MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 790/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 790         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 7 octombrie 2016

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

89. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu „Punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul şi a deschide calea către o uniune a securităţii efectivă şi autentică” COM (2016) 230

 

90. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Consolidarea sistemului de rezilienţă cibernetică al Europei şi încurajarea unui sector al securităţii cibernetice competitiv şi inovator COM (2016)410

 

91. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Evaluarea punerii în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor şi a Recomandării Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre - 2016 COM (2016) 424

 

92. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor O nouă agendă pentru competenţe în Europa COM (2016) 381

 

93. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu „Elemente pentru un cadru strategic la nivelul UE pentru sprijinirea reformei sectorului de securitate” JOIN (2016)31

 

94. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid (reformare) COM (2016) 270

 

95. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Plan de acţiune privind integrarea resortisanţilor din ţările terţe” COM (2016) 377

 

96. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, precum şi de modificare a Directivei 2009/101/CE COM (2016)450

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu „Punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul şi a deschide calea către o uniune a securităţii efectivă şi autentică”

COM (2016) 230

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4o-19/1099, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 28 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Menţine observaţiile şi recomandările făcute în opinia sa asupra comunicării „Agenda europeană privind securitatea” - COM (2015) 185

2. Menţine observaţiile şi recomandările făcute în opinia sa asupra Propunerii de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea terorismului şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului privind combaterea terorismului - COM (2015) 625.

3. Menţine observaţiile şi recomandările făcute în opinia sa asupra comunicării „Planul de acţiune pentru consolidarea combaterii finanţării terorismului” - COM (2016) 50.

4. Recunoaşte valoarea adăugată a iniţiativei Comisiei Europene şi implicit a scopului propus, de a evalua stadiul aplicării Agendei europene privind securitatea în ceea ce priveşte anumite aspecte operaţionale, identificând în acelaşi timp eventuale lacune de implementare, precum şi de a identifica măsurile care mai sunt necesare pentru a le elimina şi a crea noi structuri de cooperare permanentă între serviciile operaţionale responsabile de combaterea terorismului, pentru a reuni activităţile Europol, ale Eurojust, ale serviciilor de informaţii, ale forţelor de poliţie şi ale autorităţilor judiciare.

Apreciază că, prin lansarea unei foi de parcurs către o uniune a securităţii, operaţionale şi efective, prin care să fie sporită capacitatea colectivă de a combate ameninţarea teroristă, comunicarea se înscrie printre cele mai utile acţiuni ale Comisiei Europene.

5. Recunoaşte că un obstacol major în calea asigurării de „mai multă valoare adăugată a UE” în domeniul politicilor de combatere a terorismului a constat în limitele competenţei juridice a UE în chestiuni legate de securitatea naţională şi activităţile serviciilor de informaţii: subliniază însă că acest fapt derivă din dreptul primar al Uniunii, iar o dezbatere pe acest subiect s-ar putea lansa doar în cadrul revizuirii tratatelor, Spre exemplu, propunerea de dezvoltare de noi structuri de cooperare între serviciile operaţionale responsabile de combaterea terorismului, cu scopul de a reuni eforturile Europol, ale Eurojust, ale serviciilor de informaţii, ale organelor de aplicare a legii şi ale autorităţilor judiciare, trebuie analizată prin raportare la prevederile tratatelor:

- potrivit art. 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), securitatea naţională este responsabilitatea exclusivă a statelor membre;

- art. 73 Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) lasă la latitudinea statelor membre modul de a organiza între ele şi sub autoritatea lor forme de cooperare şi de coordonare pe care le consideră oportune, între serviciile competente ale administraţiilor acestora care răspund de asigurarea securităţii naţionale.

Observă că înfiinţarea unei agenţii de informaţii a UE, deşi ar reprezenta un progres substanţial în integrarea politică, în contextul actual, cel mai probabil nu ar face faţă provocărilor juridice, politice şi practice.

6. Apreciază măsurile propuse pentru perfecţionarea Sistemului de Informaţii Schengen (SIS), utilizarea unor indicatori comuni de risc şi orientări elaborate de Frontex, perfecţionarea gestionării integrate a frontierelor externe, inclusiv prin intermediul noii Agenţii Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă, perfecţionarea Codului frontierelor Schengen, perfecţionarea hotspoturilor prin controale de securitate integrate şi sistematice, cu sprijin oferit de Frontex şi Europol, facilitând identificarea persoanelor infiltrate.

7. Constată că UE a dezvoltat o serie de baze de date pe scară largă, cum sunt SIS II, un sistem descentralizat pentru schimbul de informaţii pentru prevenirea şi investigarea infracţiunilor rezultat din Decizia Priim, şi a înfiinţat agenţii în domeniul afacerilor interne.

8. Subliniază că, de la începutul anului 2016, România aplică indicatorii comuni de risc în cursul controalelor la frontiere, că a implementat integral cadrul Prum şi utilizează în mod sistematic şi consecvent baza de date a Interpol privind documentele de călătorie furate şi pierdute.

Cât priveşte propunerile de modificare a cadrului juridic al SIS, România consideră necesară adoptarea de modificări la cadrul juridic al SIS II, pentru a permite inserarea directă de alerte de către serviciile de securitate.

9. Susţine concentrarea asupra modalităţilor de îmbunătăţire şi de dezvoltare în continuare a cooperării operaţionale transfrontaliere între autorităţile naţionale, de exemplu, prin echipele comune de anchetă (JIT) coordonate de Eurojust şi Europol.

Reaminteşte că a susţinut în mod constant echipele comune de anchetă (JIT), ca pe unul dintre cele mai performante instrumente transfrontaliere de cooperare operaţională, la nivelul UE, şi susţine utilizarea mai frecventă a acestor echipe şi conlucrarea în mod sistematic cu agenţiile relevante.

10. Susţine cerinţa unui control special şi unei mai mari responsabilităţi democratice în ceea ce priveşte exercitarea competenţelor actuale ale Europol şi ale nou-înfiinţatului Centru european de combatere a terorismului, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile care implică informaţii clasificate.

11. Observă că unele dintre propunerile incluse în comunicare, precum planurile de acţiune operaţionale pentru domeniul combaterii terorismului, au făcut deja obiectul unor consultări la nivelul Consiliului UE, acestea nefiind agreate de statele membre.

12. Apreciază că este necesară evitarea suprapunerii unora dintre măsurile vizate a fi întreprinse în perioada următoare cu cele deja existente. Spre exemplu, în ceea ce priveşte problematica radicalizării există deja, încă din 2014, Strategia UE revizuită de combatere a radicalizării şi recrutării în scop terorist şi liniile directoare aferente, multe dintre acţiunile acesteia fiind în curs de realizare.

13. Reaminteşte propunerea sa, avansată cu ocazia examinării Agendei europene privind securitatea, de a se stabili o clasificare a tipologiilor de extremism/terorism prezente în Europa, fiind benefică pentru a evita anumite confuzii în elaborarea programelor şi planurilor de acţiune, pentru că măsurile necesare nu sunt identice pentru combaterea unor tipuri diferite de extremism/terorism.

14. Salută măsurile destinate combaterii propagandei teroriste, dar îşi manifestă îngrijorarea că nici instituţiile UE şi nici statele membre confruntate cu riscul radicalizării nu au reuşit până în prezent să dezvolte o strategie şi tactici de contracarare a propagandei jihadiste, deşi dispun de resurse materiale, umane, tehnice şi expertiză în domeniul comunicării, superioare părţii adverse. Avertizează că un eşec de durată în modelarea concepţiilor cetăţenilor expuşi radicalizării ar provoca daune considerabile întregului eşafodaj al combaterii radicalizării

15. Subliniază importanţa succesului acţiunilor complexe şi de lungă durată de deradicalizare, inclusiv prin educaţie şi prin sensibilizarea tinerilor, pentru a se demonstra că reintegrarea socială a persoanelor vulnerabile, expuse radicalizării, este posibilă.

16. Consideră că atât în activitatea curentă a autorităţilor angajate în combatere terorismului, cât şi în legislaţia statelor membre şi a UE ar fi necesară introducerea unei interpretări a legitimei apărări, care să servească scopului fundamental, şi anume salvarea de vieţi, prin permiterea unei acţiuni rapide şi, dacă este necesar, cu caracter preventiv a organelor specializate de combatere a terorismului, pe baza suspiciunii rezonabile; în aceeaşi logică, informaţiile din domeniul combaterii terorismului ar trebui utilizate în regim de urgenţă şi nu ar trebui confundate cu cele cu care operează sistemele judiciare, fiind exonerate de obligaţia valorii de probă în justiţie; CU alte cuvinte, respectarea calităţii actului de justiţie nu ar trebui Să restrângă sau să întârzie acţiunile de combatere a conspiraţiilor şi actelor teroriste în teren; în acest fel, ar fi evitată introducerea stării de urgenţă, care are efecte şi asupra unor domenii care nu au legătură cu apărarea împotriva acţiunilor teroriste şi produce tensiuni la nivelul societăţii.

17. Reaminteşte opinia sa, expusă cu ocazia examinării Agendei europene privind securitatea, că fenomenul „teroriştilor crescuţi acasă” nu poate fi atenuat dacă erorile din sistemul de asistenţă socială, din sistemul de educaţie şi din sistemul de aplicare a legii nu sunt inventariate şi evaluate de către statele membre respective, eventual cu sprijin din partea instituţiilor relevante ale Uniunii Europene.

18. Salută propunerea Comisiei Europene care menţionează că toţi luptătorii străini care se întorc în ţările lor să fie identificaţi, interogaţi şi verificaţi, pentru a se evalua nivelul de risc pe care îl prezintă, iar cei consideraţi periculoşi să fie returnaţi; la fel, apreciază propunerea ca informaţiile privind luptătorii străini care se întorc în ţările lor să fie în mod sistematic puse la dispoziţia Centrului european de combatere a terorismului din cadrul Europol şi a statelor membre prin intermediul SIS; reaminteşte totuşi că a susţinut în repetate ocazii că nu se justifică un tratament permisiv al luptătorilor străini, în măsura în care există suspiciuni rezonabile că aceştia au comis orori, barbarii, acte de cruzime extremă, documentate masiv în contul Daesh/ISIL; de aceea, insistă că toţi aceşti „luptători străini”, care sunt practic „terorişti crescuţi acasă”, să fie menţinuţi în regim de supraveghere pe tot parcursul clarificării situaţiei lor, să fie culese probe privind faptele lor, să fie supuşi obligaţiei legale de cooperare totală cu autorităţile statului, sub sancţiunea extinderii perioadei de supraveghere, să fie incluşi în programe de deradicalizare în perioada supravegherii, refuzul având drept consecinţă extinderea perioadei de supraveghere.

19. Salută abordarea Comisiei Europene care susţine că principalii actori în lupta împotriva radicalizării sunt situaţi la nivel local, iar implicarea „unor interlocutori de la nivel local care să aibă suficientă influenţă şi să fie formaţi în mod corespunzător pentru a transmite mesaje de combatere a radicalizării şi a prezenta modele alternative faţă de cele difuzate de predicatorii radicali şi de grupările de criminalitate organizată”, dar recomandă extinderea acestui concept şi la palierul combaterii terorismului, prin identificarea persoanelor radicalizate, din sânul comunităţii, de către membri ai comunităţii, prin cooperarea permanentă a membrilor comunităţii cu organele de aplicare a legii; face apel la Comisia Europeană să propună o formulă conformă cu principiile şi valorile UE, pentru a determina membrii comunităţii să coopereze cu autorităţile. Subliniază că acţiunile „lupilor singuratici”, care ucid şi fără arme de foc sau explozivi, pot fi împiedicate adeseori numai cu sprijinul comunităţii.

20. Îşi exprimă acordul cu opinia Comisiei Europene că, fii privinţa accesului teroriştilor la arme şi explozivi, cea mai mare problemă o constituie armele ilegale şi că aprovizionarea cu arme de contrabandă din regiunile vecine rămâne o problemă majoră; subliniază că s-au creat canale de cooperare între organizaţii ale crimei organizate şi organizaţii teroriste şi invită Comisia Europeană să propună măsuri mai ferme pentru restrângerea capacităţii de acţiune a crimei organizate; deplânge toleranţa organelor de aplicare a legii din statele membre care nu mai pot controla activitatea organizaţiilor de criminalitate organizată şi avertizează că inerţia va duce la pierderea controlului şi asupra organizaţiilor teroriste şi a teroriştilor; reiterează că statul de drept presupune nu doar asigurarea unor înalte standarde ale democraţiei şi libertăţilor civile, ci şi aplicarea legii.

21. Îşi exprimă acordul cu opinia Comisiei Europene, potrivit căreia „măsurile solide de securitate informatică ar trebui să constituie prima linie de apărare, dar este nevoie, totodată, Să asigurăm cercetarea şi urmărirea penală eficace a infracţiunilor care vizează sau exploatează sistemele respective*, dar aminteşte că, în ceea ce priveşte riscul cibernetic, există diferenţe uriaşe între capacitatea reţelelor teroriste şi cea a statelor ostile. De aceea, subliniază că o ameliorare a protecţiei împotriva atacurilor cibernetice ale statelor ostile duce implicit la suprimarea posibilităţilor unor atacuri din partea organizaţiilor teroriste; recomandă Comisiei Europene stabilirea corectă a priorităţilor în domeniul securităţii cibernetice, prin concentrarea măsurilor de perfecţionare a sistemelor de protecţie şi a contramăsurilor în zona statelor ostile.

Notează necesitatea elaborării şi adoptării în România a unei legislaţii complete şi actualizate în domeniul securităţii cibernetice, care să creeze inclusiv cadrul normativ pentru implementarea Sistemului Naţional de Alertă Cibernetică, având rolul de a preveni şi contracara riscurile şi ameninţările la adresa securităţii cibernetice.

Consideră că implicarea sectorului privat şi stimularea unui dialog public-privat real este de importanţă capitală şi susţine adoptarea unor măsuri de susţinere guvernamentală a transferului tehnologic şi a cooperării în domeniul cercetării şi dezvoltării soluţiilor de securitate cibernetică, dar şi facilităţi fiscale, pentru a crea în România o industrie solidă în domeniul securităţii cibernetice.

22. Cu privire la dimensiunea externă, salută eforturile diplomatice în relaţia cu state de interes, precum şi ideea unui parteneriat de combatere a terorismului cu ţările din zona mediteraneană; cu toate acestea, reiterează opinia exprimată anterior, că necooperarea sau reticenţa de a coopera a acestor state ar trebui să aibă consecinţe diplomatice şi politice care să conducă la reconfigurarea relaţiilor dintre aceste state şi Uniunea Europeană.

23. Acceptă intenţia Comisiei Europene de a „submina şi mai mult sursele de venit ale organizaţiilor teroriste” şi recomandă completarea acestor acţiuni cu sancţiuni severe împotriva statelor, organizaţiilor şi persoanelor care contribuie cu vinovăţie, în orice mod, la finanţarea terorismului; reiterează opinia, exprimată anterior, că progrese substanţiale în restrângerea capacităţii de acţiune a organizaţiilor teroriste se vor înregistra doar atunci când niciun considerent geopolitic, de politică internaţională sau calcul economic nu va mai prevala faţă de dezideratul combaterii terorismului.

În acest context, felicită Comisia Europeană pentru intenţia de a flexibiliza restricţiile Pactului de stabilitate şi de creştere pentru a permite cheltuieli bugetare excepţionale legate direct de combaterea terorismului.

24. Subliniază că România a fost şi rămâne în prima linie a luptei împotriva terorismului, atât pe palierul prevenţiei, cât şi pe cel al combaterii propriu-zise, fiind un susţinător activ al cooperării cu toate instituţiile Uniunii Europene, cu statele sale membre şi cu organizaţiile internaţionale având ca scop lichidarea acestui flagel.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 4 octombrie 2016.

Nr. 89.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Consolidarea sistemului de rezilienţă cibernetică al Europei şi încurajarea unui sector al securităţii cibernetice competitiv şi inovator COM (2016) 410

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare opinia nr. 4c-19/1101, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 27 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Salută obiectivul declarat de Comisia Europeană de a Sprijini acoperirea geografică echilibrată pe piaţa Uniunii cu oferte de produse şi servicii de securitate în sectorul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor.

2. Salută intenţia Comisiei Europene de a examina posibilitatea dezvoltării, împreună cu statele membre şi regiunile interesate, a unei platforme de specializare inteligentă în materie de securitate cibernetică.

3. Salută intenţia Comisiei Europene de a sprijini securitatea cibernetică prin integrarea acesteia în politicile sectoriale ale Uniunii şi recomandă ca integrarea vizată să ţină cont de repartizarea geografică a vulnerabilităţilor, pentru a sprijini în special statele membre care se confruntă cu riscuri şi sarcini administrative sporite din acest punct de vedere.

4. Îşi manifestă îngrijorarea cu privire la perspectivele limitate de creştere pentru societăţile comerciale cu activitate în sectorul securităţii cibernetice în interiorul pieţei unice, care conduc la o multitudine de fuziuni şi achiziţii de către investitori din afara Europei şi invită Comisia Europeană să ia măsurile necesare pentru a stimula capacitatea de inovare a antreprenorilor europeni din domeniul securităţii cibernetice şi pentru a fructifica disponibilul de finanţare al investitorilor europeni; consideră că riscul pierderii de know-how şi expertiză europeană în acest domeniu prin exodul de creiere ar trebui să se afle prioritar pe agenda de lucru a Comisiei Europene.

5. Consideră că potenţialul întreprinzătorilor europeni în domeniul serviciilor referitoare la securitatea cibernetică, în special a celor tineri, ar trebui sprijinit cu mai multă insistenţă la nivelul Uniunii, prin măsuri de protecţie a afacerilor aflate la început şi a microîntreprinderilor, în special în statele membre care se confruntă cu un şomaj ridicat în rândul tinerilor.

6. Atrage atenţia asupra faptului că măsurile de sprijinire a certificării unitare la nivelul Uniunii joacă un rol important în ceea ce priveşte creşterea securităţii produselor şi a serviciilor, precum şi a încrederii: această certificare ar trebui limitată la ceea ce este necesar, realizată cu participarea industriilor din domeniu şi prevăzută cu suficientă flexibilitate pentru a permite modificarea operativă ca urmare a progresului tehnic foarte rapid.

7. Sprijină eforturile Comisiei Europene în materie de standardizare şi reglementare a internetului obiectelor, a tehnologiilor 5G, a celor de tip cloud computing şi a celor de date şi atrage atenţia asupra necesităţii de a contracara eficient şi din timp fenomenele de tip malware care ar putea cunoaşte o extindere masivă odată cu noile tehnologii, pentru unele dintre acestea cum ar fi ransomware fiind necesare măsuri coordonate la nivelul Uniunii, inclusiv de tip poliţienesc.

8. Recomandă o acţiune hotărâtă la nivelul Uniunii pentru a scădea dependenţa de oligopolurile furnizorilor de sisteme de operare şi programe de calculator, deoarece omogenitatea utilizatorilor astfel generată favorizează criminalitatea cibernetică, pe lângă efectele negative asupra pieţei libere şi asupra cheltuielilor administraţiei publice; propune completarea cu acest obiectiv a strategiei privind securitatea cibernetică.

9. Recomandă sprijinirea educaţiei cetăţenilor cu privire la dezvoltarea unui comportament preventiv pe internet, prin metode active şi fără a se limita la posibilităţile oferite de instruirea Online, având în vedere că vulnerabilitatea acestora generează riscuri privind securitatea reţelelor pe scară largă în urma utilizării calculatoarelor personale pentru atacuri de tip botnet

10. Recomandă dezvoltarea şi completarea bazei de date privind securitatea cibernetică prevăzute la nivelul Uniunii, pentru a include atât informaţii relevante privind combaterea criminalităţii, cât şi rezultate ale cercetării ştiinţifice în domeniu, ca parte a cloud-ului ştiinţei deschise, astfel încât aspectele privind securitatea cibernetică să poată fi incluse în proiectarea şi dezvoltarea noilor produse şi tehnologii încă din faza emergentă de laborator sau de pilot.

11. Îşi manifestă îngrijorarea cu privire la subraportarea incidentelor de securitate cibernetică şi cheamă la o acţiune la nivelul Uniunii pentru a crea un sistem facil de raportare a acestor incidente, spre exemplu prin intermediul unui modul al platformei online, care să fie accesibil tuturor cetăţenilor europeni, în scopul reducerii riscului generat de cunoaşterea incompletă a naturii şi modalităţii de acţiune în domeniul criminalităţii cibernetice şi pentru a pune la dispoziţia IMM-urilor sau a întreprinderilor preocupate de confidenţialitatea datelor lor un instrument de colectare de informaţii minimale.

12. Atrage atenţia asupra gradului scăzut de conştientizare a riscurilor de securitate cibernetică reprezentat de evoluţia rapidă a domoticii, internetului lucrurilor şi cloud-computing-ului şi recomandă introducerea unui sistem voluntar de atenţionare a utilizatorilor de către fabricanţii şi vânzătorii de produse şi servicii în aceste domenii, sistem armonizat pe planul Uniunii pentru a facilita libera circulaţie şi care ar putea fi elaborate ca o dezvoltare a sistemului de etichetare prevăzut de comunicare.

13. Atrage atenţia asupra conexiunilor dintre securitatea Cibernetică, atacurile asupra conturilor bancare şi finanţarea terorismului şi invită Comisia Europeană să desfăşoare acţiuni concrete şi hotărâte pentru a reduce riscurile de creştere a atacurilor cibernetice şi de sporire a impactului lor distructiv.

14. Salută modul coerent şi complet în care a fost elaborată comunicarea, cu identificarea corespunzătoare a nevoii intensificării cooperării pentru pregătirea răspunsului la incidentele cibernetice la nivelul Uniunii, atât între instituţiile europene şi autorităţile naţionale, cât şi la nivelul parteneriatului public-privat.

15. Atrage atenţia asupra faptului că prostituţia infantilă şi tratamentul violentai copiilor, ca parte a pornografiei infantile pe internet, necesită o abordare distinctă şi cuprinzătoare în ce priveşte combaterea criminalităţii cibernetice şi invită Comisia Europeană să sprijine o cooperare strânsă a agenţiilor europene cu rol în asigurarea securităţii informatice cu Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale şi cu alte organisme internaţionale care au ca obiect protecţia copilului; recomandă formarea de expertiză specifică pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor cibernetice în care copiii sunt victime.

16. Remarcă rolul esenţial pe care trebuie să îl joace atât Comisia Europeană, cât şi agenţiile de profil ale Uniunii, prin iniţiative concrete de impulsionare a eforturilor în domeniul securităţii cibernetice, cum ar fi: instituirea unor canale fiabile pentru raportarea voluntară a incidentelor cibernetice, crearea unei platforme de formare în materie de securitate cibernetică şi un posibil cadru european de certificare de securitate îh domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.

17. Atrage atenţia asupra posibilităţii de extindere a criminalităţii favorizate de internet, inclusiv â procurării de arme în scop terorist şi cheamă la acţiune fermă în acest sens, prin însoţirea măsurilor specifice mediului online de acţiuni poliţieneşti în teren, prin cooperare între statele membre şi prin măsuri preventive pe plan social şi educativ la nivelul Uniunii.

18. Atrage atenţia că deşi concluziile comunicării sunt fundamentate, acestea sunt totuşi sumare, iar utilitatea lor ar fi fost mult sporită dacă ar fi fost însoţite de o propunere de foale de parcurs sau de o descriere sintetică a domeniilor strategice sectoriale cu care se urmăreşte coordonarea strategiei privind securitatea cibernetică.

19. Atrage atenţia că securitatea cibernetică nu poate fi realizată cu succes doar prin reglementarea legislativă şi efortul instituţiilor publice, implicarea sectorului privat şi dezvoltarea unui dialog public-privat real este esenţială, aceasta având rolul de a viza eliminarea vulnerabilităţilor pe care noile evoluţii tehnologice sau conceptuale le pot crea din perspectiva securităţii cibernetice.

20. Consideră că pentru atingerea unui nivel ridicat al securităţii cibernetice este necesar un parteneriat solid între mediul universitar, structurile guvernamentale şi mediul privat, care să se manifeste în domeniile economic, de securitate şi de apărare.

21. Consideră că este necesară educarea publicului, efort menit să conducă la dezvoltarea unei culturi de securitate în domeniul cibernetic, inclusiv prin implicarea mediului academic şi educaţional, ca şi a mass-mediei şi societăţii civile.

22. Consideră oportună introducerea noţiunilor privind securitatea cibernetică încă din şcoală, de exemplu prin explicarea normelor de securitate şi etică în spaţiul virtual, a conduitei pentru prevenirea infracţiunilor în domeniul cibernetic, în mod special a comportamentului agresiv întâlnit pe reţelele sociale şi nu numai.

23. Consideră că eforturile legislative în statele membre au un rol important în asigurarea securităţii cibernetice, în special prin formarea unei atitudini favorabile pentru măsurile necesare, aşa cum a demonstrat iniţierea de către Comisia pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor a demersurilor privind introducerea în programa şcolară a unei curricule de securitate cibernetică.

24. Atrage atenţia că atacurile cibernetice coordonate şi sponsorizate de state prezintă tendinţa de a evolua de la utilizarea abuzivă a spaţiului cibernetic în relaţiile interstatale spre acţiuni militare, războiul convenţional şi electronic fiind însoţite din ce în ce mai des de atacuri cibernetice, inclusiv prin integrarea acestora în acţiuni specifice războiului psihologic, cum ar fi propaganda, provocările sau dezinformarea.

25. Consideră că este necesară impunerea unor cerinţe minime de securitate pentru protecţia infrastructurilor cibernetice pentru deţinătorul infrastructurii, inclusiv a obligaţiei de a elabora şi pune în aplicare planuri şi politici de securitate, precum şi de a raporta cu titlu anonim incidentele majore.

26. Atrage atenţia asupra riscului prezentat de cunoaşterea incompletă a originii atacurilor cibernetice, a modalităţii prin care acestea se materializează, precum şi a repartiţiei geografice a ţintelor atacurilor cibernetice şi propune derularea unor analize în acest sens.

27. Consideră oportun ca statele membre să dispună de libertatea de a desemna centre specializate din cadrul unei autorităţi publice care să îndeplinească funcţia de echipe de intervenţie în caz de incidente informatice (CSIRT).

28. Apreciază ca utilă partajarea informaţiilor cu autorităţile relevante din statele membre, în conformitate cu legislaţia naţională şi europeană, în contextul abordării interdependenţelor intersectoriale şi a rezilienţei infrastructurii reţelelor publice majore.

29. la act de sugestia Comisiei Europene, conform căreia autorităţile naţionale de reglementare ar putea utiliza capacităţile CSIRT pentru a efectua examinări periodice ale infrastructurilor reţelelor publice şi consideră că şi utilizarea centrelor specializate cu rol de CSIRT ar veni în sprijinul autorităţilor naţionale din statele membre.

30. Subliniază necesitatea adaptării continue a legislaţiei existente în domeniu, atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivelul statelor membre, în funcţie de evoluţia contextului general de securitate şi a combaterii în mod eficient a ameninţărilor şi vulnerabilităţilor specifice, provenite din spaţiul virtual.

31. Apreciază ca semnificativ, în acest context, exemplul activităţii desfăşurate de instituţiile abilitate în domeniu din România şi susţine importanţa alocată dezvoltării securităţii cibernetice, atât în ceea ce priveşte activitatea la nivel naţional, cât şi în planul cooperării cu instituţiile UE şi ale statelor membre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 4 octombrie 2016.

Nr. 90.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Evaluarea punerii în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor şi a Recomandării Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre - 2016 COM (2016) 424

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1104, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 27 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:

Salută această comunicare, deoarece:

- prezintă pentru prima dată o evaluare în paralel: a implementării cadrului Uniunii Europene pentru Strategiile naţionale pentru incluziunea romilor (adoptat în 2011) şi a Recomandării Consiliului privind măsurile efective de incluziune a romilor în statele membre (adoptat în 2013), întrucât din 2012 celor 5 state membre în care există comunităţile cele mai mari de romi le-au fost adresate recomandări specifice vizând modul în care politicile generale pot fi formulate pentru a fi mai favorabile incluziunii romilor;

- prin documentul de lucru anexat, s-a încercat elaborarea unui model detaliat de raportare, care să fie îmbrăţişat de toate statele membre, pentru a le sprijini în exerciţiul lor de raportare;

- documentul încearcă să realizeze o aliniere la nivel european a instrumentelor juridice, de politică şi financiare cu lansarea perioadei de programare financiară 2014-2020;

- demersurile privind intervenţia publică pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor sunt generate nu numai de considerente care ţin de justiţie şi de protecţia socială, ci şi de considerente care vizează dezvoltarea economică şi socială durabilă a unei comunităţi - dacă luăm în considerare resursa umană furnizată de populaţia romă (una dintre cele mai tinere din Uniunea Europeană).

Susţine această comunicare, întrucât:

- modalităţile în care ţările UE răspund problemelor de deprivare multiplă, marginalizare socială şi spaţială a romilor sunt marcate de configuraţiile istorice ale statelor sociale, legislaţiile naţionale privind drepturile fundamentale ale omului şi antidiscriminarea, politicile culturale cu privire la recunoaşterea diversităţii etnice şi reprezentarea politică a minorităţilor etnice; prin urmare, o abordare unitară la nivel european poate fi realizată numai prin crearea unui cadru european unanim acceptat de statele membre;

- evidenţiază atât progresele făcute, cât şi aspecte mai puţin plăcute privind nerealizarea unor obiective, generate pe fondul actualelor probleme privind migraţia;

- documentul este unul complex, evidenţiind măsurile adoptate şi exemplele de bune practici, dar şi domeniile unde se impun eforturi suplimentare din partea statelor membre;

- în conformitate cu obiectivul Strategiei UE 2020 de „creştere inclusivă”, incluziunea socială este considerată o prioritate orizontală principală, cu un mare impact macroeconomic, în contextul reformelor structurale;

- va manifesta în continuare preocupări majore în ceea ce priveşte incluziunea romilor şi va adopta măsuri pentru a se asigura de respectarea deplină a legislaţiei antidiscriminare şi pentru a combate atitudinile antiţigani, se va asigura că există un dialog la nivel înalt şi furnizarea de orientări de politică.

Consideră că:

- la nivelul populaţiei reprezentând minoritatea romă se manifestă cel mai ridicat risc al excluziunii sociale, dacă avem în vedere diferenţele de acumulare educaţională, de incluziune pe piaţa muncii, starea de sănătate şi locuinţele;

- incluziunea socială a romilor este un proces care trebuie să se manifeste în toate domeniile de activitate de pe agenda fiecărei instituţii publice locale şi centrale, întrucât aceste instituţii, alături de societatea civilă, au un rol important în procesul de dezvoltare socială şi implicit va contribui la îmbunătăţirea situaţiei romilor;

- rolul Uniunii Europene în ceea ce priveşte situaţia romilor s-a modificat odată cu crearea Cadrului European pentru Strategiile Naţionale de Incluziune a Romilor (SNIR, 2011), pentru perioada de programare 2014-2020, care introduce instrumentele de monitorizare şi evaluare, ce permit Comisiei Europene să elaboreze recomandările specifice pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene;

- aplicarea, monitorizarea şi raportarea activităţilor desfăşurate în cadrul strategiilor naţionale de integrare a romilor sunt extrem de importante pentru eficienţa măsurilor adoptate sau în curs de adoptare atât la nivel naţional, cât şi la nivel european;

- eforturile întreprinse în scopul înregistrării de progrese în domeniul incluziuni sociale a romilor trebuie orientate, cu precădere, către principalele 4 domenii: educaţie, ocuparea forţei de muncă, sănătate şi locuinţe.

Apreciază că:

- progresul în reducerea decalajelor dintre persoanele aparţinând minorităţii rome şi restul populaţiei trebuie să se manifeste constant, în urma unor acţiuni sistematice, cu evaluări periodice;

- în ciuda eforturilor făcute, pe teren nu sunt percepute progrese reale în reducerea decalajelor dintre persoanele aparţinând minorităţii rome şi restul populaţiei, iar din statisticile prezentate se constată existenţa unor diferenţe intercorelate, în toate componentele sociale esenţiale care definesc calitatea vieţii între persoanele aparţinând minorităţii rome şi restul populaţiei;

- eficienţa politicilor educaţionale creşte atunci când este asigurată sustenabilitatea măsurilor prin acordarea de sprijin financiar, când este îmbunătăţit cadrul legislativ în funcţie de evoluţia socio-economică şi politică din contextul naţional şi când se înregistrează o creştere a cooperării dintre diferite instituţii publice şi private;

- este deosebit de important faptul că documentul pune accent, în afara pilonilor integrării sociale a romilor (educaţie. Sănătate, ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de locuit), şi pe elementele de combatere a discriminării, „antigipsismului”, a discursului instigator la ură şi a infracţiunilor motivate de ură;

- trebuie consolidat rolul central al Punctelor naţionale de contact pentru romi în procesul de coordonare a implementării prevederilor europene şi de utilizare a fondurilor europene;

- este benefic modul În care statele membre şi-au definit structuri de coordonare, au introdus măsuri ţintite şi generale, ca răspuns la recomandarea Consiliului, şi au alocat resursele financiare proceselor, care sunt armonizate la propria situaţie naţională (de exemplu, accentul pus pe educaţia timpurie, o corelare corespunzătoare între priorităţile ce privesc integrarea romilor şi fondurile alocate prin fondurile structurale pentru cadrul financiar 2014-2020, consolidarea rolului Punctelor naţionale de contact etc.).

Atrage atenţia asupra următoarelor aspecte:

- unele state membre (Franţa, Germania, Slovenia) din Uniunea Europeană nu au adoptat modelul de raportare propus de Comisia Europeană şi au optat pentru utilizarea unui alt format de raportare, iar altele (Danemarca, Luxemburg, Ţările de Jos) nu au transmis niciun raport cu privire la măsurile întreprinse;

- una dintre deficienţele majore ale programelor educaţionale pentru romi este aceea că ciclul de politici nu include şi evaluări de impact ale măsurilor puse în aplicare; de cele mai multe ori evaluările privind măsurile afirmative şi alte politici educaţionale pentru romi au fost realizate de către societatea civilă a romilor, dar analizele de impact rămân de multe ori incomplete şi fragmentate, eşuând în a oferi factorilor de decizie toate informaţiile necesare pentru a adapta politicile la nevoile reale ale romilor în domeniul educaţiei;

- din perspectiva ocupării şi integrării romilor pe piaţa muncii, trebuie avut în vedere că pentru populaţia aparţinând minorităţii rome, care are un nivel de pregătire şcolară mai redus în raport cu populaţia majoritară, accesul pe piaţa muncii este din ce în ce mai limitat, în condiţiile creşterii cererii de forţă de muncă calificată;

- accesul limitat la ocupare (locuri de muncă) generează sărăcie crescută în rândul romilor, declanşând mecanisme de excluziune în diverse alte domenii şi produce cicluri vicioase de sărăcie; lipsa unui venit curent şi suficient subminează investiţiile pe termen lung în educaţia copiilor, care, la rândul lor, reduc numărul celor educaţi din cadrul generaţiilor viitoare, perpetuând excluderea de la ocuparea formală a forţei de muncă;

- trebuie întreprinse eforturi suplimentare atât în ceea ce priveşte implicarea autorităţilor locale, consolidarea cooperării cu societatea civilă, monitorizarea impactului măsurilor adoptate de statele membre, cât şi o reconfirmare a angajamentului politic din partea tuturor statelor membre privind implementarea actualelor prevederi în vederea obţinerii unor rezultate clare;

- sunt necesare eforturi suplimentare din partea statelor membre pentru a pune în aplicare legislaţia specifică privind antidiscriminarea, antirasismul şi xenofobia; totodată trebuie să se prevină evacuările forţate, să se elimine segregarea în educaţie şi în materie de locuinţe;

- se recomandă să fie multiplicate iniţiativele de succes, prin utilizarea fondurilor disponibile în cadrul exerciţiului financiar 2014-2020.

Consideră că în ceea ce priveşte România:

- s-au transmis Comisiei Europene măsurile privind: eliminarea segregării în educaţie, combaterea părăsirii timpurii a şcolii, sprijinul individualizat pentru elevi, promovarea ocupării forţei de muncă în rândul romilor, eliminarea barierelor privind sistemul naţional de sănătate, accesul la programele de vaccinare, accesul comunităţilor de romi la utilităţile publice;

- este apreciată constituirea Punctului naţional de contact pentru strategia naţională de integrare a romilor, în urma recomandărilor Comisiei Europene, ca instrument pentru a armoniza politicile şi măsurile propuse la nivel naţional cu recomandările la nivel european şi a le corela cu Strategia Europa 2020;

- au fost identificate soluţii şi adoptate măsuri care să asigure egalitatea accesului la educaţie şi se lucrează, în continuare, la promovarea şi implementarea deplină a acestora, accesul romilor la educaţie şi evitarea abandonului şcolar fiind încă subiectele cele mai des abordate de cercetare şi politicile de intervenţie;

- se consideră întemeiat şi se susţine punctul de vedere exprimat de Agenţia Naţională pentru Romi din România, referitor la omiterea menţionării măsurilor afirmative din domeniul educaţiei (alocarea de locuri distincte pentru elevii şi studenţii romi din învăţământul liceal şi universitar), măsuri pentru care România este considerată un model de bună practică, din documentul lansat de Comisia Europeană; în consecinţă, se propune adăugarea codului de ţară (RO) în tabelul anexat cap. 3.2. Educaţie, în rubrica referitoare la «Promovarea participării la învăţământul secundar şi superior şi a absolvirii acestor cicluri de învăţământ”;

- au fost evaluate elementele incluse în recomandarea Consiliului din 2013, prin care România a confirmat, între altele, adoptarea de măsuri privind: eliminarea segregării în educaţie, combaterea părăsirii timpurii a şcolii, sprijinul individualizat pentru elevi, promovarea ocupării forţei de muncă în rândul romilor, eliminarea barierelor privind sistemul naţional de sănătate, accesul la programele de vaccinare, accesul comunităţilor de romi la utilităţile publice;

- au fost întreprinse eforturi pentru constituirea unui comitet interministerial şi implicarea societăţii civile în implementarea strategiei naţionale pentru romi, prin intermediul Punctului naţional de contact pentru romi (PNCR);

- există o serie de provocări cu care se confruntă ţara noastră, referitoare la: combaterea discriminării, incriminarea discursului instigator la ură şi a infracţiunilor motivate de ură printr-o mai bună aplicare a legislaţiei existente, combaterea sărăciei, în special în rândul copiilor, combaterea violenţei în rândul femeilor rome, prevenirea segregării în educaţie, stimularea participării etnicilor romi pe piaţa forţei de muncă, îmbunătăţirea accesului la serviciile medicale, combaterea segregării spaţiale în materie de locuinţe şi descurajarea evacuărilor forţate, consolidarea capacităţii PNCR şi mobilizarea autorităţilor locale, utilizarea eficientă a fondurilor europene pentru desegregare; soluţionările acestor provocări vor constitui priorităţi pentru viitoarele documente programatice.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 4 octombrie 2016.

Nr. 91.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor O nouă agendă pentru competenţe în Europa COM (2016) 381

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1103, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 27 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Subliniază că tendinţa de creştere a cererii de competenţe şi îndemânări, noua economie digitală şi progresul tehnologic accelerat necesită o abordare curajoasă a reformei sistemelor de pregătire profesională, chiar actualitatea conceptelor de bază ale acestora fiind discutabilă. În acest sens, invită Comisia Europeană să lanseze o dezbatere pe această temă, ca parte a măsurilor ce vizează dezvoltarea pedagogiei în Uniunea Europeană.

2. Recomandă flexibilizarea cerinţelor formale pentru ocuparea unui loc de muncă pe planul Uniunii, ca un corolar firesc al flexibilizării cerinţelor de validare a pregătirii profesionale - obiectiv menţionat în această comunicare.

3. Atrage atenţia că, deşi profilurile interdisciplinare - oameni cu capacitatea de a combina activităţi din diverse domenii - sunt tot mai preţuite de angajatori, acest lucru nu se reflectă în orientarea şi reorientarea pregătirii profesionale şi afectează nu doar oferta de forţă de muncă, ci şi recalificarea profesională şi flexicuritatea.

4. Sprijină dobândirea de la o vârstă fragedă a competenţelor digitale, dar atrage atenţia asupra dificultăţilor inerente pe care sistemul de învăţământ primar le-ar întâmpina ca urmare a pregătirii didactice şi metodice inadecvate acestui obiectiv şi solicită Comisiei Europene să iniţieze o acţiune comună pe planul Uniunii Europene pentru a răspunde acestei provocări comune şi pentru a utiliza eficient resursele pedagogice.

5. Sprijină includerea în cadrul sistemelor educaţionale a competenţelor-cheie pentru spiritul antreprenorial şi civic şi a competenţelor transversale, dar atrage atenţia că formarea acestora necesită mai mult decât includerea într-o programă şi predarea lor şi recomandă Comisiei Europene să implice mai mult societatea civilă şi sectorul de afaceri în stabilirea obiectivelor specifice şi a acţiunilor concrete pentru atingerea acestora.

6. Atrage atenţia asupra faptului că, tot mai mult, capacitatea de a soluţiona probleme se formează sub influenţa mediului social şi economic, nu doar ca urmare a educaţiei, şi astfel propune iniţierea unei dezbateri pe această temă.

7. Atrage atenţia asupra faptului că mediul digital, creşterea masivă a volumului de date au creat necesitatea unor competenţe digitale diferite structural de aceeaşi competenţă digitală de acum cinci ani şi ca urmare este necesară actualizarea cunoştinţelor formatorilor; subliniază importanţa competenţelor digitale (DigiComp) şi propune intensificarea popularizării acesteia.

8. Atrage atenţia asupra faptului că în prezent competenţele digitale includ aspecte legale şi etice, legate de proprietatea intelectuală, dar şi de identificarea şi respingerea unor practici comerciale ilegitime prin care se poate obţine acces neautorizat la date personale din dispozitivele terminale conectate la Internet sau la Internetul lucrurilor.

9. Semnalează discrepanţa dintre necesitatea de a acţiona la nivelul statelor membre UE pentru a ajunge la un anumit nivel al competenţelor digitale şi obiectivul de a atinge un nivel ridicat al acestora în întreaga Uniune, precum şi disfuncţionalităţile pe care diferenţele în nivelul de însuşire a competenţelor digitale le-ar putea crea pieţei unice, afectând semnificativ libera circulaţie a lucrătorilor; recomandă extinderea Garanţiei pentru tineri cu acest obiectiv şi sporirea bugetului alocat acesteia.

10. Salută Panoul de marcare a competenţei digitale - platformă on-line disponibilă la nivelul UE şi planurile digitale aferente; recomandă o evaluare a progresului faţă de indicatorii prevăzuţi în aceste planuri, precum şi asumarea de către Comisia Europeană a unor indicatori de realizare şi de rezultat aferenţi acţiunilor pe care şi le propune în scopul sprijinirii formării competenţelor digitale.

11. Susţine obiectivul pregătirii corespunzătoare a tinerilor de către universităţile şi furnizorii de formare profesională, precum şi fundamentarea programelor de învăţământ pe necesităţile de piaţă şi pe tendinţele cererii de forţă de muncă, dar semnalează că este necesar un cadru legislativ armonizat pe planul UE, pentru a permite acestor entităţi să îşi adapteze rapid programele ca urmare a tendinţelor de pe piaţa Uniunii.

12. Salută sprijinul prevăzut pentru mobilitatea persoanelor care studiază şi pentru a beneficia de experienţe educaţionale în străinătate.

13. Susţine iniţiativa Comisiei Europene privind monitorizarea absolvenţilor de învăţământ superior pentru a sprijini statele membre ale UE în vederea îmbunătăţirii informaţiilor despre modul în care evoluează absolvenţii pe piaţa forţei de muncă şi recomandă utilizarea acesteia în conexiune cu informaţii privind mediul de afaceri din statele membre, cu deficitele de forţă de muncă în profil teritorial şi cu posibilităţile de pregătire profesională în continuare sau în completare.

14. Reafirmă relevanţa dialogurilor instituţiilor publice cu specialişti în domeniu şi a consultărilor publice organizate la nivelul statelor membre ale UE.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 4 octombrie 2016.

Nr. 92.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu „Elemente pentru un cadru strategic la nivelul UE pentru sprijinirea reformei sectorului de securitate” JOIN (2016) 31

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1102, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 27 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Salută această comunicare, deoarece:

- se înscrie în prevederile trasate de concluziile Consiliului din mai 2015, oferind elementele necesare creării unui cadru care să permită transformarea sistemului de securitate al unei ţări, pentru a furniza indivizilor şi statului o securitate mai eficace, responsabilă şi conformă cu respectarea drepturilor omului, a democraţiei, a statului de drept şi a principiilor bunei guvernanţe;

- sprijină ţările partenere în reformarea sistemelor lor de securitate pentru a susţine obiectivele UE privind pacea şi stabilitatea, dezvoltarea durabilă şi favorabilă incluziunii, dezvoltarea statală, democraţia, statul de drept, drepturile omului şi principiile dreptului internaţional;

- intervenţiile diplomatice şi financiare, militare şi civile, pe termen scurt şi pe termen lung ale UE, trebuie ancorate într-un cadru de sprijin al reformării sistemului de securitate unic, care să ia în considerare legăturile dintre politică, securitate, justiţie, răspunsul umanitar, dezvoltare, conflict şi fragilitate;

- prin documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei Europene, care însoţeşte comunicarea, se realizează o evaluare prin care să fie aduse îmbunătăţiri în ceea ce priveşte coerenţa, complementaritatea şi coordonarea capacităţilor şi instrumentelor UE, care a luat în considerare deopotrivă deciziile relevante şi directivele Comitetului de ajutor pentru dezvoltare - Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (CAD-OCDE);

- oferă elemente-cadru şi pentru orientarea activităţilor Uniunii Europene referitoare la consolidarea capacităţilor de sprijin pentru securitate şi dezvoltare (CBSD);

- prevede extinderea instrumentului care contribuie la stabilitate şi pace şi care la rândul său se referă în special la acordarea unei asistenţe mai complete atât actorilor implicaţi în sectorul de securitate din ţările partenere, cât şi militarilor participanţi, în circumstanţe excepţionale, în conformitate cu obiectivul realizării unei dezvoltări durabile.

2. Susţine această comunicare, întrucât:

- cadrul oferit permite desfăşurarea angajamentului pe termen scurt şi lung al UE în sprijinul partenerilor, astfel încât aceştia să poată gestiona autonom crizele şi totodată să îşi consolideze legitimitatea, buna guvernare, integritatea şi sustenabilitatea sectoarelor de securitate în scopul promovării securităţii umane;

- subliniază necesitatea unei abordări interinstituţionale, coordonate, a oricărei intervenţii UE în domeniul reformării sectorului de securitate (RSS), pornind de la o evaluare integrală şi integrată a sistemului de securitate asupra căruia urmează să se intervină;

- din această perspectivă, reformarea sistemului de securitate în vecinătatea UE devine relevantă pentru creşterea rezilienţei statelor şi pentru combaterea terorismului, criminalităţii organizate şi atacurilor cibernetice;

- acest cadru fiind aplicabil şi pentru statele candidate, oferă sprijin pentru îndeplinirea criteriilor de aderare;

- statele membre ale Uniunii Europene sunt încurajate să îşi elaboreze în acest cadru programele bilaterale în domeniul RSS, prin exerciţii comune de programare, conform concluziilor Consiliului privind consolidarea programării comune din 12 mai 2016 (punctul 7);

- prezintă flexibilitate, iar acest cadru poate li aplicat în orice context, nu numai în situaţiile de conflict sau în cele anterioare conflictului, fiind suficient de amplu pentru a permite adaptarea la necesităţile fiecărei situaţii specifice;

- vizează o utilizare mai eficientă şi mai flexibilă a asistenţei Uniunii Europene, pentru a-şi ajuta partenerii în prevenirea şi gestionarea crizelor, ceea ce va determina consolidarea legăturii dintre securitate şi dezvoltare durabilă şi va contribui la asigurarea respectării statului de drept, a bunei guvernanţe, a consolidării supravegherii şi a controlului civil asupra afacerilor militare în ţări terţe

3. Consideră că:

- acest document va avea un aport semnificativ pentru eficacitatea Strategiei globale privind politica externă şi de securitate şi a Agendei europene privind securitatea;

- reformarea sistemului de securitate (RSS), fiind un proces politic pe termen lung la nivelul relaţiilor de putere într-o ţară, trebuie să fie conturată şi agreată la nivel naţional, în condiţiile unui angajament al conducerii politice, al cooperării interinstituţionale şi al participării cât mai ample a părţilor interesate, pentru a realiza un consens general;

- acest document furnizează reperele conceptuale şi de acţiune necesare, în raport cu scopul şi obiectivele pentru reformarea sectorului de securitate, aşa cum au fost definite pe linia legitimităţii, bunei guvernanţe, integrităţii şi sustenabilităţii, astfel încât statele să devină mai stabile, iar cetăţenii sa fie în siguranţă;

- prin acest document se recunoaşte interdependenţa dintre securitate şi justiţie, astfel că principiile definite pot fi aplicate în egală măsură şi actorilor din domeniul justiţiei, dacă rolul şi funcţiile acestora au implicaţii clare pentru sectorul securităţii;

- intervenţiile diplomatice şi financiare, militare şi civile, pe termen scurt şi pe termen lung ale UE, ar trebui ancorate mai precis într-un cadru de sprijin RSS unic la nivelul UE, care să ia în considerare legăturile dintre politică, securitate, justiţie, răspunsul umanitar, dezvoltare, conflict şi fragilitate;

- trebuie realizate evaluări periodice - anuale - privind punerea în aplicare a acestui cadru politic de către echipe interservicii, iar rezultatele şi recomandările rezultate să fie făcute publice

4. Apreciază:

- şi susţine obiectivul major promovat de acest document, acela de a sprijini statele să devină mai stabile şi cetăţenii să fie mai în siguranţă;

- că modalitatea de abordare globală a acestui document faţă de conflictele şi crizele externe reuneşte politica comună de securitate şi apărare (PSAC) şi toate celelalte instrumente ale politicii comune externe şi de securitate (PESC) relevante, instrumente de acţiune externă şi actorii din domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, conduce la fuzionarea şi actualizarea a două concepte de politică UE, care erau privite separat, pentru a sprijini reformarea sistemului de securitate (RSS);

- că înfiinţarea grupului operativ la nivelul Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE) şi a Comisiei Europene, care oferă consiliere şi sprijin delegaţiilor UE, SEAE, Comisiei Europene şi misiunilor PSAC, este un demers care va spori eficienţa acţiuni în acest domeniu, întrucât va contribui la asigurarea coerenţei şi complementarităţii activităţilor UE în domeniul RSS, precum şi la planificarea şi elaborarea proiectelor de cooperare pentru dezvoltarea acestui proces;

- din perspectiva securităţii individului, care implică totodată respectarea libertăţilor fundamentale ale acestuia şi evaluarea corespunzătoare, într-un mod participativ, a nevoilor în materie de securitate ale diferitor grupuri, inclusiv ale celor mai vulnerabile, trebuie făcute eforturi suplimentare pentru ca reformarea să includă printre priorităţile sale şi problematica genului, astfel încât să garanteze că femeile şi bărbaţii beneficiază de acces efectiv şi egal la serviciile judiciare şi de securitate;

- că dimensiunea/componenta de apărare este deosebit de importantă pentru sprijinul reformării sistemului de securitate furnizat de Uniunea Europeană, întrucât prin caracteristicile sale definitorii (tipologia militarilor, ierarhie, ordine, disciplină etc.) sectorul de apărare poate fi considerat un punct de intrare capabil să contribuie la o dezvoltare pozitivă şi/sau care poate maximiza efectul de pârghie în cazul sprijinului UE pentru reformarea sistemului de securitate în ţările partenere selectate;

- că trebuie elaborate sau revizuite politicile naţionale în materie de securitate, luând în considerare analize pe criterii de gen; la acestea trebuie adăugat şi sprijinul pentru victimele violenţei, care ar trebui să implice adăugarea unor măsuri preventive (de exemplu, legislaţie, sensibilizare în ceea ce priveşte genul în structurile poliţieneşti şi militare, combaterea impunităţii autorului);

- că extinderea instrumentului care contribuie la stabilitate şi pace va conduce la remedierea lacunelor constatate în sistem şi va permite Uniunii Europene să ofere o asistenţă mai eficientă pentru actorii din sectorul de securitate.

5. Atrage atenţia:

- din perspectiva asigurării şi respectării drepturilor omului, statului de drept şi principiilor democratice, că se impune consultarea şi implicarea societăţii civile ca o procedură care ar trebui să devină o practică standard în elaborarea şi monitorizarea politicilor şi activităţilor din domeniul securităţii şi al justiţiei;

- că pentru a respecta principiile bunei guvernanţe, strategiile naţionale de securitate trebuie să fie elaborate prin procese de consultare favorabile incluziunii, prin participarea tuturor părţilor interesate şi, în consecinţă, ar trebui să se asigure şi participarea femeilor, conform rezoluţiilor pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU;

- asupra importanţei asigurării coerenţei reformei sistemului de securitate, scop în care Uniunea Europeană ar trebui să încurajeze guvernele partenere şi societatea civilă să integreze aspectele legate de sectorul de securitate în strategii multianuale de dezvoltare la nivel naţional şi să le coreleze pe cât posibil cu eforturile de guvernanţă în curs sau planificate în alte sectoare;

- asupra necesităţii unor acţiuni coerente şi susţinute pentru eficienţa implementării propunerilor din document, dar acestea, ca orice iniţiativă/proiect UE în domeniul RSS, trebuie să aibă o componentă de apărare foarte bine definită.

6. Apreciază că, din perspectiva României:

- ţara noastră este şi va fi un susţinător al creşterii rolului Uniunii Europene privind încurajarea şi sprijinirea eforturilor ţărilor partenere legate de reformele sectorului de securitate;

- abordarea Uniunii Europene trebuie să fie una cuprinzătoare, atât din punct de vedere geografic, cât şi funcţional;

- măsurile concrete de sprijin ale Uniunii Europene trebuie să fie adaptate necesităţilor şi intereselor specifice ale statelor beneficiare şi totodată să se concentreze asupra domeniilor care aduc valoare adăugată reală;

- este necesară o cooperare cât mai strânsă cu actorii relevanţi, îndeosebi cu ONU şi NATO; creşterea sprijinului pentru parteneri reprezintă o prioritate strategică în cadrul cooperării Uniunii Europene cu NATO;

- se vor întreprinde, la nivelul instituţiilor abilitate, demersurile necesare pentru dezvoltarea profilului pe componenta de apărare a reformării sistemului de securitate pentru a se asigura, conform intereselor strategice ale României, o contribuţie corespunzătoare la proiectele preconizate a fi dezvoltate de către UE în acest domeniu; în acest sens, Ministerul Apărării Naţionale, care are în principal responsabilitatea acestui segment, urmează să implementeze o abordare interinstituţională activă şi să promoveze o coordonare constantă şi susţinută cu toate ministerele implicate, relevante, pentru reformarea sistemului de securitate.

7. Susţine comunicarea, întrucât:

- sprijină ţările partenere în reformarea sistemelor lor de securitate pentru a îndeplini obiectivele UE privind pacea şi stabilitatea, dezvoltarea durabilă şi favorabilă incluziunii, dezvoltarea statală, democraţia, statul de drept, drepturile omului şi principiile dreptului internaţional;

- reflectă abordarea cuprinzătoare a Uniunii privind conflictele şi reuneşte instrumentele PSAC, PESC, ale acţiunii externe a Uniunii Europene şi pe toţi actorii din domeniile securitate şi justiţie.

 

Această hotărâm a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 4 octombrie 2016.

Nr. 93.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid (reformare) COM (2016) 270

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1097, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 27 septembrie 2016, Camera Deputaţilor;

1. Menţine obiecţiile şi observaţiile formulate în avizul motivat emis de Comisia pentru afaceri europene la data de 20 septembrie 2016 şi aprobat de plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa din 27 septembrie 2016.

2. Menţine observaţiile şi recomandările făcute în avizul motivat şi opinia sa, cu ocazia examinării Propunerii de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unui mecanism de transfer în situaţii de criză şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul din statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid - COM (2015)450.

3. Menţine observaţiile şi recomandările făcute în opinia sa asupra Comunicării Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Posibilităţi de reformare a sistemului european comun de azil şi de îmbunătăţire a căilor legale de migraţie - COM (2016) 197, în special argumentaţia că Regulamentul Dublin III nu este inadecvat la situaţia actuală a imigraţiei şi că ar trebui reformat numai pentru a oferi un cadru simplificat, rapid şi eficient de procesare a cererilor de azil.

4. Reţine că reformarea sistemului de azil a fost provocată de criza acutizată în cursul anului 2015 în Grecia şi Italia, care a condus la suspendarea aplicării Regulamentului Dublin III în anumite state membre.

5. Notează că modificările propuse pleacă de la premisa Că obiectivele sistemului Dublin III, componenta principală a sistemului european comun de azil, sunt în continuare valabile, iar principiul fundamental ca statul membru responsabil pentru examinarea unei cereri de protecţie internaţională să fie cel al primei intrări se păstrează.

6. Dintre modificările propuse notează ca esenţiale introducerea sistemului de partajare a surplusului de solicitanţi de azil sub forma unui mecanism de corecţie pentru repartizarea cererilor, care va determina automat situaţiile în care o ţară se confruntă cu un număr disproporţionat de cereri de azil, eliminarea clauzelor privind încetarea responsabilităţii statului membru care devine astfel responsabil pentru o perioadă nedeterminată, pentru imigranţii primiţi la prima lor intrare şi introducerea conceptului de „solidaritate financiară”.

7. Remarcă introducerea obligaţiei formale a solicitantului de azil de a coopera cu autorităţile care pun în practică procedurile sistemului Dublin, inclusiv de a furniza informaţiile necesare pentru a determina statul membru responsabil şi reaminteşte că a susţinut introducerea acestei obligaţii, în toate documentele sale anterioare.

8. Notează că în dezbaterea privind necesitatea sau lipsa necesităţii de a transforma sistemul Dublin III, de la un simplu instrument de repartizare a responsabilităţii la un instrument de partajare a acesteia, se manifestă curente de opinie contradictorii, astfel că unele state membre au solicitat instituirea unui sistem permanent de repartizare a sarcinilor prin intermediul unei chei de distribuţie, în timp ce altele au susţinut menţinerea şi raţionalizarea sistemului actual, inclusiv în ceea ce priveşte criteriul intrării neregulamentare.

9. Notează că există opinii divergente şi cu privire la luarea în considerare a preferinţelor exprimate de solicitanţi; în timp ce unele părţi au afirmat că preferinţele solicitanţilor nu pot fi pe deplin ignorate, deoarece acest lucru ar duce aproape inevitabil la deplasări secundare, altele s-au exprimat ferm împotriva acestei posibilităţi, justificând prin aceea că sunt necesare criterii clare şi obiective, iar adăugarea preferinţelor solicitanţilor ar implica evaluări complexe de la caz la caz.

10. Notează că diverse părţi interesate, precum înaltul Comisariat ONU pentru refugiaţi şi organizaţii neguvernamentale care activează în domeniu, au apreciat că preferinţele sau caracteristicile solicitantului, precum şi extinderea criteriului membrilor de familie ar trebui luate în considerare pentru determinarea statului membru responsabil, având în vedere perspectivele de integrare şi pentru a reduce deplasările secundare.

11. la act că, în discuţiile de la nivelul Consiliului UE, delegaţiile României au apreciat că orice soluţie de reformare a sistemului european de azil trebuie să evite o abordare bazată pe principiul caracterului automat şi obligatoriu, precum şi introducerea de sancţiuni financiare. S-a susţinut că este necesar să se ţină cont de realităţile din statele membre şi de capacitatea de primire şi integrare a acestora. Totodată, trebuie să fie luată în calcul şi valoarea adăugată a contribuţiilor pe care statele membre le au în eforturile comune de gestionare a migraţiei, rezultate din participarea activă şi substanţială la activităţile relevante ale Frontex, Europol, Interpol, Biroului European de Sprijin pentru Azil, altor organisme ale Uniunii.

Subliniază că România pledează pentru soluţii consensuale în acest dosar, care să contribuie la consolidarea proiectului UE şi nu la accentuarea disensiunilor la nivelul UE, aspect de maximă importanţa mai ales în actualul context politic delicat de la nivel Uniunii.

12. Susţine poziţiile exprimate de către reprezentanţii României în instituţiile europene şi reiterează propria opţiune ca relocarea, atât internă, cât şi externă, să fie bazată pe voluntariat în ambele sensuri: atât cu privire la participarea statului, cât şi cu privire la acordul persoanei beneficiare, aceasta fiind într-adevăr singura metodă aplicabilă în UE pentru a se evita deplasările secundare.

13. Contestă introducerea conceptului de „solidaritate financiară” pentru că transformă obligaţia de participare la mecanismul de împărţire a responsabilităţii între statele membre într-o sancţiune pecuniară, fără o fundamentare. Apreciază că evaluarea Comisiei Europene în ceea ce priveşte cheltuielile pe care un stat le efectuează cu un beneficiar de protecţie internaţională, raportată la o perioadă de 5 ani, nu are susţinere din punctul de vedere al legislaţiei în materie.

Mai mult decât atât, consideră că având în vedere raţionamentul utilizat anterior în stabilirea sumei forfetare de 6.000 de euro/persoană relocată, alocată statului membru, introducerea unei sume vizibil disproporţionate, 250.000 euro/persoană, fără o justificare solidă, nu poate fi acceptată.

Semnalează că limitarea la 12 luni a perioadei în care un stat poate refuza primirea imigranţilor pare o inconsistenţă de sistem, pentru că poate avea interpretări şi consecinţe multiple şi divergente scopului urmărit de către Comisia Europeană; astfel, nu este clar dacă limitarea termenului caută să evite acumularea unor sume datorate care ar fi vădit exagerate şi care nu ar putea fi achitate, dacă se doreşte convingerea statelor membre reticente la primirea imigranţilor să accepte totuşi primirea acestora, dat fiind că oricum ar fi obligate să îi primească peste 12 luni, sau dacă se doreşte amplificarea rolului Comisiei Europene în relaţia cu Consiliul.

Semnalează pericolul ca, în situaţia în care îngrijorările legitime exprimate de unele state membre ar fi desconsiderate, aceasta ar putea a provoca forţarea unor posibile cereri de ieşire din Uniunea Europeană.

14. Reţine că propunerea de regulament nu mai prevede finanţarea compensatorie, ceea ce înseamnă că persoanele care ar trebui preluate de România conform cheii de referinţă nu vor mai beneficia de suma forfetară, urmând a fi finanţat cu câte 500 de euro numai transferul efectiv; astfel, costurile ocazionate de primirea, înregistrarea, procesarea, asistenţa şi integrarea persoanelor relocate, inclusiv cele referitoare la extinderea infrastructurii capacităţilor de cazare, vor trebui suportate de la bugetul naţional; acesta este încă un exemplu îh care ar trebui particularizată situaţia reală a fiecărui stat membru.

15. Consideră că, prin simplificarea la maximum a cheii de referinţă la doar doi indicatori, apare riscul ca, în cazul unei discrepanţe între aceşti indicatori, precum şi în absenţa unor elemente de cuantificare suplimentare, să se producă efecte negative asupra unora dintre statele membre.

Reţine că, în aplicarea celor două decizii de relocare anterioare, cheia de referinţă pentru România fusese stabilită la 3,75%, iar prin simplificarea la minimum a cheii de referinţă, cea care s-ar aplica României conform prevederilor noului regulament creşte la aproximativ 5,5%,

Semnalează că în cazul României, unde însuşi faptul că mare parte din forţa de muncă proprie activează în alte state membre demonstrează dificultăţi în asigurarea de locuri de muncă de un anumit standard, a asistenţei sociale, a serviciilor de sănătate şi educaţie, cheia de referinţă nu reflectă în mod satisfăcător capacitatea statului de a prelua şi integra grupuri de imigranţi, fără a îi fi afectat semnificativ echilibrul economic şi social.

16. Observă că noile prevederi răspund doar parţial criticilor privind lipsa de solidaritate a statelor membre faţă de situaţia ţărilor din prima linie şi cele de destinaţie şi insistă pe implementarea mecanismului de relocare din Grecia şi Italia, care încă nu funcţionează.

17. Consideră că situaţiile de presiune disproporţionată asupra sistemelor de azil nu se mai pot repeta, în contextul în care UE a adoptat deja măsuri importante pentru reducerea fluxului de imigranţi, pentru paza frontierei şi coastei şi pentru creşterea consistenţei acţiunilor de returnare; de aceea, consideră că ar fi mai utilă concentrarea acţiunii Uniunii pe consolidarea succeselor obţinute în reducerea afluxului de imigranţi şi pe reproducerea modelelor care şi-au demonstrat deja viabilitatea, comparativ, de exemplu, cu mecanismul de relocare în privinţa căruia s-a demonstrat cât de dificil este să devină funcţional.

18. În acelaşi timp, având în vedere destabilizarea masivă a UE, care s-a produs în anul 2015 din cauza fluxului incontrolabil de imigranţi, punând în pericol însăşi existenţa Uniunii, consideră că Uniunea ar trebui să se mobilizeze tocmai pentru a se asigura că situaţiile de presiune disproporţionată asupra sistemelor de azil nu se pot perpetua; semnalează în schimb că mobilizarea pentru înfiinţarea unui mecanism de corecţie pentru partajarea surplusului de solicitanţi de azil poate fi interpretată ca o redeschidere a canalelor de acces ale imigranţilor în statele prospere pe care aceştia le vizează.

19. Reaminteşte că la capitolul „Migraţia şi frontierele externe”, foaia de parcurs de la Bratislava, adoptată la reuniunea informată a celor 27 de şefi de stat sau de guvern, la 16 septembrie 2016, prevede ca obiective ,,[s]ă nu permitem niciodată revenirea la fluxurile necontrolate de anul trecut şi să reducem în continuare numărul migranţilor în situaţie neregulamentară; [s]â asigurăm controlul deplin al frontierelor noastre externe şi să revenim la Schengen”. Invită Comisia Europeană să îşi calibreze opţiunile pe aceste linii directoare.

Menţionează, în acest context, că, dacă propunerea de regulament ar fi adoptată, mecanismul corectiv ar funcţiona automat, fără supravegherea Consiliului UE, orice putere de decizie a Consiliului pentru o hotărâre de relocare fiind anulată.

20. Reiterează opinia exprimată în analizele sale anterioare că pregătirea unor sisteme complexe destinate gestionării unui număr mare de imigranţi pe termen lung, pe teritoriul statelor membre, reprezintă o anomalie şi că această anomalie este puternic exploatată de către partide populiste antieuropene. Reamintind că reglementarea prin tratat a dreptului de azil sau de protecţie internaţională nu a avut în vedere posibilitatea exodului produs, atrage atenţia că dacă semnalele transmise de către UE, în procesul de reglementare, sunt ambigue şi nu se oferă soluţii reale pentru refacerea situaţiei de dinainte de acel exod, accesul la putere al partidelor populiste antieuropene ar deveni o certitudine, iar implementarea politicilor promovate de aceste partide poate crea mari dezechilibre socio-economice la nivelul Uniunii, îngreunând inclusiv situaţia imigranţilor.

21. Consideră că orice mecanism dedicat gestionării unui număr mare de imigranţi ar trebui să fie axat pe principiul caracterului voluntar, să fie pe termen scurt şi să se înscrie în logica art. 78 alin. (3) TFUE, în timp ce, în fapt, măsurile propuse în proiectul de regulament depăşesc nivelul măsurilor provizorii, acordând responsabilităţi pe termen nedeterminat statelor care primesc solicitanţi de asistenţă internaţională, prin mecanismul de repartizare corectivă.

Reaminteşte că Austria şi Suedia au solicitat şi au primit aprobarea Comisiei Europene de a li se suspenda obligaţiile de a primi imigranţi, din cauza numărului mare de imigranţi intraţi pe teritoriul lor, lucru care a fost posibil chiar şi în absenţa mecanismului corectiv permanent promovat de propunerea de regulament examinată.

22. În contextul în care proporţia migranţilor economici este în creştere în numărul total al solicitanţilor de protecţie internaţională, iar UE propune măsuri de returnare accelerată a solicitanţilor care nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea dreptului la această protecţie, atrage atenţia că ar fi un nonsens ca, pe de o parte, să fie permis în continuare accesul neregulamentar pe teritoriul unor state membre al imigranţilor, din raţiuni umanitare sau din imposibilitatea aplicării legislaţiei care reglementează trecerea frontierei de stat, iar, pe de altă parte, să fie returnaţi în regim accelerat imigranţii primiţi pe teritoriu. Rezultatul ar fi un circuit cvasipermanent, care nu ar aduce beneficii niciuneia dintre părţi, ci dimpotrivă ar provoca pierderi atât migranţilor, cât şi statelor membre unde ajung.

23. Atrage atenţia că au fost consemnate revolte ale imigranţilor cărora li s-a refuzat dreptul la protecţia internaţională şi că, dacă s-ar permite accesul unor noi imigranţi provenind din ţări sigure, numărul participanţilor la revolte ar creşte, făcând şi mai dificilă gestionarea situaţiei.

Exprimă îngrijorări cu privire la capacitatea de implementare de către UE a propriilor decizii şi norme privind returnarea sau eliminarea posibilităţii alegerii preferenţiale a ţării de azil.

24. Admite că unele obiective şi măsuri concrete propuse în prezentul regulament, cum sunt consolidarea capacităţii sistemului de a nominaliza un singur stat membru responsabil pentru examinarea unei cereri de protecţie internaţională, creşterea celerităţii procedurilor, descurajarea abuzurilor şi prevenirea deplasărilor secundare ale solicitanţilor pe teritoriul UE, în special prin includerea unor obligaţii juridice clare ca solicitanţii să depună cererea în statul membru al primei intrări şi să rămână în statul membru desemnat ca responsabil, stabilirea unor consecinţe procedurale şi materiale proporţionale în cazurile de nerespectare a acestor obligaţii, acordarea de prestaţii materiale doar în statul responsabil şi alte sancţiuni ale nerespectării, sunt utile pentru perfecţionarea cadrului în care se desfăşoară procesarea cererilor de azil.

25. Dintre prevederile care par dificil de pus în practică, reţine, ca exemplu, procedura de contestare a deciziei de transfer, întrucât termenul de 7 zile de la data notificării unei decizii de transfer pentru atacarea ei de solicitant, urmat de termenul de 15 zile după care o instanţă trebuie să decidă CU privire la fondul acţiunii, este prea scurt pentru unele sisteme judiciare.

26. Reaminteşte că, deşi respectarea drepturilor omului este o constantă în state membre cu democraţii consolidate, atunci când sunt confruntate cu acţiuni antisociale repetitive comise de către imigranţi, aceste state se văd obligate să adopte măsuri care nu le reprezintă şi care păreau imposibil de conceput pentru standardele lor (ca de exemplu construcţia gardului de protecţie al autostrăzii de la Calais).

27. Îşi exprimă încrederea că prezenta propunere de regulament, cu recomandările propuse de către parlamentele naţionale şi cu amendamentele rezultate în urma dezbaterilor din Consiliu, va contribui la realizarea unui sistem european comun de azil, conform valorilor Uniunii Europene şi cerinţelor formulate de majoritatea cetăţenilor săi.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 4 octombrie 2016.

Nr. 94.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Plan de acţiune privind integrarea resortisanţilor din ţările terţe” COM (2016) 377

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicata, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 40-19/1098, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 27 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:

1. Salută dorinţa Comisiei Europene ca, în elaborarea politicilor de integrare la nivel local, naţional sau al Uniunii, să se acorde o atenţie specială aspectelor de gen, situaţiei copiilor, precum şi persoanelor care se află într-o situaţie potenţial vulnerabilă, inclusiv victimele violenţei bazate pe gen şi persoanele care aparţin minorităţilor religioase şi etnice, care s-ar putea confrunta cu discriminarea sau cu obstacole disproporţionate de integrare.

2. Atrage atenţia asupra importanţei atitudinii populaţiei şi capacităţii financiare şi bugetare a statului în elaborarea politicilor de integrare a resortisanţilor din ţările terţe şi subliniază că, în situaţiile în care cetăţenii unui stat membru sunt mai degrabă reticenţi în ce priveşte refugiaţii, adesea în mod justificat, aplicarea oricăror măsuri de integrare a resortisanţilor întâmpină dificultăţi majore.

3. Solicită Comisiei Europene să intensifice acţiunile derulate în statele de plecare a imigranţilor şi să urmărească îndeaproape relaţiile Uniunii cu Turcia în vederea fructificării oportunităţilor oferite de sistemul de admisie umanitară pentru Turcia şi de mecanismul de relocare unu-la-unu în temeiul Declaraţiei Uniunea Europeană-Turcia.

4. Îşi manifestă îngrijorarea cu privire la faptul că, în pofida eforturilor depuse, resortisanţii ţărilor terţe aflaţi în Uniune continuă să prezinte rezultate mai slabe decât cetăţenii săi în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, educaţia şi incluziunea socială.

5. Consideră că este necesar un efort suplimentar din partea Comisiei Europene pentru a se asigura că integrarea resortisanţilor ţărilor terţe nu se mai confruntă cu obstacole în sistemul educaţional, pentru a evita perpetuarea sau chiar sporirea sărăciei şi riscului excluderii sociale la copiii acestora.

6. Atrage atenţia asupra efortului bugetar necesar pentru a organiza cursuri de integrare socială pentru refugiaţi, cum ar fi cele de limbă, şi solicită Comisiei Europene să se asigure că astfel de eforturi financiare nu se răsfrâng asupra bugetelor alocate coeziunii şi statelor membre mai puţin dezvoltate.

7. Atrage atenţia că o parte importantă a problemelor specifice cu care se confruntă refugiaţii sosiţi recent, cum ar fi vulnerabilitatea rezultată din traumele suferite, lipsa documentelor justificative, inclusiv în ceea ce priveşte calificările, provin din insuficienţa acţiunilor Uniunii pe plan extern în ce priveşte stoparea la sursă a fluxului migrator şi cheamă la o prezenţă mai activă a Uniunii în zonele de origine a acestuia.

8. Solicită Comisiei Europene să separe în mod clar obiectivele de integrare ce se adresează migraţiei legale de cele ce vizează fenomenul migrator recent, pentru a evita să îi confere celui din urmă aparenţa acceptării la nivel sociopolitic.

9. Atrage atenţia că tehnologia inovatoare, reţelele de socializare şi internetul, resurse ce se doresc a fi valorificate în toate etapele procesului de integrare a resortisanţilor statelor terţe, inclusiv înainte de plecare, prezintă riscul de a fi folosite pentru pregătirea atentatelor teroriste şi chiar pentru încurajarea fluxului migrator.

10. Îşi manifestă îngrijorarea cu privire la modalitatea de alocare a sprijinului financiar pentru statele membre pentru politicile lor de integrare a resortisanţilor din ţările terţe, având în vedere tendinţa Comisiei Europene de a impune statelor membre preluarea unui număr dat de refugiaţi.

11. Îşi exprimă regretul că pentru sprijinirea persoanelor slab calificate provenind din rândul migranţilor se prevăd măsuri de sprijin direct, în timp ce pentru combaterea şomajului în rândul cetăţenilor tineri măsurile luate la nivelul Uniunii sunt mai degrabă modeste.

12. Subliniază că nivelul de educaţie al persoanelor ce solicită azil în Uniune diferă în funcţie de statul de origine, ceea ce produce serioase dificultăţi practice în procesul de sprijinire a integrării sociale, mai ales în ce priveşte accesul acestora la unităţile de învăţământ, şi ar putea avea un impact negativ pronunţat asupra statelor membre ale căror sisteme educaţionale se confruntă cu deficite de finanţare obiective sau cu alte probleme.

13. Atrage atenţia asupra faptului că măsurile de încurajare a statelor membre menite să promoveze programe de sponsorizare private pentru relocarea refugiaţilor şi pentru a implica în mod activ comunităţile locale în procesul de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe trebuie să ţină seama de capacitatea sectorului privat din statul respectiv de a depune un asemenea efort şi solicită preluarea explicită a principiului voluntariatului în această categorie de măsuri.

14. Atrage atenţia că, deşi scopul măsurilor prevăzute este de a facilita integrarea resortisanţilor din ţările terţe, acestea prezintă riscul de a încuraja fluxul de migranţi şi solicită Comisiei Europene să ia măsurile necesare pentru a se asigura că nu se vor manifesta astfel de efecte.

15. Solicită Comisiei Europene să aprofundeze şi să detalieze măsuri de adaptare a serviciilor autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul integrării la specificul cultural şi profilul educaţional al migranţilor şi de descentralizare a serviciilor către autorităţile locale, cu implicarea activă a acestora în procesul integrării.

16. Constată că povara administrativă va creşte, având în vedere că va fi necesară analiza periodică a acţiunilor în derulare privind integrarea resortisanţilor ţărilor terţe.

17. Constată că, la nivelul administraţiei centrale a statului, măsurile de sprijinire a integrării resortisanţilor din ţări terţe se află în portofoliul mai multor ministere, ceea ce impune o coordonare interinstituţională, cu costuri financiare suplimentare faţă de sarcinile administrative curente.

18. Subliniază ca fiind prioritare măsurile prealabile imigrării care, alături de informarea cu privire la condiţiile de deplasare într-un stat membru, prezintă şi avantajul de a permite pregătirea primirii şi fundamentarea deciziei de plecare, eventual a renunţării la această decizie.

19. Solicită Comisiei Europene să insiste asupra mecanismelor pentru recunoaşterea calificărilor cetăţenilor din state terţe care nu deţin niciun fel de document care să le ateste calificările, în special pentru beneficiarii de protecţie internaţională.

 

Această hotărâm a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 4 octombrie 2016.

Nr. 95.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, precum şi de modificare a Directivei 2009/101/CE COM (2016) 450

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern În domeniul afacerilor europene şi ale art. 160 - 185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4o19/1093, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 27 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:

1. la act că propunerea stabileşte o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea combaterii finanţării terorismului şi pentru asigurarea unei transparenţe mai mari a tranzacţiilor financiare, prin modificarea Directivei 2015/849, care cuprinde vaste referinţe la măsurile de precauţie privind clientela şi obligaţiile profesiilor reglementate de a raporta tranzacţiile suspecte ale clienţilor.

2. la act că, deşi Directiva (UE) 2015/849 reprezintă un pas înainte important în prevenirea spălării banilor şi finanţării terorismului, existenţa unor deficienţe în sistemul financiar mondial necesită măsuri suplimentare de îmbunătăţire a cadrului juridic în domeniu; prin urmare, propunerea de faţă abordează cinci probleme legate de finanţarea terorismului referitoare la:

a) tranzacţiile suspecte efectuate prin intermediul monedelor virtuale, insuficient monitorizate de către autorităţi;

b) măsurile insuficiente pentru reducerea riscurilor asociate instrumentelor preplătite anonime;

c) limitările în asigurarea unui acces rapid al unităţilor de informaţii financiare la informaţiile deţinute de entităţile obligate şi a schimbului de astfel de informaţii;

d) unităţile de informaţii financiare care nu au acces sau au acces cu întârziere la informaţiile privind identitatea titularilor de conturi bancare şi de conturi de plăţi;

e) cerinţele necoordonate şi neclare privind măsurile de precauţie privind clientela care conduc la o monitorizare mai puţin eficace a tranzacţiilor suspecte care implică ţări cu un grad înalt de risc.

3. Atrage atenţia asupra metodelor de plată virtuale, întrucât comunităţile electronice virtuale pot oferi un grad ridicat de anonimitate, iar profiturile pot fi transferate în lumea reală prin intermediul transferurilor electronice de fonduri, de exemplu, care, utilizate abuziv, pot duce la apariţia riscului de finanţare teroristă.

4. Aminteşte că România a solicitat definirea termenilor de monedă fiduciară şi furnizori de portofele digitale care oferă servicii de custodie a datelor de identificare necesare pentru accesarea monedelor virtuale, astfel că, în poziţia de compromis prezentată în 29 septembrie 2016 la reuniunea la nivel înalt concentrată asupra eficienţei şi consolidarea capacităţilor în lupta împotriva fraudei, definiţiile au fost modificate.

5. Recunoaşte că este necesară reglementarea domeniului monedelor virtuale, atât la nivelul României, cât şi al altor state membre, dar crede că există incertitudini referitoare la autoritatea competentă ce va realiza efectiv autorizarea, înregistrarea şi supravegherea acestor entităţi.

6. Admite că sectorul financiar deţine un rol important în prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului şi că schimbul de informaţii şi feedback-ul sunt elemente importante ale unui sistem eficient de combatere a acestor fenomene.

7. Susţine ideea de îmbunătăţire a accesului administraţiilor financiare la informaţii despre identitatea titularilor de servicii bancare, pentru prevenirea colectării, deplasării şi utilizării fondurilor de către terorişti; crede că ar trebui luate unele măsuri cum ar fi punerea în aplicare a unor sancţiuni financiare punctuale (de exemplu, îngheţarea activelor), protejarea sectoarelor vulnerabile (organizaţii caritabile, societăţi de servicii financiare) şi încurajarea raportării eficiente a tranzacţiilor financiare suspecte.

8. Apreciază eforturile comunitare considerabile în vederea consolidării capacităţii de combatere a utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, precum şi elaborarea de noi idei în acest sens.

9. Constată că îmbunătăţirea actualului cadru preventiv este motivată de nevoia de a ţine pasul cu noile tendinţe ale tehnologiei utilizată de sisteme financiare alternative şi care rămân în afara domeniului de aplicare a dreptului UE sau care sunt exonerate de la aplicarea acestuia.

10. Sistemele alternative de transfer de fonduri constituie o chestiune importantă care trebuie abordată în cadrul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului, acestea fiind servicii care operează în afara sectorului financiar convenţional şi care permit transmiterea valorilor şi a fondurilor dintr-un loc în altul, facilitând transferurile de bani efectuate de lucrătorii imigranţi către ţările de origine. Prin urmare, consideră că trebuie găsit un echilibru între protecţia utilizării legitime a acestor sisteme şi combaterea utilizării lor abuzive în scopul spălării banilor şi finanţării activităţilor teroriste.

11. Recunoaşte că modificările aduse pot să asigure o mai multă transparenţă şi pot să permită autorităţilor competente să detecteze cu eficacitate fluxurile de finanţare criminale şi teroriste.

12. Crede că noile măsuri vor spori claritatea şi coerenţa normelor în statele membre prin instituirea unui mecanism de identificare, colectare, stocare şi acces la informaţii privind beneficiarii reali şi vor asigura o mai bună cunoaştere a titularilor de conturi bancare şi de conturi de plăţi şi a activităţii acestora.

13. Consideră că statele membre trebuie să consolideze cooperarea dintre autorităţile naţionale competente, unităţile de informaţii financiare şi instituţiile financiare din sectorul privat, pentru a facilita şi îmbunătăţi schimbul de informaţii cu privire la spălarea banilor şi finanţarea terorismului. În acelaşi timp, însă, este de părere că un schimb eficient de informaţii între autorităţile competente din Uniunea Europeană depinde de o coordonare cuprinzătoare şi eficientă la nivel naţional, pentru identificarea şi analizarea informaţiilor relevante.

14. Consideră că este de preferat ca sistemul judiciar să fie asociat dezvoltării viitoare a unor standarde minime comune la nivelul statelor membre şi al Uniunii de formare în domeniul anchetelor financiare, în condiţiile în care identificarea activităţilor de finanţare a terorismului poate fi consolidată prin coroborarea informaţiilor financiare cu informaţiile privind terorismul, obţinute prin intermediul organismelor de aplicare a legii şi al organismelor de informaţii.

15. Consideră că propunerea de directivă este de natură a sprijini eforturile autorităţilor competente, ţinând cont de faptul că entităţile teroriste pot acţiona în diferite ţări bazându-se, în principal, pe capacitatea de a finanţa pregătirea, organizarea şi comiterea de acte de terorism într-o ţară, dintr-un punct situat într-o alta; în acest sens, crede că acţiunile întreprinse de autorităţile statelor membre privind limitarea şi urmărirea operaţiunilor financiare pot asigura blocarea deplasării fondurilor necesare pentru finanţarea activităţilor teroriste şi pot contribui la identificarea entităţilor teroriste.

16. Este de părere că, pentru a putea obţine rezultatele scontate în demersurile de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, acţiunile vizate prin modificarea directivei ar trebui:

- să permită asigurarea identificării şi consolidării celor mai bune modalităţi legale privind detectarea timpurie şi sigură a entităţilor teroriste şi a susţinătorilor acestora, precum şi împiedicarea deplasării de către acestea de fonduri şi alte active;

- să nu se limiteze doar la organizaţiile teroriste în sine, ci şi la afiliaţii acestora (luptătorii terorişti străini, finanţatorii şi cei care colectează fonduri, respectiv orice persoană care sprijină cu bună ştiinţă activităţile teroriste).

17. Crede că termenul de 1 ianuarie 2017, propus pentru transpunerea Directivei 849/2015, astfel cum aceasta va fi modificată, nu este unul realist, în ciuda angajamentului ferm asumat în lupta împotriva acestor fenomene infracţionale, iar modificările propuse nu vor putea fi implementate într-un interval atât de scurt. Prin urmare, recomandă susţinerea termenului iniţial pentru transpunere - iunie 2017.

18. Susţine, în principiu, modificările propuse în scopul de a asigura o mai mare transparenţă şi de a permite autorităţilor competente să detecteze cu eficacitate fluxurile de finanţare criminale şi teroriste.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

FLORIN IORDACHE

 

Bucureşti, 4 octombrie 2016.

Nr. 96.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.