MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 963/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 963         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 28 noiembrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 596 din 20 septembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10, art. 101-104, art. 15-18 şi art. 20 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi control şi a funcţionarilor publici, precum şi ale art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Opinie separată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

877. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor şi pentru aplicarea unitară a unor dispoziţii legale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

189. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri

 

190. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor maiştri militari, subofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri

 

1.354. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 477/2009 privind înfiinţarea Registrului Naţional de Transplant, desemnarea persoanelor responsabile cu gestionarea datelor din Registrul Naţional de Transplant din cadrul unităţilor sanitare acreditate pentru efectuarea de transplant de organe şi stabilirea datelor necesare înregistrării unei persoane pentru atribuirea codului unic de înregistrare la Agenţia Naţională de Transplant

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 596

din 20 septembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10, art. 101-104, art. 15-18 şi art. 20 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi control şi a funcţionarilor publici, precum şi ale art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10, art. 101-104, art. 15-18 şi art. 20 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi control şi a funcţionarilor publici, precum şi ale art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Petru Ioan Lupşac în Dosarul nr. 393/59/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.399D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, Dragoş Vaida, şef serviciu în cadrul Direcţiei generale juridice. Lipsesc celelalte părţi faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi a reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, Dragoş Vaida, şef serviciu în cadrul Direcţiei generale juridice, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării la 12 iulie 2016. La acea dată, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul prevederilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor la data de 20 septembrie 2016.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că, prin activitatea desfăşurată, comisia de cercetare a averilor nu poate fi caracterizată drept un organ de jurisdicţie.

Rolul său este acela ca, în cazul în care identifică o diferenţă semnificativă între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, să sesizeze instanţa judecătorească.

5. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 17 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 393/59/2015, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10, art. 101-104, art. 15-18 şi art. 20 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi control şi a funcţionarilor publici, precum şi ale art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicata de Petru Ioan Lupşac într-o cauză având ca obiect cercetarea dobândirii averii.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, prin componenţa comisiei de cercetare a averilor, formată din doi judecători de la curtea de apel, desemnaţi de preşedintele acesteia, dintre care unul în calitate de preşedinte, şi un procuror de la parchetul care funcţionează pe lângă curtea de apel, desemnat de prim-procurorul acestui parchet, se încalcă principiul imparţialităţii justiţiei. Astfel, sesizarea instanţei de contencios administrativ, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat este realizată de comisia de cercetare compusă din doi judecători de la aceeaşi curte de apel, cu alte cuvinte de colegii judecătorului care se va pronunţa asupra sesizării. În consecinţă, atât judecătorii din cadrul comisiei de cercetare a averilor, cât şi judecătorul fondului sunt chemaţi să se pronunţe asupra aceluiaşi aspect. De asemenea, pentru a nu fi încălcat principiul unicităţii justiţiei, este necesar ca judecătorii să nu se afle şi în afara şi înăuntrul sistemului judiciar, influenţând într-o dublă ipostază desfăşurarea unei cauze: prin sesizare şi prin soluţionare. Totodată, ordonanţa motivată a comisiei de cercetare a averilor nu este un simplu act de sesizare, ci produce o serie de efecte negative pentru persoana cercetată: aceasta este supusă unei proceduri judiciare îndelungate, îi pot fi indisponibilizate bunurile, expunându-se, în final, unor sancţiuni grave. Din acest punct de vedere, procedura controlului averilor este o procedură penală, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, un judecător este chemat să se pronunţe asupra unei ordonanţe pronunţate de doi judecători. Mai mult, legea foloseşte aceeaşi terminologie pentru a desemna operaţiunea prin care se pronunţă atât comisia de cercetare a averilor, cât şi instanţa de judecată: constatarea că dobândirea averii este nejustificată. În aceste condiţii nu există deosebiri între comisie, ca organ cu activitate jurisdicţională şi instanţa de judecată.

8. Referitor la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 115/1996, autorul excepţiei susţine că acestea sunt în contradicţie cu art. 125 alin. (3) din Constituţie, deoarece funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, deci şi cu cea de membru în comisia de cercetare a averilor.

9. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 176/2010, care definesc noţiunea de „diferenţă semnificativă”, consideră că aceste norme sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Astfel, „diferenţa semnificativă” este diferenţa mai mare de 10000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă. Termenul „modificări este imprecis şi impropriu pentru scopul reglementării, reprezentând o noţiune care diferă la diverse momente în timp. De asemenea, folosirea în finalul definiţiei „diferenţei semnificative” a pluralului - „durata demnităţilor şi funcţiilor publice” este de natură să introducă o nouă sursă de incertitudine cu privire la modul de calcul Or, evaluarea averii de către Agenţia Naţională de Integritate trebuie să respecte principiul „o funcţie publică, o evaluare, un raport de evaluare”, deoarece legea determină diferenţa semnificativă de avere de cel mult 10.000 euro raportată la fiecare funcţie deţinută, şi nu la toate funcţiile deţinute cumulat.

10. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, comisia de cercetare este un organ intermediar între Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească, efectuând o activitate de cercetare prealabilă cu rol de filtrare din totalitatea sesizărilor primite prin rapoartele de evaluare ale Agenţiei Naţionale de Integritate, doar a acelor cauze care, prin intermediul unei „ordonanţe motivate”, vor fi trimise fie instanţei judecătoreşti, fie parchetului competent, spre soluţionare definitivă. Referitor la prevederile art. 18 din Legea nr. 176/2010, instanţa judecătorească reţine că înţelesul noţiunii de „diferenţe semnificative” este deosebit de clar, astfel încât sunt respectate dispoziţiile constituţionale privind supremaţia legii şi dreptul la un proces echitabil. Susţinerile privind neclaritatea termenului „modificări” nu sunt întemeiate, acestea referindu-se la orice schimbări intervenite în averea persoanei cercetate în perioada supusă controlului.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (spre exemplu, deciziile Curţii Constituţionale nr. 204 din 29 aprilie 2013, nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 şi nr. 321 din 29 martie 2007), comisia de cercetare a averilor nu îndeplineşte o activitate de înfăptuire a justiţiei, prin acte proprii, cu efecte jurisdicţionale specifice. Cu privire la susţinerile privind neconstituţionalitatea art. 18 din Legea nr. 176/2010 precizează că norma juridică este clară şi precisă, în sensul că acea diferenţă de minimum 10.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume între averea dobândită pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă reprezintă diferenţa semnificativă.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 10, art. 101-104, art. 15-18 şi art. 20 din Legea nr. 115/1996 şi ale art. 18 din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 604 din 4 noiembrie 2014, nr. 307 din 5 iunie 2014 şi nr. 321 din 29 martie 2007. De asemenea precizează că prevederile art. 10 din Legea nr. 115/1996 nu contravin art. 125 alin. (3) din Constituţie, deoarece calitatea unui judecător de membru în comisia de cercetare a averilor nu constituie o funcţie în sensul dispoziţiilor constituţionale referitoare la incompatibilitate. În ceea ce priveşte noţiunea de „diferenţe semnificative” cuprinsă în art. 18 din Legea nr. 176/2010 precizează că aceasta este redactată cu suficientă precizie şi claritate pentru a face efectivă protecţia instituită de art. 1 alin (5) din Constituţie şi pentru a permite reglarea conduitei celor interesaţi, fără a afecta garanţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10, art. 101-104, art. 15-18 şi art. 20 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.

Prevederile criticate din Legea nr. 115/1996 au următorul cuprins:

- Art. 10: „ (1) Pe lângă fiecare curte de apel va funcţiona o comisie de cercetare a averilor; denumită în continuare comisie de cercetare, formată din:

a) 2 judecători de la curtea de apel, desemnaţi de preşedintele acesteia, dintre care unul în calitate de preşedinte;

b) un procuror de la parchetul care funcţionează pe lângă curtea de apel, desemnat de prim-procurorul acestui parchet.

(2) Preşedintele şi membrii comisiei de cercetare sunt desemnaţi pe o perioadă de 3 ani. Pe aceeaşi perioadă şi de către aceleaşi persoane vor fi desemnaţi şi 3 supleanţi, care îi vor înlocui pe titulari în căzui în care aceştia, din motive legale, nu vor putea lua parte la lucrările comisiei de cercetare.

(3) Comisia de cercetare are un secretar, desemnat de preşedintele curţii de apel dintre grefierii acestei instanţe.”-,

- Art. 101: „Comisia de cercetare va începe acţiunea de control de îndată ce este sesizată de Agenţia Naţională de Integritate cu raportul de evaluare.)

- Art. 102: „(1) Actele şi lucrările comisiei de cercetare nu sunt publice. Persoana în cauză poate lua cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului şi poate fi asistată de avocat

(2) Preşedintele dispune citarea de urgenţă, în faţa comisiei de cercetare, a reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi a persoanei a cărei avere este supusă controlului şi a soţului sau soţiei, după caz, pentru a fi ascultaţi. Comisia de cercetare poate cita orice persoană care ar putea da relaţii utile pentru lămurirea provenienţei bunurilor persoanei controlate şi poate solicita autorităţilor publice sau oricărei altei persoane juridice informaţii necesare pentru soluţionarea cauzei. Cei care, în perioada supusă controlului, au dobândit bunuri de la persoana în cauză vor fi ascultaţi în mod obligatoriu.

(3) Comisia de cercetare poate efectua cercetări locale sau poate dispune efectuarea unei expertize pentru lămurirea cauzei.

(4) Cercetările efectuate de alte persoane decât membrii comisiei de cercetare sunt nule.

- Art. 103: „Cei citaţi în faţa comisiei de cercetare vor fi ascultaţi pe rând şi vor prezenta dovezile care au stat la baza raportului de evaluare. Persoana a cărei avere este supusă controlului va putea produce în faţa comisiei de cercetare probe în apărare sau va putea solicita administrarea acestora de către comisia de cercetare şi, dacă consideră necesar, poate depune o declaraţie în care va arăta veniturile realizate şi modul de dobândire a averii.)

- Art. 104: „(1) Comisia de cercetare hotărăşte cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunţând o ordonanţă motivată, prin care poate dispune:

a) trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului. dacă se constată. pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părţi din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat;

b) clasarea cauzei, când constată că provenienţa bunurilor este justificată;

c) suspendarea controlului şi trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni.

(2) Ordonanţa de clasare se comunică părţilor şi parchetului de pe lângă curtea de apel în raza căreia funcţionează comisia de cercetare sau, după caz, parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casape şi Justiţie ori organelor fiscale.

(3) Controlul se reia de către comisia de cercetare, dacă:

a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o soluţie contrară;

b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), nu sesizează instanţa penală;”.

- Art. 15: „Controlul se reia de către comisia de cercetare, dacă: a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o soluţie contrară; b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor, în situaţia prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. c), nu sesizează instanţa penală

- Art. 16: „Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la Agenţie. Statul, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului şi a Agenţiei Naţionale de Integritate este obligatorie

- Art. 17: „(1) Judecarea cauzei se face pornind de la probele administrate în faţa comisiei de cercetare. La prima zi de înfăţişare, părţile pot solicita probe noi şi curtea de apel va putea dispune încuviinţarea acestora, acordând un nou termen.

(2) Până la soluţionarea definitivă a cauzei, instanţa de judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură nu a fost luată în condiţiile art. 13.n\

- Art. 18: „(1) Dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părţi nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea bunului, stabilită de instanţă pe bază de expertiză. În cazul obligării la plata contravalorii bunului, instanţa va stabilişi termenul de plată.

(2) Dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni, instanţa trimite dosarul la parchetul competent, pentru a analiza dacă este cazul să pună în mişcare acţiunea penală.

(3) în cazul în care se constată că provenienţa bunurilor este justificată, Instanţa hotărăşte închiderea dosarului.)

- Art. 20: „Sentinţele curţii de apel - secţia de contencios administrativ şi fiscal pot fi atacate cu recurs de părţile interesate, de Agenţie şi procuror; în termen de 15 zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal”.

Prevederile art. 18 din Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins: „Prin diferenţe semnificative. În sensul prezentei legi, se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenita în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă”.

17. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 124 alin (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, art. 125 alin. (3) privind incompatibilitatea funcţiei de judecător şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.

18 De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 10, 101--104 şi ale art. 18 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici au mai făcut obiectai controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu: Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, Decizia nr. 307 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 4 august 2014, Decizia nr. 414 din 3 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007, Decizia nr. 321 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007, şi Decizia nr. 599 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 11 octombrie 2006.

20. Astfel, referitor la comisia de cercetare a averilor, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceasta nu este un veritabil organ de jurisdicţie, de vreme ce nu „spune dreptul”, nu dă un verdict şi nu îndeplineşte o activitate de înfăptuire a justiţiei, prin acte proprii cu efecte jurisdicţionale specifice. Rolul acestei comisii este de a cerceta cele consemnate de Agenţia Naţională de Integritate prin raportul de evaluare, la sesizarea acesteia - autoritate administrativă autonomă care, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, are doar atribuţia de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege. Comisia de cercetare, constituită din doi judecători şi un procuror, efectuează propria activitate de cercetare, administrând, Într-adevăr, probele prevăzute de lege pentru soluţionarea cauzei. Curtea a mai arătat că, spre deosebire de actele jurisdicţionale - cum sunt hotărârile judecătoreşti - actele pronunţate de comisia de cercetare a averilor, dacă prin acestea comisia nu dispune clasarea cauzei, au exclusiv rolul de a sesiza instanţa judecătorească sau parchetul competent, după caz, acesta fiind singurul lor efect juridic. Din această perspectivă, comisia de cercetare apare ca un organ intermediar între Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească, efectuând o activitate de cercetare prealabilă cu rol de „filtrare”, din totalitatea sesizărilor primite prin rapoartele de evaluare ale Agenţiei Naţionale de Integritate, doar a acelor cauze care, prin intermediul unei „ordonanţe motivate”- deci însoţite de o argumentare temeinică şi legală - vor fi trimise fie instanţei judecătoreşti, fie parchetului competent, spre soluţionare definitivă.

21. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, Curtea a constatat că măsura reglementată de textul legal criticat este executată în urma rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti, adică prin neexercitarea sau după epuizarea căilor de atac, respectiv soluţionarea recursului adresat, potrivit art. 20 din Legea nr. 115/1996, Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Garanţiile pe care le oferă procedura jurisdicţională (publicitate, oralitate, contradictorialitate, exercitarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil etc.) sunt suficiente pentru a putea considera că măsura dispusă se integrează scopului Legii nr. 115/1996, acela de a asigura controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele pronunţate de Curtea Constituţională îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Distinct de aceasta, referitor la critica de neconstituţionalitate vizând componenţa comisiei de cercetare a averilor, Curtea constată că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 alin. (3) care instituie incompatibilitatea funcţiei de judecător cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Alcătuirea comisiei de cercetare a averilor din doi judecători garantează independenţa şi asigură imparţialitatea activităţii sale, corectitudinea şi obiectivitatea soluţiei pronunţate în cauză. Totodată, compunerea acestei comisii din judecători nu poate fi caracterizată ca o încălcare a normelor constituţionale invocate, având în vedere specificul activităţii comisiei de cercetare a averilor ca un organ intermediar între Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească. De altfel, Curtea reţine că opţiunea legiuitorului pentru implicarea judecătorilor în alte activităţi, care nu se referă exclusiv la înfăptuirea justiţiei, rezultă şi din alte reglementări, cum sunt, spre exemplu, cele privind componenţa Biroului Electoral Central şi a birourilor electorale de circumscripţie, astfel cum rezultă din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European sau Legea nr. *370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României.

24. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-17 şi art. 20 din Legea nr. 115/1996, Curtea reţine că aceste norme instituie reguli procedurale privind soluţionarea de către instanţa judecătorească a ordonanţei motivate prin care comisia de cercetare a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părţi din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat. Astfel, preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la Agenţie. Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va fi întotdeauna citat în faţa instanţei judecătoreşti. Participarea procurorului şi a Agenţiei Naţionale de Integritate este obligatorie. Judecarea cauzei se face pornind de la probele administrate în faţa comisiei de cercetare. La prima zi de înfăţişare, părţile pot solicita probe noi şi curtea de apel va putea dispune încuviinţarea acestora, acordând un nou termen. Până la soluţionarea definitivă a cauzei, instanţa de judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură nu a fost luată în condiţiile art. 13 din lege.

25. De asemenea, Curtea reţine că prevederile art. 20 din Legea nr. 115/1996 instituie posibilitatea exercitării, de către părţile interesate, de Agenţie şi procuror, a recursului împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare, soluţionarea acestuia revenind Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în aceste condiţii, Curtea constată că prevederile de lege criticate oferă părţilor garanţiile necesare asigurării deplinei exercitări a dreptului la apărare şi la un proces echitabil şi, prin urmare, critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 21 alin. (3), art. 124 alin (2) şi art. 126 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu poate fi reţinută.

26. În final, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, care stabilesc înţelesul noţiunii de „diferenţe semnificative”, formulată în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că normele de lege menţionate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate, astfel încât destinatarul lor să îşi poată conforma conduita. Potrivit textului de lege criticat, prin „diferenţe semnificative” se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă. În sensul legii, diferenţele respective nu ar putea să provină decât din neconcordanţa dintre informaţiile înscrise în declaraţiile de avere completate şi depuse la diferite intervale de timp, pe parcursul exercitării funcţiei, de către persoana verificată. Or, în principiu, aceasta cunoaşte exact conţinutul declaraţiilor sale, astfel că poate să explice menţiunile din cuprinsul acestora. De altfel, din prevederile legii în sensul că inspectorul de integritate are obligaţia de a invita persoana verificată pentru a prezenta un punct de vedere nu se înţelege că aceasta se limitează la o singură prezentare a persoanei verificate, ci, aflând care sunt informaţiile pe care trebuie să le clarifice, aceasta va putea să revină cu date şi lămuriri suplimentare. Relevante sub acest aspect sunt, de asemenea, şi prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, care prevăd că persoana supusă evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat şi are dreptul de a prezenta orice probe, date ori informaţii pe care le consideră necesare, dar şi cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, potrivit cărora, pentru lămurirea tuturor aspectelor privind diferenţele semnificative, poate fi efectuată o expertiză extrajudiciară, potrivit legii, cu acordul persoanei a cărei avere este supusă evaluării, aceasta având dreptul să îşi aleagă un expert asistent (a se vedea în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 29 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 11 martie 2013).

27. În plus, Curtea reţine că activitatea desfăşurată de inspectorii de integritate, modalitatea concretă în care aceştia înţeleg să efectueze activitatea de evaluare a averilor persoanelor care exercită funcţii sau demnităţi publice nu poate fi cenzurată de instanţa de contencios constituţional, eventualele abuzuri sau posibila interpretare ori aplicare incorectă a prevederilor legale corespunzătoare urmând să fie constatate şi sancţionate de instanţa de judecată competentă.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Ioan Lupşac în Dosarul nr. 393/59/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 10, art. 101-104, art. 15-18 şi art. 20 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi control şi a funcţionarilor publici, precum şi ale art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 septembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

OPINIE SE PARATĂ

 

În dezacord cu opinia majoritară apreciem că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10, art. 101-104, art. 15-18 şi art. 20 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averilor demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi control şi a funcţionarilor publici, precum şi ale art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice trebuia admisă pentru următoarele considerente:

Câtă vreme din componenţa comisiei de cercetare a averilor fac parte doi judecători de la Curtea de apel, iar asupra sesizării Comisiei se pronunţă tot Curtea de apel, subzistă o suspiciune rezonabilă asupra imparţialităţii instanţei.

Procedura controlului averilor este cu adevărat o procedură penală în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţie (CEDO), prin prisma consecinţelor pe care le produce asupra celui cercetat (indisponibilizarea bunurilor, mijloace de probă greoaie şi costisitoare, durata lungă a procedurii etc.) şi, prin urmare, trebuie să i se asigure acestuia toate garanţiile procesuale necesare. Or. art. 102 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 prevede că actele şi lucrările comisiei de cercetare nu sunt publice, persoana în cauză putând lua cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului.

Aprecierea asupra întinderii averii, pe baza unor criterii aşa-zise obiective (cheltuieli standard, coş minim etc.) nu poate oferi o imagine corectă asupra cheltuielilor persoanei cercetate, fiecare individ având propriul său mod de viaţă.

Sintagma „avere nejustificată” nu poate avea altă semnificaţie decât aceea că persoana cercetată nu poate demonstra provenienţa unei părţi din avere; prin urmare, persoana cercetată trebuie să producă ea însăşi dovezi despre provenienţa averii, în ciuda faptului că, potrivit art. 44 alin. (8) teza a două din Constituţie, „caracterul licit al dobândirii se prezumă”.

Legea nr. 115/1996 se abate, însă, de la termenii folosiţi de Constituţie (licit sau ilicit) şi introduce termenii „avere justificată” - „avere nejustificată”, tocmai a răsturna sarcina probei. Astfel, organul de cercetare a averii (Agenţia Naţională de Integritate) în loc să demonstreze caracterul „ilicit” al dobândirii cere persoanei în cauză să demonstreze cum a obţinut averea, ceea ce încalcă grav art. 44 alin. (8) teza a două din Constituţie, precum şi alte principii constituţionale. Acelaşi procedeu este preluat şi de Comisie, astfel încât instanţa de judecată nu poate decât să constate, în lipsa unor dovezi pertinente şi concrete ale celui cercetat, că averea acestuia este nejustificată.

Nu poate fi primit argumentul că persoana cercetată poate propune sau solicita probe în apărare, întrucât tocmai acest aspect a fost urmărit de Constituţia revizuită şi anume ca persoana în cauză să nu fie şicanată, trebuind să producă în permanenţă dovezi despre averea pe care o deţine.

Aşadar, ceea ce trebuie să demonstreze organul de cercetare a averii demnitarilor - în speţă ANI - este orice fapt care intră în sfera ilicitului şi nu neapărat în sfera penalului, întrucât în această ipoteză sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (9) din Constituţie, nemaifiind necesară procedura cercetării averilor. Or, legea în cauză oferă organului de cercetare prezumţia de „avere nejustificată”, revenind persoanei cercetate sarcina de a răsturna această prezumţie, ceea ce este în totală contradicţie cu regulile şi principiile constituţionale. Până şi în cauzele penale, sarcina de a proba săvârşirea unei infracţiuni revine organelor de cercetare penală şi nu făptuitorului.

Sub acest aspect, prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 115/1996 apar ca neconstituţionale, fapt care poate atrage constatarea neconstituţionalităţii şi a altor prevederi de care, în mod necesar, prevederea constatată ca fiind neconstituţională nu poate fi disociată.

 

Judecător,

Petre Lăzăroiu

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor şi pentru aplicarea unitară a unor dispoziţii legale

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 71 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 27 mai 2011, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre stabileşte metodologia de întocmire, completare şi transmitere către inspectoratele teritoriale de muncă a datelor în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care este administrat de Inspecţia Muncii.

(2) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se compune din două părţi:

a) registrul privat, care se întocmeşte, completează şi transmite de către angajatori, persoane fizice sau persoane juridice de drept privat;

b) registrul public, care se întocmeşte, completează şi transmite de către instituţiile/autorităţile publice cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.”

2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) în registrul privat se înregistrează persoanele angajate prin încheierea unui contract individual de muncă potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

(2) în registrul public se înregistrează persoanele plătite din fonduri publice, care exercită o funcţie în baza unui contract individual de muncă, a unui act administrativ de numire ori a unui altfel de act emis în condiţiile legii

(3) Fiecare dintre angajatori are obligaţia să transmită către inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul/domiciliul datele în registrul privat/public după încheierea fiecărui contract individual de muncă sau emiterea actului administrativ de numire ori, după caz, a unui alt fel de act emis în condiţiile legii pentru exercitarea unei funcţii. Răspunderea pentru corectitudinea datelor transmise în registre revine în exclusivitate angajatorilor.

(4) Angajatorii care au înfiinţat sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, cărora le-au delegat competenţa încadrării personalului, pot delega acestora şi competenţa întocmirii, completării şi transmiterii datelor în registrul privat/public în numele angajatorului.

(5) Au obligaţia de a întocmi, completa şi transmite datele în registrul privat/public la inspectoratul teritorial de muncă şi misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale altor state în România, respectiv, după caz, institutele culturale şi reprezentanţele comerciale şi economice ale altor state în România, pentru personalul angajat local care are cetăţenia română sau reşedinţa permanentă în România.

(6) Angajatorii persoane fizice sau persoane juridice de drept privat pot contracta serviciul de întocmire, completare şi transmitere a datelor în registrul privat prin încheierea de contracte de prestări servicii cu prestatori care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile prevederilor legale în vigoare,

(7) întocmirea, completarea şi transmiterea datelor în registrul privat/public se realizează de către una sau mai multe persoane nominalizate prin decizie scrisă de către angajatori persoane fizice sau persoane juridice de drept privat, de către persoanele care au aceste atribuţii stabilite prin fişa postului, în cazul instituţiilor/autorităţilor publice, şi de către prestatorii prevăzuţi la alin. (6).

(8) Prestatorii prevăzuţi la alin. (6) nu pot subcontracta, la rândul lor, serviciile de transmitere a datelor în registrul privat încredinţate de angajator.

(9) Angajatorii persoane fizice sau persoane juridice de drept privat au obligaţia de a notifica, în scris, inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul/domiciliul despre încheierea contractelor de prestării servicii prevăzute la alin. (6), precum şi datele de identificare ale prestatorului, anterior transmiterii de către prestator a datelor în registrul privat.

(10) Contractarea serviciului de întocmire, completare şi transmitere a datelor în registrul privat nu exonerează angajatorul de obligaţiile stabilite de prezenta hotărâre,

(11) Angajatorii sau, după caz, prestatorii care completează şi transmit datele în registrele prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia să prelucreze datele cu caracter personal ale salariaţilor/persoanelor plătite din fonduri publice cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

(12) Procedura şi actele pe care angajatorii sunt obligaţi să le prezinte la inspectoratul teritorial de muncă pentru obţinerea parolei se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.”

3. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Registrul privat şi registrul public se întocmesc în formă electronică.

(2) Registrul privat se completează în ordinea încheierii contractelor individuale de muncă şi cuprinde următoarele elemente:

a) elementele de identificare ale angajatorului: denumire, cod unic de identificare - CUI, codul de identificare fiscală - CIF şi sediul social - pentru persoanele juridice, respectiv: numele, prenumele, codul numeric personal - CNF, domiciliul - pentru persoanele fizice;

b) elementele de identificare ale tuturor salariaţilor: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetăţenia şi ţara de provenienţă - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spaţiul Economic European - SEE;

c) data angajării;

d) data la care începe şi data la care încetează detaşarea, precum şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea;

e) data la care începe şi data la care încetează detaşarea transnaţională, definită de Legea nr. 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, statul în care urmează să se realizeze detaşarea transnaţională, denumirea beneficiarului/ utilizatorului la care urmează să presteze activitatea salariatul detaşat, precum şi natura acestei activităţi;

f) data la care începe şi data la care încetează detaşarea pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, statul în care urmează să se realizeze detaşarea, denumirea beneficiarului/utilizatorului la care urmează să presteze activitatea salariatul detaşat, precum şi natura acestei activităţi;

g) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării Ocupaţiilor din România (COR) sau altor acte normative;

h) datele din actele de studii de lungă durată ale persoanei, precum şi datele privitoare la profilul/specializarea/calificarea, conform acte lor/certificatelor de calificare;

i) datele de identificare ale utilizatorului, în cazul contractelor de munca temporară;

j) tipul contractului individual de muncă;

k) durata timpului de muncă şi repartizarea acestuia, în cazul contractelor individuale de muncă cu timp parţial;

l) salariul de bază lunar brut şi sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă;

m) perioada, cauzele de suspendare şi data încetării suspendării contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale;

n) data încetării contractului individual de muncă.

(3) Registrul public se completează în ordinea încheierii contractelor individuale de muncă/actelor administrative de numire pentru funcţionarii publici/altor acte privind exercitarea funcţiei de către personalul plătit din fonduri publice şi cuprinde următoarele elemente:

a) elementele de identificare ale instituţiei/autorităţii publice: denumire, cod unic de identificare - CUI/codul de identificare fiscală - CIF, sediu;

b) elementele de identificare ale tuturor persoanelor plătite din fonduri publice: numele şi prenumele, codul numeric personal - CNP;

c) funcţia persoanei, conform Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

d) datele din actele de studii de lungă durată/studii medii ale persoanei, precum şi datele privitoare la profilul/specializarea/ calificarea, conform actelor/certificatelor de calificare;

e) numărul anexei la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în care este prevăzută funcţia, capitolul, litera şi numărul curent;

f) gradul/treapta profesională, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

g) gradaţia aferentă tranşei de vechime în muncă;

h) clasa de salarizare corespunzătoare funcţiei, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

i) salariul de bază lunar/indemnizaţia lunară din care clase de salarizare suplimentare, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă, respectiv în actul în baza căruia este exercitată funcţia respectivă;

j) sporurile şi cuantumul acestora;

k) indemnizaţiile/compensaţiile;

l) salariul brut;

m) data angajării/începerii exercitării funcţiei;

n) tipul contractului individual de muncă/actului administrativ de numire în funcţia publică/alt fel de acte emise în condiţiile legii, privind exercitarea funcţiei;

o) durata contractului individual de muncă, respectiv durata exercitării funcţiei, nedeterminată sau determinată;

p) durata timpului de muncă şi repartizarea acestuia;

q) perioada suspendării, cauzele de suspendare şi data încetării suspendării contractului individual de muncă/raportului de serviciu/exercitării funcţiei, cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale;

r) data la care începe şi data la care încetează detaşarea, precum şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea;

s) data încetării contractului individual de muncă/raportului de serviciu/exercitării funcţiei.

(4) Drepturile salariale pentru funcţiile prevăzute în anexa nr. V cap. V din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă/actul de numire, vor fi completate în registrul public în valută.”

4. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Transmiterea registrului privat către inspectoratul teritorial de muncă, cu elementele prevăzute la art. 3 alin. (2), se face după cum urmează:

a) la angajarea fiecărui nou salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-I) se transmit cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către salariatul în cauză;

b) elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. m) se transmit în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data suspendării/data încetării suspendării;

c) elementul prevăzut la art. 3 alin. (2) lit. n) se transmite cel târziu la data încetării contractului individual de muncă/la data luării la cunoştinţă a evenimentului ce a determinat, în condiţiile legii, încetarea contractului individual de muncă;

d) pentru salariaţii detaşaţi, angajatorul de bază transmite perioada detaşării şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea, cei târziu în ziua lucrătoare anterioară datei de începere a detaşării;

e) elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. e) şi f) se transmit cel târziu în ziua lucrătoare anterioară datei de începere a detaşării salariatului pe teritoriul altui stat.

(2) Orice modificare a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), d)-I) se transmite în registru în termenul prevăzut la art. 17 alin, (5) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţie fac situaţiile în care modificarea se produce ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti când înregistrarea în registru se face în termen de 20 de zile de la data la care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia,

(3) Orice modificare privind datele de identificare ale angajatorului, respectiv sediul sau, după caz, domiciliul acestuia, se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în termen de 3 zile lucrătoare de la data apariţiei modificării.

(4) Orice corecţie a erorilor survenite în completarea registrului se face la data la care angajatorul a luat cunoştinţă de acestea.”

5. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 41, cu următorul cuprins:

„Art. 41. - (1) Transmiterea datelor în registrul public, către inspectoratul teritorial de muncă, conform prevederilor art. 3 alin. (3), pentru salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă, se realizează cu respectarea termenelor prevăzute la art. 4.

(2) Transmiterea datelor în registrul public către inspectoratul teritorial de muncă, conform prevederilor art. 3 alin. (3), pentru persoanele plătite din fonduri publice, se realizează după cum urmează:

a) la începerea activităţii fiecărei persoane plătite din fonduri publice, elementele prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. a)-p) se transmit de către autoritatea/instituţia publică unde îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză în maximum 3 zile lucrătoare de la data comunicării actului de numire sau de exercitare a funcţiei;

b) elementele prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. q) se transmit în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data suspendării/data încetării suspendării;

c) în cazul persoanelor detaşate, elementele prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. r) se transmit cel târziu în ziua lucrătoare anterioară datei de începere a detaşării;

d) elementul prevăzut la art. 3 alin. (3) lit. s) se transmite cel târziu la data încetării raportului de serviciu/exercitării funcţiei, respectiv la data luării la cunoştinţă a evenimentului care a determinat, în condiţiile legii, încetarea raportului de serviciu sau a exercitării funcţiei.

(3) Orice modificare a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. a)-p) se transmite în registrul public într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariţiei modificării. Excepţie fac situaţiile în care modificarea se produce ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti sau ca efect al unui act normativ, când înregistrarea modificărilor în registrul public se face în termen de 20 de zile de la data la care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoştinţă de conţinutul acestora.

(4) Orice modificare privind datele de identificare ale autorităţii/instituţiei publice se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în termen de 3 zile lucrătoare de la data apariţiei modificării.

(5) Orice corecţie a erorilor survenite în completarea registrului public se face la data la care autoritatea/instituţia publică a luat cunoştinţă de acestea.”

6. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Datele în registrul privat/public se transmit on-line pe portalul Inspecţiei Muncii,

(2) Evidenţa datelor din registrul privat/public, transmise de angajatori persoane fizice sau juridice de drept privat, instituţii sau autorităţi publice, se ţine într-o bază de date administrată de Inspecţia Muncii.

(3) Inspecţia Muncii, în calitate de operator de date cu caracter personal, administrează baza de date cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal.

(4) Procedura privind transmiterea datelor în registrul privat/public în format electronic se stabileşte prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.”

7. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Angajatorii sau, după caz, prestatorii de servicii au obligaţia de a transmite datele în registrul privat/public la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au angajatorii sediul/domiciliul, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către primul salariat, cu obligaţia completării acestuia on-line conform prevederilor art. 3.

(2) Sucursalele, agenţiile, reprezentanţele sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, precum şi unităţile fără personalitate juridică ale instituţiilor/autorităţilor publice cărora le-a fost delegată competenţa încadrării personalului au obligaţia de a transmite datele în registrul privat/public conform prevederilor art. 3 şi în termenele stabilite la art. 4 şi 41, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, cu îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta hotărâre.”

8. Articolul 7 se abrogă.

9. La articolul 8, alineatele (1), (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(1) Angajatorii au obligaţia de a întocmi un dosar personal/profesional pentru fiecare dintre salariaţi/persoană plătită din fonduri publice, de a-l păstra în bune condiţii la sediul angajatorului sau, după caz, la sediul secundar dacă este delegată competenţa încadrării personalului prin încheierea de contracte individuale de muncă, precum şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

(3) La solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat, angajatorii sunt obligaţi să îi elibereze acestuia copii ale documentelor existente în dosarul personal/profesional.

(5) Datele din registrul privat/public şi dosarele personale/ profesionale ale fiecărui salariat/fiecărei persoane plătite din fonduri publice se păstrează în condiţii corespunzătoare, care să asigure securitatea datelor, precum şi respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal şi ale art. 25 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la statele de plată. Angajatorii răspund pentru asigurarea acestor condiţii, precum şi pentru orice prejudiciu produs salariatului/persoanei plătite din fonduri publice sau oricărei alte persoane fizice sau juridice prin încălcarea acestor obligaţii.”

10. La articolul 8, după alineatul (4) se introduc trei noi alineate, alineatele (41)-(43), cu următorul cuprins:

,,(41) La încetarea activităţii salariatului/persoanei plătite din fonduri publice, angajatorii au obligaţia să îi elibereze acestuia o adeverinţă care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă şi în specialitate.

(42) La solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat, angajatorii sunt obligaţi să îi elibereze acestuia un extras din registrul privat/public, datat şi certificat pentru conformitate, sau o adeverinţă care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă şi în specialitate, astfel cum rezultă din registrul privat/public şi din dosarul personal/profesional, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.

(43) Orice persoană are dreptul să interogheze, să solicite şi să obţină de la Inspecţia Muncii date din registrul privat/public cu privire la activitatea pe care a desfăşurat-o în calitate de angajat/persoană plătită din fonduri publice, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă şi în specialitate, într-un termen de 5 zile de la data solicitării.”

11. La articolul 8, alineatul (6) se abrogă.

12. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 iei pentru fiecare persoană identificată că prestează activitate fără transmiterea datelor în registrul privat/public, conform prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 41 alin. (2) lit. a).

(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 8.000 lei următoarele fapte:

a) transmiterea datelor în registrul privat/public cu elementele contractului individual de muncă, pentru care există dovada executării acestuia, respectiv prestarea muncii şi plata salariului, cu încălcarea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1) lit. a);

b) refuzul de a pune la dispoziţia inspectorului de muncă documentele care au stat la baza înscrierilor efectuate în registrul privat/public;

c) netransmiterea elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. d)-f), m) şi n) în termenele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b)-d);

d) netransmiterea elementelor prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. q) şi s) în termenele prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. b) şi d);

e) netransmiterea modificărilor aduse elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), d)-I) în termenele prevăzute la art. 4 alin. (2);

f) netransmiterea modificărilor aduse elementelor prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. a)-I) în termenele prevăzute la art. 41 alin. (3);

g) alterarea sau ştergerea datelor din registrul privat/public.

(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte:

a) completarea registrului privat/public de către alte persoane decât cele prevăzute la art. 2 alin. (7);

b) completarea registrului privat/public cu date eronate sau incomplete;

c) nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (8);

d) nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (9) privind informarea inspectoratelor teritoriale de muncă cu privire la prestatorii de servicii.

(4) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei încălcarea obligaţiei de a păstra dosarul personal/profesional întocmit pentru fiecare dintre salariaţi la sediul angajatorilor sau, după caz, la sediul secundar, dacă este delegată competenţa încadrării personalului prin încheierea de contracte individuale de muncă.

(5) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei refuzul angajatorilor de a elibera documentele solicitate de către salariat şi prevăzute la art. 8 alin. (41) şi (42).

(6) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor angajatorilor persoane fizice sau juridice de drept privat şi autorităţilor/instituţiilor publice se fac de către inspectorii de muncă.

(7) Contravenientul poate achita în cel mult 48 de ore jumătate din minimul amenzii contravenţionale prevăzute la alin. (2)-(5).

(8) Aplicarea contravenţiilor şi sancţiunilor prevăzute la alin. (1)-(5) se face cu respectarea:

a) art. 22 din Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice, ratificată prin Decretul nr. 566/1968, respectiv art. 31 din Convenţia de la Viena privind relaţiile consulare, ratificată prin Decretul nr. 481/1971, referitoare la inviolabilitatea localurilor misiunilor diplomatice, respectiv ale oficiilor consulare;

b) art. 31 din Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice, respectiv art. 43 din Convenţia de la Viena privind relaţiile consulare referitoare la imunitatea de jurisdicţie a agenţilor diplomatici, respectiv a agenţilor consulari.”

13. Articolul 11 se modifici şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11- - Sistemul informatic care face obiectul soluţiei tehnice pentru transmiterea datelor în registrul privat/public de către angajatori se achiziţionează sau se dezvoltă prin resurse proprii de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi se administrează de Inspecţia Muncii.”

14. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - (1) Inspecţia Muncii are obligaţia să asigure accesul autorităţilor/instituţiilor publice la informaţiile din registrul privat/public, pe baza unor aplicaţii de interogare specifice sau prin punerea la dispoziţie a unor informaţii din registrul privat/public, cu asigurarea măsurilor de protecţie a datelor cu caracter personal, dacă în cuprinsul actului normativ de organizare şi funcţionare a acestora se prevede că acestea au dreptul de a primi aceste informaţii în vederea realizării atribuţiilor lor. Condiţiile, procedura de lucru şi limitele accesului la informaţii se stabilesc de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin protocoale de colaborare încheiate cu autorităţile/instituţiile publice solicitante, în condiţiile legii.

(2) în scopul combaterii muncii nedeclarate, Inspecţia Muncii beneficiază de accesul la bazele de date deţinute de autorităţi/instituţii publice privind:

a) evidenţa populaţiei, în vederea identificării persoanelor aflate la locul de muncă;

b) declaraţii şi înregistrări fiscale, în vederea verificării concordanţei datelor înregistrate în registru cu cele declarate organelor fiscale;

c) evidenţa angajatorilor înregistraţi în registrul comerţului sau la Ministerul Finanţelor Publice, în scopul identificării acestora şi al dispunerii măsurilor necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei hotărâri.”

15. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - Registrele înfiinţate, înregistrate, completate şi transmise în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 161/2006 privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri se păstrează şi se arhivează de către angajatori, în condiţiile legii.”

Art. II. - Aplicarea prevederilor art. 71 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şt pentru modificarea şi completarea unor acte normative, referitoare la registrul general de evidenţă a personalului plătit din fonduri publice din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, se va realiza după cum urmează:

(1) Instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, respectiv Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Administraţia Naţională a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, ţin evidenţa datelor prevăzute la art. 71 alin. (3) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la personalul militar şi la funcţionarii publici cu statut special, prin registre proprii de evidenţă a personalului militar şi a funcţionarilor publici cu statut special.

(2) Registrele proprii de evidenţă a personalului se înregistrează, se completează şi se păstrează la nivelul instituţiilor prevăzute la alin. (1).

(3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) transmit situaţii din registrele proprii de evidenţă Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi inspectoratelor teritoriale de muncă.

(4) Categoriile de date ce fac obiectul situaţiilor, precum şi modalitatea de transmitere a acestora între instituţiile prevăzute la alin. (1) şi (3) se stabilesc prin protocoale de colaborare, cu respectarea legislaţiei privind protecţia informaţiilor clasificate. Nu fac obiectul transmiterii datele cu caracter personal.

(5) Dosarele de personal ale militarilor şi funcţionarilor publici cu statut special se organizează în conformitate cu reglementările specifice aplicabile în instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

(6) Instituţiile prevăzute la alin. (1) îşi organizează activităţile de inspecţia muncii prin structuri proprii de specialitate, care au competenţă exclusivă numai pentru instituţiile respective.

(7) Inspectorii de muncă din cadrul structurilor proprii de specialitate, prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2015, cu modificările ulterioare, au acces la registrele proprii de evidenţă a personalului prevăzute la alin. (1).

Art. III. - Dispoziţii tranzitorii

(1) Până la data realizării noului sistem informatic pentru registrul privat/public gestionat de Inspecţia Muncii:

a) prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice se stabileşte procedura de transmitere a datelor în registrul public, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I, instituţiile/autorităţile publice transmit datele cu privire la toate categoriile de personal plătit din fonduri publice, cu excepţia instituţiilor/autorităţilor prevăzute la art. II;

b) atât pentru angajatorii persoane fizice sau juridice de drept privat, cât şi pentru instituţiile/autorităţile publice se aplică în continuare prevederile legale cu privire la obligaţia de completare şi transmitere către inspectoratele teritoriale de muncă datele în Revisal, conform ordinului ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1.918/2011 pentru aprobarea procedurii şi actelor pe care angajatorii sunt obligaţi să le prezinte la inspectoratul teritorial de muncă pentru obţinerea parolei, precum şi a procedurii privind transmiterea registrului general de evidenţă a salariaţilor în format electronic, cu modificările ulterioare.

(2) La data realizării noului sistem informatic gestionat de Inspecţia Muncii pentru transmiterea datelor în registrul privat/public de către angajatori va fi emis un nou ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind procedura de transmitere a datelor în registrul privat/public, comună pentru toţi angajatorii persoane fizice şi juridice de drept privat, precum şi instituţii/autorităţi publice, cu excepţia celor prevăzute la art. II.

(3) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici vor realiza interoperabilitatea între sistemele lor informatice, într-un termen de cel mult 6 luni de la realizarea noului sistem informatic prevăzut la art. 11, pentru transmiterea datelor în registrul privat/public.

Art. IV. - Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 27 mai 2011, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Dragoş-Nicolae Pîslaru

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

Ministrul afacerilor interne,

Ioan-Dragoş Tudorache

Ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională,

Delta Popescu

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

Ministrul apărării naţionale,

Mihnea Ioan Motoc

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 23 noiembrie 2016.

Nr. 877.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei unor ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri

 

Având în vedere prevederile art. 1 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 1* la prezentul ordin.

Art. 2. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru 20 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională ofiţerilor şi funcţionarilor publici cil statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 2* la prezentul ordin.

Art. 3. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 3* la prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Ioan-Dragoş Tudorache

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2016.

Nr. 189.


* Anexele nr. 1-3 conţin informaţii clasificate şi urmează regimul Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei unor maiştri militari, subofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri

 

Având în vedere prevederile art. 1 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 574/2004 privind Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru maiştri militari, subofiţeri şi pentru funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 1* la prezentul ordin.

Art. 2. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru 20 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 2* la prezentul ordin.

Art. 3. - La data de 1 decembrie 2016 se conferă Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 3* la prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Ioan-Dragoş Tudorache

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2016.

Nr. 190.


* Anexele nr. 1-3 conţin informaţii clasificate şi urmează regimul Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 477/2009 privind înfiinţarea Registrului Naţional de Transplant, desemnarea persoanelor responsabile cu gestionarea datelor din Registrul Naţional de Transplant din cadrul unităţilor sanitare acreditate pentru efectuarea de transplant de organe şi stabilirea datelor necesare înregistrării unei persoane pentru atribuirea codului unic de înregistrare la Agenţia Naţională de Transplant

 

Văzând Referatul de aprobare nr. V.V.V. 6.495 din 28 noiembrie 2016 al Direcţiei generale de asistenţă medicală şi sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 2.001 din 25 iulie 2016, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 48.964 din 28 iulie 2016,

având în vedere prevederile titlului VI „Efectuarea prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii nr. 477/2009 privind înfiinţarea Registrului Naţional de Transplant, desemnarea persoanelor responsabile cu gestionarea datelor din Registrul Naţional de Transplant din cadrul unităţilor sanitare acreditate pentru efectuarea de transplant de organe şi stabilirea datelor necesare înregistrării unei persoane pentru atribuirea codului unic de înregistrare la Agenţia Naţională de Transplant, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Titlul ordinului se modifică şi va avea următorul cuprins:

ORDIN

privind înfiinţarea Registrului Naţional de Transplant, desemnarea persoanelor responsabile cu gestionarea datelor din Registrul Naţional de Transplant din cadrul unităţilor sanitare acreditate pentru efectuarea de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic şi stabilirea datelor necesare înregistrării unei persoane pentru atribuirea codului unic de înregistrare la Agenţia Naţională de Transplant”

2. La articolul 1, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) RNT este compus din registre naţionale specifice, după cum urmează:

- Registrul naţional specific pentru transplant cardiac:

- Registrul naţional specific pentru transplant hepatic;

- Registrul naţional specific pentru transplant renal;

- Registrul naţional specific pentru transplant pulmonar;

- Registrul naţional specific pentru transplant pancreas;

- Registrul naţional specific pentru transplant piele;

- Registrul naţional specific pentru transplant os;

- Registrul naţional specific pentru transplant tendon;

- Registrul naţional specific pentru transplant cornee;

- Registrul naţional specific pentru embriotransfer;

- Registrul naţional specific pentru transplant celule reproductive;

- Registrul naţional specific pentru transplant celule stern hematopoietice.”

3. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Se aprobă lista persoanelor responsabile cu gestionarea datelor din RNT din cadrul unităţilor sanitare acreditate pentru efectuarea de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic, prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.”

4. La articolul 5, literele a) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,a) sunt angajate cu contract de muncă în unităţile din reţeaua Ministerului Sănătăţii, în unităţile din reţeaua altor ministere sau instituţii cu reţea sanitară proprie, în unităţile sanitare din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau sunt angajate cu contract de muncă în unităţi sanitare private şi îndeplinesc toate obligaţiile ce decurg din această calitate;

c) au obligaţia de a nu divulga datele de acces la RNT (utilizator, parolă, Smart card, PIN), care reprezintă secret de serviciu şi de a semna şi completa declaraţia prevăzută în anexa nr. 3 la prezentul ordin, încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea potrivit legii;”.

5. Anexele nr. 1 şi 2 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şi 2 la prezentul ordin.

6. După anexa nr. 2 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 3, având cuprinsul prevăzut în anexa nr. 3 la ordin.

7. Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Vlad Vasile Voiculescu

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2016.

Nr. 1.354.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 477/2009)

 

Lista persoanelor responsabile cu gestionarea datelor din Registrul Naţional de Transplant din cadrul unităţilor sanitare acreditate pentru efectuarea de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic

 

1. Institutul Clinic Fundeni Bucureşti - Centrul pentru Boli Digestive şi Transplant Hepatic:

28. Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie şi TBC Osteoarticular „Foişor” Bucureşti:

- dr. Speranţa Iacob;

- dna Dinu Cristina.

- dr. Simona Dima;

29. Spitalul Clinic Judeţean Mureş:

- dr. Mariana Mihăilă;

- dr. Zuh Sandor.

- dr. Alexandrina Constantinescu.

30. Oculus - S.R.L. Bucureşti:

2. Institutul Clinic Fundeni Bucureşti - Centrul pentru Uranefrologie şi Transplant Renal:

- dr. Moraru Mircea Cristian.

- dr. Dorina Tăcu.

31. Medsystem Varad - S.R.L. Oradea:

3. Institutul Clinic Fundeni Bucureşti - Centrul pentru Hematologie şi Transplant Medular:

- dna Szoke Katalin.

- dr. Zsofta Varady.

32. Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi - Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie:

4. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov:

- dr. Gîrleanu Irina.

- dr. Carmen Daniela Neculoiu.

33. Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi - Secţia Clinică de Oftalmologie:

5. Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş:

- dna Ceornea Augustina.

- dr. Mihaela Ispas.

34. West Eye Hospital - S.R.L. Bucureşti:

6. Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca:

- dl Milea Alexandru.

- dr. Muntean Adriana.

35. Medlife - S.A. Bucureşti:

7. Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu” Bucureşti:

- dna Nyikora Dorina.

- dr. Ovidiu Chioncel.

36. Biogenesis IVF - S.R.L. Bucureşti:

8. Spitalul Clinic „Sf. Maria” Bucureşti:

- dna Butunoi Laura Mariana.

- dr. Dragoş Chiriţă.

37. Clinica Polisano - S.R.L. Sibiu:

9. Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iaşi: - dr. Simona Hogaş.

- dna Zgripcea Livia.

10. Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti: - dr. Dan Constantin Griţac.

38. Euromaterna - S.A. Constanţa:

11. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş: - dr. Aliz Tunvoqi.

- dna Lalu Cristina Brânduşa.

12. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Louis Turcanu” Timişoara;

39. Avicena Profertis - S.R.L. Iaşi:

- dr. Cristian Marius Jinca;

- dr. Socolov Răzvan .

- dr. Andrada Licinia Oprisoni.

40. Life Line - Medical Center - S.R.L. Bucureşti:

13. Spitalul Clinic Colţea Bucureşti:

- dna Giurcaneanu Anişoara.

- dr. Andrei Coliţă.

41. Clinica Medicală Gynera - S.R.L. Bucureşti:

14. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „M. S. Curie” Bucureşti:

44. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca:

- dr. Vlad Costel.

- dr. Dan Oana.

15. Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti:

45. Fertigyn - S.R.L. Iaşi:

- dr. Mareş Emil.

- dna Alexoaei Smaranda Gliselda.

16. Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti - Clinica de Ortopedie:

46. Medical Business Expert - S.R.L. Bucureşti:

- dr. Andrei Ioan Bogdan.

- dna Ranetescu Georgiana Mirela.

17. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova:

47. Hit-Med - S.R.L. Craiova:

- dna Peţa Maria Minodora.

- dr. Văduva Alice Roxana.

18. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş:

48. Promed System - S.R.L. Târgovişte:

- dr. Marton Denes.

- dr. Sandu Lăcrămioara.

19. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu” Timişoara:

49. Newlife - BM - S.R.L. Iaşi:

- dr. Mitrulescu Cătălin.

- dr. Borş Adraian.

20. Spitalul Clinic Colentina Bucureşti:

- dr. Codreanu Dorina.

- dl. Iacob Gheorghe.

42. Gynatal - S.R.L. Bucureşti:

21. Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” Bucureşti - Secţia Clinică de Oftalmologie:

- dr. Dorneanu Virginia Liliana.

- mr. dr. Macovei Laura.

43. Vivamed - S.R.L. Braşov

22. Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” Bucureşti - Secţia Clinică de Ortopedie şi Traumatologie:

- dr. Lupu Gabriela.

- lt. col. dr. Stănescu Marius.

50. Spitalul Clinic de Obstretică şi Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu” Bucureşti:

23. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea:

- dr. Carp-Veliscu Andreea Marilena.

- dr. Hozan Călin.

51. Medical City Blue - S.R.L. Bucureşti:

24. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi:

- dr. Braşoveanu Marilena Gianina.

- dr. Ungurianu Sorin.

52. Sapiens Medical Center - S.R.L. Bucureşti:

25. Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava:

- dl Negriu Lucian.

- dr. Hău Iuliana Magdalena.

53. Teo Health - S.A. - Spitalul „Sf. Constantin” Braşov:

26. Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi:

- dr. Moldovan Andreea Anamaria.

- dl Dana Mihai.

54. Centrul Medical Policlinico di Monza - S.R.L. Bucureşti:

27. Spitalul Clinic Militar de Urgenţă „Dr. Victor Popescu” Timişoara:

- dr. Ionescu Dorin.

- dna Prodan Cristina.

55. Babe - S.R.L. Sângeorgiu de Mureş:

 

- dr. Bartha Edina.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 477/2009)

 

DATE

necesare înregistrării unei persoane pentru atribuirea codului unic de înregistrare la Agenţia Naţională de Transplant

 

Nume

Prenume

Cod numeric personal*)

Grup sanguin

Telefon

Adresă

Diagnostic

MELD**)

HLA***)


*) Se aplică numai în cazul persoanelor cu cetăţenie română, care posedă acte de identitate.

**) Se utilizează pentru transplant hepatic.

***) Se utilizează pentru transplant renal şi de celule stern hematopoietice.

 

ANEXA Nr. 3

(Anexa nr. 31a Ordinul ministrului sănătăţii nr. 477/2009)

 

DECLARAŢIE DE CONFIDENŢIALITATE

a persoanei responsabile cu gestionarea datelor din Registrul Naţional de Transplant, nominalizată prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 477/2009 privind înfiinţarea Registrului Naţional de Transplant, desemnarea persoanelor responsabile cu gestionarea datelor din Registrul Naţional de Transplant din cadrul unităţilor sanitare acreditate pentru efectuarea de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic şi stabilirea datelor necesare înregistrării unei persoane pentru atribuirea codului unic de înregistrare la Agenţia Naţională de Transplant

 

Subsemnatul/Subsemnata, ..........................................................., în calitate de .........................................................., la unitatea medicală .........................................................., acreditată pentru activităţi de ....................................... în calitate de persoană nominalizată cu gestionarea datelor din Registrul Naţional de Transplant, cunoscând prevederile art. 227 din Codul penal, privind divulgarea secretului profesional, mă angajez prin prezenta să păstrez confidenţialitatea tuturor datelor şi informaţiilor despre care am luat cunoştinţă cu ocazia gestionării datelor din Registrul Naţional de Transplant, precum şi cu ocazia instruirii primite în vederea utilizării acestui sistem.

 

Data: ...................................................

Semnătura: ...................................................

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.