MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 400/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 400         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 26 mai 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 162 din 24 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Opinie separată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

361. - Hotărâre privind modificarea şi completarea anexei nr. 43 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.969/2015. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0235 Stânca Tohani

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 162

din 24 martie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea „Mindshare Media” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.366/2/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.129D/2015.

2. Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 25 februarie 2016, în prezenţa reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Răzvan Ionescu din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, constatând că nu este întrunită majoritatea prevăzută la art. 6 teza a două şi art. 51 alin. (1) teza a două din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale a dispus redeschiderea dezbaterilor şi repunerea pe rol a cauzei pentru data de 24 martie 2016, cu citarea părţilor şi a Ministerului Public.

3. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Răzvan Ionescu din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă Ia dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că, după repunerea pe rolul Curţii Constituţionale a cauzei, Guvernul a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate prin care susţine că aplicarea reglementării exclusiv în cazul debitorilor aflaţi în faliment justifică diferenţa de tratament juridic, aceştia aflându-se, în mod obiectiv, în imposibilitate de a-şi achita obligaţiile. Prin urmare, apreciază că Guvernul a avut în vedere, deşi nu s-a referit la situaţia concretă a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, că situaţia obiectivă a creditorilor care nu îşi pot recupera creanţa dă dreptul la ajustarea bazei de impozitare.

5. În cazul de faţă, arată că situaţia obiectivă a creditorului este dată de efectele reorganizării, care sunt reglementate de art. 102 şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit cărora creanţele creditorilor, care sunt prevăzute la plată prin planul de reorganizare, să fie şterse, în cazul de faţă, debitorul a ieşit cu succes din reorganizare şi îşi desfăşoară în continuare activitatea, însă creanţa autoarei excepţiei de neconstituţionalitate a fost ştearsă. Mai arată că 15% dintre creditorii debitorului redresat au decis cu privire la cuantumul a 85% din creanţe.

6. Susţine că tratamentul discriminatoriu instituit prin norma legală criticată a apărut ca urmare a evoluţiilor legislative. Astfel, în anul 2003, când a fost adoptat Codul fiscal şi s-a prevăzut posibilitatea creditorilor care nu îşi mai puteau recupera creanţa, ca urmare a falimentului debitorului, să ajusteze baza de impozitare, nu exista în legea insolvenţei posibilitatea eliminării unor creanţe prin planul de reorganizare. Această posibilitate a apărut abia în anul 2004, însă Codul fiscal a rămas în aceeaşi variantă până în anul 2015, când legiuitorul a corectat această inechitate prin adoptarea noului Cod fiscal, prin care a reglementat posibilitatea ajustării bazei de impozitare şi pentru creditorii a căror creanţă a fost ştearsă ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare. Însă noua soluţie legislativă se aplică doar pentru viitor, rămânând instanţei constituţionale posibilitatea să corecteze situaţia pentru trecut prin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

7. În continuare, arată că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 56 privind justa aşezare a sarcinilor fiscale. În acest sens susţine că taxa pe valoarea adăugată este o taxă pe consum suportată de consumatorul final, însă, în cauză, este singura situaţie în care un intermediar este pus, prin efectul legii şi cu girul judecătorului-sindic, să suporte această sarcină fiscală. Prin urmare, faptul că creditorul a avansat către stat taxa pe valoarea adăugată, taxă pe care nu a încasat-o niciodată şi pe care nu şi-o mai poate recupera de la debitor, nu poate reprezenta o expresie a justei aşezări a sarcinilor fiscale. Tratamentul profund inechitabil duce şi la încălcarea altor articole din Constituţie, respectiv art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

8. Pentru cele arătate, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, şi constatarea că art. 138 lit. d) din Codul fiscal este constituţional doar în măsura în care permite şi creditorilor ale căror creanţe au fost şterse printr-un plan de reorganizare să beneficieze de ajustarea bazei de impozitare.

9. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public precizează că reiterează concluziile de la termenul anterior, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Arată că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul legal criticat creează o diferenţă inechitabilă de tratament între categorii de creditori aflaţi în situaţii identice, în realitate face referire la două categorii distincte, astfel încât nu se poate aprecia că sunt încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Reclamând faptul că lipseşte posibilitatea creditorilor ale căror creanţe au fost definitiv stinse prin aprobarea unui plan de reorganizare în procedura insolvenţei deschisă împotriva debitorului său, de a cere ajustarea bazei de impozitare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică, în fapt, modul de aplicare a legii, considerând că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate fiind motivată prin compararea a două texte legale, respectiv vechiul şi noul Cod fiscal, fără a se formula, în realitate, veritabile critici de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

10. Prin încheierea din 16 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.366/2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea „Mindshare Media” - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care acţiunea formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin care se solicita constatarea dreptului de ajustare a bazei de impozitare aferentă facturilor emise, constatarea dreptului de a obţine restituirea/compensarea taxei pe valoarea adăugată aferentă acestor facturi şi obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la restituirea acestor sume, a fost respinsă ca neîntemeiată.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate creează o discriminare între creditorii unor debitori aflaţi în insolvenţă şi care nu îşi mai pot recupera creanţa din punct de vedere obiectiv, reglementarea acordând doar creditorului ai cărui debitor a intrat În faliment posibilitatea de a-şi ajusta baza de impozitare, lipsind de acest drept creditorul a cărui creanţă a fost ştearsă ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare. Astfel, se creează o diferenţă inechitabilă de tratament între două categorii de creditori aflaţi într-o situaţie identică, respectiv niciunul nu îşi poate recupera creanţa din cauza intrării în insolvenţă a debitorului. Creditorii al căror debitor a intrat în faliment au dreptul să îşi ajusteze baza de impozitare după ce hotărârea devine irevocabilă, pe când creditorii ale căror creanţe au fost şterse ca urmare a admiterii unui plan de reorganizare nu îşi pot ajusta baza de impozitare,

12. Se mai arată că prin lipsirea creditorului, care nu îşi mai poate recupera creanţa, de posibilitatea ajustării bazei de impozitare se încalcă principiul fundamental al justei aşezări a sarcinilor fiscale. Astfel, creditorul este obligat să plătească către stat taxa pe valoarea adăugată pe care nu a colectat-o din operaţiunea economică desfăşurată şi pe care nici nu o va mai putea recupera vreodată din punct de vedere obiectiv, ca urmare a ştergerii creanţei prin aprobarea planului de reorganizare al debitoarei, încălcându-se astfel principiul neutralităţii taxei pe valoarea adăugată, principiu enunţat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene potrivit căruia administraţia fiscală nu poate încasa cu titlu de taxă pe valoare adăugată un cuantum mai mare decât cel pe care l-a colectat persoana impozabilă. În acest sens invocă Hotărârea din 15 mai 2014 - Almos Agrárkülkereskedelmi Kft împotriva Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép-magyarországi Regionális Adó Föigazgatósága, pronunţată în Cauza C-337/13, şi Hotărârea din 26 ianuarie 2012 - Minister Finansów împotriva Kraft Foods Polska S.A., pronunţată în Cauza C-588/10.

13. Prin modul defectuos al reglementării, creditorul este nevoit să suporte o sarcină fiscală excesivă, respectiv taxa pe valoarea adăugată aferentă creanţei şterse.

14. De asemenea, împiedicarea ajustării bazei de impozitare a creditorului a cărui creanţă a fost stinsă prin aprobarea planului de reorganizare aduce atingere dreptului de proprietate. Totodată, se încalcă şi principiul proporţionalităţii, care trebuie să însoţească orice ingerinţă a statului în proprietatea privată.

15. În concluzie, arată că art. 138 lit. d) din Codul fiscal este constituţional doar în măsura în care le este permisă ajustarea bazei de impozitare şi creditorilor ale căror creanţe sunt imposibil de recuperat ca urmare a adoptării unui plan de reorganizare prin care a fost stinsă creanţa, şi nu doar creditorilor ale căror creanţe sunt imposibil de recuperat ca urmare a falimentului debitorului şi pentru care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă de închidere a procedurii falimentului.

16. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, aceasta vizând modul de aplicare a legii.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

18. Guvernul arată că aplicarea reglementării exclusiv în cazul debitorilor aflaţi în faliment justifică diferenţa de tratament juridic, aceştia aflându-se, în mod obiectiv, în imposibilitatea de a-şi achita obligaţiile. Prin urmare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii legale care au următorul cuprins: „Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii: [...] d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă;”.

22. Curtea observă că, după sesizarea sa, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din titlul XI din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, cu excepţia cazului în care se prevede altfel. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate, aplicabile în litigiul dedus judecăţii, potrivit principiului tempus regit actum, pot li examinate dacă ele continuă să producă efecte juridice, chiar dacă acestea au fost abrogate ori şi-au încetat aplicarea, Curtea urmează să supună controlului de constituţionalitate prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

23. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 56 privind contribuţiile financiare. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 138 lit. d) din Codul fiscal, ajustarea bazei de impozitare este permisă exclusiv în situaţia falimentului debitorului, din momentul pronunţării unei hotărâri definitive şi irevocabile de închidere a procedurii insolvenţei, conform dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

25. În ceea ce priveşte ştergerea creanţelor creditorilor prin aprobarea planului de reorganizare a debitorului, Curtea reţine că adoptarea unui plan de reorganizare cu excluderea anumitor creanţe de la posibilitatea de a mai fi satisfăcute este prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 în cazurile în care, astfel cum reiese dintr-o evaluare a patrimoniului debitorului ajuns în stare de insolvenţă, se constată că acele creanţe oricum nu ar fi satisfăcute nici prin procedura lichidării judiciare, ca urmare a rangului şi a ordinii de preferinţă (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 116 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 12 mai 2014).

26. Analizând însă critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta vizează completarea textului legal criticat în sensul includerii, pe lângă creditorii ai căror debitori au intrat în faliment, a unei noi categorii de creditori care să poată cere ajustarea bazei de impozitare. Astfel, prin modul de formulare a criticilor de neconstituţionalitate în prezenta cauză, autoarea excepţiei tinde spre modificarea textului legal criticat în sensul de a reglementa şi situaţia creditorilor a căror creanţă a fost ştearsă prin planul de reorganizare confirmat de a putea cere, în temeiul art. 138 lit. d) din Codul fiscal, ajustarea bazei de impozitare.

27. Or, critica cu un atare obiect excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţională nu are competenţa de a crea noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigenţele constituţionale şi să constate constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea acestora. De altfel, critica vizează şi o problemă de corelare legislativă, autoarea excepţiei făcând comparaţie între două legi fiscale care se succed în timp, respectiv între vechiul şi noul Cod fiscal. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea „Mindshare Media” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.366/2/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 martie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

OPINIE SEPARATĂ

 

În dezacord cu soluţia majoritară, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, apreciem că excepţia trebuia admisă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel:

Soluţia majoritară pleacă de la ideea că este vorba de completarea textului legal criticat în sensul includerii în dreptul de a-şi ajusta baza de impozitare şi a creditorilor ale căror creanţe au fost şterse ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare a debitorului. Astfel, Curtea a reţinut că, în speţa de faţă, prin critica de neconstituţionalitate se tinde spre modificarea prevederilor criticate în sensul arătat mai sus, textul criticat având următorul conţinut: „baza de impozitare se reduce În următoarele situaţii: [...] d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă:” şi, prin urmare, este opţiunea legiuitorului de a permite această favoare numai acestei categorii de creditori.

Pe de altă parte, legat de faptul că în reglementarea actuală şi creditorii ale căror creanţe au fost şterse ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare pot să îşi ajusteze baza de impozitare şi, prin urmare, ar fi vorba de o omisiune legislativă asupra căreia Curtea nu se poate pronunţa, apreciem că această susţinere este în contradicţie vădită cu principiile şi normele constituţionale.

Este evident că, potrivit principiilor generale ale impunerii, astfel cum acestea sunt deduse din normele Codului fiscal şi din doctrina de specialitate, impozitarea este permisă pentru veniturile pe care contribuabilul le realizează şi pentru bunurile (averea) pe care le deţine. Acest „principiu de bază1 este o consecinţă firească a prevederilor art. 56 din Constituţia României, potrivit cu care „cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice alin. (1), iar sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale alin, (2)”. Prin urmare, nu pot fi impuse prelevări obligatorii pentru o bază de impozitare care nu există, nici măcar dacă aceasta ar fi prevăzută prin lege, deoarece ar încălca textul constituţional mai sus arătat.

Impozitarea, ca prelevare obligatorie, are, de principiu, efectul diminuării proprietăţii, însă această diminuare este permisă de prevederile art. 44 alin. (1) teza finală, potrivit cu care „conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului sunt stabilite prin lege”. Aşadar, există o legătura directă între obligaţia generală a tuturor cetăţenilor prevăzută de art. 56 din Constituţie şi diminuarea proprietăţii ca urmare a aplicării regulilor de impozitare. Nu acelaşi lucru se poate constata între impozitarea unei baze fiscale care nu există. În speţa de faţă, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă tocmai o discriminare între creditorii care îşi pot ajusta baza de impozitare ca urmare a închiderii unei proceduri de faliment în care aceştia nu îşi mai pot recupera creanţele (existând o certitudine a imposibilităţii de recuperare a creanţelor) şi creditorii ale căror creanţe au fost şterse ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca în ce priveşte imposibilitatea recuperării creanţelor care au fost şterse ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare prezintă o reală certitudine din chiar momentul aprobării planului de reorganizare, întrucât, chiar şi în ipoteza în care debitorul s-ar redresa, creditorii nu mai deţin în mod legal nicio creanţă asupra acestuia. Aşadar, în oricare dintre ipoteze (intrarea în faliment sau redresare economico-financiară) creditorii ale căror creanţe au fost şterse ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare nu îşi mai pot recupera creanţele lor asupra debitorului astfel încât impozitarea contravalorii acestora este lipsită de bază juridică.

Opţiunea legiuitorului de a nu aplica taxa pe valoarea adăugată asupra contravalorii creanţelor ce nu se mai pot recupera ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive în materia falimentului are o raţiune evidentă în acord cu prevederile art. 56 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât lipseşte practic baza de impozitare, aşa încât nerecunoaşterea unei facilităţi identice şi pentru creditorii ale căror creanţe au fost şterse ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare apare ca discriminatorie, aşezarea injustă a sarcinilor fiscale creând prin ea însăşi o discriminare în rândul aceloraşi categorii de contribuabili (creditori care nu îşi mai pot recupera creanţele datorită stării de insolvabilitate a debitorului). De altfel, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale1, aplicarea principiului constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale presupune ca fiscalitatea să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de contribuabili.

Admiţând că ar fi vorba de o omisiune legislativă, Curtea Constituţională s-a pronunţat, statuând în jurisprudenţa sa că, într-o atare situaţie, „chiar dacă îmbracă forma unei omisiuni legislative, viciul de neconstituţionalitate sesizat nu poate fi ignorat, deoarece o atare omisiune este cea care generează, eo ipso, încălcarea dreptului constituţional (...). Or, Curtea Constituţională, potrivit art. 142 din Legea fundamentală, este garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, verificarea conformităţii întregului drept cu Constituţia”2. Mergând pe aceeaşi linie jurisprudenţială cu privire la omisiunea legislativă, prin prisma controlului de constituţionalitate, Curtea a reţinut că „nu poate ignora viciul de neconstituţionalitate existent, deoarece tocmai omisiunea şi imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental 3 pretins a fi încălcat.

De altfel, Parlamentul prin noua legislaţie în materie fiscală, respectiv Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, a corectat discriminarea existentă între cele două categorii de contribuabili, dând posibilitatea ajustării bazei de impozitare şi creditorilor ale căror creanţe au fost şterse ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare. Ceea ce Parlamentul nu putea să mai facă însă era să aplice retroactiv norma nouă în materia ajustării bazei fiscale.

Ca atare, sigura autoritate care poate interveni pentru corectarea acestei situaţii, având în vedere că norma criticată era deja abrogată, dar aplicabilă litigiului, este Curtea Constituţională, care, în virtutea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei, trebuia să admită excepţia în sensul că baza de impozitare trebuie redusă atât pentru creditorii ale căror creanţe nu se mai pot încasa ca urmare a falimentului debitorului, cât şi pentru creditorii ale căror creanţe au fost şterse ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare.

 

Judecători,

Petre Lăzăroiu

Mona-Maria Pivniceru

Daniel Marius Morar

 


1 A se vedea în acest sens Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 145 din 8 iunie 1994.

2 A se vedea în acest sens Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010.

3 Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea anexei nr. 43 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

Având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (2), art. 20 alin. (1) şi art. 22 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 863 lit. c) şi d), art. 864, art. 867 alin. (1) şi art. 868 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind

Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Serviciului Român de Informaţii a unor imobile dobândite de statul român în condiţiile legii, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Se aprobă transferul unui imobil din domeniul privat al statului în domeniul public al statului şi în administrarea Serviciului Român de Informaţii, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a imobilului prevăzut la alin. (1).

Art. 3. - Se aprobă scoaterea din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unei părţi dintr-un imobil aflat în administrarea Serviciului Român de Informaţii, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 3, ca urmare a retrocedării către persoanele îndreptăţite, în condiţiile legii.

Art. 4. - Se aprobă modificarea valorilor de inventar ale unor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Serviciului Român de Informaţii, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 4, ca urmare a efectuării unor lucrări de investiţii puse în funcţiune,

Art. 5. - Se aprobă modificarea valorilor de inventar ale unor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Serviciului Român de Informaţii, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 5, ca urmare a reevaluării.

Art. 6. - Serviciul Român de Informaţii, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificările corespunzătoare ale anexei nr. 43 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

Eduard Râul Hellvig

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 18 mai 2016.

Nr. 361.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor care se înscriu în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi se dau în administrarea Serviciului Român de Informaţii

 

 

Cod fiscal

Denumire

1. Ordonator principal de credite

4204305

Serviciul Român de Informaţii

2. Ordonator secundar de credite

 

 

3. Ordonator terţiar de credite

 

 

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale subordonate ordonatorului principal

 

 

CLASA: 8 Bunuri publice de stat

GRUPA 8.19: Bunuri destinate apărării naţionale şi cu destinaţie specială

Elemente de identificare

Nr. crt.

Nr.

MFP

Codul de clasificare

Tip bun

Denumirea

Descrierea tehnică

Vecinătăţi

Adresa

Anul dobândirii/dării în folosinţă

Valoarea de inventar

- lei -

Situaţia juridică

Baza legală

Administrare/ Concesiune

1

-

8.19.01.

Imobil

Locuinţă de intervenţie

 

 

Judeţul Bihor

2015

211.000

Contract de vânzare-cumpărare nr. 2.001 din 14.12.2015

Administrare

2

-

8.19.01.

Imobil

Sediu

 

 

Judeţul Bistriţa-Năsăud

2015

266.259

Contract de vânzare-cumpărare nr. 3.203 din 14.12.2015

Administrare

3

-

8.19.01.

Imobil

Sediu

 

 

Judeţul Dâmboviţa

2015

229.982

Contract de vânzare nr. 3.701 din 16.12.2015

Administrare

4

-

8.19.01.

Imobil

Locuinţă de intervenţie

 

 

Judeţul Galaţi

2015

117.306

Contract de donaţie nr. 2.700 din 20.11.2015

Administrare

5

-

8.19.01.

Imobil

Teren

 

 

Judeţul Vâlcea

2015

35.260

Contract de donaţie nr. 3.760 din 10.08.2015

Administrare

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se transferă din domeniul privat al statului în domeniul public al statului şi în administrarea Serviciului Român de Informaţii şi care se înscrie în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

 

Cod fiscal

Denumire

1. Ordonator principal de credite

4204305

Serviciul Român de Informaţii

2. Ordonator secundar de credite

 

 

3. Ordonator terţiar de credite

 

 

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale subordonate ordonatorului principal

 

 

CLASA: 8 Bunuri publice de stat

GRUPA 8.19: Bunuri destinate apărării naţionale şi cu destinaţie specială

Elemente de identificare

Nr. MFP

Codul de clasificare

Tip bun

Denumirea

Descrierea tehnica

Vecinătăţi

Adresa

Anul  dobândirii/dării în folosinţă

Valoarea de inventar

- lei -

Situaţia juridică

Baza legală

Administrare/

Concesiune

-

8.19.01.

Imobil

Locuinţă de intervenţie

 

 

Judeţul Vâlcea

1994

30.717

Contract de vânzare-cumpărare nr. 13.035 din 27.12.1994

Administrare

 

ANEXA Nr. 3

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale părţii din imobil care se scoate din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a retrocedării către persoanele îndreptăţite, în condiţiile legii

 

Număr MFP/ Codul de clasificare

Denumirea bunului şi adresa

Valoarea de inventar a bunului aflat în domeniul public

- lei -

Valoarea de inventar care iese din domeniul public

- lei -

Valoarea de inventar care rămâne în domeniul public

- lei -

Temeiul legal în baza căruia se scoate bunul din domeniul public al statului

Descrierea tehnică a părţii din imobil care iese din domeniul public

Ordonatorul/ Administratorul de la care se scoate bunul din domeniul public al statului

105.981

(parţial)/8.19.01.

Cămin de garnizoană - judeţul Ilfov

12.912.918

934.028

11.978.890

Decizia civilă nr. 178Adin 15.04.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă; Dispoziţia nr. 68 din 04.08.2015 a directorului Serviciului Român de Informaţii, definitivă

Teren cu suprafaţa de 3.425,35 mp

Serviciul Român de Informaţii (CUI 4204305)

 

ANEXA Nr. 4

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale Imobilelor la care se modifică valorile de Inventar, ca urmare a efectuării unor lucrări de Investiţii puse în funcţiune

 

 

Cod fiscal

Denumire

1. Ordonator principal de credite

4204305

Serviciul Român de Informaţii

2. Ordonator secundar de credite

 

 

3. Ordonator terţiar de credite

 

 

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale subordonate ordonatorului principal

 

 

CLASA: 8 Bunuri publice de stat

GRUPA 8.19: Bunuri destinate apărării naţionale şi cu destinaţie specială

Elemente de identificare

Nr. crt.

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea

Adresa

Valoarea de inventar

- lei -

Baza legală

1

114.202

8.19.01.

Sediu

Judeţul Constanţa

9.027.846

Autorizaţie de construire nr. 2 din 26.03.2015, procese-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 4.105 din 30.06.2015, nr. 4.106 din 30.06.2015, nr. 4.108 din 22.09.2015

2

105.936

8.19.01.

Sediu

Municipiul Bucureşti

53.511.308

Autorizaţie de construire nr. 5 din 11.07.2012, Proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 4.104 din 29.05.2015

3

144.742

8.19.01.

Sediu

Municipiu! Bucureşti

47.813.274

Autorizaţie de construire nr. 4 din 12.11.2014, procese-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 1.218.185 din 29.06.2015 şi nr. 1.218.186 din 29.06.2015; Proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 1.218.187 din 29.06.2015

 

ANEXA Nr. 5

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor la care se actualizează valorile de inventar, ca urmare a reevaluării

 

 

Cod fiscal

Denumire

1. Ordonator principal de credite

4204305

Serviciul Român de informaţii

2. Ordonator secundar de credite

 

 

3. Ordonator terţiar de credite

 

 

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale subordonate ordonatorului principal

 

 

CLASA: 8 Bunuri publice de stat

GRUPA 8.19: Bunuri destinate apărării naţionale şi cu destinaţie specială

Elemente de identificare

Nr. crt.

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea

Adresa

Valoarea de inventar - lei -

0

1

2

3

4

5

1

35.524

8.19.01.

Sediu

Judeţul Ilfov

321.751

2

35.525

8.19.01.

Teren

Judeţul Ilfov

62.154

3

35.537

8.19.01.

Sediu

Judeţul Botoşani

311.005

4

35.538

8.19.01.

Teren

Judeţul Botoşani

689.632

5

103.779

8.19.01.

Sediu

Judeţul Prahova

347.032

6

105.235

8.19.01.

Sediu

Judeţul Arad

4.979.698

7

105.281

8.19.01.

Sediu

Judeţul Bihor

7.883.150

8

105.384

8.19.01.

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

996.079

9

105.385

8.19.01.

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

1.355.420

10

105.386

8.19.01.

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

6.872

11

105.387

8.19.01.

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

19.956

12

105.388

8.19.01.

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

39.824

13

105.389

8.19.01.

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

52.786

14

105.413

8.19.01.

Sediu

Judeţul Călăraşi

8.630.485

15

105.417

8.19.01.

Sediu

Judeţul Cluj

1.432.700

16

105.433

8.19.01.

Sediu

Judeţul Cluj

67.938

17

105.434

8.19.01.

Sediu

Judeţul Cluj

616.460

18

105.544

8.19.01.

Sediu

Judeţul Giurgiu

2.924.093

19

105.551

8.19.01.

Sediu

Judeţul Gorj

3.521.250

20

105.750

8.19.01.

Sediu

Judeţul Prahova

116.829

21

105.815

8.19.01.

Sediu

Judeţul Suceava

2.547.526

22

105.817

8.19.01.

Sediu

Judeţul Suceava

38.442

23

105.872

8.19.01.

Sediu

Judeţul Tulcea

1.122.954

24

105.873

8.19.01.

Sediu

Judeţul Tulcea

314.521

25

105.887

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vaslui

787.170

26

105.888

8.19.01,

Sediu

Judeţul Vaslui

504.216

27

105.889

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vaslui

481.277

28

105.905

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vâlcea

2.564.345

29

105.907

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vâlcea

979.112

30

105.923

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vrancea

3.416.140

31

105.924

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vrancea

1,874.208

32

105.925

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vrancea

30.110

33

105.926

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vrancea

63.782

34

105.968

8.19.01.

Cămin de garnizoană

Judeţul Constanţa

8.820.844

35

106.001

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Municipiul Bucureşti

824.301

36

144.533

8.19.01.

Sediu

Municipiul Bucureşti

1.207.128

37

147.148

8.19.01.

Sediu

Judeţul Alba

7.831

38

148.982

8.19.01.

Sediu

Judeţul Botoşani

128.647

39

150.292

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vâlcea

77.395.298

40

153.300

8.19.01.

Sediu

Judeţul Timiş

17.796.464

41

155.499

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vaslui

10.906.284

42

155.510

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Arad

190.445

43

155.511

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Arad

95.041

44

155.512

8.19.01.

Cabinet medical

Judeţul Arad

79.034

45

155.518

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Bihor

75.512

46

155.521

8.19.01.

Sediu

Judeţul Botoşani

14.985

47

155.522

8.19.01.

Cabinet medical

Judeţul Botoşani

29.745

48

155.533

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Călăraşi

72.315

49

155.535

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Cluj

136.264

50

155.536

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Cluj

85.203

51

155.542

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Dâmboviţa

21.945

52

155.543

8.19.01.

Cabinet medical

Judeţul Dâmboviţa

36.225

53

155.546

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Giurgiu

24.816

54

155.547

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Giurgiu

71.536

55

155.548

8.19.01.

Cabinet medical

Judeţul Giurgiu

140.761

56

155.580

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Prahova

220.768

57

155.599

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Timiş

103.753

58

155.600

8.19.01.

Sediu

Judeţul Timiş

480.953

59

155.601

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Tulcea

68.184

60

155.602

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Tulcea

6.849

61

155.603

8.19.01.

Sediu

Judeţul Tulcea

17.864

62

155.604

8.19.01.

Cabinet medical

Judeţul Tulcea

36.646

63

155.605

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Vaslui

103.500

64

155.606

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Vâlcea

68.624

65

155.608

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Vâlcea

21.842

66

158.496

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vaslui

85.828

67

158.500

8.19,01.

Sediu

Judeţul Bihor

185.658

68

158.510

8.19.01.

Sediu

Judeţul Vâlcea

149.349

69

159.683

8.19.01.

Teren

Judeţul Gorj

365.043

70

160.714

8.19.01.

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

231.411

71

160.719

8.19.01.

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Timiş

143.861

72

160.881

8.19.01.

Sediu

Municipiul Bucureşti

7.063.227

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management şi a Regulamentului sitului Natura 2000 ROSCI0235 Stânca Tohani

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 105.850/2015 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Decizia SEA nr. 6.775/2013, emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Prahova, Avizul Ministerului Culturii nr. 6.079 din 16 octombrie 2015, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 211.252 din 21 octombrie 2015, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 73.591 din 31 august 2015 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 154.864/1.M. din 6 octombrie 2015,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului Natura 2000, ROSCI0235 Stânca Tohani, prevăzut În anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul sitului Natura 2000, ROSCI0235 Stânca Tohani, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Iulian Jugan,

secretar de stat

 

Bucureşti, 14 decembrie 2015.

Nr. 1.969.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 bis. care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 9

din 4 aprilie 2016

 

Dosar nr. 507/1/2016

 

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Mihaela Paraschiv - judecător la Secţia I civilă

Romaniţa Ecaterina Vrînceanu - judecător la Secţia I civilă

Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secţia I civilă

Aurelia Rusu - judecător la Secţia I civilă

Mărioara Isailă - judecătoria Secţia II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia II-a civilă

Luda Paulina Brehar - judecător la Secţia II-a civilă

Eugenia Voicheci - judecător la Secţia II-a civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia II-a civilă

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Luiza Mana Păun - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cezar Hîncu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 507/1/2016 a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27e din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: modul de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul de a şti dacă acestea permit reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată printr-un mandatar persoană juridică, inclusiv formularea cererii introductive de instanţă printr-o astfel de persoană juridică, respectiv prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse hotărâri judecătoreşti în materia ce face obiectul sesizării, relevând o practică neunitară, precum şi raportul întocmit de judecătorii-raportori. Se mai referă asupra faptului că raportul a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, şi că nu s-au depus puncte de vedere.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a dispus, prin încheierea pronunţată în data de 7 ianuarie 2016 în Dosarul nr. 21.531/197/2015, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dezlege următoarea chestiune de drept: modul de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul de a şti dacă acestea permit reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată printr-un mandatar persoană juridică, inclusiv formularea cererii introductive de instanţă printr-o astfel de persoană juridică, respectiv prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

II. Expunerea succintă a procesului

2. Prin încheierea pronunţată la data de 28 octombrie 2015 de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. 21.531/197/2015 s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată din oficiu, şi a fost anulată cererea de învestire cu formulă executorie formulată de petenta N.C.S.L. prin mandatar S.C. E.K.R. S.R.L., prin reprezentant legal, reţinându-se, în esenţă, că o persoană juridică nu poate fi mandatar convenţional al altei persoane juridice într-o cerere adresată instanţei şi că, deşi i s-a pus în vedere petentei obligaţia semnării cererii de către reprezentantul său legal sau de consilierul său juridic, iar nu de cel al mandatarului convenţional, aceasta nu s-a conformat, devenind incidente dispoziţiile ârt. 82 din Codul de procedură civilă.

3. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel petenta, solicitând schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond şi admiterea cererii de învestire cu formulă executorie.

4. Prin încheierea din 7 ianuarie 2016, Tribunalul Braşov, legal învestit cu judecarea apelului, a dispus sesizarea din oficiu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

5. Prin aceeaşi încheiere, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus şi suspendarea cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

6. Prin încheierea pronunţată la data de 7 ianuarie 2016 în Dosarul nr. 21.531/197/2015, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente;

a) existenţa unei cauze în curs de judecată în ultimă instanţă, în condiţiile în care cauza de faţă se află în faza apelului declarat împotriva încheierii din data de 28 octombrie 2015 a Judecătoriei Braşov, decizia ce urmează a fi pronunţată fiind definitivă:

b) cauza se află în competenţa legală a unui complet al Tribunalului Braşov învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, conform art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă;

c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată:

Tribunalul Braşov a reţinut că, deşi, în cauză, de dezlegarea de principiu a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu depinde soluţionarea raportului juridic dedus judecăţii, acesta vizând învestirea cu formulă executorie a unui contract de credit, sesizarea instanţei supreme este admisibilă în baza dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în condiţiile îh care de modul de soluţionare a acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea definitivă a cauzei, respectiv fondul apelului dedus judecăţii, cu luarea în considerare a specificului procedurii necontencioase care caracterizează cererea pendinte, conform art. 527 din Codul de procedură civilă, prin aceasta neurmărindu-se stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană;

d) o chestiune de drept cu caracter de noutate şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu fi făcut obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare: Tribunalul a constatat ca fiind îndeplinită şi această ultimă condiţie, având în vedere că textul de lege ce se solicită a fi interpretat este conţinut de un act normativ relativ recent intrat în vigoare, având un potenţial mai mare de a conţine probleme de drept noi, de natură a genera practică neunitară, cu toate că dificultatea sa nu este una serioasă.

A avut în vedere totodată că acest caracter de noutate nu s-a pierdut pe parcurs, nu a făcut obiectul unei jurisprudenţe constante, nici al unui recurs în interesul legii sau al unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

IV. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

7. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 21.531/197/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă a opinat în sensul că textul de lege ce se solicită a fi interpretat de instanţa supremă nu permite formularea cererii introductive de instanţă în numele şi interesul reclamantului/petentului persoană juridică de către un mandatar convenţional persoană juridică şi nici reprezentarea sa în instanţă printr-o astfel de persoană juridică, respectiv prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, scopul legiuitorului cu ocazia edictării legii fiind acela ca reprezentarea juridică, ce include toate formele sale de manifestare, să se facă prin consilierul juridic sau avocatul persoanei juridice reclamante.

V. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

8. În afara susţinerilor făcute în cererea de apel, petenta nu a formulat un punct de vedere distinct cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării.

9. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, aceasta nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra chestiunii deduse judecăţii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

10. Jurisprudenţa Tribunalului Braşov: opinia majoritară este în sensul că dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu permit reprezentarea convenţională a persoanelor juridice prin mandatar persoană juridică; există şi o opinie minoritara, în sens contrar. S-au depus deciziile nr. 118/Ap din 22 ianuarie 2016, nr. 38/A/CC din 12 ianuarie 2016 şi nr. 55/Ap din 18 ianuarie 2016.

11. Jurisprudenţa altor instanţe din ţară: la nivel naţional nu există o practică unitară, opinia majoritară fiind în sensul că dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu permit reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată printr-un mandatar persoană juridică, inclusiv formularea cererii introductive printr-un astfel de mandatar.

Potrivit opiniei minoritare, o persoană juridică poate fi mandatarul convenţional al unei alte persoane juridice în faţa instanţei de judecată, inclusiv pentru formularea cererii introductive, invocându-se în acest sens: Decizia Curţii Constituţionale nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015; faptul că părţile sunt libere să încheie un contract de mandat prin care să decidă cine să le reprezinte interesele; că dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă urmăresc profesionalizarea reprezentării în instanţă, nu instituirea unei incapacităţi de exerciţiu pentru persoana juridică, regula fiind aceea a deplinei capacităţi de exerciţiu.

12. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - cauzele având ca obiect cererile de învestire cu formulă executorie nu intră în competenţa materială a instanţei supreme.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

13. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La data pronunţării prezentei decizii, pe rolul acesteia se află Dosarul nr. 93D/2016, în fază de raport, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege ce face obiectul interpretării în cauza de faţă.

14. Curtea Constituţională a pronunţat însă Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, prin care a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 83 alin. (3) şi art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele fizice prin avocat.

15. De asemenea, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, prin care a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 84 alin. (2), precum şi art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic.^

16. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

17. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. Pe fond s-a concluzionat că dispoziţia legală cu privire la care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile nu poate fi interpretată decât în sensul limitării reprezentării convenţionale a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată exclusiv prin avocat sau consilier juridic, doctrina în materie fiind unanimă în acest sens.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

ASUPRA ADMISIBILITĂŢII SESIZĂRII

18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a instituţiei juridice privind pronunţarea unei hotărâri prealabile reglementate de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

19. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

- chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

20. Primele trei condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, tribunalul învestit cu soluţionarea apelului urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al tribunalului învestit să soluţioneze pricina.

21. De asemenea se constată că, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014, Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014, Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015 etc.), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut în mod constant că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât şi una de drept procedural, dacă, prin consecinţele pe care le produc, interpretarea şi aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluţionarea pe fond a cauzei, rezolvarea raportului de drept dedus judecăţii.

22. În speţă, această condiţie este îndeplinită, deoarece modul în care ar urma să fie interpretat şi aplicat textul de lege cu privire la care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile influenţează şi soluţia pe fond a cererii deduse judecăţii.

23. Este, de asemenea, îndeplinită şi condiţia caracterului de noutate a chestiunii de drept, conţinută într-un act normativ recent şi asupra căreia instanţa supremă nu a statuat în niciunul din modurile prevăzute de lege.

24. Examinând sesizarea, punctele de vedere şi argumentele exprimate de instanţele naţionale, care prefigurează existenţa unei practici neunitare cu privire la interpretarea şi aplicarea textului de lege în discuţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept apreciază chestiunea de drept supusă dezbaterii ca fiind una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

ASUPRA FONDULUI SESIZĂRII

25. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că dispoziţia legală cu privire la care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile nu poate fi interpretată decât în sensul limitării reprezentării convenţionale a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată exclusiv prin avocat sau consilier juridic, doctrina în materie fiind unanimă în acest sens.

26. Soluţia legislativă conţinută în art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este întru totul nouă, ci constituie particularizarea unei soluţii de principiu statuate în sistemul nostru juridic anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată (2), cu modificările ulterioare, cu privire la problema admisibilităţii desfăşurării de Către societăţi a activităţilor de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică. În acest sens, prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, s-a stabilit că: „cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultantă, asistentă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile”.

27. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că activităţile juridice de consultanţă, de reprezentare şi asistenţă juridică, precum şi de redactare de acte juridice, inclusiv a acţiunilor introductive în instanţă, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor, apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în raporturile cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină, constituie, după caz, activităţi specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată (2), cu modificările ulterioare, profesiei de notar public [art. 8, 9 şi 10 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată (3)] sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).

28. De asemenea, anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar prestarea unor astfel de activităţi le este permisă numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.

29. Având în vedere că activităţile menţionate nu se încadrează în categoria faptelor de comerţ, prin raportare la dispoziţiile art. 3 şi 4 din Codul comercial (în vigoare la data pronunţării deciziei în interesul legii), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că acestea nu pot fi exercitate de societăţi constituite cu un asemenea obiect, cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a unor astfel de societăţi fiind inadmisibile.

30. Raţionamentul cuprins în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 485 din 23 iunie 2015, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 84 alin. (2), precum şi art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, nu poate fi aplicat mutatis mutandis în privinţa prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece, în acest din urmă caz, textul priveşte exclusiv limitarea reprezentării convenţionale a persoanei juridice în faţa instanţei de judecată, fără a afecta regimul juridic al reprezentării legale şi fără a transforma obligaţia reprezentării şi asistării prin consilier juridic sau avocat într-o condiţie de admisibilitate a acţiunii sau într-o piedică în calea accesului la justiţie.

31. În acest sens, ari. 209 alin. (1) din Codul civil prevede că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. În lipsa organelor de administrare, până la data constituirii acestora, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop, aşa cum prevede art. 210 alin. (1) din Codul civil.

32. Întrucât limitarea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă intervine numai în situaţia în care persoana juridică optează pentru reprezentare convenţională în faţa instanţei, caz în care îşi poate alege reprezentantul doar dintre categoriile prevăzute de textul menţionat, rezultă că, în lipsa reprezentării convenţionale, drepturile procesuale ale persoanei juridice pot fi exercitate prin reprezentantul legal.

33. Contractul de mandat încheiat între două persoane juridice produce efecte doar în planul dreptului material, nu şi în planul dreptului procesual, guvernat, în materia reprezentării, de norme legale imperative.

34. Folosirea adverbului „numai” din textul art. 84 alin. (1)din Codul de procedură civilă subliniază exclusivitatea modalităţii de reprezentare convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor, ce poate fi realizată doar de cele două categorii de reprezentanţi nominalizaţi de text. Această concluzie reiese şi din sintagma „în condiţiile legii”, care face trimitere la legile ce reglementează profesiile de consilier juridic şi avocat.

35. Activitatea de reprezentare convenţională în faţa instanţelor de judecată este o activitate necomercială, rezervată prin lege avocaţilor şi consilierilor juridici. Or, dacă s-ar agrea ideea ca o persoană juridică să fie reprezentată de o altă persoană juridică, s-ar ajunge la concluzia, de neacceptat, că reprezentarea în sine ar putea constitui obiect de activitate al mandatarului.

36. Având în vedere caracterul imperativ al normei de procedură, interpretarea potrivit căreia persoana juridică ar putea fi reprezentată în faţa instanţei printr-o altă persoană juridică, inclusiv sub aspectul formulării cererii de chemare în judecată, este lipsită de fundament legal.

37. De asemenea nu poate fi primită nici interpretarea potrivit căreia cererea de chemare în judecată ar putea fi formulată şi semnată de consilierul juridic sau avocatul persoanei juridice mandatare, deoarece art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă are în vedere consilierul juridic sau avocatul angajat de parte, şi nu de reprezentantul convenţional.

38. În ce măsură soluţia legislativă conţinută în 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare (astfel cum se susţine în motivarea apelului ce formează obiectul judecăţii în cauza în care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile) constituie o problemă de constituţionalitate care nu poate fi rezolvată în cadrul mecanismului reglementat de art. 519 - 521 din Codul de procedură civilă. Fiind învestită în apel cu argumente ce vizează neconstituţionalitatea prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa ar fi trebuit să analizeze posibilitatea sesizării instanţei de contencios constituţional, singura competentă să se pronunţe cu privire la contrarietatea art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă în raport cu Legea fundamentală.

39. Învestit cu o cauză similară, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a, prin încheierea din 15 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.247/180/2015, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dosarul fiind în curs de soluţionare

40. În ceea ce priveşte invocarea în motivarea apelului declarat de mandatar a prevederilor art. 810 din Codul civil, potrivit cărora „administratorul poate sta în justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunurilor şi poate interveni în orice cerere sau acţiune având drept obiect bunurile administrate”, se constată că din actul de sesizare nu rezultă că soluţionarea pe fond a cauzei ar depinde de modul de interpretare a acestui text legal, nefiind astfel întrunită una dintre condiţiile de admisibilitate a sesizării.

41. Astfel, atât prin încheierea din 28 octombrie 2015 a Judecătoriei Braşov, prin care s-a anulat cererea de învestire cu formulă executorie, precum şi prin încheierea din 7 ianuarie 2016 a Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, prin care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea chestiunii de drept, instanţele au calificat raportul juridic existent între S.C. E.K.R. SRL şi creditoarea N.C.S.L. ca fiind unul de mandat, nu un raport juridic născut dintr-o convenţie de administrare a bunurilor altuia, supus prevederilor titlului V „Administrarea bunurilor altuia” din cartea a III-a „Despre bunuri” a Codului civil.

42. În cadrul procedurii prevăzute de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate cenzura temeinicia acestei calificări (care ar presupune efectuarea unor verificări de fapt şi analizarea probatoriului administrat în cauză), deoarece altfel s-ar transforma în instanţă de control judiciar, contrar scopului şi limitelor procedurii care reglementează pronunţarea hotărârii prealabile, axată exclusiv pe „dezlegarea unor chestiuni de drept”.

43. În măsura în care situaţia concretă din speţă va releva existenţa în cauză a unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia, instituţia reprezentării nu mai este guvernată de prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care constituie norma generală în materia reprezentării convenţionale în faţa instanţelor de judecată a persoanei juridice, ci de dispoziţiile speciale ale art. 810 din Codul civil, care instituie un caz de reprezentare legală, conferind administratorului dreptul de a sta în justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunurilor altuia.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în Dosarul nr. 21.531/197/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 aprilie 2016.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TORCEA

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.