MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 189/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 189         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 14 martie 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

22. - Hotărâre privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Programul de lucru al Comisiei pentru 2016 - Circumstanţe excepţionale, acţiuni pe măsură COM (2015) 610 final

 

23. - Hotărâre privind propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind Normele comune în domeniul aviaţiei civile şi de înfiinţare a Agenţiei Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei, precum şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului COM (2015) 613 final

 

24. - Hotărâre privind propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital şi propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare  online şi la alte tipuri de contracte de vânzare la distantă de bunuri COM (2015) 634 şi COM 635 final

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

12. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor Ameliorarea pieţei unice: mai multe oportunităţi pentru cetăţeni şi pentru întreprinderi COM (2015) 550

 

DECRETE

 

296. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Mare Ofiţer

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 901 din 17 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 902 din 17 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

5. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

115. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Regiei Autonome „Rasirom”, aflată sub autoritatea Serviciului Român de Informaţii

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Programul de lucru al Comisiei pentru 2016 - Circumstanţe excepţionale, acţiuni pe măsură COM (2015) 610 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 2) anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXI 1/125 din 23 februarie 2016,

 

Senatul, în sesiunea din 29 februarie 2016, adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se constată următoarele:

I. Se notează:

A. situaţia actuală a Uniunii Europene care se confruntă cu o mulţime de provocări: criza refugiaţilor, terorismul, instabilitatea din regiunile învecinate, necesitatea de a stimula creşterea şi stabilitatea în Uniunea Europeană, nivelul ridicat al şomajului, mai ales în rândul tinerilor din multe state membre;

B. focalizarea Comisiei Europene pe următoarele priorităţi:

1. un nou impuls pentru locuri de muncă, creştere şi investiţii;

2. o piaţă unică digitală conectată;

3. o Uniune a energiei solidă şi cu o politică privind schimbările climatice orientată spre viitor;

4. o piaţă internă mai profundă şi mai echitabilă, cu o bază industrială consolidată;

5. o Uniune economică şi monetară mai aprofundată şi mai echitabilă;

6. un acord de liber schimb cu SUA rezonabil şi echilibrat;

7. un spaţiu de justiţie şi de drepturi fundamentale bazat pe încredere reciprocă;

8. către o nouă politică privind migraţia;

9. un actor mai puternic pe plan mondial;

10. o Uniune a schimbărilor democratice.

11. Se consideră necesare şi importante:

A. suprapunerea priorităţilor Comisiei pentru afaceri europene a Senatului peste cele 10 mari capitole prioritare ale politicilor Uniunii Europene pentru 2016;

B. focalizarea cu precădere pe următoarele domenii:

1. politica privind migraţia - regândirea în întregime a:

(i) modului în care se gestionează frontierele UE externe comune; şi

(ii) cadrului european în materie de azil;

2. acordul de liber schimb cu SUA - o politică comercială activă va asigura o conexiune cu noile centre emergente ale creşterii globale şi apartenenţa în cadrul lanţurilor de valori digitale şi globale. Acest lucru va oferi oportunităţi pentru întreprinderile din cadrul U.E. şi va crea locuri de muncă de înaltă calitate, fără a compromite standardele sau valorile europene;

3. piaţa unică digitală conectată - o economie digitală prosperă poate extinde pieţele şi poate crea noi surse de locuri de muncă;

4. Uniunea economică şi monetară - se doresc modernizarea şi eliminarea lacunelor din legislaţia existentă în domeniul politicilor sociale şi identificarea criteriilor sociale, în special în ceea ce priveşte conceptul de flexicuritate.

III. Se recomandă:

A. păstrarea între priorităţile Comisiei Europene a tematicii de continuare a extinderii UE.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 februarie 2016, în conformitate cu prevederile art. 77* din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 Ut. f) şi art. 30 Ut. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 29 februarie 2016.

Nr. 22.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind Normele comune în domeniul aviaţiei civile şi de înfiinţare a Agenţiei Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei, precum şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului COM (2015) 613 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 2) anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 februarie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXI 1/108 din 16 februarie 2016,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se constată:

I. Prezenta propunere de regulament respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

II. Se notează:

a) instituirea şi menţinerea unui nivel ridicat de siguranţă a aviaţiei civile în Uniunea Europeană, concomitent cu asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei mediului;

b) contribuţia la politica mai amplă a Uniunii Europene în domeniul aviaţiei şi la îmbunătăţirea performanţei globale a sectorului aviaţiei civile;

c) facilitarea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor, asigurarea condiţiilor de concurenţă echitabile pentru toţi cei care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa internă a aviaţiei şi îmbunătăţirea competitivităţii industriei aviatice comunitare;

d) promovarea rentabilităţii şi a eficacităţii în procesele de reglementare şi de certificare, precum şi utilizarea optimă a resurselor, la nivel naţional şi comunitar;

e) sprijinirea statelor membre în îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prevederile Convenţiei de la Chicago, asigurând o interpretare comună şi o punere uniformă în aplicare a acestora;

f) promovarea la nivel mondial a punctelor de vedere ale Uniunii Europene, referitoare la standardele şi normele din domeniul aviaţiei civile, prin instituirea unei cooperări corespunzătoare cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale;

g) promovarea cercetării şi inovării, inclusiv în procesele de reglementare şi certificare;

h) promovarea interoperabilităţii tehnice şi operaţionale.

III. Se consideră necesare şi importante:

a) elaborarea, adoptarea şi aplicarea uniformă a tuturor actelor necesare;

b) garantarea faptului că declaraţiile şi certificatele eliberate în conformitate cu prezentul regulament, cu actele sale delegate şi de punere în aplicare sunt valabile în întreaga Uniune Europeană, fără cerinţe suplimentare;

c) înfiinţarea unei Agenţii a Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei (notată mai jos EASA), care să aibă statut independent;

d) punerea uniformă în aplicare a tuturor actelor necesare de către autorităţile naţionale competente şi de către Agenţie, în cadrul domeniilor lor de competenţă;

e) colectarea, analiza şi schimbul de informaţii pentru alimentarea unui proces decizional fondat pe dovezi;

f) iniţierea unor iniţiative de conştientizare şi de promovare, inclusiv de pregătire, comunicare şi difuzare a informaţiilor relevante în materie de siguranţă.

IV. Se recomandă:

a) necesitatea eliminării din textul propunerii de regulament a dispoziţiilor ce permit emiterea de către Comisie a unor acte delegate ce pot modifica cerinţele esenţiale, prevăzute în anexe, după cum urmează: navigabilitate şi protecţia mediului (anexa III), personalul aeronautic navigant (anexa IV), operaţiunile aeriene (anexa V şi, după caz, anexele VII şi VIII), aerodromuri (anexa VII şi, după caz, anexa VIII), furnizarea serviciilor de navigaţie aeriană (anexa VIII şi, după caz, anexa VII), controlorii de trafic aerian (anexa Vili) sau aeronavele fără pilot la bord (anexa IX);

b) întocmirea unei analize de impact, cu consultarea celorlalte entităţi naţionale competente, privind extinderea competenţelor EASA în domeniul securităţii cibernetice (art. 76 şi anexa VIII);

c) întocmirea unei analize de impact, cu consultarea celorlalte entităţi naţionale din domeniu, privind dispoziţiile noului regulament EASA asupra pachetului legislativ SES II+;

d) includerea unor prevederi care să permită statelor membre adaptarea Planului european pentru siguranţa aviaţiei (EPAS) la condiţiile naţionale proprii, cum ar fi posibilitatea adoptării unor măsuri echivalente în locul acţiunilor prevăzute în cadrul EPAS, în situaţia în care acele acţiuni nu pot fi aplicate în sistemul aviaţiei civile naţionale sau aplicarea acestora ar determina alocarea unor resurse nejustificate din punctul de vedere al raportului cost-beneficiu pentru siguranţă;

e) modificarea paragrafului al patrulea al art. 51 alin. (3), după cum urmează: „în toate celelalte cazuri, autoritatea naţională competentă a statului membru în care îşi are reşedinţa persoana fizică care solicită certificatul sau care face declaraţia sau, în cazul persoanelor juridice, în care persoana îşi are sediul principal este responsabilă cu îndeplinirea sarcinilor respective”;

f) definirea termenului „primary establishment” din cadrul paragrafului menţionat anterior (pct. IV f), cu observaţia că în Regulamentul nr. 108/2008, de exemplu, este utilizată noţiunea de „principal place of business”, care este şi definită;

g) modificarea art. 52 alin. (4), astfel: „Costurile asistenţei oferite de inspectorii aeronautici europeni desemnaţi de autorităţile naţionale competente sunt acoperite prin taxe aprobate de Consiliul de administraţie EASA.”;

h) necesitatea cererii unui punct de vedere din partea serviciilor juridice ale Consiliului, prin care să se ateste sau nu dacă un stat membru, prin transferul de competenţe şi responsabilităţi către EASA, este degrevat şi de responsabilităţile ce îi revin în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Chicago (art. 53);

i) consultarea autorităţii naţionale competente dintr-un stat membru în vederea aprobării unei eventuale solicitări din partea unei organizaţii ce îşi are sediul principal în statul respectiv (art. 54);

j) acceptarea dispoziţiilor din cadrul art. 55, în funcţie de punctul de vedere juridic solicitat pentru art. 53 şi în condiţiile în care articolul este completat cu dispoziţii privind finanţarea activităţilor EASA, într-un astfel de caz.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 februarie 2016, în conformitate cu prevederile art. 77 din Regulamentul Senatului şi ale ari. 5 Ut f) şi ari. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 29 februarie 2016.

Nr. 23.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital şi propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare online şi la alte tipuri de contracte de vânzare la distanţă de bunuri COM (2015) 634 şi COM 635 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 2) anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXI 1/136 din 24 februarie 2016,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se constată:

I. Prezenta propunere de directivă respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

II. Se notează:

a) faptul că cele două propuneri reprezintă măsuri bazate pe experienţa acumulată în negocierea propunerii de Directivă privind legislaţia comună europeană în materie de vânzare şi conţin un set bine direcţionat şi concentrat de norme pe deplin armonizate;

b) faptul că ambele propuneri limitează domeniul de aplicare la vânzările online şi la alte tipuri de contracte de vânzare la distanţă de bunuri şi extinderea domeniului de aplicare la anumite conţinuturi digitale furnizate în schimbul unei contraprestaţii nepecuniare:

c) obligaţia statelor membre de a se asigura că există mijloace adecvate şi eficace pentru garantarea respectării celor două directive, precum şi clauza privind caracterul obligatoriu al normelor de drept în materie de contracte de consum, respectiv faptul că orice derogări de la cerinţele conţinute în documente şi care sunt în detrimentul consumatorului nu sunt obligatorii pentru acesta.

III. Se consideră necesare şi importante:

a) acoperirea actualului vid juridic din acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei consumatorilor, privind anumite aspecte contractuale nereglementate deocamdată;

b) armonizarea anumitor aspecte referitoare la contractele vânzărilor de bunuri, luând ca bază un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.

IV. Se recomandă:

a) asigurarea unui nivel de securitate corespunzător schimbului de date cu caracter personal;

b) asigurarea unui nivel de securitate corespunzător plăţilor online;

c) revizuirea periodică a standardelor minime de calitate şi a reglementărilor tehnice, pentru asigurarea conformării cu cerinţele europene în domeniu;

d) definirea sintagmei „produse digitale” ce apare la art. 3 alin. (2) din cadrul COM (2015) 634.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 februarie 2016, în conformitate cu prevederile art. 77* din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 fit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 26/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 29 februarie 2016.

Nr. 24.

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor Ameliorarea pieţei unice: mai multe oportunităţi pentru cetăţeni şi pentru întreprinderi

COM (2015) 550

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/178 adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 29 februarie 2016» Camera Deputaţilor:

1. Saluta modul cuprinzător şi detaliat în care a fost realizată analiza stadiului actual al pieţei unice şi pregătirea viitoarelor comunicări strategice şi legislative în acest domeniu.

2. Subliniază că o consolidare a competitivităţii economiei Uniunii include intensificarea activităţii pentru stimularea complexă a sistemului socioeconomic, care vizează mai mult decât referirea la locurile de muncă şi PIB, iar cu greu mai poate fi susţinut astăzi primatul economiei de scară ca premisă a succesului economic.

3. Reaminteşte faptul că tratamentul fiscal» în special în ceea ce priveşte cerinţele de raportare şi alte aspecte procedurale, ar trebui să evite suplimentarea poverii administrative şi fiscale în cazul societăţilor comerciale care derulează operaţiuni intracomunitare.

4. Sugerează ca împreună cu analiza mobilităţii forţei de muncă să fie tratat şi aspectul libertăţii întreprinderii, ca formă a libertăţii circulaţiei de capitaluri, având în vedere progresul realizat prin documentul legislativ aflat în curs de aprobare, privind întreprinderile europene cu acţionar unic.

Susţine acţiunile care vizează creşterea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) şi a întreprinderilor nou-înfiinţate inovatoare, precum şi facilitarea accesului acestora la finanţare, ca fiind prioritară pentru susţinerea competitivităţii şi ocupării.

5. Atrage atenţia asupra faptului că evoluţiile din domeniul muncii, aduse de progresul tehnologic, sugerează o abordare mult mai flexibilă şi mai deschisă spre viitor; în acest context şi revitalizând abordarea propusă de COM(2007)359 - „Către principii comune ale flexisecurităţii: Locuri de muncă mai multe şi mai bune prin flexibilitate şi securitate”, precum şi informaţiile din evaluarea acestor recomandări, consideră că ar fi utilă analizarea necesităţilor de reglementare unitară a unor aspecte precum munca la distanţă, utilizarea tehnologiei de tip „cloud” ca parte a mediului de lucru, precum şi noile provocări ridicate de acestea pentru egalitatea de şanse şi alte principii transversale care stau la baza Uniunii.

6. Reaminteşte faptul că sprijinirea transporturilor rutiere de marfă, menţionată în comunicare, trebuie să ţină seama de decuplarea dezvoltării economice de transport, prevăzută de documentele programatice ale Uniunii, precum şi de incidenţa noilor mijloace sau tehnologii de transport (transport electric, drone etc.).

7. Reaminteşte faptul că piaţa unică europeană cuprinde şi pieţe locale, a căror diversitate ar trebui să fie menţinută.

8. Recomandă ca microîntreprinderile să fie abordate distinct în dezvoltarea pieţei unice, ca o categorie aparte a IMM-urilor, în acest context găsindu-şi locul o serie de bune practici cum ar fi cele privind stimularea antreprenorialului în rândul tinerilor, ca mijloc de combatere a şomajului în rândul acestora, sau ale întreprinderilor nou-înfiinţate inovatoare; este dificil de imaginat o politică de sprijinire din partea Uniunii care să dezvolte instrumente identice pentru întreprinderile mijlocii de producţie şi pentru cele foarte mici, inovatoare.

9. Salută intenţia Comisiei de a analiza „economia colaborativ㔠şi îşi exprimă speranţa că măsurile de reglementare prevăzute vor asigura dezvoltarea pe mai departe a acesteia şi că ele se vor limita la ceea ce este necesar.

10. Recomandă ca stimularea cercetării ştiinţifice şi a inovaţiei în general să înlăture obstacolele generate de o competiţie acerbă care adesea devine descurajantă, cum este cazul actualului program „Orizont 2020”,

11. Salută atenţia acordată înlăturării efectelor nedorite ale falimentului şi intenţia de a forma o atitudine de normalitate în cazul falimentelor; reaminteşte în acest context că prima opţiune după faliment ar trebui să fie în mod permanent iniţierea unei noi afaceri, şi nu retragerea, atitudine care reprezintă mai mult decât sintagma „a două şans㔠utilizată în document.

12. Recomandă un tratament cât mai echilibrat în viitoarea analiză privind comerţul cu amănuntul, astfel încât să fie înlăturat riscul ca măsurile de sprijinire a amplasării marilor distribuitori, prin uniformizarea condiţiilor de autorizare din statele membre, să nu reprezinte un avantaj neloial faţă de micile afaceri din domeniu, care şi aşa întâmpină dificultăţi majore; consideră că rolul micilor comercianţi este semnificativ pentru menţinerea Şi revitalizarea centrelor urbane, valenţele şi funcţiile sociale şi de mediu ale zonelor de centru urban reprezentând în plus şi o oportunitate pentru diversificarea ofertei de piaţă,

13. Semnalează faptul că pentru menţinerea şi ameliorarea pieţei în toate domeniile este necesară asigurarea unui echilibru între alocarea suprafeţelor pentru culturi destinate consumului alimentar, pentru păşuni şi fâneţe şi, respectiv, pentru diferite culturi industriale şi energetice.

14. Reaminteşte faptul că libera concurenţă în cazul producţiei alimentare presupune o piaţă integrată, ferită de manifestările de tip monopol, asigurarea ocrotirii producătorilor agricoli, în special a celor mici şi a celor implicaţi în agricultura ecologică Sa scară redusă, precum şi existenţa unui echilibru între interesele acestora, ale intermediarilor şi ale comercianţilor, în beneficiul consumatorului final.

Consideră că, deşi reforma politicii agricole comunitare a ţinut seama de specificul concurenţei în acest sector, este în continuare necesară perfecţionarea regulilor Uniunii în domeniu, pentru corectarea asimetriilor şi protejarea producătorilor, în special în statele membre cu o agricultură divizată, aşa cum este cazul României.

15. Recomandă includerea conservării biodiversităţii solurilor în analiza acelor elemente ale pieţei unice care implică mărirea suprafeţelor construite, aşa cum este cazul comerţului cu amănuntul sau al transportului rutier.

16. Recomandă includerea în documentele programatice prevăzute de comunicare a bunurilor şi serviciilor de avangardă - cum ar fi cele bazate pe imprimarea 3D, teledetecţie sau energia obţinută din surse alternative.

17. Recomandă derularea unei analize amănunţite a legislaţiei Uniunii referitoare la libera concurenţă, în vederea sporirii eficienţei acesteia, în special a celei privind acţiunile privind încălcarea normelor în materia concurenţei, deoarece structura afacerilor a cunoscut modificări importante în ultimii ani, atât ca urmare a schimbărilor induse de criză, cât şi a evoluţiei cadrului normativ european, cum ar fi creşterea înregistrărilor de societăţi europene (Societas Europeas).

Recomandă creşterea capacităţii de supraveghere a pieţei, în concordanţă cu creşterea complexităţii şi diversităţii bunurilor şi serviciilor.

18. Semnalează faptul că legislaţia Uniunii referitoare la drepturile consumatorului ar trebui revizuită în paralel cu măsurile de ameliorare ale pieţei, pentru a răspunde provocărilor ridicate de complexitatea şi diversitatea tot mai mari ale bunurilor şi serviciilor, ca rezultat al impactului social al progresului tehnic accelerat; consideră că este necesară o intensificare a eforturilor de combatere a produselor neconforme de pe piaţa Uniunii.

19. Priveşte cu satisfacţie obiectivul declarat de Comisie de a înlătura obstacolele din calea funcţionării pieţei unice şi semnalează faptul că unele dintre cele mai dificile bariere care se cer înlăturate sunt cele din domeniul serviciilor bancare, incluzând plata cu cârduri bancare şi online; fiecare cetăţean european şi fiecare societate comercială ar trebui să primească un tratament similar din partea băncilor şi a comercianţilor, indiferent de statul membru de reşedinţă, ceea ce practica a demonstrat că nu se întâmplă întotdeauna.

20. Recomandă iniţierea de măsuri la nivelul Uniunii pentru a preîntâmpina orice forme de discriminare în comerţ, în special în ceea ce priveşte preţurile sau condiţiile de vânzare, în funcţie de reşedinţă sau de naţionalitate.

21*. Semnalează faptul că aplicarea coordonată a propunerilor ambiţioase ale Comisiei în domeniile serviciilor, profesiilor reglementate şi guvernanţei pieţei unice poate fi problematică pentru unele state membre cum ar fi România şi recomandă ca mecanismul de gestionare armonizată a domeniilor respective să fie conceput astfel încât sarcinile administrative suplimentare pe plan naţional să fie reduse la minim.

22. Reafirmă poziţia României în ceea ce priveşte consolidarea guvernanţei în materie de achiziţii publice şi mecanismul de evaluare a proiectelor majore de infrastructură.

23. Solicită Comisiei europene să acorde o atenţie deosebită prezervării liberei circulaţii a persoanelor şi a forţei de muncă, precum şi asigurării unor abordări echilibrate în cadrul tuturor iniţiativelor din aria de aplicare a strategiei.

24. Precizează că menţinerea şi respectarea deplină a drepturilor şi libertăţilor pieţei interne, asigurarea unui tratament echitabil şi nediscriminatoriu al tuturor cetăţenilor europeni sunt esenţiale pentru o piaţă unică pe deplin funcţională,

25. Recomandă conferirea unei dimensiuni transatlantice viitoarelor analize din domeniul prezentei comunicări, eventual prin includerea unui capitol referitor la relevanţa pentru Parteneriatul transatlantic pentru comerţ şi investiţii.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 martie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

 

Bucureşti, 9 martie 2016.

Nr. 12.

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Mare Ofiţer

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A şi ale art. 10 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată,

în semn de înaltă apreciere pentru întreaga activitate pusă în slujba sportului de performanţă, contribuind, pe această cale, la afirmarea pe plan internaţional a şcolii româneşti de atletism, precum şi la promovarea valorilor olimpice în rândul tinerelor generaţii de campioni,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă post-mortem Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Ofiţer Iolandei Balaş-Soter, multiplă campioană olimpică.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IONANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOS

 

Bucureşti, 12 martie 2016.

Nr. 296.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 901

din 17 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Perifan în Dosarul nr. 2.489/118/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.188D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 24 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.489/118/2015, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Perifan într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflate în stadiul procesual al judecăţii în primă instanţă în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 290 din Codul penal,

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece participarea la soluţionarea pe fond a judecătorului de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii nu este o măsură menită să garanteze o judecată imparţială şi nu răspunde cerinţelor de echitate şi legalitate ale procesului penal. Faptul că inculpaţii sunt judecaţi de un judecător care şi-a spus deja părerea cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probatoriului în faza de urmărire penală constituie o restrângere a dreptului acestora de a se adresa unui tribunal independent.

6. Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8 Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

9 Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (3) cu denumirea marginală Separarea funcţiilor judiciare şi art. 346 alin. (7) cu denumirea marginală Soluţiile, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

- Art. 3 alin. (3): „(3) în desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată.”;

- Art. 346 alin. (7): „(7) Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză.”

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei

În numele legii şi la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea ei, precum şi dispoziţiile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală comportă două etape procesuale. Astfel, una are îh vedere exercitarea funcţiei judiciare de verificare a legalităţii netrimiterii în judecata, iar cealaltă are în vedere exercitarea funcţiei judiciare de verificare a legalităţii trimiterii în judecată.

14. Curtea constată că teza referitoare la verificarea legalităţii netrimiterii în judecată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, care, aşa cum s-a arătat, vizează procedura consacrată de art. 349 şi următoarele din Codul de procedură penală, rechizitoriul fiind deja întocmit. Aşa fiind, ţinând seama de exigenţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti care au legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, deoarece dispoziţiile legale criticate fac trimitere la procedura de soluţionare a plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată reglementată de art. 340-341 din Codul de procedură penală, prevederi care nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată.

15. Cu privire la posibilitatea judecătorului de cameră preliminară competent să se pronunţe asupra verificărilor, după trimiterea în judecată, de a exercita şi funcţia de judecată, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 19, prilej cu care s-a statuat că o astfel de competenţă nu este de natură a afecta dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, dimpotrivă, este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca aceiaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, să se pronunţe şi pe fondul cauzei. De altfel, o soluţie contrară celei criticate de autorul excepţiei ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea-esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Aşa fiind, simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morgi împotriva Franţei, paragraful 45).

16. De asemenea, prin Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 707 din 21 septembrie 2015, paragrafele 19, 20, Curtea a statuat că soluţia legislativă conform căreia funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată este constituţională, prevederile art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală nefiind altceva decât o aplicaţie a acestora din urmă.

17. În consecinţă, ţinând seama de jurisprudenţa mai sus arătată, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza întâi şi teza a doua, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, şi art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) teza a două din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, excepţie ridicată de Mihai Perifan în Dosarul nr. 2.489/118/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.

2, Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza întâi şi teza a două din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, şi art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 902

din 17 decembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, excepţie ridicată de Vasile Pop în Dosarul nr. 102/224/2015 al Judecătoriei Dragomireşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.195D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a cererii formulate.

5. Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 222 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii, deoarece de la data sesizării instanţei de contencios constituţional, respectiv 7 iulie 2015, şi până în prezent autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient care să îi permită angajarea unui avocat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic se regăsesc în art. 107 din acelaşi act normativ, republicat, şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale astfel criticate sunt suficient de clare şi previzibile. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, prin incriminarea faptei de tăiere sau distrugere de arbori de pe terenurile acoperite de vegetaţie forestieră nu este afectat dreptul de proprietate, deoarece exploatarea acestor arbori trebuie să se facă în condiţiile legii, iar interesul prezervării acestei vegetaţii este mai presus de interesul particular al proprietarului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Decizia penală nr. 1/R din 7 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 102/224/2015/a1, prin care a fost admis recursul formulat de Vasile Pop împotriva încheierii din 17 iunie 2015 a Judecătoriei Dragomireşti în Dosarul nr. 102/224/2015 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, excepţie ridicată de Vasile Pop într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. c) - devenit după republicare art. 107 - din Legea nr. 46/2008.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece expresia „vegetaţie forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional” include şi curtea, gospodăria şi grădina proprietarului situate în intravilanul localităţilor.

9. Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu afectează dreptul de proprietate prin instituirea unor limite în care acesta poate fi exercitat.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece dreptul de proprietate privată nu este absolut, legiuitorul fiind liber să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor sale, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau particulare legitime ale altor subiecte de drept. Aşadar, exploatarea fondului forestier se face cu respectarea condiţiilor obiective şi rezonabile instituite de Codul silvic, sens în care, în cazul nerespectării lor, legiuitorul a înţeles să incrimineze tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, „fără drept”, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate. Proprietarul unui fond forestier poate uza de toate atributele dreptului de proprietate, cu condiţia respectării amenajamentelor silvice elaborate în concordanţă cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor ale căror cheltuieli se suportă de bugetul de stat. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 755 din 20 septembrie 2012.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, astfel cum au fost modificate prin art. 202 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Ulterior republicării, dispoziţiile legale criticate se regăsesc în art. 107 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015. Cu toate acestea, având în vedere critica formulată de autorul excepţiei, Curtea constată că obiect al excepţiei îl constituie numai alin. (1) al art. 107 din Legea nr. 46/2008, care are următorul conţinut:

„(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depăşeşte limita prevăzută la Ut. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la Ut a);

c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;

d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.; la data comiterii faptei

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 referitor la Dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale afectează dreptul de proprietate privată în măsura În care sunt interpretate în sensul că proprietarul unor arbori, puieţi sau lăstari din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia poate fi subiect activ al infracţiunii şi datorează plata arborilor tăiaţi către ocolul silvic.

17. Cu privire la critici similare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 755 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 717 din 22 octombrie 2012. Cu acel prilej, s-a constatat că dreptul de proprietate, ca drept real, presupune exercitarea celor trei atribute ale sale, respectiv usus, fructus şi abusus, care pot fi exercitate în mod liber, cu condiţia respectării ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Prin urmare, dreptul de proprietate nu are o valoare absolută, sens în care art. 44 alin. (1) din Constituţie precizează că limitele şi conţinutul său sunt stabilite de lege. Aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, „legiuitorul ordinar este [...] competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.” Sub acest aspect, Curtea a constatat că, prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.

18. În acest context, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, Curtea Constituţională a statuat c㠄pot li stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinţa obiectului dreptului, fie în privinţa unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Esenţial este ca prin aceste restricţii stabilite de lege să nu se atingă fondul acestui drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate.”

19. De exemplu, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a statuat c㠄textul constituţional (...) referitor la garantarea dreptului de proprietate statorniceşte că limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite prin lege1, iar alin. (7) prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. De asemenea, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetăţenilor. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 144 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 419 din 11 mai 2004, şi Hotărârea Curţii de la Strasbourg din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României paragraful 78, potrivit căreia „o lipsire de proprietate, [...], poate fi justificată numai dacă se demonstrează, în special, că ea a intervenit pentru o cauză de utilitate publică şi a avut un temei legal. În plus, orice ingerinţă în folosirea proprietăţii trebuie să răspundă exigenţei de proporţionalitate. Curtea reaminteşte mereu: trebuie menţinut un echilibru just între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Grija de a asigura un astfel de echilibru este inerentă mecanismului convenţiei. Curtea reaminteşte, de asemenea, că echilibrul este distrus atunci când persoana în cauză suportă o sarcină specială şi exorbitantă (a se vedea Hotărârea din 23 septembrie 1982, pronunţată în Cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, paragrafele 69-74).

20. Aşa fiind, Curtea Constituţională a constatat că susţinerile autorului sunt neîntemeiate, deoarece prevederile legale criticate nu afectează substanţa dreptului de proprietate, ci instituie anumite limite în care acesta poate fi exercitat Exploatarea fondului forestier se face cu respectarea condiţiilor obiective şi rezonabile instituite de Codul silvic, sens în care, în cazul nerespectării lor, legiuitorul a înţeles să incrimineze tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, „fără drept”, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate.

21. De altfel, potrivit art. 3 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Codul silvic, fondul forestier naţional constituie bun de interes naţional, motiv pentru care s-a instituit obligaţia legală de administrare şi de asigurare a serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice, care, în cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, funcţionează similar asociaţiilor şi fundaţiilor sau ca societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ori pe bază de contract cu alte ocoale silvice.

22. Totodată, Curtea a mai constatat că proprietarul unui fond forestier poate uza de toate atributele dreptului de proprietate, cu condiţia respectării amenajamentelor silvice elaborate în concordanţă cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor ale căror cheltuieli se suportă, potrivit art. 21 alin. (3), de administratorul fondului forestier proprietate publică a statului şi de proprietar, pentru suprafeţe de fond forestier mai mari de 10 ha, sau administrator în cazul în care proprietarul are înfiinţat ocol silvic de regim şi care administrează fondul forestier al acestuia.

23. Aşa fiind, exploatarea masei lemnoase de către proprietari se poate face după obţinerea autorizaţiei şi cu respectarea instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport de material lemnos aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Totodată, legiuitorul a prevăzut în art. 62 alin. (3) şi (4) o excepţie potrivit căreia persoanele fizice, precum şi cele care au facilităţile prevăzute de Legea nr. 33/1996 privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munţilor Apuseni şi membrii formelor de proprietate asociative prevăzute de lege pot exploata fără atestare un volum maxim de 20 m3/an din pădurile pe care le au în proprietate.

24. Prin urmare, Curtea constată că obiectul juridic multiplu al infracţiunilor silvice constă în relaţiile sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor esenţial în menţinerea calităţii mediului la un nivel optim. În acest sens, prin Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, paragraful 21, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, Curtea Constituţională a statuat că, în limita atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar şi potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide, în considerarea importanţei valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate şi a raporturilor sociale ce se nasc în urma anumitor incriminări. Or, responsabil pentru atingerea principiilor continuităţii recoltelor de lemn, eficacităţii funcţionale, asigurării conservării şi ameliorării biodiversităţii este, în principal, statul, fapt care este de natură să legitimeze şi calitatea sa de subiect pasiv principal al unor astfel de infracţiuni. Această calitate atrage posibilitatea transformării în parte civilă a acestuia, în cazul în care, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2 din 15 martie 2010 pentru examinarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 22 iunie 2010, proprietarul fondului forestier astfel afectat este subiect activ al infracţiunii.

25. Toate acestea sunt raţiuni evidente ce justifică interesul material şt moral al statului român pentru întreprinderea tuturor demersurilor necesare care asigură protecţia vegetaţiei forestiere faţă de actele necontrolate de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini de arbori, puieţi ori lăstari aparţinând acestui fond,

26. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă,

27. În sfârşit, Curtea constată că, în fapt, autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru că a tăiat dintr-o fâneaţă împădurită situată în afara fondului forestier naţional un număr de 5 arbori de diferite esenţe (stejar, mesteacăn şi salcâm), verzi şi nemarcaţi silvic, cu o valoare de 2.676 lei. Prin urmare, modalitatea concretă de aplicare a dispoziţiilor legale criticate, după cum arborii tăiaţi aparţin sau nu vegetaţiei forestiere situate pe terenuri din afara fondului forestier naţional, reprezintă o problemă ce ţine de competenţa instanţelor de drept comun, Curtea Constituţională nefiind competentă să se pronunţe asupra acestor aspecte.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Pop în Dosarul nr. 102/224/2015 al Judecătoriei Dragomireşti şi constată că dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Luând în considerare că aplicarea în acest moment a prevederilor actuale din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv calitatea de asigurat numai a pensionarilor care au venituri lunare din pensii în cuantum de 740 lei nu este în deplină concordanţă cu noile reglementări ale Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care au determinat majorarea punctului de pensie,

necesitatea reglementării calităţii de asigurat cu plata contribuţiei din alte surse - bugetul de stat-şi a pensionarilor care realizează venituri din pensii lunare între 740 lei şi 872 lei, ţinând cont de problemele sociale dificile cu care se confruntă această categorie de persoane în condiţiile economiei de piaţă, respectiv un număr de 508.609 de pensionari,

în considerarea faptului că se impune crearea cu celeritate a cadrului legal pentru asigurarea, cu suportarea contribuţiei de la bugetul de stat, a persoanelor fizice cu venituri lunare din pensii mai mici sau egale cu valoarea unui punct de pensie stabilit pentru anul fiscal respectiv,

având în vedere faptul că neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor de reglementare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă ar avea ca efect neasigurarea pensionarilor cu venituri din pensii lunare între 740 lei şi 872 lei, determină consecinţe medicale şi sociale grave,

această situaţie impune măsuri urgente pentru asigurarea accesului cât mai facil la sistemul de asigurări de sănătate, având în vedere că medicul de familie este furnizorul de servicii medicale la nivelul căruia asiguratul poate beneficia de servicii medicale pe domeniul de competenţă al acestuia şi, respectiv, de prescripţii medicale,

ţinând cont de faptul că pe baza recomandării acestuia asiguratul beneficiază de investigaţii medicale, de servicii ambulatorii de specialitate, de recuperare, precum şi de servicii medicale spitaliceşti,

întrucât pot exista situaţii justificate în care, înainte de împlinirea termenului de 6 luni, asiguratul este nevoit să îşi schimbe medicul de familie, pentru a evita impactul negativ asupra sănătăţii persoanelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele asigurate, care au dreptul la servicii din pachetul de servicii medicale de bază, se impune stabilirea cadrului legal astfel încât persoanele asigurate să îşi poată schimba medicul de familie ales şi înainte de termenul de 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia, pentru a putea beneficia în continuare de toate serviciile medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate,

în considerarea faptului că în prezent nu sunt stabilite standardele de acreditare şi, implicit, nu poate fi realizată acreditarea furnizorilor de servicii medicale de către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, pentru a nu fi în imposibilitatea de a contracta servicii medicale cu furnizorii şi a asigura continuitatea accesului asiguraţilor la servicii medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate, este necesară menţinerea reglementării potrivit căreia serviciile medicale se acordă de către furnizori autorizaţi şi evaluaţi, astfel încât să nu existe disfuncţionalităţi în procesul de acordare a serviciilor medicale asiguraţilor,

având în vedere situaţia excepţională, cauzată de numărul mare de furnizori de servicii medicale neacreditaţi, pentru a se preîntâmpina blocaje în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei şi a sistemului, se impune instituirea posibilităţii încheierii, în anul 2016, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, a contractelor cu unităţi sanitare autorizate şi evaluate în condiţiile legii,

în considerarea faptului că neadoptarea acestei măsuri poate împiedica desfăşurarea în bune condiţii a procesului de contractare, pentru anii 2016-2017, având în vedere că valabilitatea actualului Contract-cadru încetează la data de 31 martie 2016, pentru a evita apariţia unor situaţii de natură a afecta dreptul la sănătate al cetăţenilor, deşi aceste persoane au calitatea de asigurat ca urmare a neîncheierii de către furnizorii de servicii medicale a contractelor cu casele de asigurări de sănătate, acţiune Care determină imposibilitatea acordării de către aceştia a serviciilor medicale, medicamente şi dispozitive medicale persoanelor asigurate, în funcţie de starea de sănătate a acestora,

întrucât sistemul de asigurări sociale de sănătate nu îşi va putea atinge obiectivele prevăzute în mod expres de lege, luând în considerare faptul că, în prezent, colectarea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar în luna curentă (data la care se solicită emiterea cârdului european) plata contribuţiei se realizează pentru luna anterioară,

ţinând cont că transmiterea datelor de către această instituţie către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se realizează lunar, se impune stabilirea unei reglementări în sensul că eliberarea cârdului european se va face în funcţie de calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate ai persoanei,

pentru a asigura accesul la servicii medicale pentru asiguraţii aflaţi în şedere temporara pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiene, se impune ca durata de valabilitate a cârdului european să fie de 1 an de la data emiterii, faţă de 6 luni în prezent,

în situaţia neadoptării modificării reglementării cu privire la situaţia în care poate fi refuzată emiterea cârdului european de către casa de asigurări de sănătate şi s-ar menţine prevederile actuale potrivit cărora persoanei asigurate îi poate fi refuzat cârdul european numai în situaţia în care aceasta nu face dovada plăţii contribuţiei la zi, prevederile nu pot fi puse în aplicare, întrucât la nivelul caselor de asigurări de sănătate sunt gestionate numai date cu privire la calitatea de asigurat a persoanei, iar datele referitoare la plata contribuţiei sunt gestionate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Codului fiscal, cu consecinţe negative, prin raportare la faptul că persoana asigurată ar trebui să deţină şi un document emis de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din care să rezulte plata la zi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate,

având în vedere faptul că sistemul cârdului naţional de asigurări sociale de sănătate este un proiect de utilitate publică, de interes naţional, precum şi faptul că regula pentru acordarea serviciilor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate o constituie acordarea de astfel de servicii prin intermediul cârdului naţional, este necesar a se reglementa faptul că prin intermediul documentului propriu-zis se certifică atât calitatea de asigurat/neasigurat, cât şi efectuarea serviciului medical de către furnizorul de servicii, astfel că acesta constituie şi un instrument de validare a efectuării serviciului medical, iar din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se decontează numai serviciile efectiv acordate şi pentru care asiguratul s-a prezentat la furnizorul de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale,

întrucât toate aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, impunând adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 224 alineatul (2), litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„g) persoanele fizice cu venituri lunare din pensii mai mici sau egale cu valoarea, întregită prin rotunjire în plus la un leu, a unui punct de pensie stabilit pentru anul fiscal respectiv;”.

2. La articolul 225, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) persoanele fizice cu venituri lunare numai din pensii al căror cuantum este de până la valoarea, întregită prin rotunjire în plus la un leu, a unui punct de pensie stabilit pentru anul fiscal respectiv;”.

3. La articolul 230 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia, cu excepţia situaţiilor prevăzute în Contractul-cadru;”.

4. La articolul 249, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Evaluarea în vederea acreditării şi acreditarea unităţilor sanitare se fac în baza standardelor, procedurilor şi metodologiei elaborate de Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate.”

5. La articolul 249, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în anul 2016, în sistemul de asigurări sociale de sănătate se încheie contracte cu unităţi sanitare autorizate şi evaluate în condiţiile legii.”

6. La articolul 266, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Persoanele fizice cu venituri lunare din pensii al căror cuantum depăşeşte valoarea, întregită prin rotunjire în plus la un leu, a unui punct de pensie stabilit pentru anul fiscal respectiv datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate, calculată potrivit prevederilor Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”

7. La articolul 328, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Emiterea cârdului european poate fi refuzată de casa de asigurări de sănătate numai în situaţia în care persoana care îl solicită nu face dovada calităţii de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.”

8. Articolul 330 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 330. - Perioada de valabilitate a cârdului european este de 1 an de la data emiterii.”

9 La articolul 337, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Cârdul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite ca instrument în vederea dovedirii, prin intermediul Platformei informatice din asigurările de sănătate, a calităţii de asigurat/neasigurat a persoanei, precum şi ca instrument în procesul de validare a serviciilor medicale/medicamentelor/ dispozitivelor medicale decontate din fond; realizarea şi implementarea acestuia sunt un proiect de utilitate publică de interes naţional. Pentru persoanele care refuză în mod expres, din motive religioase sau de conştiinţă, primirea cârdului naţional pentru dovedirea calităţii de asigurat, se emite adeverinţa de asigurat, prevăzută la art. 326 lit. c).”

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează: p. Ministrul sănătăţii,

Francisk Iulian Chiriac,

secretar de stat

p. Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Gabriel Lungu,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 10 martie 2016.

Nr. 5.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Regiei Autonome „Rasirom”, aflata sub autoritatea Serviciului Român de Informaţii

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Regiei Autonome „Rasirom”, aflată sub autoritatea Serviciului Român de Informaţii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

Eduard Râul Hellvig

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Claudia-Ana Costea

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 2 martie 2016.

Nr. 115.

 

ANEXĂ

 

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII

Regia Autonom㠄Rasirom”

Bucureşti, str. Pinul Alb nr. 3, sectorul 2

Cod unic de înregistrare: RO7061781

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2016

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent 2016

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

37752

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

37687

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

65

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

35909

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

35799

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

29411

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

50

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

6573

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

4982

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

4197

 

 

 

C2

bonusuri

14

785

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

 

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

272

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

1289

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

-235

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

110

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

1843

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

303

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

1540

 

1

 

Rezerve legale

25

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

1540

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

154

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

847

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

 

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

693

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

2250

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

2250

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

1966

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

230

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

54

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

3044

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

3044

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

108

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

108

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

3671

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

3233

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

349

 

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

951

 

8

 

Plăţi restante

55

 

 

9

 

Creanţe restante

56

318

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.