MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 182/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 182         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 10 martie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 16 din 19 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 18 din 19 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

4. - Ordonanţă de urgenţă privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

134. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

92. - Decizie privind eliberarea domnului Andrei Ţinu din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

529. - Decizie privind sancţionarea Societăţii NEWPORT INSURANCE-REINSURANCE BROKER - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare

 

530. - Decizie privind sancţionarea Societăţii PREMIUM BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

532. - Decizie privind sancţionarea Societăţii PORTAL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

534. - Decizie privind sancţionarea Societăţii ONSPOT BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

536. - Decizie privind sancţionarea Societăţii ONE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

5. - Circulară privind lansarea în circuitul numismatic a unei monede din argint dedicate împlinirii a 175 de ani de la naşterea lui Petru Poni

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 16

din 19 ianuarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Bodea în Dosarul nr. 3.880/112/2013 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 869D/2015,

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 836 din 8 decembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 6 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.880/112/2013, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vasile Bodea cu ocazia soluţionării unei cauze privind tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de minori, trafic de persoane şi proxenetism.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu menţionează punctual împrejurările concrete care atrag imposibilitatea audierii martorului în faţa instanţei de judecată şi care justifică o situaţie excepţională, de natură să limiteze principiul contradictorialităţii şi oralităţii procesului penal. De asemenea, lasă la discreţia procurorului dacă prezintă martorul în vederea audierii sau se prevalează de citirea declaraţiilor date de acesta în cursul urmăririi penale, inculpatul fiind astfel în imposibilitate de a formula apărări pe marginea acestor depoziţii. Consideră că textul de lege criticat instituie dispoziţii imperative care fac ca principiul contradictorialităţii să fie înlăturat din procesul penal, probele în discuţie având o valoare prestabilită. Arată că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, aceasta a cenzurat în repetate rânduri astfel de practici, de exemplu, prin Hotărârea din 27 februarie 2001, pronunţată în Cauza Luca împotriva Italiei, în care Curtea de la Strasbourg a statuat că drepturile apărării sunt restrânse de o manieră incompatibilă cu garanţiile art. 6 atunci când o soluţie de condamnare se fondează exclusiv sau într-o măsură determinantă pe depoziţiile unei persoane pe care inculpatul nu a putut să o interogheze nici în cursul instrucţiei penale, nici în timpul dezbaterilor (paragraful 40). În acelaşi sens, prin Hotărârea din 15 iulie 2003, pronunţată în Cauza Fortum Corporation împotriva Finlandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că o procedură echitabilă impune ca orice probă să poată fi supusă discuţiei contradictorii a părţilor, făcându-se referire şi în această cauză la necesitatea respectării art. 6 din Convenţie (paragraful 39). De asemenea, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Brugger împotriva Austriei, Curtea de la Strasbourg a statuat că doar în circumstanţe excepţionale este admisibilă o procedură lipsită de oralitate (paragraful 24). Prin Hotărârea din 20 noiembrie 1989, pronunţată în Cauza Kostovski împotriva Olandei, Curtea a considerat că probele trebuie administrate, în principiu, în faţa acuzatului, în şedinţă publică, în vederea unei dezbateri contradictorii (paragraful 41).

6. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât citirea depoziţiilor date de martori la urmărirea penală - după ce anterior s-a stăruit în audierea acestora în faţa instanţei - nu încalcă dreptul inculpaţilor la un proces echitabil, câtă vreme în cauză au fost administrate oral şi nemijlocit numeroase alte probe solicitate în acuzare şi apărare. Dimpotrivă, în condiţiile concrete ale cauzei, înlăturarea depoziţiilor de la urmărirea penală aparţinând martorilor a căror audiere în faţa instanţei nu a mai fost posibilă din motive obiective încalcă dreptul la un proces echitabil din perspectiva poziţiei procesuale a persoanelor vătămate şi a Ministerului Public. În contextul în care depoziţiile respective au fost date de martori la urmărirea penală cu respectarea dispoziţiilor legale şi au fost aduse la cunoştinţa celor interesaţi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, au fost citite în şedinţă publică în faza de cercetare judecătorească, iar cu ocazia dezbaterii cauzei în fond pot fi combătute sau coroborate cu alte probe administrate nemijlocit în şedinţa de judecată, instanţa consideră că nu se afectează în niciun mod dreptul la un proces echitabil de care trebuie să beneficieze toate părţile, şi nu doar inculpaţii.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, în măsura în care se va ţine seama numai de depoziţiile martorilor cărora toate părţile au avut posibilitatea să le adreseze întrebări în fazele anterioare ale procesului penal, ca o garanţie a respectării principiului contradictorialităţii. Apreciază că temerea autorului excepţiei în sensul că textul permite ori instituie o valoare prestabilită a probei cu martori este înlăturată de dispoziţiile art. 103 din Codul de procedură penală, care statuează că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Totodată, instanţa este ţinută să îşi motiveze decizia asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului cu trimitere la toate probele evaluate, condamnarea fiind dispusă doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. În plus, norma legală impune limite de apreciere a probelor, stabilind că hotărârea de condamnare nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile martorilor protejaţi. De altfel, unul dintre principiile fundamentale ale legii procesuale penale este aflarea adevărului, organele judiciare având obligaţia legală de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitor la folosirea în faza de judecată a depoziţiei date de martor în cursul urmăririi penale, s-a reţinut că utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat. Ca urmare, citirea declaraţiilor unor martori care au refuzat să depună mărturie în faţa tribunalului nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, să interogheze persoanele ale căror declaraţii sunt citite în şedinţa de judecată (Hotărârea din 20 septembrie 1993, pronunţată în Cauza Saidi împotriva Franţei, paragrafele 43 şi 44, şi Hotărârea din 13 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Bracci împotriva Italiei, paragrafele 51 şi 54). Mai arată că art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţie presupune asigurarea completă a egalităţii armelor în materie, ceea ce înseamnă că, sub această rezervă, textul lasă autorităţilor naţionale competente facultatea de a aprecia pertinenţa unei oferte de probă făcute de acuzat, în măsura compatibilităţii ei cu noţiunea de proces echitabil.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Dacă audierea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, iar în faza de urmărire penală acesta a dat declaraţii în faţa organelor de urmărire penală sau a fost ascultat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în condiţiile art. 308, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi ţine seama de ea la judecarea cauzei.”

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art.*381 alin. (7) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 836 din 8 decembrie 2015, nepublicată*) încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate şi a reţinut că dispoziţiile art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală dispun cu privire la valorificarea în faza de judecată a depoziţiei unui martor, care, nemaiputând a fi audiat, a dat însă declaraţii în faţa organelor de urmărire penală sau a fost audiat anticipat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.

În acest caz, instanţa de judecată, după ce va dispune citirea depoziţiei martorului respectiv, va ţine seama de ea la judecarea cauzei (paragraful 11).

14. Prin decizia menţionată, Curtea a amintit jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a cristalizat ideea potrivit căreia utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat. De aceea, citirea declaraţiilor unor martori care au refuzat să depună mărturie în faţa tribunalului nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, să interogheze persoanele ale căror declaraţii sunt citite în şedinţa de judecată (Hotărârea din 20 septembrie 1993, pronunţată în Cauza Saidi împotriva Franţei, paragrafele 43 şi 44, şi Hotărârea din 13 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Bracci împotriva Italiei, paragrafele 51 şi 54). Totodată, pentru a determina dacă admiterea unor astfel de probe este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, se impune ca mai întâi să se stabilească dacă a existat un motiv temeinic pentru neprezentarea martorului, iar, în măsura în care depoziţia unui martor absent este temeiul unic sau decisiv pentru o condamnare, sunt necesare măsuri de contrabalansare suficiente care să permită o apreciere echitabilă şi corespunzătoare a fiabilităţii probelor în cauză. Cerinţa de a exista un motiv întemeiat pentru a admite depoziţia unui martor absent este o chestiune preliminară care trebuie examinată înainte de a se pronunţa dacă proba a fost unică sau decisivă. Astfel, atunci când martorii nu se înfăţişează pentru a depune mărturie, există obligaţia de a verifica dacă absenţa lor este justificată (Hotărârea din 10 februarie 2015, pronunţată în Cauza Colac împotriva României, paragrafele 43 şi 44). Aşa fiind, Curtea a constatat că dreptul suspectului sau inculpatului de a propune probe şi de a contesta temeinicia probelor în acuzare se păstrează în tot cursul urmăririi penale. Astfel, în acord şi cu art. 78 şi 83 din Codul de procedură penală, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu două excepţii (referitoare la utilizarea metodelor speciale de supraveghere ori cercetare prevăzute în cap. IV din titlul IV şi la percheziţia corporală sau a vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante), poate solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi are, de asemenea, dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, să formuleze plângeri, cereri şi memorii [art. 92 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală]. Totodată, avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv, aplicându-se în mod corespunzător şi cu privire la dreptul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali (art. 94 din Codul de procedură penală). De aceea, în situaţia în care martorul nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat în instanţă, punerea în discuţie şi valorificarea declaraţiei date de acesta în cursul urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legale, nu pot afecta dreptul la apărare al inculpatului, deoarece acesta a avut posibilitatea să cunoască această declaraţie în cursul urmăririi penale, iar dacă se consideră prejudiciat, poate formula plângere în condiţiile art. 95 raportat la art. 336-339 din Codul de procedură penală. De asemenea, din perspectiva legalităţii administrării probelor, Curtea a constatat că aceste aspecte pot fi cenzurate, în acord cu art. 342 din Codul de procedură penală, în faţa judecătorului de cameră preliminară, care, potrivit art. 346 alin. (4) din acelaşi cod, va exclude una, mai multe sau toate probele administrate în cursul urmăririi penale. Prin urmare, nu se poate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt afectate prevederile constituţionale invocate, câtă vreme acuzatul, deşi a avut posibilitatea, nu a contestat temeinicia acestor probe. De altfel, soluţionarea unei cauze penale în baza unei probe nereadministrate de instanţa de judecată în faţa acuzatului nu este incompatibilă în sine cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 27 martie 2014, pronunţată în Cauza Matytsina împotriva Rusiei, paragrafele 151-153), deoarece, în procesul penal, cerinţa ca elementele de probă să fie produse întotdeauna în faţa persoanei acuzate nu este absolută, putând exista situaţii particulare, de excepţie, cu respectarea dreptului persoanei acuzate de a fi avut ocazia adecvată şi suficientă de a contesta proba şi de a solicita refacerea ei sau de a fi participat la administrarea probei (paragrafele 12-15).

15. Curtea a mai constatat că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, dacă audierea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa de judecată va dispune citirea depoziţiei unui martor dată de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei. Aşa fiind, sintagma „dacă audierea vreunuia dintre martori” duce cu uşurinţă la concluzia că ipoteza normei are în vedere existenţa mai multor declaraţii de martor, fiind exclusă posibilitatea ca instanţa să dea citire unei depoziţii în situaţia în care aceasta este unica declaraţie de martor. Aşa cum s-a arătat, reglementarea nu face altceva decât să dea eficienţă viziunii Curţii de la Strasbourg, care a statuat că o astfel de procedură este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil în măsura în care depoziţia unui martor absent nu este temeiul unic sau decisiv pentru o condamnare. Totodată, faptul că instanţa de judecată va ţine seama de o astfel de declaraţie la judecarea cauzei nu înseamnă că îşi va fundamenta hotărârea de condamnare exclusiv pe aceasta, deoarece, potrivit art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa „hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate* deci şi asupra unei astfel de declaraţii, putând dispune condamnarea doar atunci când are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Practic, prin sintagma „ţine seama de ea la judecarea cauzei” se înţelege faptul că proba respectivă - în măsura în care acuzatul a avut posibilitatea în procedura anterioară să o conteste - este legală şi face parte din ansamblul probator care fundamentează hotărârea, neputând fi exclusă din cauza imposibilităţii audierii de către instanţă a martorului care a dat declaraţii în faţa organelor de urmărire penală. În sfârşit, potrivit art. 374 alin. (7)-(9) din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi, deşi nu se readministrează, sunt puse în dezbaterea contradictorie a acestora sau pot fi administrate din oficiu de către instanţă dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei. Per a contrarie, o probă contestată va fi readministrată, iar, în speţă, readministrarea nemaifiind posibilă, face aplicabil textul de lege criticat, ipoteză care, potrivit art. 383 alin. (4) din acelaşi cod, obligă instanţa să o pună în discuţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului, dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală şi încuviinţată de instanţă (paragrafele 16-19).

16. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că o soluţie legislativă identică se regăsea şi în art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968 - potrivit căruia, „Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei” -, prin numeroase decizii (de exemplu, Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, şi Decizia nr. 375 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013), Curtea validând conformitatea acesteia atât cu Legea fundamentală, cât şi cu dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (paragraful 21).

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

18, Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Bodea în Dosarul nr. 3.880/112/2013 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 


*) Decizia nr. 836 din 8 decembrie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 24 februarie 2016.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 18

din 19 ianuarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) teza a doua din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, şi de Mihai Szoradi în Dosarul nr. 12.376/197/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 929D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei Mihai Szoradi a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, Curtea a statuat că reglementarea de către legiuitor a termenului citirii actului de sesizare a instanţei, ca ultim moment în care poate interveni împăcarea, este pe deplin justificată prin finalitatea urmărită, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţii de exercitare abuzivă a acestui drept.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 7 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 12.376/197/2013, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, şi de Mihai Szoradi cu ocazia soluţionării apelului într-o cauză privind tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal încalcă principiile constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât limitează dreptul părţilor de a se împăca, acest lucru fiind posibil numai până la citirea actului de sesizare în primă instanţă. Consideră, astfel, că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului egalităţii în drepturi, deoarece momentul citirii actului de sesizare este unul aleatoriu, care nu depinde, de cele mai multe ori, de comportamentul inculpatului sau al părţii civile. Curtea Constituţională a statuat, în mod repetat, că în cazul în care se condiţionează producerea de consecinţe juridice de un anumit moment procesual, care nu depinde de voinţa părţilor, se pot crea situaţii discriminatorii, care contravin principiului egalităţii în drepturi. În speţa supusă judecăţii, partea civilă a învederat instanţei că nu a fost posibilă împăcarea înainte de citirea actului de sesizare, deoarece a fost plecată din ţară. De asemenea, instanţa de judecată susţine că textul de lege criticat încalcă egalitatea în drepturi. Întrucât limitează aplicarea instituţiei împăcării până la citirea actului de sesizare, în timp ce stingerea procesului penal prin mediere este posibilă până la rămânerea definitivă a hotărârii penale. Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2015), „încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale”. Or, nu există nicio justificare obiectivă ca stingerea acţiunii penale în urma medierii să fie posibilă până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, iar împăcarea, pentru aceleaşi infracţiuni, să fie posibilă doar până la citirea actului de sesizare. De asemenea, arată că legiuitorul a prevăzut dreptul părţilor de a decide cu privire la stingerea procesului penal în cazul anumitor infracţiuni, prin împăcare, şi că nu există nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru restrângerea acestui drept doar până la momentul citirii actului de sesizare, deoarece raţiunea care a stat la baza instituirii acestui drept subzistă şi după citirea actului de sesizare, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Altfel, această restrângere nu îndeplineşte condiţiile de necesitate şi proporţionalitate şi devine una arbitrară, motiv pentru care dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal contravin şi prevederilor art. 53 din Constituţie. În ceea ce priveşte compatibilitatea textului de lege criticat cu prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, pentru motivele arătate anterior cu privire la incompatibilitatea acestui text cu art. 16 din Legea fundamentală, instanţa consideră că dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal vin în contradicţie şi cu principiul unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei. Participanţii la procesul penal care apelează la mediere, în vederea stingerii acţiunii penale pentru infracţiunile la care este posibilă împăcarea, pot face aceasta pe tot parcursul procesului penal, în timp ce aceia care doresc să se împace fără mediator nu au această posibilitate decât până la citirea actului de sesizare. În schimb, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, apreciază că dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal nu aduc nicio atingere prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece procesul echitabil nu presupune şi un drept al părţilor de a dispune cu privire la acţiunea penală, prin împăcare. Acţiunea penală este atributul exclusiv al statului, iar art. 21 din Legea fundamentală reglementează doar modul echitabil de exercitare a acesteia.

6. Autorul excepţiei Mihai Szoradi susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal contravin principiilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil, precum şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, în măsura în care condiţionează constatarea de către instanţă a împăcării părţilor şi, implicit, a încetării procesului penal de nedepăşirea momentului procesual al citirii actului de sesizare a instanţei, întrucât beneficiul reglementării criticate aparţine doar unei anumite categorii de inculpaţi, care este stabilită arbitrar în funcţie de stadiul procesual. Astfel, inculpaţii în cazul cărora a fost depăşit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanţei sunt discriminaţi prin aceea că sunt exceptaţi de la beneficiul normei criticate, cu toate că nu le pot fi imputate aspectele legate de celeritatea procesului. Stabilirea unui criteriu aleatoriu şi exterior persoanei inculpatului, de care depinde acordarea beneficiului în discuţie, este în contradicţie cu principiile privind egalitatea în faţa legii, dreptul la un proces echitabil şi înfăptuirea justiţiei. Arată că, în cauză, împăcarea nu a fost posibilă până la citirea actului de sesizare, potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal, deoarece persoana vătămată a fost plecată din ţară, lucrând în străinătate, astfel că abia cu ocazia soluţionării apelului, la termenul din 9 aprilie 2015, a depus la dosar o declaraţie notarială privind împăcarea cu persoana vătămată.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal, având următorul cuprins: „împăcarea produce efecte [...)dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei

11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că împăcarea constituie înţelegerea intervenită între persoana vătămată/partea civilă şi suspect/inculpat de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii şi de a renunţa la punerea în mişcare a acţiunii penale sau la continuarea procesului penal. Instituţia împăcării este reglementată prin dispoziţiile art. 159 din Codul penal, articol ce încheie sediul materiei rezervat ansamblului cauzelor care înlătură răspunderea penală. Act bilateral caracterizat prin acordul de voinţă dintre persoanele între care intervine, împăcarea este o cauză care înlătură răspunderea penală în privinţa anumitor infracţiuni şi care stinge şi acţiunea civilă, efecte care se produc dacă împăcarea are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei [art. 159 alin. (1), (2) şi (3) din Codul penal]. Pentru anumite categorii de persoane fizice sunt înscrise anumite cerinţe în alin. (4) al art. 159 din Codul penal, iar pentru persoanele juridice cerinţele sunt prevăzute de alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol.

13. Conţinutul instituţiei împăcării din noul Cod penal a fost substanţial reconsiderat faţă de cel din Codul penal din 1969 (art. 132), prin instituirea unor noi condiţii şi introducerea de dispoziţii exprese privind funcţionarea instituţiei în cazul persoanei juridice, remarcându-se, în primul rând, restrângerea sferei infracţiunilor în cazul cărora este aplicabilă. Astfel, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, împăcarea poate interveni numai în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu şi numai dacă legea o prevede în mod expres. Instituţia împăcării este incidenţă în cazul următoarelor infracţiuni: furt - art. 228 din Codul penai; furt calificat - art. 229 alin, (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) din Codul penal; furtul în scop de folosinţă - art. 230 din Codul penal - în temeiul art. 231 alin. (2) din Codul penal; însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor - art. 243 din Codul penal; înşelăciunea - art. 244 din Codul penal; înşelăciunea privind asigurările - art. 245 din Codul penal. De asemenea, tot în Codul penal sunt evidenţiate şi alte incriminări, respectiv aceea de la art. 199 alin. (2) referitoare la violenţa în familie, infracţiunile de lovire sau alte violenţe prevăzute în art. 193 şi de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196, săvârşite asupra unui membru de familie, când acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu, iar împăcarea înlătură răspunderea penală. Totodată, în cazul infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prevăzute în art. 193 din Codul penal şi de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 din Codul penal, săvârşite asupra unui membru de familie, împăcarea înlătură răspunderea penală numai dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, şi nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

14. Aşadar, prin noul Cod penai s-a produs răsturnarea regulii valabile în reglementarea anterioară, împăcarea putând interveni numai în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu şi numai dacă legea o prevede în mod expres [art. 159 alin. (1) din Codul penal],

15. Un alt element de noutate este introdus de dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal şi vizează momentul procesual până la care poate interveni împăcarea, şi anume până la citirea actului de sesizare a instanţei, ceea ce înseamnă că împăcarea poate interveni în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi în faţa instanţei de fond, dar numai până la citirea actului de sesizare.

16. Referitor la momentul procesual până la care poate interveni împăcarea în situaţiile tranzitorii generate de intrarea în vigoare a noului Cod penal, prin Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 noiembrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare a instanţei fusese depăşit. Pentru a răspunde exigenţelor principiului constituţional al aplicării legii penale mai favorabile, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, aşa cum acesta a fost detaliat în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, până la încetarea situaţiilor tranzitorii generate de intrarea în vigoare a noului Cod penal, împăcarea poate interveni până la primul termen de judecată stabilit ulterior datei publicării Deciziei nr. 508 din 7 octombrie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I (paragrafele 23 şi 25).

17. Curtea nu poate reţine critica formulată de autorii excepţiei referitor la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul că dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal ar limita dreptul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a se împăca, pe motiv că acest lucru este posibil numai până la Citirea actului de sesizare, moment procesual care nu depinde de comportamentul acestora, în timp ce stingerea procesului penal prin mediere este posibilă până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015. Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unul tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). Or, procesul echitabil nu presupune un drept al părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a dispune, prin împăcare, cu privire la acţiunea penală pusă în mişcare din oficiu, întrucât aceasta este atributul exclusiv al statului, art. 21 alin. (3) din Constituţie reglementând doar modul echitabil de exercitare a ei. Ca atare, reglementarea conţinutului instituţiei împăcării este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea politicii sale penale, poate condiţiona producerea efectelor împăcării de nedepăşirea momentului procesual al citirii actului de sesizare a instanţei, fără a aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, prin Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, mai sus menţionată, Curtea a statuat că reglementarea de către legiuitor a termenului citirii actului de sesizare a instanţei, ca ultim moment în care poate interveni împăcarea, este pe deplin justificată prin finalitatea urmărită, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţii de exercitare abuzivă a acestui drept, în acest sens, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, Curtea a reţinut că instituirea de către legiuitor a unor termene procesuale asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire (Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, paragraful 21).

18. Pentru aceleaşi motive, dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal nu aduc atingere nici principiului unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, consacrat de prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie.

19. Referitor la pretinsa încălcare, prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei, a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicata de instanţa de judecată, din oficiu, şi de Mihai Szoradi în Dosarul nr. 12.376/197/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a două din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

Având în vedere că aplicarea dispoziţiilor art. 324 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 privind constatarea şi dovedirea abaterilor de la buna conduită în cercetare-dezvoltare de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării a determinat denaturarea scopului şi spiritului reglementării legale,

având în vedere faptul că unele mecanisme prevăzute în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 pentru anularea actelor de studii sunt considerate, în decizii definitive ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fi în contradicţie cu Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar modificările propuse nu au în vedere anularea actului administrativ, ci retragerea şi încetarea efectelor pentru viitor, îndepărtând astfel şi posibila viciere a procedurilor legale de retragere a titlurilor de doctor,

ţinând seama de creşterea, fără precedent, în special pe parcursul anilor 2014 şi 2015, a numărului tezelor de doctorat suspectate de plagiat elaborate inclusiv de către persoane de demnitate publică, tinzând spre un fenomen de mare amploare care nu mai poate fi stopat, îndepărtând prevederile legale în ceea ce priveşte acordarea titlurilor de doctor de la scopul lor legitim, şi anume acela de recunoaştere publică a unor competenţe specifice,

pentru că prin lipsa unor mecanisme credibile şi funcţionale de combatere a încălcării standardelor de etică profesională se ajunge la situaţia în care nu se mai realizează scopul şi funcţiile unui program de studii universitare de doctorat,

apreciind că modificările propuse vor permite, pe de o parte, stoparea fenomenului, sar, pe de altă parte, efectuarea unor analize ale cazurilor suspectate de plagiat de către instituţiile care au şi competenţa, astfel încât să se identifice cazurile de încălcare a standardelor de etică profesională, iar sancţiunile să poată fi aplicate unitar şi în conformitate cu prevederile legale,

luând în considerare faptul că neadoptarea în regim de urgenţă a prezentei ordonanţe de urgenţă ar conduce la încurajarea perpetuării abuzului şi deturnarea de la scopul reglementării a prevederilor legale în discuţie, cu consecinţe negative pe planul percepţiei societăţii privind titlurile şi diplomele acordate de stat, precum şi pe planul încrederii în educaţie,

apreciind că modul de aplicare a dispoziţiilor legale a determinat consecinţe nu doar asupra modului de depistare şi sancţionare a încălcării standardelor de etică profesională, ci şi a valorii lucrărilor de doctorat în general, provocând o reacţie puternică din partea societăţii civile şi a mediului academic de respingere a mecanismului de depistare a plagiatelor în cadrul unei teze de doctorat,

deoarece toate aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După articolul 146 se introduce un nou articol, articolul 1461, cu următorul cuprins:

„Art. 1461. - Diploma de doctor încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziţiei de retragere a titlului.”

2. La articolul 324, literele c) şi d) se abrogă.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Adrian Curaj

 

Bucureşti, 2 martie 2016.

Nr. 4.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 3 august 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 50, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv membrii CNATDCU şi IOSUD, poate sesiza în scris, prin intermediul UEFISCDI, Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia, şi de data acordării titlului de doctor.”

2. La articolul 66, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:

„(4) Structura «dosarului de doctorat» şi accesul la acesta vor fi reglementate printr-o procedură elaborată de CNATDCU şi aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării Ştiinţifice, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Această procedura va respecta următoarele reguli:

a) rezumatul tezei este publicat pe site-ul universităţii sau, după caz, al Academiei Române şi poate fi consultat public după emiterea dispoziţiei de numire a comisiei de susţinere;

b) teza în format tipărit poate fi consultată la biblioteca universităţii sau, după caz, a Academiei Române cu cel puţin 20 de zile înainte de data fixată pentru susţinerea publică. Lucrarea de doctorat rămâne document public la biblioteca universităţii sau, după caz, a Academiei Române;

c) dacă studentul-doctorand nu optează pentru publicarea distinctă a tezei sau a unor capitole din aceasta, forma digitală a tezei este făcută publică şi va putea fi accesată liber pe platforma naţională după emiterea dispoziţiei de acordare a titlului de doctor; tezei i se va atribui o licenţă de protecţie a dreptului de autor;

d) dacă studentul-doctorand optează pentru publicarea distinctă a tezei de doctorat sau a unor capitole din aceasta, el primeşte un termen de graţie de maximum 24 de luni pentru realizarea acestei publicări; după expirarea termenului de graţie, în cazul în care nu a fost primită la IOSUD nicio notificare cu privire la publicarea distinctă a tezei, documentul în format digital devine liber accesibil pe platforma naţională cu atribuirea unei licenţe de protecţie a dreptului de autor;

e) după publicarea tezei sau a unor capitole din aceasta, autorul are obligaţia de a notifica IOSUD asupra acestui fapt şi de a transmite indicaţia bibliografică şi un link la publicaţie, care vor fi făcute apoi publice pe platforma naţională;

f) după acordarea titlului de doctor, în termen de maximum 30 de zile IOSUD are obligaţia transmiterii unui exemplar tipărit al tezei de doctorat la Biblioteca Naţională a României, unde poate fi accesat la cerere.

(5) Dosarul de doctorat se arhivează de către IOSUD cu regim permanent.”

3. La articolul 67, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Susţinerea publică poate avea loc numai după parcurgerea următoarelor etape:

a) studentul-doctorand predă teza în format electronic şi, după caz, în format printat la secretariatul şcolii doctorale;

b) şcoala doctorală realizează analiza de similitudini utilizând un program recunoscut de CNATDCU; şcoala doctorală poate solicita, suplimentar, utilizarea unui program dezvoltat la nivel naţional privind detecţia de similitudini; rapoartele de similitudini se includ în «dosarul de doctorat»;

c) teza de doctorat este prezentată în comisia de îndrumare; după această presusţinere, care poate fi publică, conducătorul de doctorat şi comisia de îndrumare decid asupra depunerii oficiale a tezei şi organizării susţinerii publice; referatul de acceptare al conducătorului de doctorat şi acordul membrilor comisiei de îndrumare se includ în «dosarul de doctorat»;

d) teza de doctorat se depune în mod oficial la secretariatul şcolii doctorale, în format tipărit şi în format electronic, împreună cu rezumatul tezei de doctorat şi CV-ul doctorandului; secretariatul şcolii doctorale certifică îndeplinirea de către doctorand a tuturor obligaţiilor din cadrul programului de studii universitare de doctorat;

e) cererea pentru fixarea datei de susţinere publică a tezei de doctorat, avizată de conducătorul de doctorat şi de preşedintele comisiei de susţinere, se depune la secretariatul şcolii doctorale cu minimum 20 de zile calendaristice înainte de data propusă pentru susţinere;

f) şcoala doctorală întocmeşte şi afişează anunţul pentru susţinerea publică cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data propusă pentru susţinere. Acesta va include în mod obligatoriu data, locaţia şi ora de susţinere, conducătorul sau conducătorii de doctorat, precum şi locul unde textul integral al tezei poate fi consultat în format tipărit. Anunţul susţinerii publice, rezumatul tezei în format electronic, CV-ul doctorandului, CV-urile membrilor comisiei de susţinere publică a tezei de doctorat sau link-uri către acestea sunt afişate pe site-ul IOSUD.”

4. La articolul 67, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:

„(9) Calitatea de student-doctorand încetează Sa acordarea titlului de doctor sau la emiterea dispoziţiei de exmatriculare.”

5. La articolul 68, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

(6) în cazul în care membrii CNATDCU din cadrul unei comisii de evaluare a unei teze de doctorat constată nerespectarea standardelor de etică profesională, inclusiv existenţa plagiatului, în cadrul tezei şi/sau al activităţilor care au dus la realizarea acesteia, aceştia invalidează teza de doctorat, comunică aceste constatări celorlalţi membri ai comisiei de evaluare şi sesizează Consiliul general al CNATDCU pentru analiza responsabilităţii conducătorului de doctorat sau a şcolii doctorale şi pentru aplicarea prevederilor art. 69 alin. (5).”

6. La articolul 69, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Ca urmare a înregistrării unei sesizări formulate în condiţiile art. 50 alin. (2), Consiliul general al CNATDCU are la dispoziţie 45 de zile pentru a analiza şi decide conform legii. Consiliul general poate consulta alţi membri ai CNATDCU şi poate decide utilizarea de experţi externi, care nu trebuie să fie în conflict de interese cu autorul sau conducătorul de doctorat.”

7. La articolul 69, după alineatul (2) se introduc cinci noi alineate, alineatele (3)-(7), cu următorul cuprins:

(3) în termenul prevăzut la alin. (2), Consiliul general al CNADTCU solicită IOSUD punctul de vedere care trebuie formulat în termen de maximum 30 de zile de la primirea solicitării. În situaţia în care IOSUD confirmă încălcarea standardelor de calitate sau de etică profesională, va transmite CNATDCU decizia privind propunerea de retragere a titlului, semnată de rector sau, după caz, de preşedintele Academiei Române, avizată din punct de vedere juridic de universitate sau, după caz, de Academia Română.

(4) în termenul prevăzut la alin. (2), Consiliul general al CNATDCU decide dacă au fost sau nu respectate standardele de calitate sau de etică profesională, inclusiv existenţa plagiatului, iar preşedintele CNATDCU transmite autorului sesizării, autorului tezei şi IOSUD decizia Consiliului general al CNATDCU şi motivarea acesteia. Aceştia au la dispoziţie 10 zile pentru formularea unei contestaţii privitoare la procedură, iar Consiliul general al CNATDCU are la dispoziţie 10 zile pentru formularea răspunsului la contestaţie.

(5) în cazul în care Consiliul general al CNATDCU decide că nu au fost respectate standardele de calitate sau de etică profesională, inclusiv în ceea ce priveşte plagiatul, preşedintele CNATDCU propune Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) retragerea calităţii de conducător de doctorat;

b) retragerea titlului de doctor;

c) retragerea acreditării şcolii doctorale.

(6) în urma propunerii prevăzute la alin. (5), ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, în baza avizului juridic al Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, are obligaţia de a lua măsurile prevăzute la art. 170 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice informează toate părţile cu privire la dispoziţiile emise.

(7) Toate documentele legate de aceste sesizări sunt parte a «dosarului de doctorat» şi se încarcă pe platforma naţională; deciziile comisiilor de etică şi ale CNATDCU sunt publicate şi pe site-urile instituţionale ale acestora.”

Art. II. - Prevederile art. 67 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, astfel cum au fost modificate prin prezenta hotărâre, se aplică tuturor studenţilor-doctoranzi care îşi predau teza la secretariatul şcolii doctorale după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Adrian Curaj

 

 

Bucureşti, 2 martie 2016.

Nr. 134.

 

DECIZII ALE  PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Andrei Ţinu din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie

 

Având în vedere Adresa Ministerului Justiţiei nr. 1/21.313 din 4 martie 2016, înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/1.422 din 4 martie 2016,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2010, cu modificările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Andrei Ţinu se eliberează din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Sorin Sergiu Chelmu

 

Bucureşti, 10 martie 2016.

Nr. 92.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii NEWPORT INSURANCE-REINSURANCE BROKER - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 971 din 2 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea NEWPORT INSURANCE-REINSURANCE BROKER - S.R.L., cu sediul social în Constanţa, bd. 1 Decembrie 1918 nr. 2A, bl. L66, sc. A, et. 4, ap. 15, judeţul Constanţa, J13/2396/17.07.2007, CUI 22127898/17.07.2007, RBK-504/25.08.2008, reprezentată legal de doamna Dincă Andreea în calitate de conducător executiv,

a constatat următoarele:

Societatea NEWPORT INSURANCE-REINSURANCE BROKER - S.R.L. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare până la data de 31 decembrie 2015,

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e)din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea NEWPORT INSURANCE-REINSURANCE BROKER - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Constanţa, bd. 1 Decembrie 1918 nr. 2A, bl. L66, sc. A, et. 4, ap. 15, judeţul Constanta, J13/2396/17.07.2007, CUI 22127898/17.07.2007, RBK- 504/25.08.2008, reprezentată legal de doamna Dincă Andreea în calitate de conducător executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare-reasigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4, - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial ai României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 2 martie 2016.

Nr. 529.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii PREMIUM BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 1.060 din 4 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea PREMIUM BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, str. Lt. Victor Mânu nr. 36, bl. C2, sc. B, parter, ap. 3, sectorul 3, J40/17216/27.10.2006, CUI 19142731, reprezentată legal de domnul Vasile Dorn Aurel în calitate de director executiv,

a constatat următoarele:

Societatea PREMIUM BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e)din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea PREMIUM BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, str. Lt. Victor Mânu nr. 36, bl. C2, sc. B, parter, ap. 3, sectorul 3, J40/17216/27.10.2006, CU119142731, reprezentată legal de domnul Vasile Doru Aurel în calitate de director executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 2 martie 2016.

Nr. 530.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii PORTAL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 974 din 2 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea PORTAL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Cluj-Napoca, Str. Rahovei nr. 38-40, judeţul Cluj, J12/4720/28.12.2004, CUI 17083175, RBK-264/09.02.2005, reprezentată legal de domnul Baciu Vlad Emil în calitate de director executiv,

a constatat următoarele:

Societatea PORTAL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L, nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin, (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea PORTAL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Cluj-Napoca, Str. Rahovei nr. 38-40, judeţul Cluj, J12/4720/28.12.2004, CUI 17083175, RBK-264/09.02.2005, reprezentată legal de domnul Baciu Vlad Emil în calitate de director executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare,

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 2 martie 2016.

Nr. 532.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii ONSPOT BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 1.054 din 4 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea ONSPOT BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Brăila, Str. Oborului nr. 2, bl. AC2, sc. 4, et. 1, ap. 63, judeţul Brăila, J09/460/15.05.2007, CUI 21737588/16.05.2007, RBK-489/20.06.2008, reprezentată legal de doamna Stănculeanu Pandelica în calitate de director executiv,

a constatat următoarele:

Societatea ONSPOT BROKER DE ASIGURARE - S.R.L nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social Sa nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea ONSPOT BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Brăila, Str. Oborului nr. 2, bl. AC2, sc. 4, et. 1, ap. 63, judeţul Brăila, J09/460/15.05.2007, CUI 21737588/16.05.2007, RBK-489/20.06.2008, reprezentată legai de doamna Stănculeanu Pandelica în calitate de director executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional ai Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial ai României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 2 martie 2016.

Nr. 534.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii ONE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 1.171 din 9 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea ONE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, Str. Polonă nr. 115, bl. 15, sc. 1, parter, ap. 4, sectorul 1, J40/15399/14.08.2007, CUI 22258117/14.08.2007, RBK-441/06.11.2007, reprezentată legal de domnul Tache Vasile-Viorel în calitate de director general,

a constatat următoarele:

Societatea ONE - BROKER DE ASIGURARE - SRL. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea ONE - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, Str. Polonă nr. 115, bl. 15, sc. 1, parter, ap. 4, sectorul 1, J40/15399/14.08.2007, CUI 22258117/14.08.2007, RBK-441/06.11.2007, reprezentată legal de domnul Tache Vasile-Viorel în calitate de director general, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 2 martie 2016.

Nr. 536.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind lansarea în circuitul numismatic a unei monede din argint dedicate împlinirii a 175 de ani de la naşterea lui Petru Poni

 

Art. 1. - În conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, începând cu data de 22 februarie 2016, Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic o monedă din argint dedicată împlinirii a 175 de ani de la naşterea lui Petru Poni.

Art. 2. - Caracteristicile monedei sunt următoarele:

 

Valoare nominală

10 lei

Metal

argint

Titlu

999%o

Formă

rotundă

Diametru

37 mm

Greutate

31,103 g

Calitate

proof

Cant

zimţat

 

Aversul monedei prezintă o imagine de epocă a Universităţii din laşi, unde Petru Poni a fost profesor, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „10 Lei”, stema României şi anul de emisiune „2016”.

Reversul monedei redă portretul lui Petru Poni şi o compoziţie care ilustrează activitatea didactică şi ştiinţifică a acestuia; inscripţia „PETRU PONI” şi anii între care a trăit „1841”, „1925”.

Art. 3. - Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central.

Art. 4. - Monedele din argint dedicate împlinirii a 175 de ani de la naşterea lui Petru Poni au putere circulatorie pe teritoriul României.

Art. 5. - Punerea în circulaţie, în scop numismatic, a acestor monede din argint se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, laşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 19 februarie 2016.

Nr. 5.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.