MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 183/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 183         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 11 martie 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

13. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic şi Social European, Comitetul Regiunilor şi Banca Europeană de Investiţii - Analiza anuală a creşterii pentru 2016: Consolidarea redresării şi stimularea convergenţei COM (2015) 690

 

14. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1.303/2013 şi (UE) nr. 1.305/2013 COM (2015) 701

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

47. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind desemnarea personalului Ministerului Afacerilor Interne competent să constate contravenţiile şi să aplice sancţiuni contravenţionale prevăzute de Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun

 

286. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea cantităţilor de motorină aferente trimestrului IV al anului 2015, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

561. - Decizie privind sancţionarea Societăţii A & E INSURANCE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

562. - Decizie privind sancţionarea Societăţii GRUP PHOENIX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

563. - Decizie privind sancţionarea Societăţii ASIG BROKERS GROUP - BROKER DE ASIGURARE - S.A. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

564. - Decizie privind sancţionarea Societăţii ARTMA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic şi Social European, Comitetul Regiunilor şi Banca Europeană de Investiţii - Analiza anuală a creşterii pentru 2016: Consolidarea redresării şi stimularea convergentei COM (2015) 690

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/203, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 1 martie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Salută lansarea Analizei anuale a creşterii pentru 2016 în deschiderea Semestrului european, ce instituie un nou ciclu anual de guvernanţă economică, mai ales în condiţiile în care se prefigurează o nouă criză financiară şi economică, înainte ca efectele crizei precedente să fi fost înlăturate; reaminteşte că Semestrul european a fost conceput tocmai pentru evitarea altor crize şi apreciază că o coordonare mai accentuată a politicilor economice la nivelul Uniunii Europene ar putea reduce substanţial efectele unei eventuale noi crize.

2. Observă că răspunsul Uniunii Europene la criză şi refacerea după criză s-au bazat pe doi piloni majori; disciplina bugetar-fiscală şi reformele structurale îndreptate spre mărirea şi flexibilizarea pieţelor. Naraţiunea din spatele acestei abordări se construieşte pe două ipoteze majore: cauza principală a crizei a fost indisciplina bugetară a statelor, iar economia nu funcţionează optim din cauza pieţelor rigide (piaţa muncii, piaţa de produse şi servicii) care creează obstacole în calea investitorilor potenţiali. Faţă de acest diagnostic, s-a propus răspunsul bazat pe cei doi piloni: consolidarea fiscală pentru a disciplina statele şi reforme structurale pentru a trata deficitul de ofertă.

3. Consideră că există însă o naraţiune alternativă bazată pe alte două ipoteze majore: cauza principală a crizei a fost indisciplina pieţelor, în special a celor financiare, iar economia nu funcţionează optim din cauza deficitului de cerere. Investitorii nu investesc din cauza incertitudinii mari privind vânzarea produselor şi serviciilor lor unei populaţii fie prea prudente, fie fără suficienţi bani.

4. Observă că partea cea mai importantă a pilonului investiţii este a treia axă, care se referă la eliminarea obstacolelor de reglementare şi flexibilizarea pieţelor pentru a atrage investitorii privaţi. Acest lucru este identic cu pilonul doi al reformelor structurale, adică stimularea ofertei. Noul pilon nu aduce de fado nicio noutate în abordarea asimetrică de până acum a managementului ofertei şi a managementului cererii. Observă că preocuparea principală este înlăturarea obstacolelor din calea investitorilor, o măsură exclusiv pe partea de ofertă în economie.

5. Reţine abordarea Comisiei Europene de menţinere a celor trei priorităţi identificate în 2015, în sprijinul foii de parcurs stabilite de cei cinci preşedinţi pentru finalizarea Uniunii economice şi monetare, dar observă ca rezultatele aşteptate privind creşterea economică şi ocuparea nu s-au rea Uzat într-o măsură suficientă; consideră că ar putea fi nevoie de o schimbare de priorităţi sau măcar o ajustare a lor.

Cu privire la relansarea investiţiilor

6. Admite că progresele înregistrate atât în mobilizarea investiţiilor private şi publice, cât şi în selecţia proiectelor strategice în cadrul Planului de investiţii pentru Europa trebuie să fie însoţite de un mediu de investiţii şi de reglementare îmbunătăţit la nivel naţional şi european.

7. Recomandă ca impactul Planului de investiţii pentru Europa asupra creşterii economice să fie analizat din multiple perspective din punctul de vedere al doctrinelor macroeconomice, astfel încât să rezulte o diversitate de acţiuni posibile, mărind astfel flexibilitatea politicilor la nivelul Uniunii Europene, dar şi la nivelul statelor membre, unde este aplicabil; ar putea fi favorizată utilizarea unui mix de politici care să abordeze atât managementul ofertei, cât şi managementul cererii.

8. Subliniază că este esenţial să se promoveze un mediu favorabil investiţiilor publice, în special în proiectele mari de infrastructură, dar şi în capitalul uman, printr-o interpretare mai flexibilă a regulilor bugetare.

9. Consideră imperios necesară relansarea investiţiilor pe plan naţional în cursul anului 2016, care să fie însoţită de O îmbunătăţire a mediului investiţional şi de o mai bună reglementare la nivel naţional, având în vedere situaţia necorespunzătoare a investiţiilor în cursul anului 2015,

10. Subliniază că la nivel naţional:

- ar fi benefice analizarea tuturor barierelor specifice, administrative sau de reglementare privind investiţiile, care împiedică furnizarea rapidă a finanţării pentru proiectele de investiţii, şi identificarea, împreună cu Comisia Europeană şi cu reprezentanţii mediului privat, a modalităţilor de eliminare cât mai rapidă a acestor bariere;

- au fost îmbunătăţite condiţiile de creditare bancară a întreprinderilor;

- în sectorul privat, nivelul de îndatorare este unul normal, inclusiv în privinţa creditelor aşa-numite neperformante;

- vor fi luate măsuri de eliminare a obstacolelor din calea liberei circulaţii a capitalurilor, conform foii de parcurs întocmite de Comisia Europeană;

- mai sunt necesare măsuri, care ar putea fi întreprinse în anul 2016, privind susţinerea dezvoltării proiectelor de investiţii private şi publice şi a platformelor de coinvestiţii, precum şi valorificarea posibilităţii de a combina Fondul European de Investiţii Strategice cu alte fonduri ale Uniunii Europene.

Cu privire la continuarea reformelor structurale

11. Consideră corect faptul că Analiza anuală a creşterii 2016 pune accentul pe finalizarea pieţei unice europene prin eliminarea obstacolelor care derivă din reglementări şi standarde diferite între statele membre ale Uniunii Europene; este nevoie într-adevăr de o mai bună coordonare a politicilor economice, căci o piaţă unică funcţională este condiţionată de o economie integrată, care are capacitatea de a gestiona eficient propriile resurse, prin valorificarea potenţialului economic al statelor membre.

12. Salută acţiunea de identificare a obstacolelor cu care se confruntă mediul de investiţii din fiecare ţară, inclusiv România, ca fiind un pas important pentru depăşirea obstacolelor, dar consideră că trebuie angajat acelaşi efort în vederea sprijinirii cererii, prin investiţii publice directe care să însoţească Planul de investiţii pentru Europa, destinat să promoveze investiţiile private prin schimbarea profilului de risc al proiectelor.

13. Semnalează ca esenţială îmbunătăţirea în continuare a supravegherii şi reglementării pieţelor financiare a căror volatilitate şi natură excesiv speculativă pot conduce la alte crize financiare majore, ca şi a pieţelor incipiente ale statelor membre ce pot fi mai puternic afectate din cauza interconectării.

14. Salută accentul pus pe responsabilitatea bugetară, ca unul dintre pilonii de bază ai recomandărilor din Analiza anuală a creşterii, dar reaminteşte că stabilitatea macroeconomică nu este însă şi suficientă, deoarece pentru a asigura creşterea economică este nevoie de Investiţii în economie; pentru ca acestea să se realizeze, trebuie înlăturată starea de incertitudine care descurajează investitorii să finanţeze proiecte.

15. Subliniază că România:

- îşi continuă eforturile de modernizare a economiei, în condiţiile în care a realizat deja stabilizarea macroeconomică necesară;

- în cadrul procesului de convergenţă, va lua parte la dialogul iniţiat de Comisia Europeană cu privire la principalele provocări apărute, inclusiv pe linia creşterii productivităţii pe termen mediu;

- va participa la schimburi de bune practici între statele membre ale UE şi la elaborarea de standarde comune privind piaţa forţei de muncă, competitivitatea, mediul de afaceri şi administraţie publică, precum şi anumite aspecte ale politicii fiscale.

Cu privire la şomaj

16. la act că în această comunicare se subliniază că: „Şomajul de lungă durată este unul din factorii conecşi creşterii sărăciei în UE de la începutul crizei. În 2014, un sfert din populaţia UE era expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială.”

17. Observă că diferenţa dintre statele membre UE în ce priveşte şomajul sugerează o variaţie a politicilor socio-economice între acestea. Deşi în domeniul ocupării forţei de muncă Uniunea Europeană are doar competenţe de sprijin al acţiunilor statelor membre, Uniunea putând contribui cu elaborarea unei strategii de ocupare a forţei de muncă, cu crearea unui cadru de cooperare, cu măsuri de organizare şi coordonare, de valorificare a schimbului de bune practici, recomandă totuşi un efort mai susţinut al Comisiei Europene în ce priveşte convergenţa şi adaptabilitatea la condiţiile locale.

18. Menţine observaţiile şi recomandările privind integrarea şomerilor de lungă durată pe piaţa forţei de muncă - COM (2015)462:

- accentul pe dezvoltarea spiritului antreprenorial şi recomandarea ca documentele Uniunii Europene destinate sprijinirii şomerilor să evidenţieze tendinţa actuală de modificare a paradigmei locului de muncă, să prezinte noua paradigmă a acelor locuri de muncă care utilizează tehnologii înalte şi care au o componentă antreprenorială accentuată şi să ofere exemple de asemenea locuri de muncă, precum şi metode de acces la astfel de locuri de muncă;

- în contextul Semestrului european, finalizat cu recomandările specifice de ţară, s-a consemnat necesitatea unei aplicări echilibrate a flexibilităţii şi securităţii, dar situaţia contractelor fără timp de lucru, precum şi a acordurilor dintre salariaţi şi patronat pentru salvarea întreprinderii prin reducerea temporară a drepturilor salariaţilor nu a fost evaluată ca realizare sau eşec al conceptului de flexicuritate.

19. Admite că sistemul de protecţie socială are nevoie de reforme substanţiale pentru a se putea adapta la noile realităţi marcate de îmbătrânirea populaţiei. Sprijinirea capitalului uman este importantă pentru investiţii, iar crearea locurilor de muncă trebuie să rămână un element-cheie al eforturilor de reformă.

Cu privire la politicile bugetare responsabile

20. Consideră că este nevoie de anumite flexibilizări ale regulilor de disciplină fiscală în cadrul Pactului de stabilitate şi creştere, în funcţie de situaţia fiecărui stat membru, mai ales acolo unde se fac investiţii. Ritmul ajustărilor bugetare ar trebui să ţină seama de situaţia fiecărui stat membru; spre exemplu, România a avut o creştere economică de 3,7% în 2015 faţă de anul 2014 şi are estimată o creştere de4,1% pentru 2016, ceea ce ar justifica un ritm mai susţinut al acestor ajustări.

21. Consideră că sunt necesare reforme structurale în sistemul de educaţie, în cercetare şi inovare - acestea fiind în prezent subfinanţate.

22. Susţine prezenta comunicare şi crede că relansarea investiţiilor, continuarea reformelor structurale şi gestionarea în mod responsabil a finanţelor publice vor ghida cu succes acţiunea statelor membre ale UE în perioada următoare.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 martie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 9 martie 2016.

Nr. 13.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1.303/2013 şi (UE) nr. 1.305/2013 COM (2015) 701

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern În domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4o-19/187, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 1 martie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Ia act de faptul că propunerea de Regulament face parte din pachetul Semestrului european, lansat în noiembrie 2015, şi a fost elaborată în contextul prezentării de către Comisia Europeană a Analizei anuale a creşterii pentru anul 2016.

2. Acceptă evaluarea Comisiei Europene că reformele structurale necesită punerea în aplicare eficientă, iar unele administraţii publice nu sunt în măsură să îndeplinească acest obiectiv, şi că se impune crearea unui mediu de reglementare şi instituţional solid, care să faciliteze funcţionarea normală a economiei

3. Observă că Programul de sprijin pentru reforme structurale este conceput pentru furnizarea de asistenţă pentru autorităţile statelor membre, pentru măsuri care vizează reforma instituţiilor, guvernanţă, administrare.

4. la act de faptul că Programul propus intenţionează să adauge valoare şi să completeze rezultatele deja confirmate ale măsurilor de sprijin existente, concentrându-se asupra aspectelor de asistenţă acordată autorităţilor naţionale ale statelor membre care solicită aceasta, în special cele legate de consultanţa şi expertiza de pe teren, pe tot parcursul procesului de reformă sau în funcţie de etapele definite sau pentru diferite faze ale procesului de reformă.

5. Apreciază faptul că sunt vizate reformele indicate în recomandările specifice de ţară din cadrul Semestrului european, mai ales că sunt permanent contabilizate restanţe. Consideră că tocmai complexitatea şi profunzimea sarcinilor rezultate din recomandări ar putea fi un criteriu de eligibilitate pentru acordarea finanţării, foarte corect de altfel, întrucât prioritatea ar reveni statelor cu cele mai multe probleme.

6. Observă că principalele acţiuni vizate sunt consolidarea capacităţii administrative şi a bunelor practici, prin acţiuni concrete, utile, dar de mică anvergură şi cu costuri mici, cum sunt: seminare, conferinţe şi ateliere, vizite de lucru, studii, cercetări, analize şi sondaje, evaluări şi studii de impact, elaborarea, punerea în aplicare şi evaluarea proiectelor, consolidarea capacităţii IT, expertiza legată de consilierea în materie de politici, schimbările în materie de politici, reformele legislative, instituţionale, structurale şi/sau administrative şi punerea la dispoziţie de experţi (rezidenţi), organizarea sprijinului operaţional pe teren în domenii precum azilul, migraţia şi controlul frontierelor.

7. Observă că iniţiativa Comisiei Europene se întemeiază pe prezumţia că sprijinul este livrat mai eficient prin redirecţionarea fondurilor existente spre noul Program, mai degrabă decât printr-o mai bună utilizare a fondurilor existente în regim curant; semnalează că această abordare este contrară principiului că nu ar trebui create noi mecanisme înainte de a optimiza funcţionarea celor existente.

8. la act de faptul că Programul nu presupune o finanţare suplimentară din bugetul Uniunii Europene, ci doar o redistribuire de fonduri; astfel, plafonul bugetar este stabilit la 142.800.000 euro pe parcursul perioadei 2017-2020, sumă ce va fi dedusă din bugetele existente, după cum urmează: 122.233.000 euro din resursele pentru asistenţă tehnică disponibile în cadrul fondurilor structurale în general şi 30.567.000 euro din resursele pentru asistenţă tehnică disponibile în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală.

9. la act de faptul că în documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene care însoţeşte propunerea de Regulament - SWD (2015) 750 se precizează că suma totală se împarte pe ani, astfel: anul 2017 - 23.625.000 euro, anul 2018 - 32.025.000 euro, anul 2019 - 40.425.000 euro şi anul 2020 - 46.725.000 euro. Constată că, pentru primul an de aplicare, alocarea nu atinge nici măcar 1.000.000 euro pentru fiecare stat membru al UE, în condiţiile în care numărul acţiunilor eligibile pentru finanţare este foarte mare, ceea ce ar putea descuraja statele membre să formuleze cereri şi ar afecta lansarea Programului. Semnalează că multitudinea acţiunilor eligibile pentru finanţare ridică semne de întrebare asupra suficienţei sumei totale alocate Programului.

10. Apreciază că mecanismul de decizie al alocărilor de către Comisia Europeană nu este bine precizat, criteriile privind urgenţa, extinderea şi profunzimea problemelor identificate de statele membre în cauză necesitând detalii clarificatoare; consideră că imprecizia acestor criterii ar putea determina unele state să renunţe la a depune cereri, considerând că s-ar angaja într-o activitate lipsită de eficienţă.

11. Observă că Programul este conceput pentru a ajuta acele state membre care au nevoie de ajutor în domeniul capacităţii administrative şi al guvernanţei economice; aceasta, precum şi faptul că un argument de bază al iniţiativei este succesul grupului de sprijin şi al misiunii speciale (task force) pentru Grecia şi Cipru pot conduce la rezerve în a formula cererea de participare din partea unor state membre care nu se consideră a se afla într-o asemenea dificultate.

12. Apreciază că una dintre cheile de evaluare a contribuţiei Programului la realizarea obiectivelor anunţate este procentul cu care se vor completa resursele existente în matele de consolidare a capacităţii administrative prin asistenţa tehnică disponibilă în cadrul altor programe de finanţare ale UE şi că raportul de evaluare intermediară pe care Comisia Europeană îl va prezenta Parlamentului European şi Consiliului UE până cel târziu la jumătatea anului 2019 ar trebui să prezinte aceste date.

13. Considera ca, daca se accepta validitatea conceptului pe care este construită iniţiativa, atunci obiectivul general, obiectivele specifice, precum şi acţiunile eligibile pentru finanţare sunt acceptabile.

14. Consideră că numai în cazul acceptării validităţii concepţiei Comisiei Europene se poate confirma că finanţarea în cadrul Programului a activităţilor preconizate are valoare adăugată şi respectă principiul subsidiarităţii. Admite, cu rezervele exprimate, validitatea şi suficienţa argumentării utilităţii propunerii din perspectiva criteriului insuficienţei acţiunii naţionale şi acceptă argumentele Comisiei Europene privind necesitatea acţiunii la nivelul Uniunii, întrucât obiectivele acţiunii europene pot fi realizate, astfel, în mod superior faţă de acţiunea naţională din fiecare stat membru. Apreciază că, deşi nu se poate stabili cu adevărat valoarea adăugată înainte ca Programul să devină operaţional, acţiunile propuse pot contribui la creşterea capacităţii administrative a autorităţilor cu sarcini specifice în realizarea reformelor structurale, astfel încât se poate considera că propunerea de Regulament este conformă cu principiul subsidiarităţii.

15. Constată că autorităţile din România pot fi încadrate în categoria celor cu probleme identificate de către Curtea de Conturi a Uniunii Europene, pe cele trei puncte slabe principale care duc la defecte majore în punerea în aplicare a politicilor şi reformelor în anumite domenii:

a) dificultăţile autorităţilor responsabile de domenii specifice de a traduce obiectivele de reformă în planuri de acţiune;

b) eşecul autorităţilor responsabile de a adopta instrumentele relevante de punere în aplicare pentru atingerea obiectivelor;

c) o abordare legalistă şi formalistă de a pune în aplicare normele Uniunii, cu impact limitat asupra obiectivelor urmărite.

16. Consideră că România ar trebui să participe la acest Program, având în vedere că administraţia sa, atât la nivel central, cât şi local, are încă numeroase probleme de finanţare, de organizare şi de funcţionare; în acelaşi timp, suportul avut în vedere include şi asistenţă pentru utilizarea eficientă şi eficace a fondurilor Uniunii, ceea ce ar putea favoriza atât creşterea ratei de absorbţie, cât şi creşterea eficienţei fondurilor absorbite.

17. la act de faptul că Banca Europeană de Investiţii a confirmat că va asigura sprijin Guvernului Român pentru îmbunătăţirea managementului şi consolidării absorbţiei fondurilor europene structurale şi de investiţii, realizarea agendei de reforme structurale şi investiţii în sectorul public, în vederea realizării obiectivelor din Acordul de parteneriat 2014-2020.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor În şedinţa din 9 martie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 9 martie 2016.

Nr. 14.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind desemnarea personalului Ministerului Afacerilor Interne competent să constate contravenţiile şi să aplice sancţiuni contravenţionale prevăzute de Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun

 

Având în vedere prevederile art. 141 din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, cu modificările şi completările ulterioare,

văzând considerentele din Referatul de aprobare nr. 88.648/2016,

ţinând seama de faptul că efectele actului prin care se stabileşte personalul competent se produc într-o singură aplicare, la momentul desemnării, şi că în acest fel actul respectiv are caracter individual,

şi că, deşi art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instituie obligaţia publicităţii doar pentru actele normative, nu şi pentru cele cu caracter individual, totuşi publicitatea actului de desemnare asigură, într-o manieră adecvată, predictibilitatea actelor normative care stabilesc contravenţii şi sancţiuni contravenţionale, respectiv prezintă utilitate şi pentru organul de control,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - Se desemnează să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni contravenţionale, potrivit art. 141 din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, cu modificările şi completările ulterioare:

a) ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Române;

b) ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei de Frontieră Române;

c) personalul din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/Bucureşti-Ilfov;

d) ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Petre Tobă

 

Bucureşti, 10 martie 2016.

Nr. 47.

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea cantităţilor de motorină aferente trimestrului IV al anului 2015, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 109.296 din 8 martie 2016 al Direcţiei generale politici agricole şi strategii, precum şi prevederile art. 9 alin. (3) şi ale art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.174/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă cantităţile de motorină aferente trimestrului IV al anului 2015, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Cantitatea totală de motorină prevăzută la art. 1 este de 56.268.548,650 litri, iar valoarea totală a ajutorului de stat aferent este de 101.142.716,198 lei.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

 

Bucureşti, 8 martie 2016.

Nr. 286.

 

ANEXA

 

CANTITĂŢILE

de motorină aferente trimestrului IV al anului 2015, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

Nr. crt.

Specificare

Cantităţi de motorină (litri)

Valoare ajutor de stat (*)

(lei)

1

Sectorul vegetal

50.371.101,500

90.542.054,946

2

Sectorul zootehnic

5.637.274,150

10.492.500,265

3

Sectorul îmbunătăţiri funciare

60.173,000

108.160,967

 

Total

56.268.548,650

101.142.716,198

 

(*) Pentru trimestrul IV al anului 2015, valoarea nominală a ajutorului de stat este 1,7975 lei/litru.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

DECIZIA Nr. 5

din 10 februarie 2016

 

Dosar nr. 4.513/1/2015HP/P

 

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Luciana Mera - judecător la Secţia penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secţia penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală

Mariana Ghena - judecător la Secţia penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală

Luminiţa Livia Zglimbea - judecător la Secţia penală

Cristina Rotaru Radu - judecător la Secţia penală

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.778/63/2014* prin care, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept;

„Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşită în modalitatea determinării prostituţiei lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană. “

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată participă doamna Otilia Constantin, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de domnul procuror Cosmin Grancea.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la data de 20 ianuarie 2016 a fost depus raportul, întocmit în cauză de către judecătorul-raportor, doamna judecător Luciana Mera, prin care s-a exprimat opinia că prezenta sesizare este inadmisibilă.

Totodată, precizează că la dosar au fost trimise punctele de vedere ale magistraţilor din cadrul curţilor de apel Bucureşti, Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Galaţi, Oradea, Târgu Mureş şi Timişoara, opinia majoritară fiind în sensul că în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării practicării prostituţiei lipseşte tipicitatea, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în ipoteza în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase patrimoniale a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană.

Sub aspectul admisibilităţii prezentei sesizări, magistraţii curţilor de apel Bacău şi Braşov au opinat că prin dezlegarea care ar trebui să o dea instanţa supremă se tinde la rezolvarea conflictului de drept dedus judecăţii, astfel că cererea este inadmisibilă.

Toate curţile de apel din ţară au comunicat faptul că nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti privind chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată.

De asemenea, arată că Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a trimis la dosar punctul de vedere, acesta fiind în acelaşi sens cu punctul de vedere majoritar exprimat de magistraţii curţilor de apel. Totodată, s-a mal arătat că modificarea conţinutului unei norme juridice în sensul adaptării ei la realităţile sociale este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative, în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie.

Se mai precizează că raportul a fost comunicat inculpaţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, însă aceştia nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus, la data de 26 ianuarie 2016, concluzii privind rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse dezlegării, iar prin Adresa nr. 3 230/C/3060/NI-5/2015 din data de 26 ianuarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept supusă dezlegării. La data de 8 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus concluzii reformulate prin care solicită pronunţarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării în cauza de faţă să primească următoarea rezolvare:

1. În cazul determinării prostituţiei nu este necesar ca persoana care a fost determinată să practice prostituţia să purceadă la întreţinerea de acte sexuale.

2. Pentru practicarea prostituţiei nu este necesar ca întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase să se realizeze cu mai multe persoane.

Preşedintele completului, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, preşedinte al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a solicitat domnului procuror să pună concluzii asupra admisibilităţii sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege privind instanţa care trebuie să formuleze sesizarea, titularul sesizării şi legătura cu fondul cauzei, condiţii care nu sunt contestate în raportul întocmit în cauză. Însă se arată în cuprinsul raportului că problema de drept nu este una veritabilă şi dificilă şi că aplicarea dreptului se impune în mod evident, încât nu lasă loc de îndoială.

Arată că în raport se face vorbire de Decizia nr. 3/2014 din 14 aprilie 2014, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, care se referă la existenţa unei chestiuni de drept veritabile şi dificile. Însă, în materie civilă condiţiile pentru formularea unei sesizări pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sunt diferite de cele din materia penală, întrucât dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd o condiţie suplimentară, respectiv condiţia noutăţii. Prin Decizia nr. 3/2014, sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită condiţia noutăţii, cerinţă care nu se regăseşte printre condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. De asemenea, procurorul a precizat că în raportul întocmit în cauză se reţine că nu există jurisprudenţa curţilor de apel, a Înaltei Curţi şi nici a Curţii Constituţionale.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a arătat în Decizia nr. 3/2014 că problema de drept nu este nouă şi că s-a dezvoltat o jurisprudenţă constantă care a clarificat chestiunea de drept supusă dezlegării.

Prin urmare, situaţia juridică este diferită, legea penală neprevăzând condiţia noutăţii, chiar dacă aceasta ar putea fi acceptată, şi nici nu există o jurisprudenţă dezvoltată în rezolvarea chestiunii de drept a cărei lămurire se cere.

Procurorul a apreciat că, prin raportul întocmit în cauză, în mod indirect se face referire la decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în Cauza Cilfit. Astfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a dezvoltat teoria actului clar atunci când există o jurisprudenţă constantă a curţii sau când interpretarea corectă a dreptului comunitar nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, instanţa putând refuza formularea unei întrebări preliminare. În paragraful 16 din decizie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene arată că înainte de a se ajunge la această concluzie instanţa naţională trebuie convinsă că problema de drept este în mod egal evidentă curţilor din celelalte state membre şi curţilor de justiţie.

Faţă de opiniile exprimate de magistraţii din cadrul instanţelor naţionale, în opinia procurorului, rezultă că problema de drept nu este în mod egal evidentă pentru toată lumea şi nu ar putea fi aplicată teoria actului clar, astfel cum a fost dezvoltată în jurisprudenţă Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În concluzie, având în vedere că în materie penală nu este prevăzută condiţia noutăţii, nu există o jurisprudenţă dezvoltată în rezolvarea problemei de drept şi, întrucât surit îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, a apreciat admisibilă sesizarea.

Preşedintele completului, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, preşedinte al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare cu privire la admisibilitatea sesizării.

ÎNALTA CU R T E,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.778/63/2014*, Curtea de Apei Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării chestiunii de drept „dacă în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşită în modalitatea determinării prostituţiei lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană”.

II. Expunerea succintă a cauzei şi soluţia propusă de instanţa care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 161 din data de 25 februarie 2015 pronunţate de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3.778/63/2014*.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor BF şi SC, pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat potrivit legii, prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate raportat la art. 323 alin. 1 şi 2 din Codul penal din 1968; prostituţie, prevăzută şi pedepsită de art. 328 din Codul penal din 1968, şi proxenetism, prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1968.

S-a reţinut că, începând cu anul 2008, inculpatul BF a întreţinut în mod repetat, în schimbul unor sume de bani, relaţii sexuale cu cetăţeanul german SP şi a acceptat propunerea cetăţeanului german de a găsi persoane de sex masculin pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu acesta, sens în care i-a racolat şi transportat în Germania pe numiţii SC, VM şi pe VC, care au întreţinut relaţii sexuale cu SP, primind fiecare sume de bani cuprinse între 150 şi 200 euro.

Inculpatul BF a primit de la SP prin serviciul W. suma de 359,55 $ în perioada 2 ianuarie 2009-3 ianuarie 2011 şi suma de 1.524 $ prin serviciul M. În perioada 4 iulie 2009 - 3 ianuarie 2011.

În sarcina inculpatului SC s-a reţinut că, începând cu anul 2010, a întreţinut, în mod repetat, în schimbul unor sume de bani, relaţii sexuale cu numitul SP. Inculpatul a acceptat propunerea cetăţeanului german de a găsi persoane de sex masculin pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu acesta, sens în care i-a racolat şi transportat în cursul anului 2012 în Germania pe numiţii IP, BM, SV, GA, GA, MB.

Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul SC cu SP, interceptate şi înregistrate autorizat, precum şi din accesările autorizate de instanţa de judecată ale adreselor de e-mail „x@y.com” şi „y@y.com” a rezultat că inculpatul SC, îi mod repetat, a purtat convorbiri în acest sens cu SP şi i-a expediat acestuia poze ale unor persoane de sex masculin care voiau să întreţină relaţii sexuale contra cost în Germania cu acesta. Din probatoriul administrat în cauză se observă preocupările inculpatului SC de a găsi persoane cu constituţie fizică asemănătoare celei cerute de SP. Acesta din urmă a mai solicitat inculpatului SC să fie atent ce persoane de sex masculin aduce în Germania, pentru că nu doreşte să se afle în ce scop vin la el.

În acelaşi scop, inculpatul SC, prin intermediul numitului GD, la data de 26 septembrie 2012, ora 20:55:49, a discutat telefonic cu martorul GA, la numărul de telefon mobil xxxx, căruia i-a propus să meargă în Germania pentru a întreţine relaţii sexuale şi i-a solicitat să pună pe contul „de facebook câte 2-3 poze şi să se vadă pieptul mare şi încordat, solicitându-i să-şi facă şi o poză în “, după care i-a spus martorului că „eu am dus o grămadă de băieţi acolo”.

În ziua de 26 septembrie 2012, la ora 22:25:08, inculpatul SC a purtat discuţii telefonice cu o persoană aflată la postul telefonic cu nr. zzzz, fapt ce dovedeşte preocupările permanente în a găsi persoane dispuse să întreţină relaţii homosexuale cu SP contra sumei de 100 euro.

Din formularele de transfer monetar rezultă că inculpatul SC a primit de la SP prin serviciul M., în perioada 4 iulie 2009 - 22 ianuarie 2013, suma de 1.321 $. O mare parte din transferurile monetare efectuate au fost expediate pe numele surorii inculpatului, numita SG, care a declarat, cu ocazia audierii, că sumele de bani au fost destinate inculpatului SC care a şi fost plecat în Germania de două ori, împreună cu fratele lor SV, iar în fotografiile postate pe facebook de către SC i-a recunoscut pe numiţii DA şi SV1.

Întrucât, de la săvârşirea infracţiunilor până la judecarea definitivă, au intervenit mai multe legi penale, prima instanţă a analizat aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 5 din Codul penal, legea penală mai favorabilă este legea nouă şi, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală,a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii BF şi SC, din infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 şi 2 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal şi din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. i şi 2 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.

A mai reţinut prima instanţă că infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 din Codul penal din 1969 a fost dezincriminată, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 4 din Codul penal, a dispus achitarea inculpaţilor BF şi SC în temeiul art. 16 din Codul de procedură penală raportat la art. 4 din Codul penal şi art. 17 alin. 2 din Codul penal.

Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 213 alin. (1) din Codul penal, constituie infracţiunea de proxenetism determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane. Conform art. 213 alin. (4) din Codul penal, prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane, în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

În aceste condiţii, prima instanţă a constatat că nu se poate reţine practicarea prostituţiei, în sensul legii penale, dacă actele sexuale sunt întreţinute cu aceeaşi persoană, chiar în scopul obţinerii de foloase patrimoniale.

În speţa de faţă, inculpatul BF a găsit persoane de sex masculin (PM, DS şi alţi bărbaţi neidentificaţi) pentru a întreţine relaţii sexuale cu cetăţeanul german SP şi i-a racolat şi transportat pe numiţii SC, VM şi VC pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu cetăţeanul german. În sarcina inculpatului SC s-a reţinut faptul că a racolat persoane de sex masculin pentru a întreţine de bunăvoie relaţii sexuale contra-cost cu cetăţeanul german SP. În concret, inculpatul SC i-a transportat în Germania în anul 2012 pe numiţii IP, BM, SV şi a propus întreţinerea de relaţii sexuale contra cost numiţilor GA, Gl şi MB.

Întrucât actele sexuale au fost întreţinute numai cu aceeaşi persoană, respectiv cu cetăţeanul german SP, prima instanţă a constatat lipsa unei trăsături esenţiale a infracţiunii (tipicitatea obiectivă), ceea ce face ca fapta să nu fie prevăzută de legea penală.

Tipicitatea prevăzută de art. 15 alin. (1) din Codul penal, drept prima trăsătură esenţială a infracţiunii, rezultă din principiul legalităţii incriminării şi presupune corespondenţa dintre fapta concretă săvârşită, direct sau indirect, de către o persoană şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

Având în vedere faptul că, în speţa de faţă, raporturile sexuale au fost întreţinute numai cu cetăţeanul german SP, fapta nefiind incriminată de legiuitor în această modalitate, prima instanţă a dispus achitarea celor doi inculpaţi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală.

De asemenea, prima instanţă a apreciat că faptele inculpaţilor BF şi SC nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal, întrucât, în cauză, fapta în scopul comiterii căreia s-au constituit în grup infracţional inculpaţii nu intră în sfera dreptului penal, motiv pentru care, în baza art. 396 din Codul de procedură penală raportat la art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală şi art. 16 alin. (2) din Codul de procedură penală, a dispus achitarea inculpaţilor şi pentru Infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

Punctul de vedere motivat al completului de judecată

Din corelarea art. 213 alin. (1) din Codul penal şi art. 213 alin. (4) din Codul penal rezultă că persoana determinată la întreţinerea de relaţii sexuale în scopul obţinerii de foloase patrimoniale trebuie să fie îndemnată să întreţină relaţii sexuale cu mai multe persoane, nu cu una singură. Întreţinerea de relaţii sexuale cu o singură persoană, chiar în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul, nu constituie prostituţie. Nu este reglementată nici situaţia în care o persoană determină mai multe persoane să întreţină relaţii sexuale cu aceeaşi persoană, în schimbul obţinerii unor foloase patrimoniale, iar spre deosebire de vechea reglementare - art. 328 din Codul penal din 1968 -, noua reglementare a infracţiunii de proxenetism incriminează determinarea la practicarea prostituţiei, iar nu doar fapta de a îndemna la practicarea prostituţiei.

III. Opiniile instanţelor de judecată

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept puse în discuţie curţile de apel Bucureşti, Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Galaţi, Oradea, Târgu Mureş şi Timişoara.

S-au conturat următoarele opinii:

Sub aspectul admisibilităţii sesizării Înaltei Curţi cu dezlegarea chestiunii de drept, magistraţii Curţii de Apel Bacău au opinat că este inadmisibilă, fără a prezenta argumente în acest sens, iar magistraţii Curţii de Apel Braşov au opinat în acelaşi sens, cu argumentarea că prin decizia în interpretare pe care ar trebui să o dea instanţa supremă se tinde la rezolvarea conflictului de drept dedus judecăţii.

Asupra chestiunii de drept ce se solicită a fi dezlegată, într-o opinie majoritară exprimată de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bacău, Tribunalul Bihor, Tribunalul Braşov, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Mureş, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Maramureş, Tribunalul Timiş, Judecătoria Bacău, Judecătoria Rupea, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Judecătoria Luduş, s-a apreciat că în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării practicării prostituţiei lipseşte tipicitatea, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în ipoteza în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase patrimoniale a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană.

Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a opinat că se poate reţine infracţiunea de proxenetism chiar dacă întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foioase a avut loc cu aceeaşi persoană, dar în mod repetat. În acelaşi sens, magistraţii din cadrul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti şi Judecătoriei Topliţa au apreciat că în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării prostituţiei este îndeplinită condiţia tipicităţii, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, cu aceeaşi persoană.

IV. 1. Opinia specialiştilor consultaţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, însă aceştia nu au dat curs solicitării, nefiind transmis niciun punct de vedere în acest sens.

IV.2. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În interpretarea art. 213 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 213 alin, (4) din Codul penal, în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării practicării prostituţiei lipseşte tipicitatea, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în ipoteza în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase patrimoniale a avut loc în mod repetat, cu aceeaşi persoană.

Totodată, s-a apreciat că opţiunea legiuitorului de a nu include în definiţia „practicării prostituţiei” ipoteza în care actele sexuale sunt întreţinute cu aceeaşi persoană şi, deci, de a plasa în afara sferei de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 213 alin. (1) din Codul penal determinarea la întreţinerea de acte sexuale cu aceeaşi persoană, indiferent dacă determinarea priveşte mai multe acte sexuale - deşi constituie o opţiune criticabilă - nu poate li modificată pe cale de interpretare, prin introducerea în sfera de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 213 alin. (1) din Codul penal a unei fapte neprevăzute de legiuitor. În acest sens, s-a subliniat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, modificarea conţinutului unei norme juridice în sensul adaptării ei la realităţile sociale este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative, conform dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie.

V. Examenul jurisprudenţei

La nivelul curţilor de apel nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti privind chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată.

VI. Jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

VII. Jurisprudenţă relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

VIII. Jurisprudenţă relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

IX. Jurisprudenţă relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

X. Dispoziţii legale incidente

Art. 213 din Codul penal - Proxenetismul

„(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foioase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi

(2) în cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituţiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele sunt săvârşite faţă de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

(4) Prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altui.”

Art. 15 din Codul penal - Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii

„(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o

(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.”

XI. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa nr. 3.230/C/3060/II 1-5/2015 din data de 26 ianuarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept supusă dezlegării. La data de 8 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus concluzii reformulate prin care solicită pronunţarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:

1. În cazul determinării prostituţiei nu este necesar ca persoana care a fost determinată să practice prostituţia să purceadă la întreţinerea de acte sexuale.

2. Pentru practicarea prostituţiei nu este necesar ca întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase să se realizeze cu mai multe persoane.

XII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Opinia judecătorului-raportor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării a fost în sensul că este inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.778/63/2014*, în vederea dezlegării chestiunii de drept:

„Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării prostituţiei lipseşte tipicitatea ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană.”

XIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării

Pentru considerentele ce vor fi expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, aşa încât se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării.

În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia halta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Examinând admisibilitatea prin prisma criteriilor sus-menţionate, Înalta Curte constată îndeplinite în cauză condiţiile privind titularul şi etapa procesuală în care poate fi formulată sesizarea. Astfel, cauza se află în curs de judecată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Craiova fiind investită cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr.161 din data de 25 februarie 2015, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3.778/63/2014*. prin care s-a dispus achitarea inculpaţilor.

De asemenea, se constată că problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a făcut obiectul unei hotărâri prealabile sau al unui recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs.

Cu toate acestea, sesizarea este inadmisibilă.

Hotărârile prealabile sunt obligatorii pentru instanţe şi au menirea de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii şi chiar de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare, deşi acest obiectiv este prevăzut expres doar în cazul recursului în interesul legii (art. 471 din Codul de procedură penală).

Drept urmare, scopul acestei proceduri este de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile şi dificile de drept.

Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 475 din Codul de procedură penală trebuie efectuată doar în situaţia în care, în cursul soluţionării unei cauze penale, se pune problema interpretării şi aplicării unor dispoziţii legale neclare, echivoce, care ar putea da naştere mai multor soluţii.

Interpretarea urmăreşte cunoaşterea înţelesului exact al normei, clarificarea sensului şi scopului acesteia, aşa încât procedura prealabilă nu poale fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire Sa modul de soluţionare a întrebării adresate.

Cu privire la problema a cărei dezlegare se solicită, se constată că nu constituie o reală problemă de drept, generată de dificultăţi de Interpretare a normei de Incriminare sau de opinii divergente exprimate în acest sens şi argumentate din punct de vedere juridic.

În speţă, în condiţiile în care parchetul (în calitate de unic apelant) nu contestă că legea nouă este mai favorabilă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 213 alin. (1) şi (4) din Codul penal, acestea fiind prevederile legale care ar trebui examinate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe de o parte, dispoziţiile de drept substanţial incidente şi care ar trebui interpretate sunt clare, inteligibile, neechivoce.

Omisiunea legiuitorului de a incrimina anumite fapte nu poate fi suplinită prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unei hotărâri conform art. 475 din Codul de procedură penală.

Pe de altă parte, problema a cărei dezlegare se solicită nu are caracter de noutate. Chiar dacă, relativ recent, a intrat în vigoare noul Cod penal, incriminarea proxenetismului nu se deosebeşte fundamental de vechea incriminare (art. 329 din Codul penal din 1969), varianta tip fiind, practic, preluată din vechiul cod, cu unele modificări clarificatoare, de ordin semantic (Codul penal. Comentariu pe articole, pag. 444, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2014), determinate şi de faptul că prostituţia nu mai este incriminată.

Pe cale de consecinţă, noua normă de incriminare a infracţiunii de proxenetism conţine şi definiţia „practicării prostituţiei”, termen la care face referire şi care constituie o condiţie esenţială ataşată elementului material, intrând astfel în conţinutul constitutiv ăl infracţiunii, devenind parte componentă a tipicităţii infracţiunii de proxenetism.

Aşa cum se prevede în dispoziţiile art. 213 alin. (4) din Codul penal; „Prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.” Se păstrează caracterul repetat al actelor ce conduc la prostituţie, precum şi necesitatea existenţei unor clienţi diferiţi (Codul penal. Comentariu pe articole, pag. 445, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2014).

Drept urmare, şi determinarea la practicarea prostituţiei trebuie să vizeze o activitate de tipul celei descrise în conţinutul normei de incriminare, astfel cum este definită la art. 213 alin. (4) din Codul penal.

În situaţia în care s-ar aprecia că sesizarea este admisibilă, răspunsul pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui să TI dea întrebării prealabile s-ar limita la simpla trimitere la dispoziţiile art. 213 alin. (1) şi (4) din Codul penal, căci nu s-ar putea răspunde altceva decât ceea ce este prevăzut cu claritate în norma de incriminare.

În altă ordine de idei, se constată că, doar aparent, soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea Chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. În realitate, nici această condiţie nu este îndeplinită.

Într-adevăr, apelul parchetului vizează soluţia de achitare cu privire la infracţiunea de proxenetism, soluţie dispusă pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală deoarece lipseşte tipicitatea obiectivă, ca trăsătură esenţială a infracţiunii. Potrivit situaţiei de fapt stabilite în speţă, atât determinarea la practicarea prostituţiei, cât şi practicarea efectivă a prostituţiei s-au făcut cu referire la un singur client.

Întrebarea adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile pune accent pe o împrejurare neesenţială pentru incriminarea proxenetismului în modalitatea „determinarea (...) la practicarea prostituţiei*, respectiv numărul persoanelor cu care se practică efectiv prostituţia.

În realitate, problema care trebuie analizată în speţă nu este modalitatea în care a fost sau nu practicată prostituţia, deci cum a acţionat persoana asupra căreia a fost exercitată acţiunea de determinare, ci conduita autorului infracţiunii de proxenetism în varianta determinării. Ceea ce interesează aşadar sunt datele ce caracterizează acţiunea de determinare, care, pentru a se încadra în norma de incriminare, trebuie să aibă în vedere practicarea prostituţiei în modalitatea în care este definită de art. 213 alin. (4) din Codul penal.

Hotărârile prealabile trebuie pronunţate numai în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, constituind o dezlegare de principiu a unei probleme de drept. În egală măsură, sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, şi nu elemente particulare ale cauzei deduse judecăţii.

Or, întrebarea nu vizează o situaţie care ar putea rezulta din dispoziţiile a căror interpretare se solicită, ci o situaţie concretă, ce face obiectul cauzei pendinte.

Cum problema pusă în discuţie face obiectul căii de atac asupra căreia trebuie să se pronunţe Curtea de Apel Craiova, s-ar ajunge ca prin reformularea întrebării şi soluţionarea sesizării Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să soluţioneze, de fapt, fondul cauzei, statuând dacă fapta ce face obiectul acuzaţiei penale este sau nu prevăzută de legea penală.

S-ar ajunge astfel chiar la rezolvarea conflictului de drept penal dedus judecăţii.

Drept urmare, întrebarea formulată nu vizează o reală problemă de drept, o chestiune de drept esenţială, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi care să reclame o rezolvare de principiu prin pronunţarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, urmează a se dispune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.778/63/2014*, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept „dacă în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşită în modalitatea determinării prostituţiei lipseşte tipicitatea ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană “.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2016.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Otilia Constantin

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii A & E INSURANCE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 980 din 2 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea A & E INSURANCE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în laşi, Şos. Naţională nr. 178, bl. T1, tronson 1, parter, ap. 9, judeţul laşi, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J22/1721/02.06.2008, cod unic de înregistrare 23983848, RBK-503/15.08.2008, reprezentată legal de doamna Costin Elena în calitate de conducător executiv,

a constatat următoarele:

Societatea A & E INSURANCE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea A & E INSURANCE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în laşi, Şos. Naţională nr. 178, bl. T1, tronson 1, parter, ap. 9, judeţul laşi, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J22/1721/02.06.2008, cod unic de înregistrare 23983848, RBK-503/15.08.2008, reprezentată legal de doamna Costin Elena în calitate de conducător executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

Art. 4. - Prezenta decizie întră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 3 martie 2016.

Nr. 561.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii GRUP PHOENIX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 853 din 28 ianuarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea GRUP PHOENIX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, şos. Bucureşti-Târgovişte nr. 22 B, bl. 1, sc. B, et. 3, ap. 310, sectorul 1, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/2994/27.02.2004. cod unic de înregistrare 16184228, RBK-209/24.05.2004, reprezentată legal de doamna Crişan Elena Dumitra în calitate de conducător executiv.

a constatat următoarele:

Societatea GRUP PHOENIX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare,

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea GRUP PHOENIX BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, şos. Bucureşti-Târgovişte nr. 22 B, bl. 1, sc. B, et. 3, ap. 310, sectorul 1, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/2994/27.02.2004, cod unic de înregistrare 16184228, RBK-209/24.05.2004, reprezentată legal de doamna Crişan Elena Dumitra în calitate de conducător executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea J, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 3 martie 2016.

Nr. 562.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii ASIG BROKERS GROUP - BROKER DE ASIGURARE - S.A. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 977 din 2 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea ASIG BROKERS GROUP - BROKER DE ASIGURARE - S.A., cu sediul social în Bucureşti, str. Madrid nr. 7, ap. 9, sectorul 1, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/16033/19.06.1992, cod unic de înregistrare 3592390, RBK-107/10.04.2003. reprezentată legal de domnul Mitrea Traian în calitate de conducător executiv,

a constatat următoarele:

Societatea ASIG BROKERS GROUP - BROKER DE ASIGURARE - S.A. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea ASIG BROKERS GROUP - BROKER DE ASIGURARE - S.A., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, str. Madrid nr. 7, ap. 9, sectorul 1, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/16033/19.06.1992, cod unic de înregistrare 3592390, RBK-107/10.04.2003, reprezentată legal de domnul Mitrea Traian în calitate de conducător executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea J, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 3 martie 2016.

Nr. 563.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii ARTMA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 17 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 814 din 27 ianuarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea ARTMA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, Drumul Taberei nr. 35A, bl. 803, et. 7, ap. 74, camera 1, sectorul 6, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/2157/25.02.2011, cod unic de înregistrare 28092314, RBK-681/26.05.2011, reprezentată legal de doamna Romanescu Marta în calitate de conducător executiv,

a constatat următoarele:

Societatea ARTMA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea ARTMA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, Drumul Taberei nr. 35A, bl. 803, et. 7, ap. 74, cameral, sectorul 6, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/2157/25,02.2011, cod unic de înregistrare 28092314, reprezentată legal de doamna Romanescu Marta în calitate de conducător executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 3 martie 2016.

Nr. 564.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.