MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 804/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 804         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 12 octombrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 476 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Decizia nr. 477 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) sub aspectul sintagmei „la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice” din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Decizia nr. 503 din 5 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.185. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Neamţ

 

1.203. - Ordin al ministrului transporturilor pentru publicarea acceptării amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 privind Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave - amendamente la anexele I, II, IV şi V la MARPOL (pentru a conferi caracter obligatoriu prevederilor referitoare la mediu din Codul polar), adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MEPC.265(68) a Comitetului pentru protecţia mediului marin din 15 mai 2015

 

1.207. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 3 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bacău

 

1.208. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Olt

 

1.215. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în unitatea administrativ-teritorială Măgeşti, din judeţul Bihor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 476

din 30 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea „GB INDCO” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 563/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 901 D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015 şi Decizia nr. 93 din 25 februarie 2016, în acest ultim caz excepţia fiind ridicată de acelaşi autor ca şi în prezenta cauză. Se solicită păstrarea jurisprudenţei Curţii şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 1.415 din 9 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 563/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Excepţia a fost ridicată de Societatea „GB INDCO” - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei decizii emise de Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, decizie prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de autor pentru nedepunerea garanţiei de bună conduită.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că accesul, formularea şi exercitarea căilor de atac în sistemul achiziţiilor publice reprezintă un aspect al accesului liber la justiţie, drept fundamentai protejat de art. 21 din Constituţie. Prin instituirea obligativităţii constituirii unei garanţii de bună conduită drept condiţie de admisibilitate a exercitării căii de atac a contestaţiei adresate Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau direct instanţei de judecată legiuitorul a reglementat o limită a accesului liber la justiţie, aspect care se constituie într-o veritabilă intervenţie a statului în configurarea şi structurarea acestui drept fundamental. Procedura contestaţiei, reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, este o jurisdicţie specială administrativă, care trebuie să fie „facultativă şi gratuit㔠conform art. 21 alin. (4) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 701 din 27 noiembrie 2014). Obligaţia constituirii garanţiei există şi în cazul în care participantul la o procedură de achiziţie publică se adresează direct instanţei de judecată. Aşadar, indiferent de calea urmată pentru a ataca un act al unei autorităţi contractante considerat abuziv (contestaţia la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau contestaţia la instanţa de judecată), participantul la o procedură de achiziţie publică este supus aceleiaşi obligaţii de constituire a unei „garanţii de bună conduită”. Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea măsurii criticate este însă unul nelegitim. Deşi, în mod declarativ, are în vedere fluidizarea procedurii de achiziţie, în mod real asigură prezervarea sistemului de achiziţii publice aşa cum este el configurat (nu prin prevederile legale existente, ci prin practica autorităţilor contractante). Prin adoptarea Directivei nr. 89/665/CEE Consiliul a relevat drept un principal motiv în adoptarea acestei reglementări comunitare forţa regeneratoare şi reformatoare a exercitării căilor de atac din sistemul achiziţiilor publice.

6. Aşadar, scopul legitim al instituirii căilor de atac împotriva actelor autorităţilor contractante este aceia de a feri sistemul de abuzurile acestor autorităţi. În acest context, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că măsura introducerii garanţiei de bună conduită este redundantă şi excesivă, existând deja reglementări care să asigure acelaşi scop, şi, de asemenea, autorul arată că termenele prevăzute de lege pentru derularea căilor de atac din sistemul achiziţiilor publice sunt scurte şi asigură celeritatea impusă de natura procedurilor de achiziţie publică.

7. În ceea ce priveşte pretinsele pagube pe care le-ar suferi autorităţile contractante şi statul în ansamblul său, ca urmare a promovării abuzive a căilor de atac din sistemul achiziţiilor publice, autorul arată că acestea pot fi sancţionate şi recuperate prin procedurile de drept comun. De altfel, chiar legea specială în materia achiziţiilor publice are deja prevederi menite să descurajeze utilizarea abuzivă a căilor de atac şi să asigure despăgubirea rapidă a autorităţii contractante prejudiciate, respectiv art. 431 cu privire la garanţia de participare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. În practică, însă, pretinsele părţi prejudiciate nu au utilizat aceste mijloace existente în legislaţie pentru a descuraja fenomenul şi pentru a obţine despăgubirile cuvenite pentru prejudiciul pretins. Faţă de acestea, autorul excepţiei consideră că legiuitorul a adoptat o măsură care nu este necesară, inutilă din perspectiva legislaţiei deja existente, cu scopul de a restricţiona accesul agenţilor economici la căile de atac, neexistând un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general, referitoare la buna administrare a sistemului de achiziţii publice, şi protecţia drepturilor fundamentale ale participantului la acest sistem, consacrându-se un dezechilibru între cele două interese concurente

8. Condiţionarea exercitării căii de atac de constituirea, la dispoziţia autorităţii contractante, a unei garanţii de bună conduită, drept condiţie de admisibilitate a accesului la justiţie, impune condiţii excesive pentru exercitarea căii de atac, respectiv cheltuieli ocazionate de plata taxei judiciare de timbru, fără a fi însă reglementat un mecanism de natură a acorda ajutor public judiciar pentru agenţii economici care doresc utilizarea căilor de atac şi se află în imposibilitate de a-şi finanţa aceste obligaţii procesuale. În acest context, menţionează Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 89/665/CEE şi 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce priveşte ameliorarea eficacităţii căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice. De asemenea, expune aspecte referitoare la situaţia concretă a societăţii şi susţine că, deşi, teoretic, statul permite accesul liber la justiţie, practic persoana participantă la o procedură de achiziţie publică nu se poate adresa justiţiei. Totodată, precizează că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, în acest sens, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului de acces la justiţie (Hotărârea din 9 octombrie 1979, pronunţată în Cauza Airey împotriva Irlandei), iar restricţiile care sunt de o natură pur financiară şi care sunt complet lipsite de legătura cu temeiurile căii de atac sau cu şansele sale de succes trebuie să fie supuse în mod special unei cercetări din punctul de vedere al intereselor justiţiei (Hotărârea din 26 iulie 2006, pronunţată în Cauza Podbielski şi PPU Polpure împotriva Poloniei).

9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, la preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi arătând că garanţia de bună conduită se restituie la final.

10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11. Guvernul a transmis punctul său de vedere, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2711 alin, (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 2711 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, şi au următorul cuprins: „(1) în scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.

(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1),”

15. Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii a fost abrogată prin art. 238 lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016, care a intrat în vigoare la data de 26 mai 2016. Potrivit art. 236 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, acest act normativ se aplică procedurilor de atribuire iniţiate după data intrării sale în vigoare.

16. În legătură cu examinarea unor texte de lege abrogate, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanţând interpretarea sintagmei „în vigoare” din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a reţinut că obiectul controlului îl formeaz㠄dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare”. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, chiar dacă au fost abrogate, deoarece acestea produc efecte în cauza în care excepţia a fost ridicată.

17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra prevederilor criticate s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 93 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 19 aprilie 2016, excepţie ridicată de acelaşi autor, având o motivare similară. Cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015 (paragrafele 31-36), Decizia nr. 271 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, sau Decizia nr. 400 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2015, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 21, Curtea a constatat că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti îi revine legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”

19. În acest context, Curtea a reţinut faptul că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 [care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006], legiuitorul delegat, având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente, care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive, care tind să modifice scopul pentru care au fost stabilite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, a instituit garanţia de bună conduită. Aşadar, dispoziţiile criticate, prin reglementarea garanţiei de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, cuprind reguli procedurale specifice, cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice, fără a putea fi calificată drept o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie.

20. În ceea ce priveşte gratuitatea jurisdicţiilor administrative, raportat la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, analizând dispoziţiile ce reglementează procedura soluţionării contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Curtea a constatat că nu există nicio normă care să ateste existenţa vreunei taxe sau cauţiuni care să se facă venit la bugetul de stat ori la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale. Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012).

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22. Distinct de cele reţinute în deciziile menţionate, Curtea reţine, cu acest prilej, că garanţia de bună conduită trebuie restituită dacă nu s-a reţinut un comportament necorespunzător al contestatarului, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2712 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Acesta reprezintă un argument suplimentar în sprijinul ideii că garanţia nu constituie o contraprestaţie pecuniară din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională,

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea „GB INDCO” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 563/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI11 - a contencios administrativ şi constată că dispoziţiile art. 2711 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 477

din 30 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) sub aspectul sintagmei „la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice” din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Gheorghe Staiu în Dosarul nr. 97/46/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 905 D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru Agenţia Naţională de Integritate, domnul consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, făcând referire la practica Curţii Constituţionale, respectiv la deciziile nr. 203 din 29 aprilie 2013, nr. 204 din 29 aprilie 2013, nr. 205 din 29 aprilie 2013 şi nr. 210 din 29 aprilie 2013. Mai arată, de asemenea, că verificările se fac cu respectarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 şi că, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, sesizarea făcută cu rea-credinţă atrage după sine răspunderea juridică a celui care a făcut-o. Textul de lege criticat reprezintă o exercitare a dreptului de petiţionare, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică se poate adresa cu petiţii autorităţilor publice, fără a încălca libertatea individuală sau libertatea de expresie. În sensul celor susţinute oral depune concluzii scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 4 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 97/46/2015, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind Integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Staiu, într-o cauză având ca obiect anularea raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, care a fost sesizată de o persoană fizică, astfel cum prevede textul de lege criticat. Prin raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat starea de incompatibilitate a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, în perioada 5 iunie 2008-23 octombrie 2014, a exercitat atât funcţia de primar, cât şi pe aceea de administrator într-o societate în nume colectiv.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că, prin raportare la atribuţiile inspectorilor de integritate, care au obligaţia de a verifica şi identifica în cuprinsul declaraţiilor de interese, situaţiile de incompatibilitate, sintagma „sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice” din cuprinsul textului de lege criticat este neconstituţională. Efectul denunţului formulat de orice persoană fizică sau juridică, ca urmare a exercitării libertăţii de exprimare, aduce atingere libertăţii individuale şi dreptului autorului la apărare. Astfel de „libertăţi de exprimare”, cum este cea reglementată de sintagma criticată, ar trebui interzise, deoarece, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, „Principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii.”

7. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece dreptul la apărare nu este absolut, ci poate fi supus unor limitări, restricţii şi ingerinţe din partea autorităţilor. Sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 316 din 18 iunie 2013.

8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul a transmis punctul său de vedere, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte natura competenţelor exercitate de Agenţia Naţională de Integritate şi apreciind că dreptul oricărei persoane de a sesiza Agenţia îşi are temeiul constituţional în art. 51 din Legea fundamentală.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost reţinut de instanţa care a sesizat Curtea, îi constituie prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Astfel cum rezultă din concluziile formulate de autorul excepţiei, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 12 alin. (1), sub aspectul sintagmei „la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice”, din Legea nr. 176/2010, care au următorul conţinut: „(1) Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002. “

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (1) referitor la libertatea individuală, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 30 alin. (6) potrivit cărora „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine*.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 12 alin, (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate îndeplineşte activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, autorul criticând ca fiind neconstituţională posibilitatea acordată de legiuitor oricărei persoane fizice sau juridice de a sesiza Agenţia. Autorul solicită Curţii să constate neconstituţionalitatea textului criticat, care ar aduce atingere dreptului său la apărare şi libertăţii individuale.

15. Referitor la această critică, Curtea reţine că scopul Agenţiei Naţionale de Integritate este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla anumite persoane pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010].

16. Curtea constată că legiuitorul are libertatea de a reglementa cu privire la procedurile prin care o instituţie poate fi sesizată. Astfel, pentru ca Agenţia Naţională de Integritate să realizeze scopul pentru care a fost înfiinţată, scop menţionat anterior, legiuitorul a reglementat prin sintagma criticată posibilitatea oricărei persoane fizice sau juridice de a sesiza Agenţia. Aceasta poate fi privită ca îndeplinirea unei îndatoriri civice privind sesizarea situaţiilor de incompatibilitate către Agenţia Naţională de Integritate, fără a aduce atingere dreptului autorului excepţiei la apărare. În acest sens Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, care se realizează şi din oficiu, în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 72 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 29 aprilie 2015, paragraful 16).

17. Curtea mai reţine că principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii [art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010]. Pentru respectarea dreptului la apărare, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, ceea ce presupune solicitarea documentelor şi informaţiilor necesare desfăşurării activităţii de evaluare, cu obligaţia păstrării confidenţialităţii, informează persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere. Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat, precum şi dreptul de a prezenta orice date ori informaţii pe care le consideră necesare. Raportul de evaluare se comunică, în termen de 5 zile de la finalizare, persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare, iar aceasta îl poate contesta în termen de 15 zile de la primire, la instanţa de contencios administrativ [art. 20 alin. (1), (3) şi (4), art. 21 alin. (4) şi art. 22 alin, (4) din Legea nr. 176/2010], Toată această procedură conţine garanţii suficiente pentru respectarea dreptului la apărare al persoanei care se află în stare de incompatibilitate.

18. Cu privire la susţinerea potrivit căreia o astfel de „libertate de exprimare”, respectiv posibilitatea oricărei persoane f zice de a sesiza Agenţia Naţională de Integritate, reglementată de textul de lege criticat, ar trebui interzisă prin constatarea neconstituţionalităţii acestuia, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, prin prisma scopului urmărit de legiuitor, respectiv asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice. Legiuitorul a instituit însă anumite garanţii menite Să împiedice exercitarea abuzivă a dreptului de a sesiza Agenţia, prin art. 12 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 stabilind că sesizarea făcută cu rea-credinţă atrage după sine răspunderea juridică a celui care a făcut-o.

19. Referitor la prevederile art. 23 din Constituţie, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în prezenta cauză, întrucât, aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 363 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 17 mai 2010, acestea vizează libertatea persoanei, dreptul său de a se putea mişca liber, precum şi dreptul de a nu fi lipsită de libertate decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, restrângerile acesteia fiind percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane, dar numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Staiu în Dosarul nr. 97/46/2015 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (1), sub aspectul sintagmei „ia sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 503

din 5 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Radu Luca în Dosarul nr. 16.304/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.281D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.424D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doru Constantin Cozma În Dosarul nr. 3.018/290/2015 al Judecătoriei Reşiţa.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.281D/2015 şi nr. 1.424D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Autorul excepţiei Alexandru Radu Luca arată că este de acord cu conexarea dosarelor. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.

6. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.424D/2015 la Dosarul nr. 1.281D/2015, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Alexandru Radu Luca, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că, potrivit celor statuate de Curte prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este limitat la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, ceea ce înseamnă că pot formula cerere de revizuire ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate doar acele părţi din procesul penal care au ridicat respectiva excepţie, admisă sau devenită inadmisibilă. Presupunând că ar fi admisă prezenta excepţie de neconstituţionalitate, autorii acesteia nu pot formula cerere de revizuire, întrucât nu au ridicat excepţii de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile de lege constatate ca fiind neconstituţionale prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Prin urmare, o eventuală admitere a prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu ar produce efecte în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin Sentinţa penală nr. 1.028 din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 16.304/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Radu Luca cu ocazia soluţionării cererii de revizuire formulate împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei şi a dispus începerea judecăţii.

10. Prin încheierea din 15 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.018/290/2015, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Doru Constantin Cozma cu ocazia soluţionării cererii de revizuire formulate împotriva unei încheieri pronunţate în procedura plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dreptul de a formula cerere de revizuire ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate vizează exclusiv o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare sau de renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei. Astfel, autorul excepţiei Alexandru Radu Luca arată că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală împiedică inculpatul să formuleze cerere de revizuire împotriva încheierii definitive prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat - în absenţa inculpatului, care nu a fost citat - legalitatea sesizării instanţei şi a dispus începerea judecăţii, încheierea fiind pronunţată anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Or, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţ㠄fără participarea procurorului şi a inculpatului”, este neconstituţională. La rândul său, autorul excepţiei Doru Constantin Cozma arată că dispoziţiile de lege criticate împiedică exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva încheierii definitive prin care judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea, a desfiinţat soluţia de neurmărire şi a trimis cauza la procuror pentru a începe urmărirea penală, în absenţa intimatului, care nu a fost citat, încheierea fiind pronunţată anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014. Or, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor* este neconstituţională.

12. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

13. Judecătoria Reşiţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că textele de lege criticate nu conţin nicio reglementare de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale invocate.

14. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

16. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 din Legea fundamentală şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că dispoziţiile de lege criticate - care stabilesc subiectele care pot cere revizuirea, precum şi faptul că revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate - nu aduc atingere sub niciun aspect accesului liber la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Revizuirea presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, restabilirea adevărului putând duce la o altă soluţionare a cauzei decât cea dispusă anterior, fiind necesar ca şi în această situaţie fazele procesului penal să fie respectate. În considerentele Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal. În aceste condiţii, apare ca evident ca încheierile prin care se dispune trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale nu pot face obiectul revizuirii, întrucât prin acestea nu se soluţionează fondul cauzei. Pronunţarea unei asemenea încheieri nu implică stabilirea vinovăţiei în accepţiunea art. 396 din Codul de procedură penală, respectiv condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 din Codul de procedură penală faţă de art. 23 şi art. 24 din Legea fundamentală, apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere principiilor constituţionale care consacră libertatea individuală şi dreptul la apărare. Consideră că textele menţionate nu conţin norme care prin natura lor să îngrădească autorului excepţiei de neconstituţionalitate posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Aceste prevederi constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementării exprese şi limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea, realizată prin dispoziţiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedura penală.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Potrivit încheierii din 15 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.018/290/2015 al Judecătoriei Reşiţa, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepţiei Dorn Constantin Cozma, depuse în motivarea criticii, reiese, însă, că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Acelaşi obiectai excepţiei reiese şi din Sentinţa penală nr. 1.028 din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 16.304/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Dispoziţiile art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost modificate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile din art. 453 alin. (1) lit. f) Codul de procedură penală au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016. Având în vedere, însă, că în cauză a produs efecte norma de procedură prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală în forma în vigoare la data sesizării Curţii, aceasta se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării acestor dispoziţii de lege prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3): „(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: [...] f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate,

[...] (3) Cazurile prevăzute la alin, (1) lit. a) şi f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

- Art. 455 alin. (1) lit. a): „(1) Pot cere revizuirea: a) părţile din proces, în limitele calităţii lor procesuale”.

20. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia formulează criticile de neconstituţionalitate exclusiv din perspectiva limitării sferei hotărârilor judecătoreşti supuse revizuirii - în cazul admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate - la hotărârile definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei. Aşadar, nu este criticată soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, soluţie constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016.

22. Curtea observă că dispoziţiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate faţă de critici similare, prin raportare la prevederile art. 21 şi art. 23 din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 131 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală şi a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanţă - sentinţe - sau la instanţa de apel - decizii, iar cât priveşte hotărârile pronunţate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, acestea puteau rămâne definitive şi la instanţa de recurs (decizii). În acelaşi sens reglementau şi normele art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit cărora puteau fi supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă. De asemenea, referindu-se la hotărârile supuse revizuirii, Codul de procedură penală din 1936, republicat, le caracteriza ca „nesusceptibile de a mai fi atacate pe vreo altă cale ordinară sau extraordinară de atac”(art. 417). Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti; or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Curtea a observat că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanţa penală rezolvă acţiunea penală şi pronunţă, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se şi în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii. Curtea a reţinut, de asemenea, că la acestea se adaugă şi soluţiile de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât şi în aceste ipoteze instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală. Prin urmare. Curtea a reţinut că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei este inadmisibilă, observând că sunt hotărâri care nu rezolvă fondul cauzei toate încheierile date pe parcursul judecăţii, sentinţele de dezînvestire, hotărârile prin care se admite sau se respinge o cerere de recuzare. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Aşa fiind, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, cu condiţia respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală (paragrafele 17-19).

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, pronunţată de Curte prin Decizia nr. 181 din 29 martie 2016, citată anterior, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, atât în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) din Codul de procedură penală, criticate exclusiv din perspectiva limitării sferei hotărârilor judecătoreşti supuse revizuirii - în cazul admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate - la hotărârile definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, cât şi cu privire la dispoziţiile art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, faţă de care nu au fost formulate critici distincte.

24. Având în vedere motivele mai sus arătate, dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare şi nici celor ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

25, Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Radu Luca în Dosarul nr. 16.304/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi de Doru Constantin Cozma în Dosarul nr. 3.018/290/2015 al Judecătoriei Reşiţa şi constată că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi Judecătoriei Reşiţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puici

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Neamţ

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările, ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Neamţ.

(2) Unităţile administrativ-teritoriale şi sectoarele cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul ordin.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 2-5*) la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 26 septembrie 2016.

Nr. 1.185.


*) Anexele nr. 2-5 sunt reproduse în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

LISTA

unităţilor administrativ-teritoriale şi a sectoarelor cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii administrativ-teritoriale

Judeţul

Sectoarele cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

1

Gâdinţi

Neamţ

2

2

Gherăeşti

Neamţ

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13

3

Păstrăveni

Neamţ

1, 2

4

Secuieni

Neamţ

2

 

ANEXA Nr. 2

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru publicarea acceptării amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 privind Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave - amendamente la anexele I, II, IV şi V la MARPOL (pentru a conferi caracter obligatoriu prevederilor referitoare la mediu din Codul polar), adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MEPC.265(68) a Comitetului pentru protecţia mediului marin din 15 mai 2015

 

Având în vedere prevederile art. 16(2)(f)(iii) şi ale art. I6(2)(g)(ii) din Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 2 pct. 20 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se publică amendamentele la anexa la Protocolul din 1978 privind Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave - amendamente la anexele I, II, IV şi V la MARPOL (pentru a conferi caracter obligatoriu prevederilor referitoare la mediu din Codul polar), adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MEPC.265(68) a Comitetului pentru protecţia mediului marin din 15 mai 2015, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Autoritatea Navală Română va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 1 ianuarie 2017.

 

p. Ministrul transporturilor,

Ion Trocaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 septembrie 2016.

Nr. 1.203.

 

ANEXĂ

 

REZOLUŢIA MEPC.265(68)

(adoptată la 15 mai 2015)

 

Amendamente la anexa la Protocolul din 1978 privind Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave

 

Amendamente la anexele I, II, IV şi V la MARPOL

(pentru a conferi caracter obligatoriu prevederilor referitoare la mediu din Codul polar)

 

Comitetul pentru protecţia mediului marin,

amintind art. 38(a)din Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Internaţionale referitor la funcţiile Comitetului pentru protecţia mediului marin conferite acestuia prin convenţiile internaţionale pentru prevenirea şi controlul poluării marine de către nave,

luând notă de art. 16 din Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta, care specifică procedura de amendare şi conferă organismului corespunzător al Organizaţiei funcţia de examinare şi adoptare a amendamentelor la aceasta,

recunoscând necesitatea de a oferi un cadru obligatoriu pentru navele care operează în apele polare datorită cerinţelor suplimentare impuse navelor, sistemelor lor şi operării acestora, care sunt mai restrictive decât cerinţele existente ale MARPOL şi ale altor instrumente obligatorii relevante ale OMI,

luând notă de Rezoluţia MEPC.264(68), prin care Comitetul a adoptat Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare (Codul polar), în ceea ce priveşte prevederile sale referitoare la mediu,

luând notă de asemenea că Comitetul de siguranţă maritimă, la cea de-a nouăzeci şi patra sa sesiune, a adoptat prin Rezoluţia MSC.385(94) Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare (Codul polar) în ceea ce priveşte prevederile sale referitoare la siguranţă, iar prin Rezoluţia MSC.386(94), amendamente la Convenţia SOLAS 1974, pentru a face obligatorii prevederile referitoare la siguranţă din Codul polar,

luând în considerare propunerile de amendamente la anexele I, II, IV şi V la MARPOL pentru a face obligatorii prevederile referitoare la mediu din Codul polar,

1 adoptă, în conformitate cu art. 16(2)(d) din MARPOL, amendamentele la anexele I, II, IV şi V la MARPOL, al căror text este prezentat în anexa la prezenta rezoluţie;

2 stabileşte, în conformitate cu art. 16(2)(f)(iii) din MARPOL, că amendamentele se vor considera ca fiind acceptate la 1 iulie 2016, în afara cazului în care, înainte de această dată, cel puţin o treime din părţi sau părţile ale căror flote comerciale reprezintă în total nu mai puţin de 50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale vor fi comunicat Organizaţiei obiecţiile lor cu privire la amendamente;

3 invită părţile să ia notă că, în conformitate cu art. 16(2)(g)(ii) din MARPOL, amendamentele menţionate vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2017, după acceptarea acestora conform paragrafului 2 de mai sus;

4 solicită secretarului general, în conformitate cu art. 16(2)(e) din MARPOL, să transmită tuturor părţilor la MARPOL copii certificate ale prezentei rezoluţii şi ale textului amendamentelor conţinute în anexă;

5 solicită în plus secretarului general să transmită membrilor Organizaţiei care nu sunt părţi la MARPOL copii ale prezentei rezoluţii şi ale anexei sale.

 

ANEXĂ

la Rezoluţia MEPC.265(68)

 

AMENDAMENTE LA ANEXELE I, II, IV ŞI V LA MARPOL

ANEXA I

REGULI PENTRU PREVENIREA POLUĂRII CU HIDROCARBURI

Capitolul 1

Generalităţi

 

Regula 3 - Dispense şi scutiri

1 În paragraful 1, cuvintele „sau secţiunea 1.2 a părţii II-A a Codului polar” sunt inserate între „din capitolele 3 şi 4 din prezenta anex㔠şi „referitoare la construcţie”.

2 este adăugat un nou paragraf 5.2.2, după cum urmează:

„.2 voiaje în cadrul apelor arctice; sau”.

3 Paragrafele existente 5.2.2 până la 5.2.6 sunt renumerotate ca paragrafele 5.2.3 până la 5.2.7 şi subparagrafele sunt renumerotate corespunzător. În paragrafele renumerotate 5.2.5 şi 5.2.6, numerele paragrafului la care se face referire „5.2.2” şi „5.2.2.2” sunt înlocuite cu „5.2.3” şi, respectiv, „5.2.3.2”.

4 Expresia introductivă a paragrafului renumerotat 5.2.3 este înlocuită cu următoarea:

„.3 voiaje pe o distanţă de 50 mile marine de la uscatul cel mai apropiat în afara zonelor speciale sau apelor arctice, dacă petrolierul efectuează:”.

Regula 4 - Exceptări

5 Expresia introductivă este înlocuită cu următoarea:

„Regulile 15 şi 34 din prezenta anexă şi paragraful 1.1.1 al părţii II-A a Codului polar nu trebuie să se aplice în cazul:”.

Capitolul 3

Cerinţe pentru compartimentele de maşini ale tuturor navelor

Partea B

Echipamentul

Regula 14 - Echipamentul de filtrare a hidrocarburilor

6 Paragraful 5.1 este înlocuit cu următorul:

„.1 orice navă care efectuează în mod exclusiv voiaje în zone speciale sau în apele arctice; sau”.

7 în paragraful 5.3.4, cuvintele „sau ape arctice” sunt inserate între „în zone speciale” şi „sau că a fost acceptată”.

Partea C

Controlul evacuărilor de hidrocarburi rezultate din exploatare

Regula 15 - Controlul evacuărilor de hidrocarburi

8 La sfârşitul titlului pentru secţiunea A sunt adăugate cuvintele „cu excepţia în apele arctice”.

9 La sfârşitul titlului pentru secţiunea C sunt adăugate cuvintele „şi apelor arctice”.

Capitolul 4

Cerinţe pentru tronsonul tancurilor de marfă ale petrolierelor

Partea C

Controlul evacuărilor de hidrocarburi rezultate din exploatare

Regula 34 - Controlul evacuărilor de hidrocarburi

10 La sfârşitul titlului pentru secţiunea A sunt adăugate cuvintele „cu excepţia în apele arctice”.

Capitolul 6

Instalaţii de primire

Regula 38 - Instalaţii de primire

11 În paragraful 2.5 sunt adăugate cuvintele „şi paragraful 1.1.1 al părţii II-A a Codului polar” după cuvintele „regulile 15 şi 34 din prezenta anexă”.

12 În paragraful 3.5 sunt adăugate cuvintele „şi paragraful 1.1.1 al părţii II-A a Codului polar” după cuvintele „regula 15 din prezenta anexă”.

Capitolul 11

Codul Internaţional pentru nave care operează în ape polare

13 Un nou capitol 11 este adăugat după capitolul 10 existent, după cum urmează:

„Capitolul 11

Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare

Regula 46 - Definiţii

În scopul prezentei anexe,

1 Codul polar înseamnă Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare, care constă într-o introducere, părţile I-A şi II-A şi părţile I-B şi II-B, adoptat prin rezoluţiile MSC.385(94) şi MEPC.264(68), astfel cum poate fi amendat, cu condiţia că:

.1 amendamentele la prevederile referitoare la mediu din introducere şi din capitolul 1 al părţii II-A ale Codului polar sunt adoptate, intrate în vigoare şi au efect în acord cu prevederile articolului 16 al prezentei convenţii referitoare la procedurile de amendare aplicabile unui apendice la o anexă; şi

.2 amendamentele la partea II-B a Codului polar sunt adoptate de către Comitetul pentru protecţia mediului marin în acord cu Regulile de procedură ale sale.

2 Ape arctice înseamnă acele ape care sunt situate la nord fată de o linie care pleacă dintr-un punct cu latitudinea 58°00’.0 N şi longitudinea 042°00’.0 V până la un punct cu latitudinea 64°37’.0 N şi longitudinea 035°27’.0 V şi de acolo se continuă cu o loxodromă până la punctul cu latitudinea 67°03’,.9 N şi longitudinea 026°33’.4 V şi de acolo se continuă cu o loxodromă până la punctul cu latitudinea 70°49’.56 N şi longitudinea 008°59’.61 V (Sřrkapp, pe Jan Mayen). apoi urmează linia litoralului sudic al Jan Mayen până la punctul cu latitudinea 73°31’.6 N şi longitudinea 019°01’.0 E pe insula Bjřrnřya şi de acolo se continuă cu o linie circulară mare până la punctul cu latitudinea 68°38’.29 N şi longitudinea 043°23’.08 E (capul Kanin Nos), apoi urmează linia litoralului nordic al continentului Asia către est, atinge strâmtoarea Bering şi de acolo se prelungeşte înspre vest până la latitudinea de 60° N pentru a atinge Ilpyrskiy, apoi, urmărind paralela de 60° N către est, trece prin strâmtoarea Etolin şi de acolo urmează linia litoralului nordic al continentului America de Nord până atinge la sud latitudinea de 60° N şi de acolo către est de-a lungul paralelei de 60° N până la punctul cu longitudinea 056°37’.1 V şi de acolo revine la punctul cu latitudinea 58°00’.0 N şi longitudinea 042°00’.0 V.

3 Ape polare înseamnă apele arctice şi/sau zona antarctică.

Regula 47 - Aplicare şi cerinţe

1 Prezentul capitol se aplică tuturor navelor care operează în apele polare.

2 În afara cazurilor în care se prevede în mod expres altfel, orice navă prevăzută în paragraful 1 din prezenta regulă trebuie să se conformeze prevederilor referitoare la mediu din introducere şi din capitolul 1 al părţii II-A ale Codului polar, în plus faţă de orice alte cerinţe aplicabile din prezenta anexă.

3 În aplicarea capitolului 1 al părţii II-A a Codului polar ar trebui să se acorde atenţie recomandărilor suplimentare din partea II-B a Codului polar.”

Apendicele II

Model de Certificat IOPP şi Suplimente

Apendice

Supliment la Certificatul internaţional de prevenire a poluării cu hidrocarburi (Certificat IOPP) - Formular A

14 O nouă secţiune 8 este adăugată după secţiunea 7 existentă, după cum urmează:

„8 Conformitatea cu capitolul 1 al părţii II-A a Codului polar

8.1 Nava este în conformitate cu cerinţele suplimentare indicate în prevederile referitoare la mediu din introducere şi din secţiunea 1.2 a capitolului 1 al părţii II-A ale Codului polar ............................................................. ”

Supliment la Certificatul internaţional de prevenire a poluării cu hidrocarburi (Certificat IOPP) - Formular B

15 O nouă secţiune 11 este adăugată după secţiunea 10 existentă, după cum urmează:

„11 Conformitatea cu capitolul 1 al părţii II-A a Codului polar

11.1 Nava este în conformitate cu cerinţele suplimentare indicate în prevederile referitoare la mediu din introducere şi din secţiunea 1.2 a capitolului 1 al părţii II-A ale Codului polar.”

 

ANEXAII

REGULI PENTRU CONTROLUL POLUĂRII CU SUBSTANŢE LICHIDE NOCIVE ÎN VRAC

Capitolul 1

Generalităţi

Regula 3 - Exceptări

1 În fraza introductivă a paragrafului 1, cuvintele „şi din capitolul 2 al părţii II-A a Codului polar” sunt inserate între cuvintele „prezenta anexă cu privire la evacuare” şi „nu trebuie să se aplice”.

Capitolul 6

Măsuri de control luate de statele porturilor

Regula 16 - Măsuri de control

2 În paragraful 3, referirea la „regulii 13 şi ale prezentei reguli” este înlocuită cu „regulii 13 şi ale prezentei reguli şi ale capitolului 2 al părţii II-A a Codului polar atunci când nava operează în apele arctice,”.

Capitolul 10

Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare

3 Un nou capitol 10 este adăugat după capitolul 9 existent, după cum urmează:

„Capitolul 10

Codul Internaţional pentru nave care operează în ape polare

Regula 21 - Definiţii

În scopul prezentei anexe,

1 Codul polar înseamnă Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare, care constă într-o introducere, părţile I-A şi II-A şi părţile I-B şi II-B, astfel cum a fost adoptat prin rezoluţiile MSC.385(94) şi MEPC.264(68), astfel cum poate fi amendat, cu condiţia că:

.1 amendamentele la prevederile referitoare la mediu din introducere şi din capitolul 2 al părţii II-A a Codului polar sunt adoptate, intrate în vigoare şi au efect în acord cu prevederile articolului 16 al prezentei convenţii referitoare la procedurile de amendare aplicabile unui apendice la o anexă; şi

.2 amendamentele la partea II-B a Codului polar sunt adoptate de către Comitetul pentru protecţia mediului marin în acord cu Regulile de procedură ale sale.

2 Ape arctice înseamnă acele ape care sunt situate la nord faţă de o linie care pleacă dintr-un punct cu latitudinea 58°00’.0 N şi longitudinea 042°00’.0 V până la un punct cu latitudinea 64°37’.0 N şi longitudinea 035°27’.0 V şi de acolo se continuă cu o loxodromă până la punctul cu latitudinea 67°03’.9 N şi longitudinea 026°33’.4 V şi de acolo se continuă cu o loxodromă până la punctul cu latitudinea 70°49’.56 N şi longitudinea 008°59’.61 V (Sřrkapp, pe Jan Mayen), apoi urmează linia litoralului sudic al Jan Mayen până la punctul cu latitudinea 73°31’.6 N şi longitudinea 019°01’.0 E pe insula Bjřrnřya şi de acolo se continuă cu o linie circulară mare până la punctul cu latitudinea 68°38’.29 N şi longitudinea 043°23’.08 E (capul Kanin Nos), apoi urmează linia litoralului nordic al continentului Asia către est, atinge strâmtoarea Bering şi de acolo se prelungeşte înspre vest până la latitudinea de 60° N pentru a atinge Ilpyrskiy, apoi, urmărind paralela de 60° N către est, trece prin strâmtoarea Etolin şi de acolo urmează linia litoralului nordic al continentului America de Nord până atinge la sud latitudinea de 60° N şi de acolo către est de-a lungul paralelei de 60°N până la punctul cu longitudinea 056°37’.1 V şi de acolo revine la punctul cu latitudinea 58°00’.0 N şi longitudinea 042°00’.0 V.

3 Ape polare înseamnă apele arctice şi/sau zona antarctică.

Regula 22 - Aplicare şi cerinţe

1 Prezentul capitol se aplică tuturor navelor certificate să transporte substanţe lichide nocive în vrac, care operează în apele polare.

2 În afara cazurilor în care se prevede în mod expres altfel, orice navă prevăzută în paragraful 1 din prezenta regulă trebuie să se conformeze prevederilor referitoare la mediu din introducere şi din capitolul 2 al părţii II-A ale Codului polar, în plus faţă de orice alte cerinţe aplicabile din prezenta anexă.

3 În aplicarea capitolului 2 al părţii II-A a Codului polar ar trebui să se acorde atenţie recomandărilor suplimentare din partea II-B a Codului polar.”

Apendicele IV

Formatul standard pentru Manualul privind metodele şi instalaţiile navei pentru evacuare

Secţiunea 1 - Principalele elemente ale anexei II la MARPOL

4 La sfârşitul paragrafului 1.3 este adăugată următoarea propoziţie:

„Suplimentar, în conformitate cu capitolul 2 al părţii II-A a Codului polar, în apele arctice se aplică criterii de evacuare mai stricte.”

Secţiunea 4 - Metode referitoare la curăţarea tancurilor de marfă, evacuarea reziduurilor, balastarea şi debalastarea

5 În paragraful 4,4.3, cuvintele „zona Antarcticii (zona maritimă la sud de paralela cu latitudinea 60°S)” sunt înlocuite cu cuvintele „apele polare”.

ANEXA IV

REGULI PENTRU PREVENIREA POLUĂRII CU APE UZATE DE LA NAVE

Capitolul 1

Generalităţi

Regula 3 - Excepţii

1 Fraza introductivă a paragrafului 1 este înlocuită cu următoarea:

„1 Regula 11 din prezenta anexă şi secţiunea 4.2 a capitolului 4 al părţii II-A a Codului polar nu se aplică la:”.

Capitolul 7

Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare

2 Un nou capitol 7 se adaugă după capitolul 6 existent, după cum urmează:

„Capitolul 7

Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare

Regula 17 - Definiţii

În scopul prezentei anexe,

1 Codul polar înseamnă Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare, care constă într-o introducere, părţile I-A şi II-A şi părţile I-B şi II-B, astfel cum a fost adoptat prin rezoluţiile MSC.385(94) şi MEPC.264(68), astfel cum poate fi amendat, cu condiţia că:

.1 amendamentele la prevederile referitoare la mediu din introducere şi din capitolul 4 al părţii II-A a Codului polar sunt adoptate, intrate în vigoare şi au efect în acord cu prevederile articolului 16 al prezentei convenţii referitoare la procedurile de amendare aplicabile unui apendice la o anexă; şi

.2 amendamentele la partea II-B a Codului polar sunt adoptate de către Comitetul pentru protecţia mediului marin în acord cu Regulile de procedură ale sale.

2 Zona antarctică înseamnă zona maritimă situată la sud de paralela de 60° S.

3 Ape arctice înseamnă acele ape care sunt situate la nord faţă de o linie care pleacă dintr-un punct cu latitudinea 58°00’.0 N şi longitudinea 042°00’.0 V până la un punct cu latitudinea 64°37’.0 N şi longitudinea 035°27’.0 V şi de acolo se continuă cu o loxodromă până la punctul cu latitudinea 67°03’.9 N şi longitudinea 026°33’.4 V şi de acolo se continuă cu o loxodromă până la punctul cu latitudinea 70°49’.56 N şi longitudinea 008°59’.61 V (Sřrkapp, pe Jan Mayen), apoi urmează linia litoralului sudic al Jan Mayen până la punctul cu latitudinea 73°31’.6 N şi longitudinea 019°01’.0 E pe insula Bjřrnřya şi de acolo se continuă cu o linie circulară mare până la punctul cu latitudinea 68°38’.29 N şi longitudinea 043°23’.08 E (capul Kanin Nos), apoi urmează linia litoralului nordic al continentului Asia către est, atinge strâmtoarea Bering şi de acolo se prelungeşte înspre vest până la latitudinea de 60° N pentru a atinge Ilpyrskiy, apoi, urmărind paralela de 60° N către est, trece prin strâmtoarea Etolin şi de acolo urmează linia litoralului nordic al continentului America de Nord până atinge la sud latitudinea de 60° N şi de acolo către est de-a lungul paralelei de 60°N până la punctul cu longitudinea 056°37’.1 V şi de acolo revine la punctul cu latitudinea 58°00.,.0 N şi longitudinea 042°00..0 V.

4 Ape polare înseamnă apele arctice şi/sau zona antarctică.

Regula 18- Aplicare şi cerinţe

1 Prezentul capitol se aplică tuturor navelor certificate în conformitate cu prezenta anexă, care operează în apele polare.

2 în afara cazurilor în care se prevede în mod expres altfel, orice navă prevăzută în paragraful 1 din prezenta regulă trebuie să se conformeze prevederilor referitoare la mediu din introducere şi din capitolul 4 al părţii II-A ale Codului polar, în plus faţă de orice alte cerinţe aplicabile din prezenta anexă.”

ANEXA V

REGULI PENTRU PREVENIREA POLUĂRII CU GUNOI DE LA NAVE

Capitolul 1

Generalităţi

Regula 3 - Interzicerea generală de descărcare a gunoiului în mare

1 În paragraful 1, referirea la „regulile 4, 5, 6 şi 7 din prezenta anex㔠este înlocuită cu „regulile 4, 5, 6 şi 7 din prezenta anexă şi în secţiunea 5.2 a părţii II-A a Codului polar, astfel cum acesta este definit în regula 13.1 din prezenta anexă”.

Regula 7 - Excepţii

2 Fraza introductivă a paragrafului 1 este înlocuită cu următoarea:

„1 Regulile 3,4,5 şi 6 din prezenta anexă şi secţiunea 5.2 a capitolului 5 al părţii II-A a Codului polar nu se aplică la:”.

3 Paragraful 2.1 este înlocuit cu următorul:

„.1 Obligaţia de a fi în marş prevăzută în regulile 4 şi 6 din prezenta anexă şi în capitolul 5 al părţii II-A a Codului polar nu se aplică la evacuarea deşeurilor alimentare în cazul în care este clar faptul că păstrarea acestor deşeuri alimentare la bordul navei prezintă un risc iminent pentru sănătatea persoanelor aflate la bord.”

Regula 10 - Afişe, planuri de management al gunoiului şi înregistrarea operaţiunilor cu gunoiul

4 În paragraful 1.1 sunt adăugate cuvintele „şi în secţiunea 5.2 a părţii II-A a Codului polar” după referirile la „regulile 3, 4, 5 şi 6 din prezenta anexă”.

Capitolul 3

Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare

5 Un nou capitol 3 se adaugă după cum urmează:

„Capitolul 3

Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare

Regula 13 - Definiţii

În scopul prezentei anexe,

1 Codul polar înseamnă Codul internaţional pentru nave care operează în ape polare, care constă într-o introducere, părţile I-A şi II-A şi părţile I-B şi II-B, astfel cum a fost adoptat prin rezoluţiile MSC.385(94) şi MEPC.264(68), astfel cum poate fi amendat, cu condiţia că:

.1 amendamentele la prevederile referitoare la mediu din introducere şi din capitolul 5 al părţii II-A a Codului polar sunt adoptate, intrate în vigoare şi au efect în acord cu prevederile articolului 16 al prezentei convenţii referitoare la procedurile de amendare aplicabile unui apendice la o anexă; şi

.2 amendamentele la partea II-B a Codului polar sunt adoptate de către Comitetul pentru protecţia mediului marin în acord cu Regulile de procedură ale sale.

2 Ape arctice înseamnă acele ape care sunt situate la nord faţă de o linie care pleacă dintr-un punct cu latitudinea 58°00’.0 N şi longitudinea 042°00’.0 V până la un punct cu latitudinea 64°37’.0 N şi longitudinea G35°27’.0 V şi de acolo se continuă cu o loxodromă până la punctul cu latitudinea 67°03’.9 N şi longitudinea 026°33’.4 V şi de acolo se continuă cu o loxodromă până la punctul cu latitudinea 70°49’.56 N şi longitudinea 008°59’.61 V (Sřrkapp, pe Jan Mayen), apoi urmează linia litoralului sudic al Jan Mayen până la punctul cu latitudinea 73°31’.6 N şi longitudinea 019c01’.0 E pe insula Bjornaya şi de acolo se continuă cu o linie circulară mare până la punctul cu latitudinea 68°38’.29 N şi longitudinea 043°23’.08 E (capul Kanin Nos), apoi urmează linia litoralului nordic al continentului Asia către est, atinge strâmtoarea Bering şi de acolo se prelungeşte înspre vest până la latitudinea de 60° N pentru a atinge Ilpyrskiy, apoi, urmărind paralela de 60° N către est, trece prin strâmtoarea Etolin şi de acolo urmează linia litoralului nordic al continentului America de Nord până atinge la sud latitudinea de 60° N şi de acolo către est de-a lungul paralelei de 60°N până la punctul cu longitudinea 056°37’.1 V şi de acolo revine la punctul cu latitudinea 58°00’.0 N şi longitudinea 042°00’.0 V.

3 Ape polare înseamnă apele arctice şi/sau zona antarctică.

Regula 14 - Aplicare şi cerinţe

1 Prezentul capitol se aplică tuturor navelor cărora li se aplică prezenta anexă, care operează în apele polare.

2 În afara cazurilor în care se prevede în mod expres altfel, orice navă prevăzută în paragraful 1 din prezenta regulă trebuie să se conformeze prevederilor referitoare la mediu din introducere şi din capitolul 5 al părţii II-A ale Codului polar, în plus faţă de orice alte cerinţe aplicabile din prezenta anexă.

3 În aplicarea capitolului 5 al părţii II-A a Codului polar, ar trebui să se acorde atenţie recomandărilor suplimentare din partea II-B a Codului polar.”

Apendice

Model de Jurnal de înregistrare a operaţiunilor de descărcare a gunoiului

6 Fraza introductivă a secţiunii 4.1.3 este înlocuită cu următoarea:

„4.1.3 Dacă gunoiul este descărcat în mare în conformitate cu regulile 4, 5 sau 6 din anexa V la MARPOL sau cu capitolul 5 al părţii II-A a Codului polar:”.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 3 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bacău

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 3 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bacău.

(2) Unităţile administrativ-teritoriale şi sectoarele cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul ordin.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 2-4*) la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 26 septembrie 2016.

Nr. 1.207.


*) Anexele nr. 2-4 sunt reproduse în facsimil.

 

LISTA

unităţilor administrativ-teritoriale şi a sectoarelor cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii administrativ-teritoriale

Judeţul

Sectoarele cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

1

Mănăstirea Caşin

Bacău

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9

2

Orbeni

Bacău

1, 2, 3, 4, 5

3

Târgu Ocna

Bacău

1, 2

 

ANEXA Nr. 2

 

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Olt

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Olt,

(2) Unităţile administrativ-teritoriale şi sectoarele cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul ordin.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 2-5*) la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 26 septembrie 2016.

Nr. 1.208.


*) Anexele nr. 2-5 sunt reproduse în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

LISTA

unităţilor administrativ-teritoriale şi a sectoarelor cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii administrativ-teritoriale

Judeţul

Sectoarele cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

1

Caracal

Olt

1

2

Izbiceni

Olt

1, 2, 3

3

Tătuleşti

Olt

1

4

Verguleasa

Olt

1

 

ANEXA Nr. 2

 

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în unitatea administrativ-teritorială Măgeşti, din judeţul Bihor

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale Măgeşti, judeţul Bihor.

(2) Unităţile administrativ-teritoriale şi sectoarele cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul ordin.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexa nr. 2*) la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1-2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 27 septembrie 2016.

Nr. 1.215.


*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

LISTA

unităţilor administrativ-teritoriale şi a sectoarelor cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii administrativ-teritoriale

Judeţul

Sectoarele cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

1

Măgeşti

Bihor

1, 2, 3, 4, 5

 

 

ANEXA Nr. 2

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.