nu sunt încălcate.

17. De altfel, Curtea observă că autorul excepţiei formulează critica de neconstituţionalitate a prevederilor de lege supuse controlului considerând că acestea instituie o obligaţie în sarcina salariaţilor operatorilor economici autorizaţi implicaţi în activitatea de achiziţii de deşeuri metalice feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora. Or, destinatarii prevederilor de lege criticate nu sunt salariaţii, ci operatorii economici autorizaţi, aceştia fiind sub incidenţa Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date în ceea ce priveşte calitatea de operatori de date cu caracter personal. Sub acest aspect, argumentele invocate în susţinerea excepţiei vizează, în realitate, aspecte legate de interpretarea şi aplicarea legii, ceea ce excedează controlului de neconstituţionalitate, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei. În acest context, Curtea observă că, în cauză, prin Hotărârea nr. 7.511 din 23 octombrie 2015, Judecătoria Brăila a admis plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ce constituie obiectul dosarului în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate

18. Totodată, reţinând că textul de lege criticat nu determină discriminări sau privilegii pe considerente arbitrare, fiind aplicabil, în mod egal, tuturor destinatarilor săi, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt încălcate.

19. În final, Curtea precizează că susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia prevederile legale criticate au fost preluate din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, abrogată prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, ordonanţa de urgenţă fiind constatată ca fiind „neconstituţională”, nu are un suport juridic real, deoarece Curtea Constituţională nu a pronunţat o decizie de constatare a neconstituţionalităţii acestui act normativ.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Robert Florin Fetcu în Dosarul nr. 23.118/196/2014 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi constată că prevederile pct. 3 - art. 11 2 3 lit. b) pct. (ii) ale articolului unic din Legea nr. 38/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora utilizate în activitatea feroviară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 156

din 24 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 9.036/215/2015 al Judecătoriei Craiova şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 941D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că, prin Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 12 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 9.036/215/2015, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării, în fond, a unei acţiuni penale având ca obiect tragerea la răspundere penală a unui inculpat minor, care este arestat preventiv în aceeaşi cauză.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale referitoare la garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ca valori supreme ale statului de drept şi, respectiv, la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, precum şi pe cele privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Astfel, arată că, prin Decizia nr. 7 din 16 martie 2015, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, la momentul soluţionării, în primă instanţă, a acţiunii penale, prin pronunţarea unei măsuri educative, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive, luată anterior faţă de inculpatul minor, încetează de drept, iar instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv. Instanţa de judecată, autoare a excepţiei, consideră că, prin obligativitatea punerii în libertate a inculpatului minor arestat preventiv ca urmare a hotărârii pronunţate de prima instanţă - fără a se putea avea în vedere natura infracţiunilor săvârşite de acesta, gravitatea faptelor şi fără a se putea aprecia dacă privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică -, drepturile şi libertăţile fundamentale consfinţite de Constituţie, precum dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, inviolabilitatea domiciliului, dreptul de proprietate etc. nu sunt apărate în mod corespunzător, în condiţiile în care arestarea preventivă este una dintre modalităţile prin care se urmăreşte prevenirea săvârşirii altor infracţiuni care ar leza valorile sociale ocrotite de lege. Spre deosebire de Codul penal din 1969 - care prevedea că faţă de minorul care răspundea penal se putea lua o măsură educativă ori i se putea aplica o pedeapsă, inclusiv închisoarea pe o durată maximă de 20 ani -, actualul Cod penal nu prevede posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea inculpatului minor, ci doar a unei măsuri educative privative sau neprivative de libertate. Potrivit vechii reglementări, chiar şi în situaţia în care ar fi pronunţat o măsură educativă privativă de libertate, instanţa avea posibilitatea să dispună prin hotărâre punerea în executare, de îndată, a măsurii luate, caz în care, deşi arestarea preventivă înceta, inculpatul minor continua să fie privat de libertate în baza măsurii educative luate faţă de acesta. În fine, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpaţii care, la data săvârşirii faptei, erau minori şi punerea acestora de îndată în libertate la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa de fond creează o discriminare faţă de inculpaţii majori, cu privire la care arestarea poate fi menţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică măsura arestării preventive. Această diferenţă de tratament juridic nu are nicio justificare obiectivă, în condiţiile în care arestarea preventivă poate fi dispusă faţă de inculpaţii minori doar cu verificarea unei condiţii suplimentare, şi anume aceea ca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării lor să nu fie disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii. Această condiţie a fost deja verificată în momentul arestării preventive a inculpatului minor, iar instanţa ar trebui să aibă posibilitatea, cu ocazia pronunţării hotărârii, să aprecieze dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi, implicit, să poată dispune menţinerea arestării preventive.

6. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, respectiv celor faţă de care instanţa de judecată nu a dispus o pedeapsă privativă de libertate, ci o măsură educativă. Potrivit art. 23 alin. (9) din Constituţie, punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege”, Inculpaţii minori nu se află în aceeaşi situaţie cu cei majori, astfel încât reglementarea aplicabilă celor două categorii de inculpaţi nu poate fi aceeaşi, având în vedere că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă: d) o măsură educativă”,

11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ca valori supreme ale statului de drept şi, respectiv, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, precum şi pe cele ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de judecată, autoare a excepţiei, critică soluţia legislativă care obligă instanţa ca, la momentul soluţionării, În fond, a acţiunii penale, să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv chiar şi atunci când pronunţă o măsură educativă privativă de libertate. Prin Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016*), nepublicată încă, la data pronunţării prezentei decizii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.” Ţinând cont de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

13. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 9.036/215/2015 al Judecătoriei Craiova. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Craiova şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 


*) Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 21 aprilie 2016.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 170

din 24 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.551/101/2014 ai acestei instanţe şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.009D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 martie 2016, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru 24 martie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 9 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.551/101/2014, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea societăţilor pârâte de a finaliza lucrările de reabilitare termică începute, precum şi la plata de daune interese. În cauză a fost admisă excepţia de conexitate a Dosarului nr. 4.551/101/2014 ai Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la Dosarul nr. 4.535/101/2014 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe. La data de 19 ianuarie 2015 completul iniţial învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 4.535/101/2014 a dispus disjungerea Dosarului nr. 4.551/101/2014 având în vedere că în cele două cauze nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că faţă de redactarea textului legal rezultă că instanţa la care s-a dispus conexarea nu are posibilitatea de a respinge această măsură şi de a restitui dosarul instanţei, ultima învestită, care a admis excepţia conexităţii. Potrivit textului legal criticat, încheierea prin care s-a dispus conexarea poate fi atacată numai odată cu fondul. Instanţa care dispune conexarea este la primul termen de judecată şi nu poate evalua impactul conexării cauzei la un dosar cu un probatoriu deja în derulare, poate chiar în stadiul de a fi soluţionat în fond. Instanţa la care s-a dispus conexarea nu are posibilitatea de a respinge conexarea şi de a restitui dosarul instanţei care a dispus această măsură.

5. Cu privire la posibilitatea atacării încheierii pronunţate asupra excepţiei conexităţii numai odată cu fondul, instanţa, menţionând doctrina în materie, arată că aprecierea în concret dacă se impunea sau nu conexarea este sustrasă controlului judiciar ori cel puţin lipsită de orice temei rezonabil.

6. Aşadar, s-ar putea critica pe calea apelului că s-a dispus conexarea, deşi pricinile nu prezintă nicio legătură între ele, ori, dimpotrivă, că deşi această legătură este manifestă, instanţa a negat-o fără temei. În măsura în care s-au conexat două pricini fără legătură între ele, nu este posibilă disjungerea apelurilor cu privire la cele două cauze, în raport cu art. 475 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În măsura în care pricinile nu au fost conexate, deşi o atare măsură s-ar fi impus, instanţa de apel nu ar putea conexa apelurile, faţă de art. 139 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

7. Instanţa apreciază că prin finalitatea dispoziţiilor art. 139 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă se încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

8. Mai arată că textul legal criticat permite utilizarea unui criteriu subiectiv de apreciere, ceea ce echivalează cu lipsa de previzibilitate a normei şi cu lipsa garanţiilor oferite părţilor de a beneficia de o repartizare aleatorie a cauzelor şi de respectarea principiului continuităţii reglementat de art. 19 din Codul de procedură civilă.

9. Aşadar, în concluzie apreciază că prin înlăturarea controlului judecătoresc efectiv asupra măsurii dispuse cu privire la conexare se încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil. Conexarea la instanţa aflată într-un stadiu avansat al procedurii, fiind prima instanţă sesizată, duce la stagnarea cursului rezonabil al procesului.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile (egale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate, păstrând conţinutul şi numerotarea, au următorul cuprins: „Excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.”

14. În opinia instanţei de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 139 cu denumirea marginală Excepţia conexităţii este reglementat în cadrul capitolului IV - Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei al titlului III - Competenţa instanţelor judecătoreşti din Codul de procedură civilă.

16. Conexitatea reprezintă un caz de prorogare de competenţă prin care se urmăreşte asigurarea unei bune judecăţi şi presupune existenţa a două sau mai multe cauze care se află în primă instanţă, înaintea aceleiaşi instanţe sau a unor instanţe deosebite, de acelaşi grad sau de grad diferit, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.

17. Curtea observă că excepţia conexităţii se invocă în faţa instanţei ulterior sesizate, cel mai târziu la primul termen de judecată, de părţi sau de instanţă, din oficiu. Excepţia se soluţionează prin încheiere de către ultima instanţă sesizată în ordine cronologică care va dispune trimiterea dosarului instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul când părţile cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe. Încheierea prin care se soluţionează excepţia conexităţii poate fi atacată numai odată cu fondul, iar, potrivit alin. (6) al art. 139 din Codul de procedură civilă, cauzele conexate pot fi disjunse în orice stare a judecăţii, dacă numai una dintre ele este în stare de judecată.

18. Din modul de reglementare a excepţiei conexităţii, Curtea reţine că aceasta nu pune în discuţie fondul dreptului, ci se referă la modul de desfăşurare a procesului, conexitatea fiind, astfel cum rezultă din dispoziţiile alin. (1) al art. 139 din Codul de procedură civilă, o măsură de bună administrare a justiţiei, asupra căreia instanţele judecătoreşti pot aprecia în vederea evitării pronunţării unor hotărâri contradictorii. Astfel, în pofida conexării, cauzele nu îşi pierd individualitatea, ele urmând, doar, a fi soluţionate împreună, proces în cadrul căruia părţile îşi pot realiza drepturile şi pretenţiile, la fel ca şi în cazul în care pricinile ar fi fost judecate separat.

19. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale conferite de art. 126 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, şi de art. 129, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.

20. Astfel, dispoziţiile legale referitoare la excepţia conexităţii, norme de procedură, trebuie privite în contextul general al reglementării privitoare la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor premergătoare. Faptul că încheierea pronunţată asupra excepţiei conexităţii poate fi atacată numai odată cu fondul reprezintă o aplicare a regulii generale prevăzute de art. 466 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel”, prin care se împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie, prin aceasta, la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

21. Curtea reţine că dispoziţiile procedurale referitoare la posibilitatea atacării încheierii pronunţate asupra excepţiei conexităţii nu contravin în niciun fel dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât prin posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate asupra excepţiei conexităţii odată cu fondul se asigură o judecată fluentă şi în condiţii de celeritate, părţile putându-şi exercita drepturile procesuale atât cu prilejul judecării în fond a cauzei, cât şi al soluţionării căilor de atac.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.551/101/2014 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

OPINIE SEPARATĂ

 

În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că soluţia corectă era admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru următoarele considerente:

1. Textul de lege criticat - art. 139 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă - prevede că încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra excepţiei conexităţii poate fi atacată numai odată cu fondul, ceea ce însemnă că acest regim se aplică atât încheierilor de respingere, cât şi celor de admitere a excepţiei conexităţii.

În principiu, atunci când se invocă excepţia conexităţii, instanţa verifică şi se pronunţă atât cu privire la oportunitatea măsurii (asigurarea unei bune judecăţi), cât şi asupra condiţiilor care trebuie îndeplinite pentru ca două cauze să poată fi conexate (aceleaşi părţi sau împreună cu alte părţi, iar obiectul - pretenţia concretă formulată - şi cauza - situaţia de fapt pe care se întemeiază pretenţiile - au o strânsă legătură între ele). Aşadar, în cazul admiterii, instanţa care dispune conexarea trimite dosarul instanţei prima învestită, pronunţându-se printr-o încheiere care are un caracter obligatoriu pentru instanţa de primire şi prin care instanţa ulterior învestită se dezînvesteşte.

2. Mai întâi trebuie stabilit felul încheierii împotriva căreia se îndreptă calea de atac, respectiv dacă încheierea pronunţată asupra excepţiei conexităţii este o încheiere preparatorie sau o încheiere interlocutorie.

Art. 235 din Codul de procedură civilă defineşte atât încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, cât şi pe cele interlocutorii, prevăzând că „instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase” (s.n.).

Prin încheierile preparatorii instanţa dispune masuri în vederea soluţionării litigiului, fără ca prin acestea să se întrevadă rezultatul final al procesului. Instanţa nu soluţionează aspecte legate de fondul cauzei, motiv pentru care nici nu este ţinută de măsurile dispuse, putând reveni asupra acestora motivat, pentru o mai bună administrare a justiţiei.

Din acest punct de vedere s-ar putea aprecia că încheierea pronunţată asupra conexităţii pare a fi o încheiere premergătoare preparatorie, întrucât ea  precede hotărârea definitivă, iar instanţa dispune măsuri în vederea soluţionării litigiului, fără ca prin aceasta să se întrevadă rezultatul final al procesului.

Din modul de reglementare al excepţiei conexităţii ar rezulta că aceasta este o simplă excepţie de procedură care nu pune în discuţie fondul dreptului, ci se referă la modul de desfăşurare a procesului, fiind pronunţată printr-o încheiere premergătoare care precede hotărârea definitivă. Potrivit art. 248 din Codul de procedură civilă instanţa se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Acesta este şi motivul pentru care art. 139 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că excepţia conexităţii poate fi invocată cel mai târziu la primul termen de judecată.

Dar dispoziţiile art. 139 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă nu trebuie privite exclusiv în contextul reglementării privitoare la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor premergătoare. Faptul că încheierea de admitere sau de respingere a excepţiei conexităţii poate fi atacată numai odată cu fondul reprezintă o aplicare a regulii generale prevăzute la art. 466 alin. (4) din Codul de procedură civilă potrivit căreia „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel”.

Apreciem că dacă noua lege procesual civilă ar fi prevăzut competenţa primei instanţe sesizate de a se pronunţa asupra excepţiei conexităţii, soluţia atacării încheierii odată cu fondul ar fi fost în deplin acord cu dispoziţiile art. 248 alin. (5) din Codul de procedură civilă potrivit cărora „încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care. după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.

Cum însă asupra conexării se pronunţă instanţa ulterior sesizată, apreciem că natura încheierii de conexare, presupusă a fi una preparatorie, este de fapt una interlocutorie, ea legând atât instanţa de trimitere, cât şi pe cea de primire, niciuna dintre acestea nemaiputând reveni asupra măsurii dispuse prin încheiere.

3. Potrivit dispoziţiilor art. 139 din Codul de procedură civilă, prin încheierea de admitere a conexării instanţa se dezînvesteşte de soluţionarea cauzei, astfel că aceasta nu precede o hotărâre judecătorească, ci reprezintă însăşi hotărârea în sine. Pe de altă parte, instanţa de primire a dosarului este ţinută de încheierea instanţei de trimitere, ea neputând respinge conexarea, singura opţiune pe care o poate avea este disjungerea cauzelor în temeiul art. 139 alin. (6) din Codul de procedură civilă, însă această măsură nu reprezintă un remediu la conexare, ea putându-se face în orice stare a judecăţii, cu condiţia ca unul dintre procese să fie în stare de judecată.

În doctrină 1 s-a arătat că, în măsura în care s-au conexat două pricini fără legătură între ele în raport cu art. 475 alin. (3) din Codul de procedură civilă 2 nu este posibilă nici disjungerea apelurilor cu privire la cele două cauze. În măsura în care pricinile nu au fost conexate, deşi o atare măsură s-ar fi impus, instanţa de apel nu ar putea conexa apelurile, faţă de dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Codul de procedură civilă 3 chiar dacă ambele pricini se află în acelaşi stadiu procesual. Trimiterea cauzelor spre rejudecare, pentru a fi judecate împreună, nu poate fi dispusă, nefiind îngăduită de textele legale aplicabile.

Încheierea pronunţată asupra excepţiei de conexitate nu este un simplu act de administrare a justiţiei, ci este rezultatul analizei efectuate de judecător care va decide dacă se impune sau nu conexarea. Prin reglementarea posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate asupra excepţiei conexităţii odată cu fondul legiuitorul a urmărit asigurarea unei judecăţi fluente şi în condiţii de celeritate, dând competenţa de soluţionare a excepţiei unei instanţe care nu va judeca în continuare dosarul în caz de admitere a conexării.

Se constată însă că, în reglementarea normelor de procedură referitoare la exercitarea căilor de atac, legiuitorul este ţinut de respectarea tuturor dispoziţiilor şi principiilor constituţionale de referinţă, iar eventualele limitări aduse condiţiilor de exercitare a căilor de atac nu trebuie să aducă atingere dreptului în substanţa sa.

Legiuitorul, atunci când a prevăzut în mod expres prin art. 139 alin. (2) teza a două din Codul de procedură civilă faptul că încheierea pronunţată asupra excepţiei conexităţii poate fi atacată numai odată cu fondul, nu a avut în vedere nici natura acestei încheieri (respectiv faptul că prin aceasta instanţa de trimitere se dezînvesteşte şi obligă instanţa de primire, lăsându-i acesteia puterea de decizie asupra modului de administrare a dosarului) şi nici efectele pe care le poate produce reglementarea, în aceste condiţii, a căii de atac.

Prin urmare, legiuitorul a configurat o cale de atac împotriva unei încheieri pronunţate de o instanţă, dar care poate fi exercitată numai odată cu fondul soluţionat de către o altă instanţă. În aceste condiţii, faptul că măsura conexării poate fi atacată odată cu fondul a dus la configurarea unei căi de atac care, din punctul de vedere al efectelor, este una tardivă în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei. În fapt, o asemenea cale de atac devine una iluzorie şi lipsită de efectivitate din moment ce nu se poate constitui într-un remediu care să răspundă în mod prompt, concret şi real la cele stabilite prin încheierea pronunţată asupra excepţiei conexităţii.

Aşadar, soluţiile pronunţate de instanţa de control judiciar asupra măsurii luate de instanţele de fond care au admis sau, după caz, au respins excepţia conexităţii, nu ar mai putea oferi, în mod concret un remediu părţilor interesate, putând conduce chiar la o prelungire excesivă a soluţionării cauzelor (contrar scopului declarat de legiuitor). Schimbarea hotărârii după pronunţarea în fond, în sensul anulării conexării sau a dispunerii acesteia (în cazul când instanţa ulterior învestită a respins cererea de conexare), pare a nu mai avea nicio consecinţă practică.

Or, drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie trebuie să fie efective, şi nu abstracte sau iluzorii, tocmai pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie subiectelor de drept 4.

Aşadar, dreptul de a ataca încheierea pronunţată asupra excepţiei conexităţii odată cu fondul nu reprezintă un remediu judiciar care să corespundă art. 21 din Constituţie. O cale de atac este efectivă în măsura în care conduce la o hotărâre care să vizeze temeinicia cererii şi la un remediu adecvat al oricărei încălcări constatate.

În consecinţă, apreciem că dispoziţiile art. 139 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă ar fi constituţionale numai în măsura în care ar permite atacarea pe cale separată a încheierii pronunţate asupra conexităţii, până la soluţionarea pe fond a cauzei.

4. Se mai observă că instanţa constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa 5că prin reglementarea la nivel legal a principiilor constituţionale referitoare la procedura de judecată, legiuitorul asigură atât dreptul părţilor de a avea un parcurs procedural previzibil, cât şi dreptul acestora de a-şi adapta în mod rezonabil conduita procesuală în conformitate cu ipoteza normativă a legii, aspecte care se constituie în garanţii indispensabile ale dreptului la un proces echitabil. Orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Or, pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. În plus, nu poate fi considerată „lege” decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta 6. Astfel, apreciem că dispoziţiile legale criticate nu întrunesc nici exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Or, textul de lege supus controlului de constituţionalitate creează o incertitudine atât cu privire la posibilele soluţii pronunţate de instanţa de control judiciar, cât şi la durata de soluţionare a unei cauze.

5. Prin urmare, şi din această perspectivă, deficienţele de reglementare a instituţiei conexării, în general, precum şi cele ale textului legal criticat, în special, sunt de natură să încalce dispoziţiile art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru cele arătate, apreciem că dispoziţiile art. 139 alin. (2) teza a două din Codul de procedură civilă potrivit cărora „încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul” sunt neconstituţionale, întrucât prin lipsirea de efectivitate a controlului judecătoresc se încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil.

 

Judecător,

prof. univ. dr. Mircea Ştefan Minea

 


1 A se vedea Gh. L. Zidaru, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Noul cod de procedură civilă comentat şi adnotat, Universul Juridic, 2013, p. 431.

2 Art. 475 alin. (3) - Apelurile principale, incidente şi provocate făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la aceiaşi complet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit.”

3 Art. 139 alin. (1) -„Pentru asigurarea unei bune judecăţi. În primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură” (sn).

4 A se vedea, în acest sens, ad similis, Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, paragraful 29.

5 A se vedea, spre exemplu Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, paragrafele 16 şi 17.

6 A se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind reglementarea unor măsuri financiare temporare pentru stimularea gradului de absorbţie a fondurilor alocate pentru agricultură aferente schemelor de plăţi directe, a măsurii de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe, a măsurii de promovare a vinurilor, precum şi pentru măsuri de piaţă şi intervenţie în agricultură

 

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este autorizat să gestioneze contribuţia financiară a comunităţii europene conform plafoanelor anuale şi angajamentelor convenite prin Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005,

având în vedere prevederile:

- Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe;

- Regulamentului (CE) nr. 501/2008 al Comisiei din 5 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe;

- Regulamentului (UE) nr. 1.144/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind acţiunile de informare şi promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piaţa internă şi în ţările terţe şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului;

- Regulamentului delegat (UE) 2015/1.829 al Comisiei din 23 aprilie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.144/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind acţiunile de informare şi promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piaţa internă şi în ţările terţe;

- Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1.831 al Comisiei din 7 octombrie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.144/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind acţiunile de informare şi promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piaţa internă şi în ţările terţe;

- Regulamentului delegat (UE) nr. 932/2014 al Comisiei din 29 august 2014 de stabilire a unor măsuri excepţionale cu caracter temporar de sprijinire a producătorilor de anumite fructe şi legume şi de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 913/2014;

- Regulamentului delegat (UE) nr. 1.031/2014 al Comisiei din 29 septembrie 2014 de stabilire a unor măsuri de sprijin excepţionale cu caracter temporar suplimentare pentru producătorii de anumite fructe şi legume;

- Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilirea unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului;

- Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2.799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1.290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului;

- Regulamentului (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului;

- Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte sectorul fructelor şi legumelor şi sectorul fructelor şi legumelor prelucrate;

- Regulamentului (CE) nr. 555/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieţei vitivinicole în ceea ce priveşte programele de sprijin, comerţul cu ţările terţe, potenţialul de producţie şi privind controalele în sectorul vitivinicol;

- Regulamentului (UE) nr. 1.310/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziţii tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte resursele şi repartizarea acestora pentru anul 2014 şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului şi a Regulamentelor (UE) nr. 1.307/2013, (UE) nr. 1.306/2013 şi (UE) nr. 1.308/2013 ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea acestora în anul 2014;

- Regulamentului delegat (UE) 2015/1.853 al Comisiei din 15 octombrie 2015 de acordare a unor ajutoare excepţionale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creşterii animalelor;

- Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2.334 al Comisiei din 14 decembrie 2015 de deschidere a depozitării private pentru carnea de porc şi de stabilire în avans a cuantumului ajutorului,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 28 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) în vederea stimulării gradului de absorbţie a fondurilor alocate pentru agricultură în cadrul schemelor de plăţi directe pentru agricultură, a ajutoarelor excepţionale cu caracter temporar, a măsurilor de piaţă şi intervenţie în agricultură, a măsurii de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe, a măsurii de promovare a vinurilor, care se finanţează din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), se aprobă, până la 31 decembrie 2016, alocarea temporară din venituri din privatizare de către Ministerul Finanţelor Publice a sumei de 1.786.320 mii lei, în echivalent euro, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(2) Sumele alocate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din veniturile din privatizare şi utilizate vor 11 rambursate Ministerului Finanţelor Publice, în euro, din sumele restituite cu această destinaţie de către Uniunea Europeană, până la data de 31 decembrie 2016,

(3) Din suma prevăzută la alin. (1) se decontează cheltuielile eligibile aferente schemelor de plată directe pentru agricultură, inclusiv avansul aferent anului 2016, a ajutoarelor excepţionale cu caracter temporar, a măsurilor de piaţă şi intervenţie în agricultură, a măsurii de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe, a măsurii de promovare a vinurilor, care se finanţează din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Art. 2. - (1) Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică, efectuează transferul în euro al sumei prevăzute la art. 1 alin. (1), în maximum două zile lucrătoare de la data solicitării de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(2) Echivalentul în euro al sumei prevăzute la art. 1 alin, (1) se determină pe baza cursului Băncii Naţionale a României valabil la data efectuării transferului sumelor în valută din contul 3216.800000EUR „Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice, în contul analitic denominat în euro 3216800200EUR „Disponibil fonduri nerambursabile aferente politicii agricole comune şi a politicii de pescuit”, deschis la Banca Naţională a României, administrat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale efectuează schimbul valutar al întregii sume în euro transferate potrivit alin. (1) şi virează echivalentul în lei al sumei rezultate în contul 54.04.03.31 „Disponibil de la bugetul de stat sau din alte surse reprezentând prefinanţare şi fonduri în cazul indisponibilităţilor temporare FEGA”, deschis la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti

Art. 3. - (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale virează îh contul 54.04.03.31 „Disponibil de la bugetul de stat sau din alte surse reprezentând prefinanţare şi fonduri în cazul indisponibilităţilor temporare FEGA”, deschis pe numele Agenţiei de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură, denumită în continuare APIA, la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, suma rezultată în urma operaţiunii de schimb valutar prevăzute la art. 2 alin. (3), eşalonat pe baza solicitărilor de fonduri ale acesteia.

(2) Decontarea plăţilor reprezentând cheltuieli aferente schemelor de plăţi directe, măsurii de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe, măsurii de promovare a vinurilor şi măsurilor de piaţă şi intervenţie se efectuează de către APIA prin virament în contul beneficiarului până la data de 30 noiembrie 2016.

(3) APIA va restitui Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sumele neutilizate până la data de 2 decembrie 2016, urmând ca acesta să restituie la rândul său Ministerului Finanţelor Publice contravaloarea în euro a sumelor neutilizate din veniturile din privatizare în contul prevăzut la art. 2 alin. (2), până la data de 30 decembrie 2016.

(4) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale raportează Ministerului Finanţelor Publice sumele virate APIA, potrivit alin. (1), la data efectuării acestui transfer.

Art. 4. - (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are obligaţia ca, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încasării sumelor de la Comisia Europeană, să reconstituie veniturile din privatizare utilizate, prin transferarea echivalentului în euro, din contul analitic denominat în euro „Disponibil fonduri nerambursabile aferente politicii agricole comune şi a politicii comune de pescuit”, deschis la Banca Naţională a României pe numele său, în contul Ministerului Finanţelor Publice „Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României.

(2) în cazul în care sumele restituite de Uniunea Europeană, reprezentând cheltuielile efectuate pe seama veniturilor din privatizare, sunt diminuate cu sumele corespunzătoare prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. e)-g) şi i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit şi politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 56/2016, reconstituirea veniturilor din privatizare în euro până la sfârşitul perioadei prevăzute la art. 1 alin. (1)se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Contravaloarea în euro a acestor sume se virează în contul Ministerului Finanţelor Publice „Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României, prevăzut la art. 2 alin. (2).

Art. 5. - Sumele în euro încasate potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 4, până la concurenţa totală a sumei alocate de Ministerul Finanţelor Publice potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) se înregistrează ca venituri din privatizare în valută şi se stinge obligaţia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de restituire a sumei alocate din venituri din privatizare în euro.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 18 mai 2016.

Nr. 377.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Traian Vuia - Timişoara” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Traian Vuia - Timişoara” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor,

Alexandru Răzvan Cuc,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Dragoş-Nicolae Pîslaru

 

Bucureşti, 18 mai 2016.

Nr. 379.

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

SOCIETATEA NAŢIONALĂ «AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TRAIAN VUIA - TIMIŞOARA” - S.A.

Ghiroda, str. Aeroport nr. 2, judeţul Timiş

Cod unic de înregistrare: 11178217 Nr. 595/18.01.2016

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2016

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curant (2016)

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

35.050,00

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

34.350,00

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

700,00

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

32.934,00

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

31.749,00

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

16.146,00

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

1.281,00

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

10.222,00

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

7.774,00

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

7.116,00

 

 

 

C2

bonusuri

14

658,00

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

338,00

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

393,00

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

1.717,00

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

4.100,00

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

1.185,00

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

2.116,00

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

 

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

2.116,00

 

1

 

Rezerve legale

25

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

2.116,00

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

0,00

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

0,00

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

0,00

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

0.00

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

0,00

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

 

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

0,00

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

0,00

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

0,00

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

0,00

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

0,00

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

0,00

 

 

e)

alte cheltuieli

42

0,00

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

3.855,00

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

3.843,85

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

245

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

237

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială

50

2.675,11

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

2.502,11

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

144,94

 

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

939,63

 

8

 

Plăţi restante

55

2.505,00

 

9

 

Creanţe restante

56

12.500,00

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Angajarea sumelor alocate de la bugetul de stat de către Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa se face cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (3) şi art. 42 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor,

Alexandru Răzvan Cuc,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Dragoş-Nicolae Pîslaru

 

Bucureşti, 18 mai 2016.

Nr. 380.

 

ANEXĂ

            MINISTERUL TRANSPORTURILOR

Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa

Incinta Port nr. 1, Constanţa

Cod unic de înregistrare: 11062831

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2016

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent 2016

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

322.902,00

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

312.802,00

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

10.100,00

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

264,598,00

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

251533,00

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

123,815,00

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

12.049,00

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

78.877,00

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

59.904,00

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

49.460,00

 

 

 

C2

bonusuri

14

10.444,00

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

185,00

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

3.881,00

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

14.907,00

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

36.792,00

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

13,065,00

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

58.304.00

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

9.388.00

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

48.916,00

 

1

 

Rezerve legale

25

2.915,00

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

46.001,00

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

3.002,00

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

24.502,00

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

19.602,00

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

4.900,00

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

21.499,00

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

98.148,00

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

34.527,00

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

98.148,00

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

931

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

931

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială

50

4.878,98

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

4.427,14

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

335,98

 

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

819,44

 

8

 

Plăţi restante

55

 

 

9

 

Creanţe restante

56

36.000.00

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.