MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 880/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 880         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 3 noiembrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 516 din 5 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5, 9 şi 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Decizia nr. 562 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a două şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

802. - Hotărâre privind asistenţa acordată de către statul român cu titlu gratuit pentru Afganistan, în vederea formării de specialişti în domenii de interes pentru acest stat

 

804. - Hotărâre privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2016/426 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi de abrogare a Directivei 2009/142/CE

 

807. - Hotărâre pentru aprobarea plăţii contribuţiei financiare voluntare a României către fondul de finanţare extrabugetară al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică - AIEA, în sprijinul activităţilor de verificare desfăşurate de AIEA în Republica Islamică Iran

 

808. - Hotărâre privind înscrierea unor imobile în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, imobile aflate în administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice prin Universitatea Maritimă din Constanţa, instituţie care funcţionează în coordonarea ministerului

 

810. - Hotărâre privind aprobarea unor modificări şi completări în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, situate în judeţele Tulcea, Olt, Hunedoara, Ilfov, Bihor, Iaşi, Cluj, Constanţa, Neamţ, Bacău şi municipiul Bucureşti

 

812. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Giurgiu de către domnul Ţintea Laurenţiu

 

813. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Ialomiţa de către domnul Marin Constantin

 

814. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Ialomiţa de către doamna Manea Toniţa

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 516

din 5 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3,4,5,9 şi 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5, 9 şi 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Societatea Essimo Grup - S.R.L. din Timişoara, în Dosarul nr. 2.300/246/2014 al Judecătoriei Ineu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.475D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită,

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014, şi ca inadmisibilă cu privire la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 18 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.300/246/2014, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3,4, 5, 9 şi 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricoli şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Societatea Essimo Grup - S.R.L. din Timişoara într-o cauză având ca obiect succesiune, precum şi soluţionarea acţiunii privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 17/2014 antecontractelor încheiate înainte de intrarea acesteia în vigoare conduce ireversibil la extincţia dreptului de creanţă a promitentului cumpărător valabil dobândit în condiţiile legislaţiei anterioare, împrejurare care reprezintă o încălcare a prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

6. De asemenea, arată că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi susţine că prevederile criticate creează un regim profund discriminatoriu sub diverse forme şi modalităţi, sens în care prezintă posibile ipoteze care ar conduce la o diferenţă de tratament juridic între promitenţii-cumpărători. În acest context, menţionează că efectele aplicării retroactive a dispoziţiilor Legii nr. 17/2014 duc la încălcarea prevederilor art. 16 şi art. 18 din Constituţie, precum şi a celor ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, receptate prin art. 20 din Legea fundamentală. Astfel, dispoziţiile criticate înfrâng principiul egalităţii, deoarece sunt stabilite condiţii mai facile sau mai dificile de realizare a drepturilor promitenţilor-cumpărători în funcţie fie de momentul ales pentru executarea promisiunii, fie de cetăţenia promitentului-cumpărător; este o vădită diferenţă de tratament între promitenţii-cumpărători care au obţinut executarea antecontractului anterior intrării în vigoare a prevederilor criticate şi promitenţii-cumpărători care doresc obţinerea executării ulterior intrării în vigoare a prevederilor legale în discuţie; diferenţa de tratament vizează indubitabil situaţii similare, din moment ce, prin ipoteză, indiferent de momentul realizării drepturilor de creanţă, în ambele cazuri dreptul a fost dobândit în condiţii legislative comparabile, singurul aspect care le diferenţiază fiind momentul executării.

7. Menţionează că aplicarea retroactivă a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 obligă promitenţii cumpărători care doresc să recurgă la „concursul justiţiei”, pentru realizarea drepturilor lor de creanţă (imposibil de prevăzut la momentul încheierii convenţiei), să facă dovada efectuării formalităţilor de publicitate în scopul exercitării dreptului de preemţiune de către coproprietari, arendaşi, vecini sau stat, după caz, precum şi dovada faptului că acesta este înscris pe rolul fiscal şi în cartea funciară. Precizează că exercitarea de către beneficiarii dreptului legal de preemţiune a prerogativei conferite conduce inevitabil la desfiinţarea antecontractului şi lipsirea creditorului său de creanţă, deşi aceasta s-a născut în mod valabil prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul respectiv. Astfel, pe planul dreptului material, deşi formal este titularul unui drept de creanţă în temeiul căruia ar fi îndreptăţit să dobândească proprietatea terenului, după exercitarea dreptului de preemţiune de către unul dintre titularii acestui drept, promitentul-cumpărător nu mai are posibilitatea de a obţine întocmai prestaţia în virtutea căreia a procedat la încheierea actului; pe plan procesual, promitentului-cumpărător îi este împiedicată obţinerea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic din perspectiva faptului că dispoziţiile Legii nr. 17/2014 califică drept condiţie de admisibilitate a unei asemenea acţiuni obţinerea avizului de la structura competentă prin care se face dovada neexercitării dreptului de preemţiune. În acest context, autoarea prezintă diverse ipoteze cu privire la unele aspecte ce decurg din obligaţia respectării măsurilor instituite prin Legea nr. 17/2014, concluzionând că efectul aplicării acestor dispoziţii este lipsirea promitentului-cumpărător de dreptul de creanţă, prin golirea acestuia de conţinut.

8. În continuare, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014 şi menţionează că, prin aceasta, Curtea Constituţională a reţinut incidenţa art. 44 din Legea fundamentală, iar o ingerinţă în exercitarea dreptului de proprietate în forma sa specifică cauzei pendinte există, iar aceasta nu poate fi constituţională decât cu respectarea exigenţelor constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

9. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 24 mai 2006, pronunţată în Cauza Weissman şi alţii împotriva României), susţine că dreptul de creanţă al promitentului-cumpărător generează posibilitatea transformării acestuia în drept de proprietate tocmai prin actul executării în natură a obligaţiei, acesta fiind un act premergător transferului dreptului de proprietate, fără de care nici nu şi-ar găsi vreo raţiune, motiv pentru care promitentul-vânzător deţine o speranţă legitimă.

10. În aceste condiţii, întrucât dispoziţiile Legii nr. 17/2014 golesc de conţinut drepturile de creanţă ce constituie speranţa legitimă în dobândirea proprietăţii pentru promitenţii-cumpărători care au încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare anterior intrării în vigoare a acestei legi, adoptarea sa reprezintă indubitabil o ingerinţă în dreptul de proprietate al potenţialilor dobânditori, întrucât eventuala exercitare a dreptului de preempţiune de către unul dintre beneficiari sau refuzul executării benevole a obligaţiei de către promitenţii-vânzători conferă Caracter iluzoriu dreptului derivat din convenţie din perspectiva dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale,

11. În acest context menţionează că ingerinţa în dreptul de proprietate generată de dispoziţiile Legii nr. 17/2014 nu este prevăzută de lege, nu este accesibilă şi previzibilă, deoarece această lege nu a oferit posibilitatea promitentului-cumpărător să îşi ajusteze comportamentul şi nici să prevadă riscul la care se supune prin semnarea acordului prealabil prevăzut în antecontract. Nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la proporţionalitate, deoarece acelaşi deziderat putea fi atins prin metode care să nu reducă până la golire conţinutul dreptului de proprietate, precum şi acordarea de facilităţi fiscale la comasarea terenurilor sau acordarea de facilităţi fiscale ori de altă natură în ipoteza înstrăinării terenurilor agricole extravilane către anumite categorii de persoane. Apreciază că ingerinţa nu poate fi validă nici prin raportare la împrejurarea că nu sunt permise decât atingeri aduse dreptului de proprietate care nu afectează însăşi existenţa/substanţa acestuia. Menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014) prin care s-a statuat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus unor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu pot fi confundate cu însăşi suprimarea dreptului. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că, în cvasitotalitatea cazurilor, dispoziţiile criticate din Legea nr. 17/2014 duc la pierderea dreptului de creanţă şi a speranţei legitime de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului ce constituie obiect al antecontractului. De altfel, legea în discuţie nu prevede un sistem rezonabil de reparaţie, deoarece restituirea preţului nu poate fi privită drept un remediu viabil, cu atât mai mult cu cât promitentul-cumpărător nu poartă nicio culpă pentru imposibilitatea de executare în natură. În concluzie, se apreciază că prevederile criticate sunt contrare art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

12. Judecătoria Ineu opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele contestate nu contravin niciuneia dintre prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. De asemenea se arată că, aşa cum constant s-a statuat în practica judiciară, respectiv astfel cum legiuitorul a reglementat la art. 1669 din noul Cod civil, cu privire la natura juridică a promisiunii de vânzare-cumpărare privind imobilele - terenuri, aceasta nu este translativă de proprietate, ci dă naştere, în viitor, la un drept de creanţă, şi anume la încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz de refuz, prin pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.

Antecontractul încheiat cu respectarea normelor legale, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, rămâne valabil, dar pentru transferul dreptului de proprietate, care este operaţiune juridică distinctă şi subsecventă, trebuie să se respecte normele juridice în materie de la data validării antecontractului, respectiv trebuie să respecte normele legii noi. Transferul dreptului de proprietate se realizează în baza hotărârii judecătoreşti definitive care are un efect constitutiv, nu în baza antecontractului, în temeiul căruia s-a născut doar o obligaţie de a face, antecontractul dând naştere unui drept de creanţă, nu unui drept real. Hotărârea judecătorească de validare a antecontractului nu recunoaşte un drept de proprietate preexistent al reclamantului, ci transferă un drept de proprietate din patrimoniul pârâtului în patrimoniul reclamantului, ca urmare a admiterii acţiunii în realizare exercitate de către reclamant. Nici din perspectiva creării situaţiei discriminatorii între promitenţii-cumpărători care au obţinut executarea antecontractului anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014 şi promitenţii-cumpărători care doresc obţinerea executării ulterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat, criticile nu sunt fundamentate, aceste aspecte ţinând fie de diligenţa dobânditorului, fie de circumstanţele dobândirii dreptului de creanţă. Din aceleaşi considerente, nu se poate reţine nici diferenţa de tratament dintre promitenţii-vânzători care şi-au valorificat dreptul de creanţă astfel dobândit de bunăvoie şi cei care s-au văzut nevoiţi a apela la concursul justiţiei.

13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 este neîntemeiată, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 17/2014, aceasta este inadmisibilă.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 5, art. 9 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 3, 4, 5, 9 şi art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014, care au următorul cuprins:

- Art. 3: „(1) Terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior, precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la 2.400 m faţă de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, prin structurile interne specializate menţionate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică preemptorilor.

(3) Avizele prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Apărării Naţionale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de a emite avizul, se consideră ca fiind favorabil.

(4) Terenurile agricole situate în extravilan, în care se află situri arheologice, în care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător, pot fi înstrăinate prin vânzare doar cu avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, după caz, emis în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Culturii se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, avizul se consideră ca fiind favorabil.;

- Art. 4: (1) înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale.

(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate se face potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare.

(3) Solicitarea şi utilizarea certificatului de carte funciară în contractele translative de proprietate privind bunurile imobile şi alte drepturi reale lac pe deplin dovada bunei-credinţe atât a părţilor din contract, cât şi pentru profesionistul instrumentator, cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului supus vânzării conform descrierii din cartea funciară.”;

- Art. 5: (1) în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară.

(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.”;

- Art. 9: „Avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare se emite de către structurile teritoriale pentru terenurile cu suprafaţa de până la 30 de hectare inclusiv, iar pentru terenurile cu suprafaţa de peste 30 de hectare, de către structura centrală.”

- Art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014: „(1) Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor (...) şi pactelor de opţiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.”

18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 18 alin. (1) privind cetăţenii străini şi apatrizii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de proprietate privată. Totodată, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine ca temei constituţional şi prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie cu privire la ne retroactivitate a legii civile. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 24 martie 2015, Decizia nr. 276 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 9 iulie 2015, sau Decizia nr. 334 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015.

20. Astfel, în esenţă, Curtea a reţinut că aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014 în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile şi nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitate. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, Curtea a observat că, pe de o parte, potrivit prevederilor constituţionale, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, paragraful 24, şi Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012), ipoteză în care se află şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate. De altfel, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, Curtea a reţinut că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, transferul acestui drept urmând a se realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină locul acordului de voinţă nerealizat. Aşadar, îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunţarea hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.

22. Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (3), potrivit cărora, „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză.

23. Cu privire la susţinerile referitoare la pretinsele discriminări ce s-ar crea prin dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 17/2014, Curtea observă că acestea sunt neîntemeiate, deoarece prevederile legale în discuţie se aplică, deopotrivă şi în egală măsură, tuturor celor care se regăsesc în ipoteza normelor Legii nr. 17/2014, inclusiv cu respectarea prevederilor art. 18 din Constituţie, potrivit căruia „Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi”, neputându-se reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale, precum şi a celor convenţionale, prin prisma art. 20 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

24. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014, Curtea observă că prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, precitată, a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia, sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, şi reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, în prezenta cauză, a intervenit înainte de momentul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, constată că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Essimo Grup - S.R L din Timişoara, în Dosarul nr. 2.300/246/2014 al Judecătoriei Ineu şi constată că dispoziţiile art. 3, 4, 5, 9 şi din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de aceeaşi autoare, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Ineu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 562

din 12 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a două şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a două şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Săvel Viorel Botezatu în Dosarul nr. 777/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.804D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public şi în prezenţa avocatului Tudor Vasile, din cadrul Baroului Suceava, pentru autorul excepţiei, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3. Prin încheierea din 8 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 777/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a două şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Săvel Viorel Botezatu, cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei nr. 1.528 din 3 iulie 2015, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ (ordinul prefectului de constatare a încetării mandatului de primar, ca urmare a încălcării regimului conflictului de interese).

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că încetarea mandatului de primar se realizează în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi art. 15 din Legea nr. 393/2004. Astfel, dacă s-ar admite că art. 25 din Legea nr. 176/2010 ar reglementa un nou caz de încetare de drept a mandatului de primar, ar însemna ca prefectul să-şi însuşească atribuţii ce aparţin numai autorităţii legislative, ceea ce este contrar art. 1 alin. (4) şi art. 61 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 123 alin. (4) din Legea fundamentală. Între primari şi prefect nu există raporturi de subordonare. De asemenea, autorul excepţiei critică paralelismul reglementării în cazul conflictului de interese (conflict de interese administrativa conflict de interese, reglementat ca infracţiune, în Codul penal). Consideră că, având în vedere natura, importanţa, caracterul represiv, gradul de severitate şi gravitatea acestei măsuri, sancţiunea decăderii din drepturile electorale are valoarea unei pedepse penale şi este asemănătoare pedepsei accesorii prevăzute de art. 65 din Codul penal din 1969 şi pedepsei complementare prevăzute de art. 66 din acelaşi Cod penal. Aşadar, prin aplicarea măsurii restrictive şi represive a privării de eligibilitate, în cadrul unei proceduri administrative, se aduce atingere principiului legalităţii pedepselor.

5. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 25 alin. (2) teza a două şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale prin raportare la dispoziţiile din Legea fundamentală invocate. Astfel, art. 25 alin. (2) şi (3) şi art. 26 alin. (I) lit. i) din Legea nr. 176/2010 sunt în acord cu principiul separaţiei puterilor în stat şi cu principiul legalităţii, deoarece aceste texte de lege nu acordă altor autorităţi publice (administrative sau judecătoreşti) atribuţii ce aparţin doar autorităţii legislative, respectiv de a reglementa noi cazuri de încetare de drept a mandatului de primar. Prevederile legale criticate sunt în acord şi cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Constituţie, deoarece interdicţia de a mai exercita, timp de 3 ani, o funcţie sau o demnitate publică, cu excepţia celor electorale, prevăzută de art. 25 alin. (2), este o sancţiune cu natură juridică distinctă, cuprinsă în Legea nr. 176/2010, care vizează asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, iar limitele prevăzute de art. 37 din Constituţie cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-şi exercita dreptul de vot, în condiţiile art. 36 din Constituţie, la exigenţele prevăzute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de către persoane care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, precum şi la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici, stabilite prin lege organică). Astfel, instanţa judecătorească apreciază că reglementările supuse controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii şi nu contravin normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi nici celor privind inexistenţa unor raporturi de subordonare între prefecţi şi primari şi independenţa justiţiei, consacrate de art. 123 alin.(4), respectiv art. 124 alin. (3) din Constituţie.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 207 din 29 aprilie 2013, nr. 204 din 29 aprilie 2013, nr. 203 din 29 aprilie 2013, nr. 205 din 29 aprilie 2013, nr. 208 din 29 aprilie 2013, nr. 210 din 29 aprilie 2013, nr. 460 din 13 noiembrie 2013 şi nr. 418 din 3 iulie 2014. Referitor la critica vizând posibilitatea instituirii, prin lege, a unei sancţiuni de natura celei reglementate de art. 25 alin. (2) teza a două din Legea nr. 176/2010, precizează că, potrivit art. 16 alin (3) din Constituţie; „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară [ Astfel, limitele prevăzute de art. 37 din Constituţie cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-şi exercita dreptul de vot, potrivit art. 36 din Constituţie, la condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, precum şi la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice. Pe cale de consecinţă, reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales. Mai mult, potrivit art. 121 alin. (2) din Constituţie „primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe”. În concluzie, prevederile art. 25 alin. (2) şi (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 sunt în concordanţă atât cu principiul separaţiei puterilor îh stat, cât şi cu principiul legalităţii, consacrate de art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, aceste texte de lege nefiind de natură a reglementa atribuţii specifice autorităţii legislative în responsabilitatea altor autorităţi. Prevederile de lege criticate sunt în acord şi cu prevederile art. 61 alin, (1) din Constituţie, întrucât sancţiunea prevăzută de art. 25 alin. (2) este o sancţiune cu natură juridică distinctă, cuprinsă în Legea nr. 176/2010, care vizează asigurarea exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice în condiţii de imparţialitate, integritate şi transparenţă.

8. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 25 alin. (2) teza a două şi alin. (3), precum şi ale art. 26 alin. (2) lit. i) sunt constituţionale. Menţionează că încetarea mandatului de primar are loc prin efectul legii, de drept, nicidecum la iniţiativa prefectului. Cât priveşte interdicţia de a mai ocupa o funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, aceasta reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă. Precizează că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora demnităţile şi funcţiile publice se ocupă în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, a consilierilor locali şi a consilierilor judeţeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora, inclusiv a celor cuprinse în actul normativ criticat referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. În ceea ce priveşte susţinerea privind încălcarea dreptului de a fi ales, reţine că art. 37 din Constituţie consfinţeşte dreptul de a fi ales al cetăţenilor cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 16 alin. (3), instituind vârsta minimă a prezumtivului candidat şi excluzând categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice. Interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa complementară constând în interdicţia temporară a exercitării unor drepturi, în speţă drepturi electorale. Or, Legea nr. 176/2010 este o lege organică, adoptată cu majoritatea cerută de art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală, care vizează în mod direct asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, iar în acest scop, stabileşte obligaţii şi proceduri de integritate şi transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, precum şi sancţiuni în cazul nerespectării acestora.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (2) teza a două şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, prevederi având următorul cuprins;

- Art. 25 alin. (2) teza a doua: „Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe O perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

- Art. 25 alin. (3): „Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.”;

- Art. 26 alin. (1) lit. i): „Agenţia va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: [...]

i) pentru primari şi preşedinţii consiliilor judeţene - instituţiei prefectului;”.

12. În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 25 alin. (2) teza a două şi alin. (3), precum şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 123 alin. (4) potrivit căruia „între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.” şi art. 124 alin. (3) potrivit căruia „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii” Totodată, sunt invocate dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: „Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional şi internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii”.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. *25 alin. (2) teza a două şi art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 856 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2016, Decizia nr. 550 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din data de 17 august 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din data de 13 mai 2016, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sancţiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcţie ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicţie de 3 ani priveşte funcţiile sau demnităţile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepţia celor electorale. Curtea a reţinut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicţii în ceea ce priveşte funcţiile şi demnităţile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a două din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. Astfel, interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, fără a încălca normele constituţionale privind dreptul de a fi ales

14. Curtea a reţinut, de asemenea, că prevederile de lege criticate dau expresie art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit Căruia „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii [...].“

15. Distinct de acestea, Curtea reaminteşte că, prin Decizia sa nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a clarificat înţelesul sintagmei „aceeaşi funcţie”din cuprinsul art. 25 alin. (2) teza a două din Legea nr. 176/2010 şi a constatat că aceste prevederi de lege sunt constituţionale în măsura în care sintagma menţionată se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege.

16. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea a reţinut că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc sancţiunile aplicabile în cazul constatării stării de incompatibilitate sau de conflict de interese. Astfel, fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective. Norma legală criticată reprezintă, aşadar, o normă de trimitere, stabilind că sancţionarea incompatibilităţii ori conflictului de interese intervine potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, Curtea constatând că prevederile de lege criticate nu prezintă deficienţe de precizie sau claritate de natură a vicia constituţionalitatea acestora.

17. Referitor la prevederile art. 26 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că aceste norme de lege instituie reguli în materia asigurării integrităţii în exercitarea funcţiilor publice de primar şi preşedinte al consiliului judeţean, stabilind că, în cazul acestora, raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, privind starea de incompatibilitate sau conflict de interese, se comunică prefectului. Curtea reţine că o asemenea reglementare nu are semnificaţia stabilirii unui raport de subordonare între primar/preşedintele consiliului judeţean, pe de o parte, şi prefect, pe de altă parte. Prevederile art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 au fost redactate în corelare cu normele cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, legiuitorul stabilind obligaţia Agenţiei Naţionale de Integritate de a comunica prefectului raportul de evaluare, deoarece prefectul are, potrivit legii, atribuţii în constatarea încetării mandatului de primar/preşedinte al consiliului judeţean, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 69 şi art. 108 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

18. Astfel, Curtea constată că prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate, fără a fi pusă în discuţie crearea unui raport de subordonare între primar/preşedinte al consiliului judeţean şi prefect. Curtea subliniază astfel, că, departe de a constitui o încălcare a art. 123 alin. (4) din Constituţie, prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice, astfel cum stabileşte art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008.

19. De asemenea, Curtea reţine că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuţii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că, prin intermediul său, se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Ca atare, prin crearea acestei atribuţii, raţiunea legiuitorului nu contravine prevederilor constituţionale, întrucât, conform art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, iar prefectul este, potrivit art. 123 alin. (2), reprezentantul său pe plan local.

20. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 123 alin. (4) din Constituţie nu sunt încălcate de vreme ce atribuţia legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ, nu este de natură să creeze raporturi de subordonare între funcţia de prefect şi cele de primar sau preşedinte al consiliului judeţean, şi nu este de natură a modifica situaţii juridice preexistente, stabilite prin alte acte juridice. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 435 din data de 10 iunie 2016.

21. Distinct de acesta, Curtea reţine că reglementarea conflictului de interese ca abatere disciplinară are un conţinut juridic clar şi univoc. Astfel, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, „Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni”, în timp ce, potrivit art. 301 din Codul penal, conflictul de interese, reglementat ca infracţiune, reprezintă „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un arin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură”, şi care se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei, în sensul existenţei unui paralelism legislativ în cazul conflictului de interese, nu subzistă.

22. În final, Curtea constată că prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie privind legalitatea pedepsei nu au incidenţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Săvel Viorel Botezatu în Dosarul nr. 777/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 25 alin. (2) teza a două şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind asistenţa acordată de către statul român cu titlu gratuit pentru Afganistan, în vederea formării de specialişti în domenii de interes pentru acest stat

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 206 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă acordarea a 10 burse complete pentru studii universitare de licenţă, maşter şi doctorat, precum şi pentru învăţământul postuniversitar din domeniul sănătate, în România, tinerilor din Afganistan, în domenii de interes pentru partea afgană.

Art. 2. - Cele 10 burse vor fi acordate anual pe durata a 5 ani universitari, începând cu anul universitar 2016/2017.

Art. 3. - Bursele acordate de statul român constau în:

a) proces de învăţământ gratuit;

b) bursă lunară, în cuantumul stabilit pentru toţi cetăţenii străini, bursieri ai statului român; bursa va fi acordată pe toată perioada anului calendaristic, inclusiv pe perioadele vacanţelor aferente, precum şi pentru perioada de până la susţinerea examenului terminal din sesiunea imediat următoare finalizării studiilor şi 30 de zile după, pentru obţinerea diplomei aferente;

c) asistenţă medicală gratuită, pe perioada şederii, în caz de urgenţe medico-chirurgicale şi boli cu potenţial endemoepidemic, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare;

d) cazare gratuită în căminele studenţeşti, pe perioada şederii;

e) transport intern în regimul studenţilor români, pe perioada şederii;

f) transport internaţional gratuit la începerea şi finalizarea studiilor.

Art. 4. - Finanţarea cheltuielilor determinate de aplicarea prezentei hotărâri se asigură anual, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Mircea Dumitru

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Ministrul sănătăţii,

Vlad Vasile Voiculescu

 

Bucureşti, 26 octombrie 2016.

Nr. 802.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2016/426 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi de abrogare a Directivei 2009/142/CE

 

Având În vedere prevederile Regulamentului (UE) 2016/426 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi de abrogare a Directivei 2009/142/CE, precum şi ale Deciziei nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cadrul legal şi instituţional necesar aplicării directe a Regulamentului (UE) 2016/426 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi de abrogare a Directivei 2009/142/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 81 din 31 martie 2016, denumit în continuare Regulament.

Art. 2. - Se desemnează Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri ca autoritate naţională competentă pentru coordonarea aplicării dispoziţiilor Regulamentului.

Art. 3.- Autoritatea responsabilă pentru aplicarea art. 4 alin. (1) din Regulament este Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Art. 4. - Autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei, potrivit capitolului V din Regulament, este Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR),

Art. 5. - (1) Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri este autoritatea de notificare responsabilă de instituirea şi îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea şi notificarea organismelor de evaluare a conformităţii şi de monitorizare a organismelor notificate, incluzând conformitatea cu dispoziţiile art. 25 din Regulament.

(2) Evaluarea şi monitorizarea prevăzute la alin. (1) sunt efectuate de către un organism naţional de acreditare în sensul şi potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93.

Art. 6. -(1) Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri notifică Comisiei Europene şi celorlalte state membre organismele desemnate să îndeplinească sarcini de evaluare a conformităţii ca părţi terţe în temeiul Regulamentului în termen de 10 zile lucrătoare de la data desemnării.

(2) Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri informează Comisia Europeană cu privire la procedurile de evaluare, notificare şi monitorizare a organismelor notificate, precum şi cu privire la orice modificări aduse acestora.

Art. 7. - În aplicarea art. 23 alin. (9) din Regulament, organismele de evaluare a conformităţii trebuie să îndeplinească obligaţia prevăzută la art. R17 alin, (9) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului.

Art. 8. - (1) Pentru a fi notificat, organismul de evaluare a conformităţii trebuie să depună o cerere de desemnare în vederea notificării la Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, în calitate de autoritate competentă.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoţită de documentele prevăzute în ordinul ministrului autorităţii competente pentru aprobarea Procedurii privind desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii ce se notifică şi notificarea la Comisia Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene a organismelor desemnate.

(3) Certificatul de acreditare prevăzut în ordinul ministrului autorităţii competente prevăzut la alin. (2) atestă că organismul de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 23 din Regulament.

Art. 9. - Lista standardelor române care adoptă standardele armonizate prevăzute la art. 13 din Regulament se elaborează şi se aprobă prin ordin al viceprim-ministrului, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, se actualizează periodic şi se publică în Monitorul Oficial al României.

Art. 10. - (1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni şi se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 5 din Regulament, precum şi una dintre următoarele măsuri administrative: interzicerea utilizării, retragerea de pe piaţă, interzicerea introducerii pe piaţă a aparatelor şi accesoriilor nemarcate neconforme;

b) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 14 şi 15 din Regulament, precum şi una dintre următoarele măsuri administrative: interzicerea utilizării, retragerea de pe piaţă, interzicerea introducerii pe piaţă şi interzicerea comercializării aparatelor şi accesoriilor neconforme, până la o dată stabilită de organismul de supraveghere a pieţei de comun acord cu producătorul sau cu reprezentantul autorizat al acestuia, după caz, pentru eliminarea neconformităţilor;

c) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 iei pentru nerespectarea prevederilor art. 7-10 şi 12 din Regulament, precum şi una dintre următoarele măsuri administrative: interzicerea utilizării, retragerea de pe piaţă şi interzicerea introducerii pe piaţă a aparatelor şi accesoriilor nemarcate neconforme;

d) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 16, art. 17 alin. (1)-(4) şi 18 din Regulament, precum şi una dintre următoarele măsuri administrative: retragerea de pe piaţă şi interzicerea introducerii pe piaţă a aparatelor şi accesoriilor nemarcate sau marcate incorect, până la eliminarea neconformităţilor.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către personalul împuternicit din cadrul ISCIR.

(3) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

(4) Orice decizie luată pe baza prezentei hotărâri de către ISCIR, din care rezultă sancţiuni şi una dintre următoarele măsuri administrative, respectiv: restricţii de introducere pe piaţă sau punere în funcţiune a aparatelor şi accesoriilor, va menţiona:

a) temeiul legal al deciziei, în condiţiile prezentei hotărâri;

b) căile de atac împotriva deciziei ISCIR;

c) termenele pentru exercitarea căilor de atac; în cazul plângerii la organul de control care a aplicat sancţiunea, se va indica şi termenul în care acesta trebuie să se pronunţe.

(5) Decizia prevăzută la alin. (4) este adusă imediat la cunoştinţă persoanelor interesate, Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, Comisiei Europene şi celorlalte state membre.

(6) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 11. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică de la data de 21 aprilie 2018, cu excepţia art. 3 şi art. 5-8 care se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum şi a art. 10 care se aplică de la data de 21 martie 2018.

Art. 12. - (1) Hotărârea Guvernului nr. 775/2011 privind stabilirea măsurilor pentru supravegherea pieţei aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi şi stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 23 august 2011, se abrogă la data de 21 aprilie 2018, cu excepţia art. 3 care se abrogă la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Ori de câte ori în alt act normativ anterior se face trimitere la actul normativ abrogat la alin. (1), trimiterea se va considera a fi făcută la dispoziţiile corespunzătoare din Regulament şi ale prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

 

Bucureşti, 26 octombrie 2016.

Nr. 804.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea plăţii contribuţiei financiare voluntare a României către fondul de finanţare extrabugetară al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică - AIEA, în sprijinul activităţilor de verificare desfăşurate de AIEA în Republica Islamică Iran

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 3 lit. I) şi m) şi al art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2003 privind promovarea, dezvoltarea şi monitorizarea activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă plata echivalentului în lei al sumei de 15.000 euro, reprezentând contribuţia financiară voluntară a României către fondul de finanţare extrabugetară al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică - AIEA, în sprijinul activităţilor de verificare desfăşurate de AIEA în Republica Islamică Iran, în conformitate cu prevederile Rezoluţiei nr. 2.231 din 20 iulie 2015 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Art. 2. - Plata sumei prevăzute la art. 1 se suportă din sumele aprobate cu această destinaţie, prevăzute în bugetul Agenţiei Nucleare şi pentru Deşeuri Radioactive aprobat pe anul 2016 la capitolul 80.10 „Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă”, titlul 55 „Alte transferuri”, alineatul 55.02.01 „Contribuţii şi cotizaţii la organisme internaţionale”.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

Preşedintele Agenţiei Nucleare şi pentru Deşeuri Radioactive,

Ionuţ Purica

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 26 octombrie 2016.

Nr. 807.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind înscrierea unor imobile în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, imobile aflate în administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice prin Universitatea Maritimă din Constanţa, instituţie care funcţionează în coordonarea ministerului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 867 alin. (1) şi 868 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. .- Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului a bunurilor imobile aflate în administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice prin Universitatea Maritimă din Constanţa, instituţie aflată în coordonarea ministerului, ale căror date de identificare sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificările şi completările corespunzătoare în anexa nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice,

Mircea Dumitru

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 26 octombrie 2016.

Nr. 808.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale Imobilelor care se înscriu în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice prin Universitatea Maritimă din Constanţa, instituţie care funcţionează în coordonarea ministerului

 

Ordonator principal de credite

13729380

Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice

Grupa 8 (bunuri aflate în patrimoniul public)

Elemente de identificare

Nr. MF

Cod de clasificaţie

Persoana juridică ce administrează bunul

Denumirea

bunului

Adresa

Caracteristici tehnice

Baza legală

Valoarea de inventar

- lei -

Se atribuie de MFP.

8.26.10

Universitatea Maritimă din Constanta

CUI 2747321

Spaţii învăţământ şi cazare - Cămin studenţesc A2

Judeţul Constanţa,

Municipiul Constanţa,

str. Mircea cel Bătrân nr. 104

clădire C1 - spaţii învăţământ şi cazare

S + P +7E,

S = 2.419 mp,

Steren = 2.500 mp,

CF 220835

O.M.E.C.T. nr. 4.675/3.07,2008,

O.M.Î.S. nr. 6.607/19.11.1990

17.139.661

Se atribuie de MFP.

8.26.10

Universitatea Maritimă din Constanta CUI 2747321

Cămin studenţesc Far 3

Judeţul Constanţa, municipiul Constanţa, Str. Timonei nr. 6

clădire C1 - cămin P + 3E,

CF 209079-C1

O.M.E.C.T. nr. 1.564/23.07.2007

5.284.905

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea unor modificări şi completări în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, situate în judeţele Tulcea, Olt, Hunedoara, Ilfov, Bihor, Iaşi, Cluj, Constanţa, Neamţ, Bacău şi municipiul Bucureşti

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a constatării unor suprafeţe de teren în minus după finalizarea lucrărilor tehnice de cadastru şi intabularea în cartea funciară.

Art. 2. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi

completările ulterioare, şi a constatării unor suprafeţe de teren în plus după finalizarea lucrărilor tehnice de cadastru şi intabularea în cartea funciară.

Art. 3. - Se aprobă actualizarea adreselor unde sunt plasate bunurile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 3, ca urmare a adăugării cărţilor funciare aferente după intabulare.

Art. 4. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 4, la care se modifică valorile de inventar ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Ministerul Apărării Naţionale îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6. - Anexele nr. 1-4*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

p. Ministrul apărării naţionale,

Ştefan-Alexandru Ţinea,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 26 octombrie 2016.

Nr. 810.


*) Anexele nr. 1-4 nu se publică, fiind clasificate potrivit legii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Giurgiu de către domnul Ţintea Laurenţiu

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Giurgiu de către domnul Ţintea Laurenţiu.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Ioan-Dragoş Tudorache

 

Bucureşti, 2 noiembrie 2016.

Nr. 812.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Ialomiţa de către domnul Marin Constantin

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Ialomiţa de către domnul Marin Constantin.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Ioan-Dragoş Tudorache

 

Bucureşti, 2 noiembrie 2016.

Nr. 813.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Ialomiţa de către doamna Manea Toniţa

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Doamna Manea Toniţa exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de subprefect al judeţului Ialomiţa.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Ioan-Dragoş Tudorache

 

Bucureşti, 2 noiembrie 2016.

Nr. 814.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.