MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 178/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 178         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 9 martie 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

16. - Hotărâre privind încuviinţarea reţinerii domnului deputat Cristian Rizea

 

17. - Hotărâre privind respingerea cererii de încuviinţare a arestării preventive a domnului deputat Cristian Rizea

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 882 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Decizia nr. 903 din 17 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29627 şi art. 29628 din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

280. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului delegat pentru buget nr. 668/2014 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate privată a statului şi a drepturilor reale supuse inventarierii

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind încuviinţarea reţinerii domnului deputat Cristian Rizea

 

Având în vedere solicitarea ministrului justiţiei, doamna Raluca Alexandra Prună, referitoare la încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive privind pe domnul deputat Cristian Rizea, în Dosarul nr. 661/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, transmisă Camerei Deputaţilor,

în temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, şi ale art. 219 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor încuviinţează reţinerea domnului deputat Cristian Rizea în Dosarul nr. 661/P/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 martie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 9 martie 2016.

Nr. 16. 1

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind respingerea cererii de încuviinţare a arestării preventive a domnului deputat Cristian Rizea

 

Având în vedere solicitarea ministrului justiţiei, doamna Raluca Alexandra Prună, referitoare la încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive privind pe domnul deputat Cristian Rizea, în Dosarul nr. 661/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, transmisă Camerei Deputaţilor,

în temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din Constituţia României, republicată, ale art. 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi ai senatorilor, republicată, şi ale art. 219 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

având în vedere rezultatul votului exprimat de deputaţi în şedinţa Camerei Deputaţilor din 9 martie 2016,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre

 

Articol unic. - Camera Deputaţilor respinge cererea de încuviinţare a arestării preventive a domnului deputat Cristian Rizea în Dosarul nr. 661/P/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 martie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 9 martie 2016.

Nr. 17.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 882

din 15 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Cătălin Şchiopu în Dosarul nr. 2.306/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 990D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 131 din 13 martie 2014 şi Decizia nr. 160 din 12 martie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 13 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.306/245/2015, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cătălin Şchiopu într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că procedura de soluţionare a plângerilor contravenţionale este o procedură în contencios administrativ, iar dreptul comun în materie, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cauzelor în contencios administrativ, este dat de prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora competenţa în astfel de cauze este alternativă. Apreciază că prevederile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt discriminatorii, întrucât, în timp ce orice alt reclamant din contenciosul administrativ, mai puţin petentul dintr-o plângere contravenţională, se poate adresa instanţei unde îşi are domiciliul, potrivit reglementării criticate este obligatoriu ca plângerea contravenţională să fie soluţionată de instanţa din raza teritorială a organului emitent al procesului-verbal de contravenţie. Prin urmare, consideră că se creează „o veritabilă piedică în exercitarea liberului acces la justiţie prin creşterea costurilor cu deplasarea”.

6. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic ai contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit cărora „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.”

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, relevante în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 131 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 12 mai 2014, Decizia nr. 160 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, sau Decizia nr. 125 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 13 mai 2015.

13. Prin aceste decizii Curtea a statuat că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale, reţinând, în esenţă, că textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.

14. De asemenea, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse în speţă de lucrătorii poliţiei rutiere de la locul săvârşirii contravenţiei.

15. De altfel, chiar dacă prin prevederile de lege criticate se stabileşte competenţa teritorială a instanţei de judecată de la locul săvârşirii şi constatării faptei contravenţionale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a 11 prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar şi nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situaţii legiuitorul a reglementat modalităţi alternative care să garanteze exercitarea efectivă şi deplină a drepturilor materiale şi procesuale ale oricărei persoane ce doreşte să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

17. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Şchiopu în Dosarul nr. 2.306/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 903

din 17 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29627 şi art. 29628 din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29627 şi art. 29628 din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, excepţie ridicată de Ledesma Patino Maxem M Ramona Gabriela şi Emil Mocanu în dosarele nr. 668/114/2015 şi, respectiv, nr. 893/114/2015 ale Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 965D/2015 şi nr. 1.101D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 15 decembrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru 17 decembrie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 18 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 668/114/2015, şi încheierea din 15 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 893/114/2015, Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29627 şi art. 29628 din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ledesma Patino Maxem M Ramona Gabriela şi Emil Mocanu în cauze având ca obiect contestaţii formulate împotriva unor acte administrativ-fiscale.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 965D/2015, autoarea acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale şi contravin dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţia României, care prevăd că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale, deoarece, „în cazul său, se impozitează un venit în sumă de 252 RON cu un impozit de 468 RON, adică se aplică o cotă de 185,71%”. Invocă astfel Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 26 ianuarie 2006, prin care s-a statuat că „principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune, de asemenea, diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari, iar cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând nici caracter progresiv, diferenţa valorică a contribuţiei fiind determinată de nivelul diferit al venitului”. În acest context arată că, în situaţia sa concretă, trebuia să se aplice cota de impozitare de 5,5%, şi nu cea de 185,71%, întrucât cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.

5. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.101D/2015, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că la calculul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu s-a avut în vedere venitul său efectiv, obţinut în anul 2012, de 9 lei, ci venitul minim pe economie, Aşa fiind, apreciază că „nu este logic şi nici legal” să achite contribuţia de asigurări sociale de sănătate în sumă de 468 lei pentru un venit realizat de 9 lei.

6. Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că „prevederile art. 29627 alin. (3) teza finală contravin principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin (2) din Constituţia României, deoarece este inechitabil ca în cazul obţinerii, anual, a unor venituri reale inferioare în cuantum salariului de bază minim brut pe ţară, contribuţia de asigurări sociale de sănătate Să fie calculată prin raportare la acesta din urmă”.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29627 şi art. 29628 din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul cuprins:

- Art. 29627: Contribuabilii

„(1) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate se datorează şi de către persoanele care realizează venituri din:

a) cedarea folosinţei bunurilor - (abrogat);

b) investiţii;

c) premii şi câştiguri din jocuri de noroc;

d) operaţiunea de fiducie, potrivit titlului III;

e) alte surse, astfel cum sunt prevăzute la art. 78.

(2) Persoanele care nu realizează Intr-un an fiscal venituri de natura celor menţionate la cap. I, venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, venituri din pensii mai mici de 740 lei, precum şi venituri de natura celor menţionate la art. 29621 alin. (1) lit. a)-d), g) şi h), art. 52 alin. (1) lit. b)-d) şi din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 IU. e) au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor prevăzute la alin. (1).

(3) Persoanele care realizează într-un an fiscal venituri de natura celor menţionate la alin. (1) plătesc contribuţia asupra tuturor acestor venituri. Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară.”;

- Art. 29628: Stabilirea contribuţiei

„Contribuţia de asigurări sociale de sănătate prevăzută la art. 29627 alin. (1) se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizia de impunere anuală, pe baza informaţiilor din declaraţia privind venitul realizat sau din declaraţia privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, precum şi pe baza informaţiilor din evidenţa fiscală, după caz.”

11. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementarea legală criticată face parte din capitolul III intitulat „Contribuţia de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care realizează alte venituri, precum şi persoanele care nu realizează venituri”cuprins în titlul IX2 al Codului fiscal - Legea nr. 571/2003, titlu referitor la contribuţiile sociale obligatorii. Aşa cum reiese din chiar titlul capitolului, legiuitorul a distins între două categorii de situaţii, şi anume contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele care realizează alte venituri, precum şi aceea în care contribuţia de asigurări sociale de sănătate este datorată de persoane care nu realizează venituri.

13. În acest context, Curtea observă că art. 29618 din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, intitulat Calculul, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale, precizează la alin. (3) care sunt cotele de contribuţii sociale obligatorii, iar la lit. b) pct. b1) a acestui alineat este prevăzută cota de 5,5% reprezentând contribuţia individuală la asigurările sociale de sănătate. De asemenea, aşa cum prevede art. 29627 alin. (3) din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară.

14. Referitor la art. 29627 din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, Curtea constată că acesta prevede că în categoria persoanelor plătitoare de contribuţii de asigurări sociale de sănătate sunt incluse persoanele care realizează venituri din sursele prevăzute de alin. (1) al acestui articol, fiind incluse, totodată, în categoria veniturilor asupra cărora se datorează contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi alte surse devenit, între care pot fi menţionate: primele de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii; câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de amortizare; venituri, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, primite de persoanele fizice pensionari, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale; venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial; orice venituri identificate ca fiind impozabile, în conformitate cu art. 78 alin. (2) din Codul fiscal.

15. Potrivit art. 29628 din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele care realizează alte venituri, aşa cum au fost detaliate la art. 29627, se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizia de impunere anuală, pe baza informaţiilor obţinute, după caz, din declaraţiile privind venitul realizat, din declaraţiile de impunere trimestrială şi/sau din declaraţiile privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, declaraţii depuse de contribuabili.

16. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 219 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi. Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza anumitor principii, printre care şi acela al solidarităţii şi subsidiarităţii în constituirea şi utilizarea fondurilor, precum şi pe baza participării obligatorii la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

17. Referitor la contribuţia de asigurări sociale de sănătate, în jurisprudenţa sa, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 504 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015 (reiterând cele reţinute în Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, şi în Decizia nr. 1.011 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009), Curtea a statuat că sistemul asigurărilor sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal datorită solidarităţii celor care contribuie, astfel încât obligaţia de a contribui la acest sistem reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor. Astfel, Curtea a observat că Legea nr. 95/2006 prevede că întreaga societate trebuie să contribuie la efortul protejării sănătăţii populaţiei, în temeiul principiului solidarităţii şi al subsidiarităţii.

18. Aşa fiind, Curtea a statuat că „obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarităţii. Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cei de a asigura un minim de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate” (a se vedea, în acest sens, considerentele Deciziei nr. 351 din 24 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014, paragraful 15, şi cele ale Deciziei nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011).

19. De asemenea, Curtea a statuat că legea instituie nu doar dreptul cetăţenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate, ci şi obligaţia acestora de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii sunt prevăzute expres în Legea nr. 95/2006 (şi în Codul fiscal), astfel că, în afara acestora, tuturor celorlalţi cetăţeni le revine obligaţia mai sus amintită. Din momentul în care se naşte această obligaţie, iar asiguratul plăteşte contribuţia, legea îi dă acestuia dreptul de a beneficia de pachetul de servicii medicale în sistemul public de sănătate. Curtea a conchis că numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate; în lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta unele categorii de venituri de la plata unor astfel de contribuţii reprezintă o chestiune care ţine în mod exclusiv de opţiunea sa. O atare exceptare nu este o cerinţă de ordin constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 369 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 19 august 2014).

20. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice, or, în cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor. Totodată, Curtea a arătat că dispoziţiile constituţionale ale art. 56 trebuie coroborate cu cele ale art. 139 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora”. Astfel, contribuţiile datorate potrivit dispoziţiilor legale criticate sunt destinate acoperirii unor cheltuieli publice - cele privind asigurarea sănătăţii populaţiei, în acest context, prin Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Curtea a apreciat că obligaţia de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate cu o cotă-parte din veniturile provenind din activităţile desfăşurate nu poate fi considerată ca reprezentând, în sine, o încălcare a prevederilor Legii fundamentale.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ledesma Patino Maxem M Ramona Gabriela şi Emil Mocanu în dosarele nr. 668/114/2015 şi, respectiv, nr. 893/114/2015 ale Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 29627 şi art. 29628 din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate

Definitivă şi generat obligatorie.                                                                                                                          

Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului delegat pentru buget nr. 668/2014 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate privata a statului şi a drepturilor reale supuse inventarierii

 

Având în vedere dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului finanţelor publice şi al ministrului delegat pentru buget nr. 668/2014 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate privată a statului şi a drepturilor reale supuse inventarierii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 21 mai 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. În anexă - „Precizări privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate privată a statului şi a drepturilor reale supuse inventarierii”, după punctul 1 se introduce un subpunct, subpunctul 1.1, cu următorul cuprins:

„1.1. Înregistrarea în contabilitate a bunurilor imobile proprietate privată a statului de către entităţile obligate la efectuarea inventarierii se efectuează astfel:

a) instituţiile definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, cărora li s-a atribuit în mod direct de către titularul dreptului de proprietate un drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunurilor imobile care alcătuiesc domeniul privat al statului, înregistrează bunurile imobile reglementate de prezentele precizări în evidenţa contabilă a acestora, în conturi analitice distincte;

b) entităţile prevăzute la pct. 1, cu excepţia celor de la lit. a), şi care conduc evidenţă contabilă în partidă dublă, cărora li s-a atribuit în mod direct de către titularul dreptului de proprietate un drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunurilor imobile care alcătuiesc domeniul privat al statului, înregistrează bunurile imobile reglementate de prezentele precizări în evidenţa contabilă a acestora, în conturi analitice distincte;

c) persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri şi care ţin evidenţa contabilă în partidă simplă, cărora li s-a atribuit în mod direct de către titularul dreptului de proprietate un drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunurilor imobile care alcătuiesc domeniul privat al statului, evidenţiază distinct bunurile reglementate de prezentele precizări în registrul inventar.”

2. În anexă - „Precizări privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate privată a statului şi a drepturilor reale supuse inventarierii”, după subpunctul 4.2 se introduce un subpunct subpunctul 4.2.1, cu următorul cuprins:

„4.2.1. Bunurile imobile inventariate potrivit subpct. 4.2 vor fi evidenţiate distinct în contabilitatea unităţilor administrativ-teritoriale, în conturi în afara bilanţului, până la clarificarea regimului juridic şi administratorului acestora.”

3. În anexa nr. 3 la precizări - „Glosar de termeni”, la punctul IV, după punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 13, cu următorul cuprins:

„13. Atribuit în mod direct - actul juridic prin care s-a constituit un drept real, altul decât cel de proprietate, de către titularul dreptului de proprietate, prin reprezentantul legal al acestuia, către entităţile care beneficiază de acesta.”

4. În tot cuprinsul ordinului, sintagma „valoare de inventar” se elimină.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 26 februarie 2016.

Nr. 280.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.