MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 202/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 202         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 18 martie 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

27. - Hotărâre privind Propunerea de Regulament ai Parlamentului European şi al Consiliului privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 1.406/2002 de instituire a unei Agenţii Europene pentru Siguranţă Maritimă COM (2015) 667 final

 

31. - Hotărâre privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Paza europeană de frontieră şi de coastă şi gestionarea eficace a frontierelor externe ale Europei - COM (2015) 673 final

 

35. - Hotărâre privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind Paza europeană de frontieră şi de coastă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004, a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 şi a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului COM (2015)671 final

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

 

Decizia nr. 17 din 19 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

160. - Hotărâre pentru distribuirea sumei stabilite în anexa la Regulamentul delegat (UE) 2015/1.853 al Comisiei din 15 octombrie 2015 de acordare a unor ajutoare excepţionale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creşterii animalelor

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

4. - Hotărâre privind convocarea Conferinţei ordinare anuale a Camerei Consultanţilor Fiscali din România

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

604. - Decizie privind sancţionarea Societăţii VERBITA - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a exercitării activităţii

 

619. - Decizie privind sancţionarea Societăţii AMAP ASIGURĂRI ŞI PENSII - BROKER DE ASIGURARE- REASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau reasigurare

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 1.406/2002 de instituire a unei Agenţii Europene pentru Siguranţă Maritimă COM (2015) 667 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 2) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere Raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/176 din 3 martie 2016,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre

 

Art. 1. - Se constată:

I. Prezenta propunere de Regulament respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii,

II. Se notează:

- Dezvoltarea cooperării la nivel european, în ceea ce priveşte funcţiile în materie de pază de coastă, prin dezvoltarea formelor de cooperare între Agenţia Europeană pentru Paza de Frontieră şi de Coastă, Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă şi Agenţia Europeană pentru Controlul Pescuitului.

III. Se consideră necesare şi importante:

a) îmbunătăţirea difuzării datelor de supraveghere maritimă, în timp real şi în timp aproape real, între cele trei agenţii şi autorităţile relevante;

b) servicii flexibile RPAS pentru supravegherea controlului la frontiere;

c) asigurarea datelor AIS culese prin satelit;

d) servicii de comunicaţii, în special de comunicaţii prin satelit, pentru sprijinirea operaţiunilor comune;

e) formare profesională, învăţare la distanţă şi schimb de bune practici, precum şi dezvoltarea unor standarde operaţionale comune sau de interoperabilitate, bazate pe proiecte.

IV. Se recomandă:

a) cooperarea mai strânsă cu autorităţile competente la nivelul Uniunii Europene;

b) reducerea deficienţelor privind informaţiile misiunilor, competenţele şi capacităţile altor autorităţi;

c) asigurarea resursei umane necesare.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 martie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. 1) şi aii. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 7 martie 2016.

Nr. 27.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Paza europeană de frontieră şi de coastă şi gestionarea eficace a frontierelor externe ale Europei - COM (2015) 673 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 1) anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/299 din 10 martie 2016,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se constată:

I. Se notează:

1. Importanţa constituirii pazei europene de frontieră şi de coastă pentru:

a) garantarea aplicării eficace a standardelor comune de gestionare a frontierelor;

b) oferirea sprijinului operaţional şi a capacităţii de intervenţie la nivelul frontierelor externe;

2. crearea unei rezerve de poliţişti de frontieră pentru intervenţii rapide la frontiere;

3. crearea unei rezerve de echipamente tehnice la nivelul statelor membre la rată de cofinanţare de 90% din cadrul alocărilor suplimentare din Fondul pentru securitate internă;

4. participarea activă a României la dezbaterile pe marginea proiectelor de regulamente propuse de Comisie pentru implementarea acţiunilor.

II. Se consideră necesare şi importante:

1. constituirea şi accesarea liberă a bazelor de date privind documentele de călătorie pierdute şi furate - COM (2015) 670 final;

2. revizuirea şi aplicarea Manualului EUROSUR - C (2015) 9206 final;

3. instituirea documentului de călătorie european în format uniform pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe, cu elemente tehnice şi de securitate sporite - COM (2015) 668 final.

III. Se consideră cruciale:

1. corelarea sistemului unic de gestionare integrată a frontierelor externe cu o analiză fiabilă şi actualizată a riscurilor;

2. mecanismul obligatoriu de evaluare a vulnerabilităţii;

3. posibilitatea ca statele membre să solicite efectuarea de operaţiuni comune şi de intervenţie rapide la frontiere;

4. posibilitatea aplicării dreptului la intervenţie - Agenţia poate interveni chiar în cazul în care nu există o cerere de asistenţă din partea statului membru;

5. crearea Biroului de returnare, prin finanţare şi cofinanţare, în vederea coordonării şi organizării operaţiunilor de returnare;

6. implementarea unui mecanism adecvat de tratare a plângerilor în cazul încălcării drepturilor fundamentale.

IV. Se recomandă:

1. Înlocuirea de către Comisie a prevederilor neobligatorii cu măsuri obligatorii din punct de vedere juridic;

2. aplicarea uniformă a normelor Schengen la nivelul tuturor statelor membre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14 martie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 Ut. f) şi art. 30 Ut. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 14 martie 2016.

Nr. 31.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind Paza europeană de frontieră şi de coastă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004, a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 şi a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului COM (2015) 671 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale Protocolului (nr. 2) anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/302 din 10 martie 2016,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se constată:

I. Prezentul regulament nu încalcă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

II. Se notează:

1. importanţa constituirii Pazei europene de frontieră şi de coastă;

2. consolidarea rolului Agenţiei Europene pentru Paza de Frontieră şi de Coastă faţă de cel al Frontex prin:

A. instituirea unui centru de monitorizare şi de analiză de risc, pentru:

1. monitorizarea fluxurilor migratorii către şi în interiorul Uniunii Europene;

2. efectuarea analizelor de risc;

B. trimiterea de ofiţeri de legătură ai agenţiei în statele membre, cu funcţie de monitorizare;

C. rolul de supraveghere prin:

1. instituirea unei evaluări obligatorii a vulnerabilităţii;

2. examinarea capacităţii statelor membre de a face faţă provocărilor la frontierele lor externe;

3. evaluarea echipamentelor şi a resurselor statelor membre;

4. evaluarea planurilor statelor membre pentru situaţii neprevăzute.

III. Se consideră necesare şi importante;

1. rolul-cheie în asistarea Comisiei în ceea ce priveşte coordonarea echipelor de sprijin pentru gestionarea migraţiei în zonele „hotspot”;

2. cooperarea europeană cu privire la funcţiile pazei de coastă prin dezvoltarea cooperării transsectoriale;

3. cooperarea sporită cu ţările terţe prin coordonarea cooperării operative dintre statele membre şi ţările terţe în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor.

IV. Se consideră cruciale:

1. garantarea protecţiei drepturilor fundamentale prin instituirea unui mecanism de tratare a plângerilor;

2. consolidarea mandatului agenţiei pentru prelucrarea datelor cu caracter personal prin autorizarea prelucrării datelor cu caracter personal şi coordonării operaţiunilor comune, proiectelor-pilot, intervenţiilor rapide la frontieră, operaţiunilor de returnare, intervenţiilor de returnare etc.;

3. Întărirea rolului agenţiei în materie de returnare prin

crearea unui birou de returnare în cadrul agenţiei.

V. Se recomandă atenţie:

1. la aplicarea mecanismelor de supraveghere, control şi impunere ale Agenţiei Europene pentru Paza de Frontieră şi de Coastă prin:

A. obligativitatea deciziei directorului executiv pentru statul membru;

B. posibilitatea adoptării de către Comisie a deciziei de punere în aplicare în vederea intervenţiei directe.

VI. Se manifestă reţinere faţă de următoarele aspecte:

1. Pentru respectarea suveranităţii, este necesar ca statul membru vizat să-şi dea acordul cu privire la persoana care este detaşată de Agenţie ca ofiţer de legătură.

2. Nicio circumstanţă nu poate fi atât de urgentă, încât statele membre să nu fie consultate cu ocazia adoptării de către Comisie a actelor de implementare vizând luarea uneia sau mai multor măsuri dintre cele prevăzute de art. 18 alin. 2 şi care ar produce consecinţe asupra statelor membre.

3. Impunerea condiţiei de participare la operaţiuni comune, fără a permite statului membru să invoce existenţa unei situaţii excepţionale, poate fi privită ca o afectare a suveranităţii în contextul limitării dreptului statului de a decide în mod liber în treburile sale interne şi externe (art. 18 alin. 7).

4. Impunerea obligativităţii statului membru de a contribui cu personal în cote prestabilite (dar incerte, prin introducerea termenului „cel puţin”, ceea ce ar putea fi interpretat şi ca o potenţială contribuţie de peste 2%, fără vreo limită superioară) poate conduce la blocaje instituţionale şi la limitarea puterii statului de a acţiona în apărarea propriilor cetăţeni şi a teritoriului naţional faţă de eventuale crize sau pericole.

5. Prevederile art. 22 cu privire la stabilirea punctului naţional de contact în relaţia cu Agenţia reprezintă, de asemenea, o ingerinţă în treburile interne ale statului membru, prerogativa de a organiza intern structurile naţionale revenind acestuia, nu Comisiei Europene.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14 martie 2016, în conformitate cu prevederile ari. 78 din Regulamentul Senatului şi ale ari. 5 fit. f) şi ari. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 14 martie 2016.

Nr. 35.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 13

din 19 ianuarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Darius Constantin Cristescu în Dosarul nr. 6.023/109/2013 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 498D/2015

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magi stratul-asistent referă că, la dosar, partea Agenţia Naţională de Integritate a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, în acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 91 din 3 martie 2015 şi nr. 167 din 17 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 26 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.023/109/2013, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Excepţia a fost ridicată de Darius Constantin Cristescu într-o cauză având ca obiect anularea raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate prin care s-a constatat că, în perioada 6 aprilie 2009-8 februarie 2013, autorul s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar, cât şi funcţia de administrator la o societate comercială.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât persoanelor care ocupă funcţia de viceprimar li se instituie un regim discriminatoriu, prin interdicţia de a ocupa funcţia de administrator în societăţi comerciale, faţă de alţi aleşi locali, cum ar fi consilierii locali sau consilierii judeţeni, cărora nu li se interzice ocuparea unei astfel defuncţii, potrivit art. 88 şi art. 90 din Legea nr. 161/2003. Astfel, în cadrul aceleiaşi categorii - aleşii locali, legiuitorul a creat o diferenţiere nejustificată din punct de vedere al regimului juridic, interdicţiile privind ocuparea funcţiei de administrator fiind mult extinse în ceea ce îi priveşte pe aleşii locali, menţionaţi la art. 87 din Legea nr. 161/2003. Se mai apreciază că diferenţa de regim juridic în cazul viceprimarilor şi al vicepreşedinţilor de consilii judeţene nu este justificată, cu atât mai mult cu cât aceştia provin tot din rândul consilierilor locali şi judeţeni, şi îşi păstrează apartenenţa la Consiliul local sau la cel judeţean, la ale căror şedinţe pot să participe, şi în cadrul cărora îşi păstrează dreptul de vot. Spre deosebire de primari sau de preşedinţii de consilii judeţene, viceprimarii şi vicepreşedinţii de consilii judeţene nu sunt aleşi în aceste funcţii prin votul cetăţenilor, ci prin votul celorlalţi consilieri locali şi judeţeni. Deşi între consilierii locali şi judeţeni, pe de-o parte, şi viceprimarii şi vicepreşedinţii de consilii judeţene, pe de altă parte, există o diferenţă de regim juridic pur formală, ei constituind o singură categorie de aleşi locali, ipotezele avute în vedere de Legea nr. 161/2003 li se aplică în mod diferit viceprimarilor şi vicepreşedinţilor de consilii judeţene, ceea ce duce la încălcarea egalităţii în faţa legii.

7. Autorul arată că este încălcat şi art. 45 din Constituţie, referitor la libertatea economică, deoarece textul de lege criticat interzice persoanelor pe care le vizează dreptul constituţional să exercite o activitate economică, sub sancţiunea pierderii calităţii de ales local ori sub sancţiunea interdicţiei de a mai avea această calitate pentru o anumită perioadă. Această interdicţie nu se justifică, în condiţiile în care art. 135 din Constituţie reglementează cu privire la economia României, ca fiind una de piaţă, precum şi cu privire la asigurarea libertăţii comerţului. Autorul arată că interdicţia instituită prin textul de lege criticat nu serveşte protejării valorilor reglementate de art. 53 din Constituţie, şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, de vreme ce, în cazul autorului, este sancţionată şi simpla deţinere a calităţii de administrator într-o societate comercială, care nu a avut niciodată niciun fel de raporturi juridice cu nicio autoritate sau instituţie publică.

8. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu este de natură a afecta principiul egalităţii, atâta vreme cât funcţiile respective se exercită în virtutea legii şi vizează toate persoanele aflate în aceeaşi categorie, fără deosebire. Nici invocarea art. 53 din Constituţie nu este justificată, deoarece, faţă de natura funcţiei publice exercitate, nu se poate susţine încălcarea vreunuia dintre principiile de care se prevalează autorul.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând că punctul său de vedere a fost reţinut în Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de Agenţia Naţională de Integritate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul conţinut: „Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice”.

14. Potrivit art. 77 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale ori la «societatea comercială/societăţile comerciale», după caz, trimiterea se consideră a fi făcută la Legea societăţilor nr. 31/1990 ori, după caz, la «societatea/societăţile reglementată/ reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare».”

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 alin. (1) privind economia.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că textul de lege criticat instituie o serie de incompatibilităţi, care reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsuri ce au ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice (a se vedea Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011).

17. Curtea observă că susţinerile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (3) din Constituţie se întemeiază pe compararea situaţiei viceprimarilor cu aceea a consilierilor locali din rândul cărora sunt aleşi viceprimarii, şi constatarea că prima categorie este discriminată prin comparaţie cu cea de-a doua, deoarece legea prevede doar incompatibilitatea funcţiei de viceprimar, iar nu şi aceea a funcţiei de consilier local cu funcţia de administrator într-o societate.

18. Analizând excepţia, Curtea reţine că, referitor la principiul egalităţii, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.

19. Curtea observă că funcţia de viceprimar se exercită de către o persoană aleasă din rândul consilierilor locali în funcţie, cu votul majorităţii acestora, iar viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia [art. 57 alin. (1)-(3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007], în urma delegării, viceprimarul poate reprezenta unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie, poate exercita atribuţii referitoare la bugetul local şi poate exercita funcţia de ordonator principal de credite [art. 57 alin. (2) coroborat cu art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001]. Din această perspectivă, pentru a garanta exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, legiuitorul a reglementat incompatibilitatea acesteia cu aceea de administrator într-o societate.

20. Referitor la consilierii locali, Curtea reţine că aceştia sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, şi alcătuiesc consiliul local în cadrul căruia votează, cu majoritatea reglementată potrivit art. 45 din Legea nr. 215/2001, hotărâri ce privesc problemele de interes local.

21. Curtea constată că legiuitorul a instituit incompatibilităţi specifice fiecărei funcţii. Astfel, pentru funcţia de viceprimar este reglementată incompatibilitatea prevăzută de textul de lege criticat, iar pentru funcţia de consilier local incompatibilitatea reglementată de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia: „Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de [...], administrator la [...] societăţile comerciale cu capital privat [...] nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.”

22. Aşadar, Curtea constată că legiuitorul, distinct de criteriul alegerii, inerent statutului aleşilor locali, în reglementarea regimului incompatibilităţilor acestora a avut în vedere atribuţiile şi sarcinile specifice fiecărei funcţii, particularizându-le în raport cu acest din urmă criteriu. În aceste condiţii, Curtea reţine că legiuitorul are competenţa constituţională de a stabili astfel de incompatibilităţi în funcţie de criteriul menţionat, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 16 din Legea fundamentală.

23. Curtea mai reţine că, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor, respectiv a viceprimarilor şi a consilierilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care, în aplicarea normelor constituţionale, legiuitorul le-a edictat, în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora. În acest sens, potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003, „Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile prezentului titlu” [a se vedea Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, paragraful 22].

24. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 45 privind libertatea economică, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (1) privind economia din Constituţie, Curtea observă că, prin textul de lege criticat, este limitat accesul liber al persoanei la o activitate economică. Această limitare respectă principiul proporţionalităţii, deoarece scopul urmărit de legiuitor este justificat de necesitatea exercitării funcţiei de viceprimar în condiţii de integritate şi transparenţă decizională; prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmărit, fiind apte să ducă la atingerea acestuia. Cu privire la caracterul necesar al măsurii, se observă că acesta este justificat, întrucât exclude exercitarea unei funcţii private, specifice mediului de afaceri, care ar putea aduce atingere interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice în condiţiile în care funcţia de viceprimar poate să presupună atribuţii referitoare la bugetul local. Se mai observă, de asemenea, că există un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a banilor publici şi protecţia dreptului fundamental la accesul liber la o activitate economică. De altfel, prin textul constituţional pretins încălcat se reglementează cu privire la garantarea acestuia în condiţiile legii.

25. În concluzie, având în vedere cele anterior reţinute, Curtea observă că textul de lege criticat nu aduce atingere, ci doar limitează acest drept de acces liber la o activitate economică, prin interzicerea exercitării anumitor funcţii private, pe o perioadă determinată, respectiv perioada cât autorul este viceprimar.

26 în final, Curtea reţine că prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt incidente în speţă de vreme ce, prin textul de lege criticat, nu este restrâns niciun drept fundamental.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Darius Constantin Cristescu în Dosarul nr. 6.023/109/2013 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 17

din 19 ianuarie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea data prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 din Codul penal „în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia, în cuprinsul acestei infracţiuni, se regăseşte incriminată infracţiunea încadrată în prevederile art. 323 din vechiul Cod penal”, excepţie ridicată de Mihail Boldea în Dosarul nr. 1.142/44/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 922D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 367 din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia, în cuprinsul acestei incriminări, se regăsesc dispoziţiile art. 323 din vechiul Cod penal, încalcă principiile constituţionale privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, neretroactivitatea legii, egalitatea în drepturi, legalitatea pedepsei şi rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, reiterând argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 393 din 28 mai 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.142/44/2013, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 din Codul penal „în Interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 Iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia, în cuprinsul acestei infracţiuni, se regăseşte incriminată infracţiunea încadrată în prevederile art. 323 din vechiul Cod penal”. Excepţia a fost ridicată de Mihail Boldea cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care şi aceea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 din Codul penal din 1969.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia, în cuprinsul acestei incriminări, se regăsesc dispoziţiile art. 323 din vechiul Cod penal, încalcă principiile constituţionale privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, neretroactivitatea legii, egalitatea în drepturi, legalitatea pedepsei şi rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Arată că, prin adoptarea noului Cod penal, legiuitorul a înţeles să dezincrimineze fapta prevăzută de art. 323 din vechiul Cod penal, fără să stabilească prin intermediul unei norme tranzitorii că faptele săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 sunt asimilate incriminării cuprinse în art. 367 din noul Cod penal. Prin interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se subrogă Parlamentului şi realizează, în baza procedeului lex tertia, o aplicare retroactivă a legii penale noi cu privire la fapte săvârşite anterior intrării în vigoare. De asemenea, interpretarea instanţei supreme creează inegalităţi între cetăţeni, întrucât, în perioada cuprinsă între 1 februarie 2014 şi 8 iulie 2014, data publicării deciziei mai sus menţionate în Monitorul Oficial al României, instanţele de judecată au stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive faptul că infracţiunea prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1969 este dezincriminată, ulterior aplicându-se acestor infracţiuni tratamentul sancţionator prevăzut de art. 367 din noul Cod penal,

7. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia în cuprinsul art. 367 din Codul penal se regăseşte incriminată şi infracţiunea prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1969, este neconstituţională şi încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, dacă, prin această interpretare, se apreciază că instanţele nu pot constata că faptei săvârşite de inculpat şi care întrunea elementele constitutive ale art. 323 din vechiul Cod penal îi lipsesc totuşi anumite elemente din latura obiectivă sau subiectivă pentru a putea fi încadrată în dispoziţiile art. 367 din noul Cod penal, în condiţiile în care noul Cod prevede elemente suplimentare pe care fapta concretă trebuie să le îndeplinească pentru a antrena răspunderea penală, elemente care erau cerute în vechea legislaţie numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, iar nu şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, respectiv de art. 167 şi art. 323 din vechiul Cod penal.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 367 din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie

2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii, şi anume Decizia nr. 393 din 28 mai 2015*.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 367 din Codul penal, „în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia, în cuprinsul acestei infracţiuni, se regăseşte incriminată infracţiunea încadrată în prevederile art. 323 din vechiul Cod penal”. Prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că „faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate”. Reiese, astfel, că autorul excepţiei critică doar norma de incriminare cuprinsă în art. 367 din Codul penal, cu denumirea marginală „Constituirea unui grup infracţional organizat”, şi anume dispoziţiile alin. (1) şi (6) ale acestui text de lege, în interpretarea dată prin decizia mai sus menţionată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

„(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat. aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

[...] (6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul Structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.”

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei şi ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4), ale art. 16 şi ale art. 61 alin. (1) din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 393 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a unui text de lege interpretat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Curtea Constituţională are competenţa de a se pronunţa pe fondul excepţiei asupra textului de lege în interpretarea dată de instanţa supremă (paragrafele 22-27).

15. Prin Decizia nr. 393 din 28 mai 2015, citată anterior, Curtea Constituţională a reţinut, cu privire la cele statuate prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi, pe de o parte, că toate cele trei infracţiuni prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 şi de art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 sancţionau pluralitatea constituită, fiind exclusă pluralitatea ocazională (o concluzie contrară însemnând ca simpla participaţie penală la săvârşirea unei infracţiuni să fie sancţionată de două ori, ca infracţiune distinctă, dar şi ca autorat, instigare sau complicitate la infracţiunea efectiv comisă, ceea ce este inadmisibil), iar, pe de altă parte, că În sfera de incidenţă a art. 8 din Legea nr. 39/2003 intra pluralitatea constituită în vederea săvârşirii altor infracţiuni decât cefe prevăzute în art. 2 lit. b) din aceeaşi lege (care definea noţiunea de „infracţiune gravă*) ori care nu urmarea un scop material, textul neincriminând o infracţiune distinctă de art. 323 sau art. 167 din Codul penal din 1969, ci suprapunându-se cu dispoziţiile celor două infracţiuni, la care făcea trimitere expresă. Totodată, legătura dintre dispoziţiile art. 323 din Codul penal din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost analizată şi de Curtea Constituţională, cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 1.132 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, în considerentele căreia s-a reţinut că „dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. [...] Or, aşa cum se poate observa, art. 8 din Legea nr. 39/2003, criticat în prezenta cauză, prevede expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor de lege în care sunt incriminate”. Diferenţa specifică între art. 323 din vechiul Cod penal şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, pe de o parte, şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, pe de altă parte, nu consta în modul de organizare a grupului, ci în existenţa a două cerinţe suplimentare pentru a fi întrunite elementele infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi anume ca grupul să fi urmărit obţinerea unui beneficiu financiar sau a altui beneficiu material şi ca infracţiunea scop să fi fost una „gravă”, astfel cum era definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, intrând în această categorie orice infracţiune pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii al cărei minim special era de cel puţin 5 ani (paragrafele 30-32).

16. Interpretând conţinutul noii incriminări din art. 367 din Codul penal a faptei de constituire a unui grup infracţional organizat, în condiţiile abrogării art. 323 din vechiul Cod penal şi a art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a constatat, prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, că acţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din Codul penal, care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 323 din Codul penal anterior. În schimb, alin. (6) al art. 367 din Codul penal defineşte „grupul infracţional organizat” ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”, extinzând sfera noţiunii de „grup infracţional organizat”, astfel cum era definit la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 (potrivit căruia, în înţelesul Legii nr. 39/2003, grupul infracţional organizat era „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului). Incriminarea instituită prin art. 367 din Codul penal a preluat, astfel, atât dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, aspect necontroversat în practică, cât şi pe cele ale art. 323 din Codul penal anterior şi ale art. 8 din Legea nr. 39/2003, faptele prevăzute de aceste texte de lege nefiind dezincriminate. Este incident, aşadar, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, conform căruia dispoziţiile art. 4 din Codul penal referitoare la legea de dezincriminare nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 fiind incriminate în art. 367 din Codul penal sub denumirea de „Constituirea unui grup infracţional organizat” (paragraful 33).

17. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 393 din 28 mai 2015, a reţinut că aceasta a fost, de altfel, voinţa legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului Cod penal, în care se arată că, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracţional organizat - cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, explicaţia abrogării vechilor dispoziţii ale art. 7-10 din Legea nr. 39/2003 constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal. Prin urmare, interpretarea dată art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nu modifică incriminarea instituită prin aceste dispoziţii de lege, ci doar reafirmă voinţa legiuitorului, fără a fi încălcate în vreun fel prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi nici cele ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării (paragrafele 34 şi 35).

18. De asemenea, prin decizia mai sus menţionată, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei de incriminare, fără privilegii şi fără discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie. Mai mult, interpretarea dată de instanţa supremă, potrivit competenţei sale, este de natură să elimine situaţiile de discriminare pozitivă a unor infractori (în acest sens sunt valabile mutatis mutandis considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, paragraful 48), având în vedere că în intervalul cuprins între intrarea în vigoare a noului Cod penai şi publicarea Deciziei nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi, unele instanţe au considerat dezincriminate infracţiunile prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 (paragraful 36).

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

20. Pentru motivele mai sus arătate, dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu aduc atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind ne retroactivitate a legii şi nici celor ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihail Boldea în Dosarul nr. 1.142/44/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru distribuirea sumei stabilite în anexa la Regulamentul delegat (UE) 2015/1.853 al Comisiei din 15 octombrie 2015 de acordare a unor ajutoare excepţionale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creşterii animalelor

 

Având în vedere prevederile Regulamentului delegat (UE) 2015/1.853 al Comisiei din 15 octombrie 2015 de acordare a unor ajutoare excepţionale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creşterii animalelor, precum şi ale Regulamentului (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se desemnează Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, denumită în continuare A.P.I.A., ca autoritate competentă pentru aplicarea prevederilor Regulamentului delegat (UE) 2015/1.853 al Comisiei din 15 octombrie 2015 de acordare a unor ajutoare excepţionale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creşterii animalelor, denumit în continuare Regulament.

Art. 2. - În înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) cantitate de lapte livrată - cantitatea de lapte livrată de producător către un cumpărător de lapte;

b) prim-cumpărător de lapte - potrivit prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 297/2013 privind stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate, precum şi recunoaşterea organizaţiilor de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate;

C) contract de livrare a laptelui crud - contract încheiat în formă scrisă, între prim-cumpărător şi producător şi având ca obiect furnizarea de lapte crud în condiţiile Legii nr. 297/2013;

d) scroafă - femelă din specia porcină după prima fătare, potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, cu modificările şi completările ulterioare;

e) scrofiţă - femelă puberă din specia porcină, care încă nu a fătat, potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

f) porc gras sau porc de producţie - porc de peste zece săptămâni până în momentul sacrificării sau ai montei, potrivit prevederilor Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

g) Registrul naţional al exploataţiilor, denumit în continuare RNE - conform definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 15 din Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - (1) Suma prevăzută pentru România în anexa la Regulament este echivalentul în lei a 11.145.958 euro, calculat la rata de schimb din data de 17 octombrie 2015.

(2) Sprijinul financiar prevăzut la alin. (1) este destinat fermierilor din sectorul laptelui şi produselor lactate şi cel al cărnii de porc şi se asigură din Fondul European de Garantare Agricolă - FEGA, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2016.

(3) Suma prevăzută la alin. (1) se distribuie după cum urmează:

a) echivalentul în lei a 8.773.154 euro pentru sectorul laptelui şi produselor lactate;

b) echivalentul în lei a 2.372.804 euro pentru sectorul de creştere a porcinelor.

Ârt. 4. - (1) în sectorul laptelui şi produselor lactate, echivalentul în lei a sumei prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. a) se acordă producătorilor de lapte care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt înscrişi în sistemul cotelor de lapte la A.P.I.A., prin Compartimentul de administrare a cotelor de lapte, ca producători cu cote de livrări pentru anul de cotă 2014-2015, şi deţin cotă de livrări la data de 31 martie 2015;

b) sunt în activitate, fapt dovedit prin existenţa unui contract încheiat pe o perioadă de minimum 6 luni, valabil la data depunerii solicitării, cu un prim-cumpărător, şi deţin cel puţin un document fiscal care să ateste livrarea laptelui, aferent contractului;

c) producţia de lapte livrată pe beneficiar este de minimum 5 tone de lapte în anul de cotă 2014-2015.

(2) Pentru a beneficia de ajutorul financiar prevăzut la art. 3 alin. (3) lit. a), producătorii care au intrat în posesia exploataţiilor începând din anul de cotă 2014-2015 şi până la data solicitării acestuia, prin transfer definitiv de la producători care îndeplineau condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c), trebuie să îndeplinească condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b).

Art. 5, - Suma cuvenită fiecărui producător, în cazul ajutorului financiar prevăzut la art. 3 alin. (3) lit. a), se calculează de către A.P.I.A. conform cantităţii de lapte livrate în anul de cotă 2014-2015, astfel:

a) 240 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte cuprinsă între 5 tone inclusiv şi 20 de tone inclusiv;

b) 12 euro/tonă pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 20 de tone şi până la 200 de tone inclusiv;

c) 2.900 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 200 de tone.

Art. 6. - În sectorul de creştere a porcinelor, suma prevăzută la art. 3 alin. (3) lit. b) se distribuie crescătorilor de porcine după cum urmează:

a) echivalentul în lei a 2.072.804 euro pentru activitatea de creştere şi îngrăşare din exploataţii;

b) echivalentul în lei a 300.000 euro pentru activitatea de reproducţie din exploataţii.

Art. 7. - Ajutorul financiar prevăzut la art. 6 lit. a) se acordă crescătorilor de porcine care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) deţin exploataţii autorizate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru creşterea şi îngrăşarea porcinelor, înregistrate în RNE;

b) au livrat direct sau prin terţi şi au clasificat porci în abatoare autorizate, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 267/2004 privind instituirea Sistemului de clasificare a carcaselor de porcine, bovine şi ovine, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 1 ianuarie-31 august 2015.

Art. 8. - Ajutorul financiar prevăzut la art. 6 lit. b) se acordă crescătorilor de porcine care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) deţin exploataţii autorizate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru reproducţie, înregistrate în RNE;

b) au livrat şi/sau au transferat scroafe şi/sau scrofiţe de reproducţie în perioada 1 ianuarie-31 august 2015.

Art. 9. - Suma cuvenită fiecărui producător agricol, în cazul ajutorului financiar prevăzut la art. 6, se calculează de către A.P.I.A. astfel:

a) se împarte suma prevăzută la art. 6 lit. a) la efectivul de porci livraţi şi clasificaţi în abatoare autorizate, în perioada 1 ianuarie-31 august 2015, dar nu la mai mult de 300 mii de capete pe beneficiar;

b) se împarte suma prevăzută la art. 6 lit. b) la efectivul mediu de scroafe şi/sau la efectivul de scrofiţe de reproducţie, livrate şi/sau transferate, în perioada 1 ianuarie-31 august 2015.

Art. 10. - (1) Pentru obţinerea ajutoarelor financiare prevăzute la art. 3 alin. (3), producătorii agricoli depun cererea la centrul judeţean al A.P.I.A., respectiv al municipiului Bucureşti, însoţită de documente specifice, până la data de 8 aprilie 2016.

(2) Documentele specifice care însoţesc cererea pentru acordarea ajutorului financiar prevăzut la art. 4 sunt următoarele:

a) copia contractului încheiat pe o perioadă de minimum 6 luni, valabil la data depunerii solicitării, cu un prim-cumpărător;

b) cel puţin un document fiscal care să ateste livrarea laptelui, aferent contractului;

c) documente care atestă transferurile prevăzute la art. 4, în cazul în care nu au fost depuse la A.P.I.A.

(3) Documentele specifice care însoţesc cererea pentru acordarea ajutorului financiar prevăzut la art. 6 sunt următoarele:

a) copii de pe avizele de însoţire şi rapoartele de clasificare care să ateste sacrificarea în abatoare autorizate proprii, copii de pe facturile şi rapoartele de clasificare, care să ateste livrarea directă sau prin terţi şi clasificarea porcilor în abatoare autorizate, în perioada 1 ianuarie-31 august 2015;

b) copii de pe facturile de livrare a scrofiţelor de reproducţie, de pe avizele de însoţire a scrofiţelor de reproducţie de la o fermă la alta a aceluiaşi crescător, de pe actul de mutaţie a scrofiţelor de reproducţie la categoria scroafe;

c) documentul de mişcare lunară şi cumulată a efectivelor de scroafe, în perioada 1 ianuarie-31 august 2015;

d) fişa urmăririi activităţii la porcine, în perioada 1 ianuarie-31 august 2015.

(4) Pentru livrările efectuate de beneficiarii care au accesat măsura 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) - Porcine din cadrul PNDR 2007-2013, rămân valabile copiile documentelor depuse odată cu deconturile justificative, aferente perioadei 1 ianuarie-31 august 2015, pentru această măsură.

(5) A.P.I.A. va prelua datele operate şi verificate din aplicaţia electronică gestionată pentru măsura 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor-pachetul a) - Porcine din cadrul PNDR 2007-2013, referitoare la documentele beneficiarilor pentru exploataţiile cu cod ANSVSA privind efectivele livrate/transferate/mutate, şi vor fi completate cu datele din rapoartele de clasificare depuse de solicitanţi.

(6) Calculul efectivului mediu de scroafe în perioada 1 ianuarie - 31 august 2015 se efectuează conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 11. - (1) Plăţile pentru ajutorul prevăzut la art. 3 alin. (1) se efectuează până la data de 30 iunie 2016, potrivit art. 2 din Regulament.

(2) Autoritatea competentă comunică Comisiei, până la data de 30 septembrie 2016, sumele plătite, numărul şi tipul beneficiarilor, potrivit art. 3 din Regulament

Art. 12. - În situaţia în care beneficiarii din unul dintre sectoarele prevăzute la art. 3 alin. (3) nu utilizează în totalitate plafonul alocat pentru care au depus cereri, diferenţa se redistribuie către celălalt sector şi se recalculează cuantumul unitar alocat pe cantitatea de producţie realizată în perioada de referinţă, după caz, cu 10 zile lucrătoare înainte de efectuarea plăţii.

Art. 13. - (1) A.P.I.A. elaborează modelul cererii de solicitare a ajutoarelor financiare prevăzute la art. 3 alin. (3), procedurile detaliate de verificare a cererilor şi a condiţiilor de eligibilitate, care se aprobă prin decizie a directorului general al A.P.I.A. Modelul cererii se elaborează în termen de maximum 3 zile de la publicarea prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi, împreună cu condiţiile de eligibilitate, este adus la cunoştinţa beneficiarilor prin afişare la sediile A.P.I.A. şi pe site-ul oficial al instituţiei.

(2) A.P.I.A. pune la dispoziţia solicitanţilor, prin centrele locale, formularele de cereri, care se completează, se depun, se înregistrează, se verifică şi se centralizează la centrele judeţene conform procedurilor interne.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucureşti, 16 martie 2016.

Nr. 160.

 

ANEXA

 

CALCULUL

efectivului mediu de scroafe perioada 1 ianuarie - 31 august 2015

 

Efectivul de scroafe la începutul perioadei

(cap.)

(a)

Total intrări

(cap.)

(b)

Efectiv iniţial plus intrări

(cap.)

Total ieşiri

(cap.)

(c)

Efectiv la sfârşitul perioadei

(cap.)

Zile animale furajate pe o perioadă de 8 luni

(zaf)

Efectivul mediu pe o perioadă de 8 luni

 

 

 

 

 

 

 

 

zaf pe o perioadă de 8 luni (240 de zile) = a + b – c

a = efectivul de scroafe de la începutul perioadei x 240 de zile

b = total intrări în perioada de 8 luni - capete x 1/2 din nr. zile din perioada de 8 luni (120 de zile)

c = total ieşiri în perioada de 8 luni - capete x 1/2 din nr. zile din perioada de 8 luni (120 de zile)

 

Efectivul mediu de scroafe pe o perioadă de 8 luni = zaf pe perioada de 8 luni/240 de zile

 

Calculul efectivului mediu de scroafe se realizează luând în calcul efectivul de scroafe de la începutul perioadei înmulţit cu 240 de zile (perioada de 8 luni luată în calcul), plus total intrări în perioada de 8 luni, înmulţit cu 1/2 din nr. de zile din perioada de 8 luni (120 de zile) minus totalul ieşirilor din perioada de 8 luni înmulţit cu 1/2 din nr. de zile din perioada de 8 luni (120 de zile), obţinându-se nr. de zile al animalelor furajate pe perioada de 8 luni. Prin împărţirea nr. de zile al animalelor furajate pe perioada de 8 luni la 240 de zile se va obţine efectivul mediu de scroafe pe o perioadă de 8 luni.

 

ACTE ALE CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI

 

CAMERA CONSULTANŢILOR FISCALI

 

HOTĂRÂRE

privind convocarea Conferinţei ordinare anuale a Camerei Consultanţilor Fiscali din România

 

Având în vedere prevederile art. 19 şi ale art. 21 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 6/2012, cu modificările ulterioare,

Consiliul superior al Camerei Consultanţilor Fiscali întrunit în şedinţa din 16 martie 2016, hotărăşte:

Art. 1. - Se convoacă Conferinţa ordinară anuală a Camerei Consultanţilor Fiscali din România în data de 21 aprilie 2016, denumită în continuare conferinţa,

Art. 2. - La lucrările conferinţei pot participa membrii Camerei Consultanţilor Fiscali care şi-au îndeplinit la termen toate obligaţiile faţă de aceasta, respectiv: depunerea declaraţiilor cu veniturile realizate din activitatea de consultanţă fiscală, achitarea cotizaţiilor fixe şi variabile, participarea la cursurile de pregătire profesională continuă.

Art. 3. - Pentru o bună organizare a lucrărilor conferinţei, membrii Camerei Consultanţilor Fiscali cu drept de vot sunt rugaţi să confirme participarea până la data de 18 aprilie 2016, pe site-ul Camerei Consultanţilor Fiscali sau prin e mail la adresa conf2016@ccfiscali.ro.

Art. 4. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Consultanţilor Fiscali,

Ion-Toni Teau

 

Bucureşti, 16 martie 2016.

Nr. 4.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii VERBITA- BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a exercitării activităţii

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 24 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA/804 din 26 ianuarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la societatea VERBITA- BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Arad, calea Aurel Vlaicu nr. 282/1, judeţul Arad, J02/2142/08.12.2005, CUI 18200699,

a constatat următoarele:

Societatea VERBITA- BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu a depus în termenul legal documentaţia completă pentru aprobarea unui nou conducător executiv. Astfel au fost încălcate prevederile art. 35 alin. (5) lit. h) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7 alin. (13) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare

Fapta constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, pentru fapta nelegală reţinută în sarcina Societăţii VERBITA - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) lit. a), precum şi ale art. 39 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000 cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează Societatea VERBITA - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Arad, calea Aurel Vlaicu nr. 282/1, judeţul Arad, J02/2142/08.12.2005, CU118200699, cu interzicerea temporară a exercitării activităţii până la aprobarea de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a conducătorului executiv care să îndeplinească condiţiile prevăzute în Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare.

Art. 2. - (1) Pe toată perioada de interzicere temporară a exercitării activităţii de intermediere, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Brokerul de asigurare are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi interzicerea temporară a exercitării activităţii de intermediere în asigurări, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

Art. 3. - Reluarea activităţii Societăţii VERBITA - BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. se dispune prin decizie motivată a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 4. - (1) împotriva prezentei decizii Societatea VERBITA- BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, executarea măsurii sancţionatoare, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 8 martie 2016.

Nr. 604.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii AMAP ASIGURĂRI ŞI PENSII - BROKER DE ASIGURARE- REASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau reasigurare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 24 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 1.156 din 9 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea AMAP ASIGURĂRI şi PENSII - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 39, bl. M12, sc. B, ap. 34, parter, sectorul 3, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/1779/25.02.2000, cod unic de înregistrare 12780015, RBK-100/10.04.2003, reprezentată legal de domnul Cornescu Sergiu în calitate de conducător executiv,

a constatat următoarele:

Societatea AMAP ASIGURĂRI şi PENSII - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea AMAP ASIGURĂRI SI PENSII - BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE - S.R.L, denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 39, bl. M12, sc. B, ap. 34, parter, sectorul 3, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/1779/25.02.2000, cod unic de înregistrare 12780015, RBK-100/10.04.2003, reprezentată legal de domnul Cornescu Sergiu în calitate de conducător executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau reasigurare.

Art. 2. - (1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare-reasigurare”.

Art. 3. - Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 9 martie 2016.

Nr. 619.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.