MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 857/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 857         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 27 octombrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 580 din 20 iulie 2016 asupra iniţiativei legislative a cetăţenilor intitulate „Lege de revizuire a Constituţiei României”

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

775. - Hotărâre privind organizarea şi funcţionarea structurii responsabile cu derularea procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

334. - Decizie privind eliberarea domnului Florescu Răzvan Adrian, la cerere, din funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

 

335. - Decizie privind eliberarea domnului Gabriel Beniamin Leş, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.319. - Ordin al ministrului transporturilor pentru modificarea şi completarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică - RNTR 1, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.133/2005

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 438

din 21 iunie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală

 

Mona-Maria Pivniceru - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Asociaţia „Alianţa pentru combaterea abuzurilor” în Dosarul nr. 576/64/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.727D/2015.

2. La apelul nominal răspund pentru autoarea excepţiei Dumitriu Claudiu Lucian, preşedintele Asociaţiei „Alianţa pentru combaterea abuzurilor”, şi Feher Codruţ Alin, vicepreşedinte al asociaţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului Feher Codruţ Alin, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că sintagma „suspiciune rezonabilă”, care este o creaţie a noului Cod de procedură penală, este asociată cu alte instituţii procesual penale şi cu alte sintagme care sunt mai predictibile. În ceea ce priveşte materia strămutării, această sintagmă este asociată altora care determină imposibilitatea stabilirii dacă suspiciunea rezonabilă trebuie să existe relativ la un singur judecător al acelei instanţe sau la toţi judecătorii unei instanţe. Totodată, sintagmele „împrejurările cauzei” şi „calitatea părţilor” au un grad mare de ambiguitate. Caracterul vag şi interpretabil al dispoziţiei criticate determină neconstituţionalitatea acesteia.

4. Având cuvântul, preşedintele asociaţiei, domnul Dumitriu Claudiu Lucian, arată că, deşi „a scris articole critice referitoare la diverse situaţii care ridicau o suspiciune rezonabilă foarte bine argumentată, totuşi instanţele au respins cererea de strămutare formulată”.

5. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Arată că scopul dispoziţiilor de lege criticate este tocmai asigurarea judecării cauzei de către o instanţă independentă, în sensul Convenţiei. Sintagmele cu care legiuitorul a înţeles să opereze nu pot fi calificate ca evazive. Apreciază că textul de lege trebuie să poată acoperi toate situaţiile care pot apărea atât în cadrul unei instanţe mari, cât şi în cadrul uneia mici. Chiar dacă suspiciunea rezonabilă ar plana asupra unui complet de judecată, nu ar fi posibilă mutarea cauzei la alt complet al aceleiaşi instanţe, ci este obligatorie strămutarea cauzei la altă instanţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 576/64/2015, Curtea de Apel Braşov – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Asociaţia „Alianţa pentru combaterea abuzurilor”, cu ocazia soluţionării unei cereri de strămutare a unei cauze penale.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că dispoziţia criticată încalcă principiul securităţii juridice şi dreptul la un proces echitabil. Motivul strămutării, aşa cum acesta este formulat prin sintagma „când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice”, este vag şi ambiguu, astfel încât generează confuzie, afectând principiul încrederii legitime, care impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă. Totodată, susţine că termenul de „suspiciune rezonabilă” este o inovaţie semantică a noului Cod de procedură penală, care nu este definit prin textul de lege şi a cărui recurenţă este relativ mare, fiind ataşat celor mai importante instituţii procesuale. Apreciază că, din cauza lipsei de claritate a acestei sintagme, şi în lipsa unor criterii predictibile care să orienteze judecătorul învestit cu soluţionarea cererii de strămutare în demersul de identificare a situaţiilor de afectare a imparţialităţii judecătorilor, orice argument adus de justiţiabilul care cere strămutarea poate fi respins.

8. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 71 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, acestea fiind suficient de clare şi predictibile. Susţine că sintagma „când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice”acoperă orice situaţie care s-ar putea ivi în practică şi conferă judecătorului chemat să soluţioneze cererea de strămutare posibilitatea de a analiza şi aprecia în concret dacă, în raport de situaţia din dosar există o suspiciune că imparţialitatea tuturor judecătorilor de la o instanţă ar putea fi afectată. Având în vedere că strămutarea vizează întregul corp al magistraţilor care funcţionează la o instanţă, în situaţia dată nu se puteau insera punctual cazuri de „incompatibilitate” care să fie invocate mai apoi în cererea de strămutare. Tocmai aceasta diferenţiază instituţia strămutării de cea a recuzării. Noţiunea de „suspiciune rezonabilă” nu este o creaţie nouă a legiuitorului român astfel cum se susţine, oi ea a fost folosită şi anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală de către practicieni, preluată fiind din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul apreciază că strămutarea este acea instituţie procesuală prin care o instanţă competentă potrivit regulilor generale de competenţă va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanţe de acelaşi grad, pentru motive care pun la îndoială imparţialitatea ei. De asemenea, strămutarea constituie unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, garanţie a dreptului la un proces echitabil. Arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, imparţialitatea judecătorilor poate fi apreciată într-un dublu sens, şi anume, un demers subiectiv şi un demers obiectiv. Potrivit tezei întâi a art. 71 din Codul de procedură penală, pot justifica strămutarea acele împrejurări care ţin fie de cauza dedusă judecăţii sau de calitatea părţilor, fie de existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice. Pentru a garanta o judecată imparţială şi în respectul dreptului la un proces echitabil, dispoziţia criticată nu cere pentru admiterea cererii de strămutare dovedirea caracterului cert al lipsei de imparţialitate, ci doar formarea convingerii instanţei că există o suspiciune rezonabilă în sensul afectării imparţialităţii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei. De asemenea, arată că pentru a evita orice decizie arbitrară, legea stabileşte expres că instanţa îşi poate forma această convingere pe baza înscrisurilor depuse de solicitantul strămutării şi a informaţiilor comunicate de preşedintele instanţei învestite cu soluţionarea cauzei ori, după caz, de preşedintele instanţei ierarhic superioare acesteia, în ce priveşte sintagma „suspiciune rezonabilă”, deşi ea nu este definită, apreciază că nu se poate susţine că ar fi lipsită de claritate şi previzibilitate. Sensul său se determină prin raportare la înţelesul comun al cuvintelor ce o compun, şi este acela de „presupunere, bănuială bazată pe raţiune, pe judecată”.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă militară competentă la o altă instanţă militară de acelaşi grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secţiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.

14. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în jurisprudenţa sa a stabilit că strămutarea nu este o procedură de soluţionare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecată, cu scopul asigurării condiţiilor unui proces echitabil, în care părţile să dispună de aceleaşi mijloace de apărare şi să aibă posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare în mod efectiv şi eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea, Curtea reţine că doctrina a arătat că strămutarea este acea „deplasare a competenţei” care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanţă care avea competenţa obişnuită la o altă instanţă, de acelaşi fel (civilă sau militară) şi de acelaşi grad, în a cărei competenţă teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competenţa materială, funcţională şi cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenţei teritoriale.

16. În continuare, Curtea reţine că, potrivit vechii reglementări, strămutarea unei cauze penale putea interveni în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar fi putut fi ştirbită din cauza împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi avea o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei. Spre deosebire de vechea reglementare, dispoziţiile art. 71 din Codul de procedură penală reglementează cazurile de strămutare, respectiv existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calităţii părţilor şi existenţa pericolului de tulburare a ordinii publice.

17. Referitor la termenul „suspiciune rezonabilă”, a cărui lipsă de claritate şi previzibilitate este criticată în prezenta cauză, Curtea observă că acesta este folosit de legiuitor pentru prima dată în cuprinsul dispoziţiilor art. 2171 din Codul de procedură penală din 1968, introdus prin art. XVIII, pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Acest articol dispunea că atunci „când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din cauza împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor ori există pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţilor sau din oficiu, poate trimite cauza la un parchet egal în grad1. Noua reglementare relevă o recurenţă a acestui termen, fiind utilizat de legiuitor în cuprinsul mai multor articole, de exemplu art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 125, art. 154 alin. (1),art. 165 alin. (2), art. 202 alin. (1), art. 293 alin, (2), art. 493 alin, (1) etc.

18. Referitor la semnificaţia acestui termen, Curtea reţine că, în doctrină, s-a precizat că suspiciunea rezonabilă reprezintă un temei obiectiv, rezultat din anumite fapte sau împrejurări, pentru a suspecta o persoană de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, s-a reţinut că prin suspiciune rezonabilă trebuie înţeles suspiciunea bazată pe motive verosimile (plauzibile).

19. În legătură cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la termenul „suspiciune rezonabilă”, Curtea observă că instanţa europeană a analizat această sintagmă pe tărâmul art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, instanţa de la Strasbourg a reţinut că prin existenţa unei suspiciuni rezonabile se înţelege existenţa unor date sau informaţii de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că este posibil ca o persoană să fi săvârşit o infracţiune (Hotărârea din 30 august 1990, pronunţată în Cauza Fox, Campbell şi Hartley împotriva Regatului Unit, paragraful 32). Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, fiind atribuţia judecătorului speţei de a stabili gradul de rezonabilitate al acesteia. Curtea a precizat că nu se poate pune în discuţie o simplă suspiciune sau o suspiciune bazată exclusiv pe buna-credinţă, ci o suspiciune rezonabilă ce presupune un test obiectiv (Hotărârea din 19 mai 2004, pronunţată în Cauza Gusinskiy împotriva Rusiei, paragraful 53).

20. În continuare, în contextul cauzei deduse judecăţii, Curtea apreciază că termenul suspiciune rezonabilă utilizat în relaţie cu instituţia strămutării determină analiza acestuia prin raportare la afectarea imparţialităţii judecătorului. Analizând dispoziţiile procesual civile referitoare la strămutare, Curtea a statuat că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil (a se vedea Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014).

21. Totodată, Curtea a reţinut că imparţialitatea magistratului, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă. De asemenea, Curtea a reţinut că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (a se vedea Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014). În doctrină, s-a arătat că situaţiile particulare la care se făcea referire în vechea reglementare („duşmăniile locale”, cazul în care „una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei*) sunt incluse în cazul mai general al existenţei suspiciunii rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor.

22. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că, în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor date sau informaţii referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că imparţialitatea judecătorilor este afectată. Astfel, simpla părere sau supoziţie chiar dacă este susţinută de bună-credinţă nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi imparţial că imparţialitatea judecătorului este afectată.

23. Totodată, Curtea apreciază că revine instanţei competente, ca prin raportare la circumstanţele fiecărei speţe, să stabilească dacă, într-adevăr, imparţialitatea judecătorului este afectată şi să decidă în consecinţă.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia „Alianţa pentru combaterea abuzurilor” în Dosarul nr. 576/64/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 71 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2016.

 

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 580

din 20 iulie 2016

asupra iniţiativei legislative a cetăţenilor intitulate „Lege de revizuire a Constituţiei României”

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

1. Cu adresa nr. 986 din 22 iunie 2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.978 din 27 iunie 2016, secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale propunerea legislativă a cetăţenilor de revizuire a art. 48 alin. (1) din Constituţie, înregistrată la Senat cu nr. Bp 293 din 23 mai 2016, împreună cu originalele listei de susţinători.

2. Documentaţia transmisă Curţii Constituţionale de către Senat cuprinde:

- cererea înregistrată la Biroul Permanent al Senatului sub nr. Bp 293 din 23 mai 2016, prin care Preşedintele Comitetului de iniţiativă, domnul Mihai Gheorghiu, a solicitat înregistrarea propunerii legislative a cetăţenilor;

- expunerea de motive „privind adoptarea proiectului de lege pentru modificarea art. 48 alin. (1) din Constituţia României”;

- propunerea legislativă care face obiectul iniţiativei;

- extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 25 noiembrie 2015, cuprinzând expunerea de motive, propunerea legislativă ce face obiectul iniţiativei cetăţeneşti, Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.200 din 6 noiembrie 2015 referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor intitulată „Lege de revizuire a Constituţiei României” şi Declaraţia de constituire a Comitetului de iniţiativă pentru promovarea propunerii legislative a cetăţenilor privind revizuirea art. 48 alin. (1) din Constituţia României;

- centralizatorul întocmit de Senat cuprinzând numărul de dosare şi, respectiv numărul de semnături ale susţinătorilor iniţiativei legislative, structurat pe judeţe: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Brăila. Bucureşti, Buzău, Caraş-Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, laşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea, împreună cu tabelele corespunzătoare fiecăruia dintre judeţele menţionate:

- opisuri distincte, pe judeţe, cu privire la numărul de dosare/semnături valide, întocmite de iniţiatori;

- dosarele cu liste de susţinători ai iniţiativei legislative a cetăţenilor, din judeţele: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Brăila, Bucureşti, Buzău, Caraş-Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, laşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea (total 40 judeţe şi municipiul Bucureşti).

3. Potrivit expunerii de motive care însoţeşte propunerea legislativă a cetăţenilor, aceasta a fost iniţiată pentru a înlătura orice echivoc pe care utilizarea termenului de „soţi” în cuprinsul art. 48 alin. (1) din Constituţie ar putea să-l creeze în conturarea noţiunii de „familie”, a raportului dintre „familie” şi dreptul fundamental al bărbatului şi al femeii de a se căsători şi de a întemeia o familie. Se arată că prin înlocuirea termenului de „soţi”, cu expresia „bărbat şi femeie”, se asigură implementarea precisă şi literală a unor expresii consacrate cu puterea unor garanţii imuabile destinate ocrotirii familiei, recunoscută drept „elementul natural şi fundamental al societăţii” în art. 16 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acelaşi sens, şi în România, doar „bărbatul şi femeia” împreună se bucură de recunoaştere şi garantarea universală a dreptului de a se căsători şi de a întemeia o familie pe baza unor importante considerente de natură istorică, culturală şi morală specifice societăţii româneşti.

4. Se precizează că atât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Cât şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale operează în mod intenţionat cu noţiunea de „bărbat şi femeie”, şi nu cu cea de „soţi” în ce priveşte recunoaşterea dreptului la căsătorie şi consacrarea dreptului de a întemeia o familie. Din această perspectivă, se consideră necesară modificarea primului alineat al art. 48 din Constituţia României, atât pentru a evita dezbateri nenecesare şi interpretări contradictorii, cât şi pentru a recunoaşte în mod neechivoc că dreptul de a întemeia o familie este un drept fundamental destinat bărbatului şi femeii, de care ei se bucură nu individual, ci împreună.

5. Potrivit art. 16 pct. 1 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în data de 10 decembrie 1948, „bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie” O formulare similară se regăseşte şi în Convenţia europeană a drepturilor omului, în care aht. 12 prevede că: „începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.”

6. În România, în preocuparea sa continuă de a asigura respectarea obligaţiei constituţionale asumate prin art. 20 din Constituţie, potrivit căruia „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”, legiuitorul a adoptat în mod expres o definiţie a noţiunii de „soţi”, începând cu 1 octombrie 2011, dată la care a intrat în vigoare noul Cod civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, astfel cum a fost pusă în aplicare prin Legea nr. 71/2011 .Astfel, art. 258 „Familia” alin. (4) precizează: „În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie. “ în ceea ce priveşte definiţia căsătoriei, art. 259 „Căsătoria” alin. (1) precizează: „Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.” Chiar dacă dispoziţiile Codului civil sunt de generală aplicare şi reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil, nu poate fi omis riscul ca, sub efectul unor presiuni de moment, străine dezvoltării durabile şi sănătoase a societăţii, dreptul bărbatului şi al femeii de ase căsători şi de a întemeia o familie să sufere alterări, îngrădiri şi interpretări, chiar legislative, străine de spiritul şi interesul fundamental de ocrotire a celei mai importante instituţii umane de pretutindeni: familia.

7. Se mai arată că impactul socio-economic al modificării propuse este unui pozitiv, cu efecte ce au potenţialul de a contribui la soluţionarea unor probleme în materia drepturilor fundamentale ale bărbatului şi femeii, şi anume „evoluţia demografică îngrijorătoare” şi „rata alarmantă a copiilor născuţi în afara căsătoriei.”

8. Potrivit Eurostat, România ocupă locul 5 în Uniunea Europeană cu cele mai multe căsătorii anuale după Lituania, Cipru, Malta şi Letonia. Acest fapt indică nu numai că familia şi căsătoria au o importanţă majoră în societatea românească, ci relevă şi existenţa unei puternice cutume sociale în privinţa căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. La nivel european însă, din cauza lipsei unei politici mai eficiente de protejare a familiei, întemeiate pe actul căsătoriei, cât şi datorită apariţiei şi încurajării unor noi forme de convieţuire legale a determinat, din 1965 până azi, o scădere cu 50% a ratei de căsătorie în cele 28 de state membre. Pentru a evita această tendinţă, statul român trebuie să ia exemplul altor state membre precum Polonia, Croaţia, Slovacia, Letonia, Lituania şi Ungaria în a consfinţi explicit căsătoria ca o uniune dintre un bărbat şi o femeie şi să urmărească o politică durabilă de stimulare şi protecţie a instituţiei familiei.

9. Conceptele de familie şi de căsătorie derivă din realitatea firească a evoluţiei socio-umane, ele definind o sumă de drepturi şi obligaţii comune şi specifice bărbatului şi femeii, priviţi împreună, ca elemente intrinseci şi naturale ale formării unui cuplu, având ca scop fundamental perpetuarea. Experienţa altor comunităţi umane de-a lungul istoriei a relevat că societăţile care nu au respectat şi promovat legile naturale de formare, dezvoltare şi ocrotire a familiei au dispărut sau au fost absorbite şi asimilate de alte grupuri sau forme de organizare şi manifestare etnică consolidate tocmai prin protejarea şi asumarea conceptului de familie. Într-un stat de drept, ca fermă de organizare democratică, existenţa normelor sociale este obiectiv necesară în scopul identificării necesităţii adoptării unor reglementări legale. Protejarea constituţională a familiei împotriva oricăror tentative de erodare a căsătoriei, ca uniune liber consimţită dintre bărbat şi femeie, în scopul întemeierii unei familii şi al procreării, se impune astfel drept o măsură esenţială pentru protejarea poporului român, a identităţii şi unităţii acestuia în marea familie europeană.

10. În ceea ce priveşte prevederile dreptului european, statelor membre le revine competenţa exclusivă de a adopta acte normative în materia instituţiilor juridice specifice dreptului familiei, cu excepţia câtorva aspecte cu implicaţii transfrontaliere în scopul asigurării cooperării judiciare în materie civilă, care este supusă unei proceduri distincte în conformitate cu art. 81 alin. (3) al Tratatului de funcţionare a Uniunii Europene. În mod specific, în materie de căsătorie, jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie (CJUE) confirmă existenţa unei competenţe exclusive a statelor membre. Astfel, în Hotărârea din 1 aprilie 2008, pronunţată în Cauza C-267/06 Tadao Maruko împotriva Versorgungsanstalt der deutschen Buhnen, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a precizat că „starea civilă şi prestaţiile care derivă din aceasta reprezintă materii ce intră în competenţa statelor membre, iar dreptul comunitar nu aduce atingere acestei competenţe”. În Hotărârea din 10 mai 2011, pronunţată în Cauza C-147/08, Jiirgen Romer împotriva Freie und Hansestadt Hamburg. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reiterat aceeaşi poziţie, întărind faptul că în materie de stare civilă a persoanelor, competenţa ie revine statelor membre. Se invocă, totodată, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, arătându-se că prevede acelaşi punct de vedere în articolul 9 - Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie. Astfel, în documentul explicativ al Convenţiei care a elaborat Carta se evidenţiază faptul că statele membre sunt libere să dispună asupra componenţei uniunii căreia îi este atribuit statutul de căsătorie. În acest sens, un număr de 13 state europene au adoptat reglementări constituţionale prin care căsătoria este în mod explicit recunoscută ca uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie.

11. Familia şi instituţia căsătoriei sunt protejate în temeiul art. 8 şi art. 12 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, norme care reglementează dreptul la viaţă privată şi de familie şi dreptul bărbatului şi al femeii de a se căsători şi întemeia o familie. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidenţiat în jurisprudenţa sa recentă privind încălcarea art. 8 din Convenţie dreptul imuabil al statelor membre de a proteja căsătoria şi familia în conformitate cu realităţile sociale specifice fiecărui stat şi cu nevoia fiecărei naţiuni de a-şi proteja valorile sociale fundamentale. De asemenea, instanţa europeană a confirmat că dreptul de a se căsători şi întemeia o familie înglobează conceptul tradiţional de căsătorie dintre un bărbat şi o femeie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului reţine în mod explicit că reglementarea şi protejarea căsătoriei ca uniune rezervată exclusiv bărbatului şi femeii nu reprezintă în sine o încălcare a art. 8 şi/sau 12 din Convenţie, în măsura în care şi celelalte forme de convieţuire socială se bucură de o recunoaştere şi protecţie legislativă şi dacă o astfel de protecţie nu afectează un interes public şi general al statului respectiv. Cu toate acestea, cu ocazia adoptării acestei ultime decizii, s-a putut constata cum interpretarea termenului constituţional de „soţi” a fost precizată doar prin raportare la punctul de vedere al Guvernului Italiei şi al unor organizaţii nonguvernamentale reprezentante ale unor grupuri minoritare şi fără a se ţine seama de realităţile sociale ale Republicii Italiene şi de opinia majorităţii cetăţenilor acestui stat.

12. În expunerea de motive se mai invocă şi Rezoluţia Consiliului Drepturilor Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind protecţia familiei din data de 3 iulie 2015, care reafirmă că familia reprezintă grupul natural şi fundamental al societăţii şi trebuie în mod esenţial protejată de către stat. De asemenea, se admite că familia joacă un rol crucial în prezervarea identităţii culturale, a tradiţiei, a moralei şi a valorilor societăţii şi se evidenţiază faptul că părinţii, având obligaţia primordială de creştere şi protecţie a copiilor, sunt primii care au rolul de a-i educa în privinţa normelor şi a valorilor fundamentale ale societăţii.

13. La dosar au fost depuse o serie de documente şi cereri amicus curiae, cuprinzând atât argumente în susţinerea iniţiativei de revizuire a Constituţiei, cât şi împotriva acesteia.

14. Astfel, prin memoriul amicus curiae al Asociaţiei ACCEPT, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 3.409 din 17 iunie 2016, se solicită Curţii ca, în exercitarea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei, să avizeze negativ iniţiativa cetăţenească, punând capăt astfel unui exerciţiu inutil şi ilegal, ca fiind manipulator şi generator de ură la nivelul* întregii societăţi.

15. În memoriu) amicus curiae formulat de ILGA-Europe, împreună cu organizaţiile Amnesty International, ECSOL şi International Commission of Jurists, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.096 din 28 iunie 2016, se arată, în esenţă, că „revizuirea constituţională propusă, dacă este adoptată ca lege, ar contraveni obligaţiei României conform legislaţiei internaţionale privind drepturile omului de a respecta, apăra şi realiza drepturile omului, inclusiv dreptul de a nu fi discriminat, dreptul la egalitate în faţa legii şi de ocrotire egală din partea legii şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

16. În memoriul amicus curiae formulat de Centrul pentru Resurse Juridice, Societatea Academică din România, Institutul pentru Politici Publice, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Fundaţia Agenţia de Dezvoltare Comunitară „împreună*, Centrul pentru Inovare Publică, Asociaţia ActiveWatch, Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice, Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA, Asociaţia Funky Citizens, Asociaţia Română Anti-SIDA, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Fundaţia PACT, Centrul de Studii Juridice şi Drepturile Omului, Asociaţia E-Romnja (Asociaţia pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome), Fundaţia Romanian Angel Appeal, Asociaţia FRONT, Asociaţia Expert Forum, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi, Asociaţia Umanistă Română, Asociaţia Secular-Umanistă din România, Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii - Romani CRISS, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.240 din 1 iulie 2016, sunt supuse Curţii o serie de argumente juridice considerate esenţiale, „în scopul avizării negative a proiectului de lege”.

17. În intervenţia privind propunerea legislativă a cetăţenilor de revizuire a Constituţiei formulată de Organizaţia ADF Internaţional, transmisă de Coaliţia pentru Familie şi înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.472 din 6 iulie 2016, se solicită Curţii Constituţionale „să avizeze pozitiv propunerea legislativă” de revizuire a Constituţiei României.

18. În memoriul depus de Coaliţia pentru Familie, din partea Organizaţiei Liberty Counsel, respectiv amicus curiae în sprijinul propunerii legislative a cetăţenilor de revizuire a Constituţiei României, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.731 din 14 iulie 2016, se solicită Curţii Constituţionale să aprobe propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei şi să permită referendumul susţinut de semnatarii acesteia.

19. În memoriul formulat de Asociaţia Medicilor Catolici Bucureşti, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.766 din 15 iulie 2016, se apreciază, în esenţă, asupra protecţiei familiei întemeiate pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, cu referire punctuală la educaţia copiilor.

20. În memoriul depus de Coaliţia pentru Familie, din partea Organizaţiei European Center for Law and Justice, respectiv amicus curiae în sprijinul propunerii legislative a cetăţenilor de revizuire a Constituţiei României, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.786 din 18 iulie 2016, se arată că propunerea de revizuire a Constituţiei nu încalcă limitele prevăzute de art. 152 din Legea fundamentală.

21. Cu privire la toate aceste memorii, Curtea reiterează cele statuate în jurisprudenţa sa, în sensul că „procedeul intervenţiei în calitate de amicus curiae în procedura din faţa Curţii Constituţionale nu reprezintă o extindere a cadrului procesual existent [...] Depunerea de note scrise, în aceste condiţii, nu echivalează cu atribuirea vreunei calităţi procesuale [...], ci are semnificaţia exprimării unei opinii/poziţii a unei terţe persoane faţă de litigiul constituţional asupra problemei deduse instanţei a quo, cu scopul de a sprijini instanţa de contencios constituţional în soluţionarea cauzei” (Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 15 martie 2016).

CURTEA,

22. Examinând propunerea legislativă a cetăţenilor intitulată „Lege de revizuire a Constituţiei României”, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, precum şi ale Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, cu modificările ulterioare, constată următoarele:

23. Competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra tuturor iniţiativelor legislative de revizuire a Constituţiei este prevăzută de dispoziţiile art. 146 lit. a) teza a II-a din Constituţie, potrivit cărora Curtea se pronunţă „din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei”.

24. În privinţa acestei atribuţii sunt aplicabile, de asemenea, dispoziţiile art. 150-152 din Constituţie, cuprinse în Titlul VII - „Revizuirea Constituţiei”, având următorul cuprins:

- Art. 150 - Iniţiativa revizuirii; „(1) Revizuirea Constituţiei poate fi Iniţiată [.. ] de cel puţin 500,000 de cetăţeni cu drept de vot

(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.”

- Art. 152 - Limitele revizuirii: „(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.”

25. Întrucât iniţiativa de revizuire a Constituţiei aparţine cetăţenilor, alături de normele legii organice a Curţii Constituţionale care reglementează competenţa acesteia de verificare a constituţionalităţii iniţiativelor cetăţeneşti de revizuire a Constituţiei, sunt aplicabile în cauză şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 516 din 8 iunie 2004, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziţii stabilesc obiectul verificării pe care Curtea o realizează în privinţa îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 150 din Constituţie.

26. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 189/1999, republicată: „Curtea Constituţională, din oficiu sau pe baza sesizării preşedintelui Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat iniţiativa, va verifica:

a) caracterul constituţional al propunerii legislative ce face obiectul iniţiativei;

b) îndeplinirea condiţiilor referitoare la publicarea acestei propuneri şi dacă listele de susţinători prezentate sunt atestate potrivit art. 5;

c) întrunirea numărului minim de susţinători pentru promovarea iniţiativei, prevăzut la art. 74 şi, după caz, la art. 150 din Constituţie, republicată, precum şi respectarea dispersiei teritoriale în judeţe şi în municipiul Bucureşti, prevăzută de aceleaşi articole.”

27. Potrivit art. 7 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare:

„(3) Curtea Constituţională se pronunţă în termen de 30 de zile de la sesizare asupra propunerii legislative şi în termen de 60 de zile de la sesizare asupra propunerii de revizuire a Constituţiei.

(4) Decizia sau, după caz, hotărârea Curţii Constituţionale se comunică preşedintelui Camerei Parlamentului care a sesizat-o şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. “

28. Art. 5 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare, la care normele mai sus citate fac referire, prevăd următoarele: „(1) Atestarea calităţii de cetăţean cu drept de vot şi a domiciliului susţinătorilor se face de către primarul localităţii fie personal, fie, în localităţile urbane, şi prin funcţionarii primăriei împuterniciţi de primar în acest scop. Atestarea se face prin verificarea listei de susţinători, iar în ceea ce priveşte domiciliul, în colaborare cu organul local de polipe, dacă este cazul. [...]

(3) Atestarea de către primar a listei de susţinători se face prin semnătura persoanei care a efectuat controlul, cu indicarea actului de împuternicire, dacă este cazul, şi a datei când s-a făcut atestarea, precum şi prin aplicarea ştampilei. Dacă primarul a solicitat sprijinul organului local de poliţie, va semna şi reprezentantul acestuia, cu precizarea aspectelor pe care le-a verificat. Semnătura se aplică pe ultima copertă a dosarului cuprinzând listele verificate, aflat la comitetul de iniţiativă, după ce a fost confruntat cu cel depus la primărie. Aspectele neatestate se elimină din listă, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3).”

29. Faţă de aceste prevederi, Curtea constată că a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe asupra iniţiativei legislative a cetăţenilor de modificare a art. 48 alin. (1) din Constituţie. În exercitarea competenţei sale în acest cadru constituţional şi legal, Curtea verifică:

- întrunirea numărului minim de susţinători pentru promovarea iniţiativei, prevăzut la art. 150 alin. (1) din Constituţie (500.000 de cetăţeni cu drept de vot), precum şi respectarea dispersiei teritoriale în judeţe şi în municipiul Bucureşti, prevăzute de art. 150 alin. (2) din Constituţie (cetăţenii ce iniţiază revizuirea să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării/cel puţin 20.000 de semnături de susţinere în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti); verificarea are în vedere şi condiţiile pe care Legea nr. 189/1999 le impune, în privinţa publicării iniţiativei legislative cetăţeneşti şi a atestării listelor de susţinători;

- caracterul constituţional al propunerii legislative ce face obiectul iniţiativei cetăţenilor, aşadar respectarea limitelor revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie.

30. Nu intră în competenţa Curţii examinarea oportunităţii propunerii de revizuire a Constituţiei, aceasta revenind Parlamentului, în calitate de organ reprezentativ suprem, respectiv cetăţenilor, care îşi pot exprima direct voinţa la referendumul ce constituie ultima etapă a procedurii de adoptare a legilor constituţionale, în conformitate cu prevederile art. 151 din Constituţie. Astfel fiind, consideraţiile de această natură cuprinse în cererile amicus curiae urmează a fi avute în vedere, în mod corespunzător, în etapele subsecvente controlului de constituţionalitate a iniţiativei de revizuire a Constituţiei. Cât priveşte verificarea listelor de susţinători, aceasta vizează atestarea de către primarii unităţilor administrativ-teritoriale ori de către împuterniciţii acestora, iar nu activitatea membrilor comitetului de iniţiativă, a modului de colectare a semnăturilor ori a corectitudinii datelor colectate. Analiza acestor din urmă acte sau fapte excedează competenţei Curţii Constituţionale.

31. Procedând la examinarea iniţiativei cetăţeneşti de revizuirea Constituţiei, Curtea constată, mai întâi că propunerea legislativă ce face obiectul acestei iniţiative, precum şi expunerea de motive care o însoţeşte, semnată de comitetul de iniţiativă format din 16 membri, au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 25 noiembrie 2015, în cadrul termenului de maximum 30 de zile de la emiterea Avizului Consiliului Legislativ nr. 1.200 din 6 noiembrie 2015, prevăzut la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare.

32. Verificând, în continuare, dacă listele de susţinători sunt atestate de către primarii unităţilor administrativ-teritoriale ori de către împuterniciţii acestora, Curtea reţine că atestarea listelor de susţinători nu s-a făcut, în unele cazuri, cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale aplicabile, constatându-se diverse abateri de la cadrul legal. Există, astfel, liste de susţinători care nu sunt atestate (de exemplu: Bucureşti - Sectorul 6, Caraş-Severin, Constanţa, Harghita, Hunedoara, Mureş, Sălaj, Timiş), precum şi liste de susţinători prezentate în fotocopie (de exemplu: Botoşani, Călăraşi, laşi, Suceava, Timiş). S-a mai constatat că atestarea listelor de susţinători nu s-a făcut, în unele cazuri, cu respectarea strictă a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare, existând situaţii în care atestarea calităţii de cetăţean cu drept de vot şi a domiciliului susţinătorilor, prevăzută la art. 5 din Legea nr. 189/1999, cu modificările ulterioare, s-a făcut de către persoane împuternicite de primar, însă în localităţi rurale (ex: Galaţi, Vâlcea) sau semnătura din formula de atestare nu aparţine primarului, ci viceprimarului, secretarului primăriei, altor persoane (ex: Constanţa, Galaţi, Vâlcea), nu există numărul şi/sau data împuternicirii (Vâlcea), lipseşte data atestării (ex: Alba, Bacău, Bihor, Brăila, Cluj, laşi, Prahova, Sibiu), formula de atestare este incompletă (ex: Arad, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Caraş-Severin, Cluj, Satu-Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea) sau atestarea a fost ataşată în fotocopie (ex: Botoşani, laşi, Neamţ). Alte omisiuni sau neregularităţi, cum sunt lipsa precizării exprese a numelui persoanei care a efectuat atestarea, în condiţiile în care ştampila aplicată este a primarului, există număr de la registratură, precum şi semnătura (ex: Argeş), reţinerea eronată a numărului de semnături valide (în mai multe situaţii au fost constatate erori de calcul sau erori materiale, însă în tabelele centralizatoare s-au reţinut datele corecte) sau lipsa unei corelaţii perfecte între datele Comitetului de iniţiativă şi datele din formula de atestare a primarului (ex: Vâlcea, Timiş), nu au fost apreciate ca fiind încălcări ale dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 189/1999, câtă vreme atestarea a fost realizată de persoanele prevăzute de textul legal sau operează o prezumţie simplă în acest sens. Susţinătorii care nu sunt atestaţi şi cei care sunt atestaţi cu încălcarea dispoziţiilor legale, precum şi cel care nu îndeplinesc condiţiile de atestare, potrivit menţiunilor cuprinse în listele centralizatoare pe Judeţe, nu pot fi luaţi în calcul la stabilirea numărului de susţinători ai iniţiativei legislative. Scăzând din numărul total al susţinătorilor iniţiativei legislative (2.760.516) numărul celor ale căror semnături nu au fost legal atestate (62.039), rezultă un număr total de 2.698.477 de susţinători ale căror semnături sunt legal atestate. Aşadar, erorile constatate, explicabile având în vedere numărul foarte mare de susţinători înregistraţi, nu sunt de natură să atragă neconstituţionalitatea iniţiativei de revizuire a Constituţiei, fiind deci îndeplinită condiţia prevăzută de art. 150 alin. (1) din Constituţie, respectiv existenţa unui număr de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot necesar pentru iniţierea revizuirii Constituţiei.

33. Pe baza examinării dosarelor cu susţinătorii iniţiativei legislative, inclusiv din punct de vedere al legalităţii atestării,

s-a constatat că un număr de 39 judeţe (Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Caraş-Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Ialomiţa, laşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea) şi municipiul Bucureşti îndeplinesc, fiecare, condiţia de a avea cel puţin 20.000 de semnături legal atestate în susţinerea iniţiativei legislative. Practic, este vorba despre toate judeţele din care s-au colectat semnături, cu excepţia judeţului Harghita. Astfel fiind, Curtea constată că este întrunită şi condiţia dispersiei teritoriale, prevăzută de art. 150 alin. (2) din Constituţie.

34. Constatând îndeplinită cerinţa referitoare la iniţiatorii revizuirii, Curtea va proceda, în continuare, la verificarea caracterului constituţional al propunerii legislative ce face obiectul iniţiativei cetăţenilor, ceea ce presupune examinarea acesteia în raport de dispoziţiile art. 152 din Constituţie, care stabilesc limitele revizuirii Constituţiei. Norma constituţională de referinţă reglementează condiţii de constituţionalitate intrinsecă a iniţiativei de revizuire [alin. (1) şi (2) ale art. 152] şi de constituţionalitate extrinsecă a acesteia [alin. (3) al art. 152].

35. Sub aspectul constituţionalităţii extrinseci, privitoare la normalitatea împrejurărilor revizuirii Constituţiei, dispoziţiile art. 152 alin. (3) din Legea fundamentală, care interzic revizuirea Constituţiei pe durata stării de asediu sau a stării de război, se coroborează cu cele ale art. 63 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit cărora revizuirea Constituţiei nu se poate realiza în perioada în care mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. Curtea constată că, în cauză, nu subzistă niciuna dintre situaţiile la care fac referire textele constituţionale menţionate, fiind întrunite condiţiile de constituţionalitate extrinsecă a iniţiativei de revizuire.

36. Pronunţarea cu privire la constituţionalitatea intrinsecă impune analiza prin raportare la dispoziţiile art. 152 alin. (1) şi (2) din Constituţie, pentru a determina dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială, precum şi dacă modificările propuse au ca efect suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale sau a garanţiilor acestora.

37. Realizând această verificare, Curtea constată că iniţiativa de revizuire are ca obiect un text cuprins în Titlul II al Constituţiei - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, respectiv art. 48 - Familia, care are în prezent următorul cuprins:

„(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.”

38. Se propune o nouă redactare a alin. (1) al art. 48 din Constituţie, după cum urmează: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Deosebirea faţă de redactarea actuală a aceluiaşi alineat constă în înlocuirea sintagmei „între soţi” cu sintagma „între un bărbat şi o femeie”.

39. Curtea constată că această modificare nu pune în discuţie valorile expres şi limitativ enumerate de art. 152 alin. (1) din Constituţie, şi anume: caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială. Prin urmare, iniţiativa de revizuire a Constituţiei este constituţională prin raportare la dispoziţiile alin. (1) al art. 152 din Legea fundamentală.

40. Analizând, în continuare, conformitatea modificării propuse cu prevederile alin. (2) al art. 152 din Legea fundamentală, referitoare la interdicţia suprimării vreunui drept sau libertate fundamentală sau a garanţiilor acestora, Curtea constată, mai întâi, că textul propus a fi modificat are ca denumire marginală Familia, iar, în conţinut, stabileşte o serie de principii şi garanţii în privinţa căsătoriei. Având în vedere conţinutul reglementării. Curtea reţine că art. 48 din Constituţie consacră şi protejează dreptul la căsătorie, şi relaţiile de familie rezultând din căsătorie, distinct de dreptul la viaţă familială/respectarea şi ocrotirea vieţii familiale, cu un conţinut juridic mult mai larg, consacrat şi ocrotit de art. 26 din Constituţie, potrivit căruia „(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptuldispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.” Noţiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relaţiile de familie rezultând din căsătorie, a căror importanţă a îndrituit legiuitorul constituant să evidenţieze distinct, în art. 48, protecţia relaţiilor de familie rezultând din căsătorie şi din legătura între părinţi şi copii.

41. Întrucât propunerea de revizuire a Constituţiei vizează doar căsătoria şi relaţiile de familie ce rezultă din căsătorie, iar nu viaţa de familie în sensul art. 26 din Constituţie, Curtea urmează să stabilească numai dacă prin modificarea propusă de iniţiatorii revizuirii Constituţiei se suprimă dreptul la căsătorie, ori o garanţie a acestuia.

42. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, prin noţiunea „a suprima” se înţelege „a face să dispară, a înlătura, a elimina, a anula”. Examinând redactarea art. 48 alin. (1) din Constituţie, propusă de iniţiatorii revizuirii, Curtea constată că aceasta nu este de natură să facă să dispară sau să înlăture, elimine ori anuleze instituţia căsătoriei. De asemenea, toate garanţiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constituţional de referinţă, rămân neschimbate. Prin înlocuirea sintagmei „între soţi” cu sintagma „între un bărbat şi o femeie”, se realizează doar o precizare în privinţa exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului. În anul 1991, când Constituţia a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea sa tradiţională, de uniune între un bărbat şi o femeie. Această idee este susţinută de evoluţia ulterioară a legislaţiei în materia dreptului familiei din România, precum şi de interpretarea sistematică a normelor constituţionale de referinţă. Astfel, art. 48 din Constituţie defineşte instituţia căsătoriei în corelaţie cu protecţia copiilor, deopotrivă „din afara căsătoriei”şi „din căsătorie”. Este evidentă, deci, componenta biologică ce a fundamentat concepţia legiuitorului constituant în privinţa căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta a fost privită ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naşte copii.

43. Astfel fiind, Curtea constată că iniţiativa de revizuire a Constituţiei este constituţională în raport de prevederile art. 152 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu suprimă dreptul la căsătorie ori garanţii ale acestuia.

44. Propunerea de modificare a art. 48 alin. (1) din Constituţie se referă exclusiv la dreptul la căsătorie şi relaţiile de familie ce rezultă din căsătorie Alte drepturi fundamentale, la care fac referire memoriile amicus curiae depuse la dosar, nu sunt puse în discuţie de iniţiativa de revizuire şi, prin urmare, nu pot face obiectul analizei de constituţionalitate a acesteia.

45. Având în vedere aceste considerente, dispoziţiile art. 146 lit. a) teza a II-a din Constituţie, prevederile Legii nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile Legii nr. 189/1999, republicată, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIOE:

Constată că iniţiativa legislativă a cetăţenilor intitulată „Lege de revizuire a Constituţiei României” îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 150 şi art. 152 din Constituţie.

Decizia se comunică iniţiatorilor revizuirii, precum şi Preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficia) a) României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Prim-magistrat-asistent,

Maneta Safta

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind organizarea şi funcţionarea structurii responsabile cu derularea procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 19 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi şi al art. 5 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - În cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se organizează şi funcţionează structura responsabilă cu derularea procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor, în vederea îndeplinirii responsabilităţilor prevăzute la art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi.

Art. 2. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor asigură derularea procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor prin Direcţia de soluţionare alternativă a litigiilor, structură fără personalitate juridică, denumită în continuare Direcţia SAL.

Art. 3. - (1) Direcţia SAL este o structură imparţială, ce îşi desfăşoară activitatea independent de activităţile de supraveghere şi control al pieţei.

(2) Conducerea Direcţiei SAL este asigurată de un director, numit în condiţiile legii, prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, în subordinea directă a secretarului general.

(3) Instrumentarea procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor din cadrul Direcţiei SAL este asigurată de consilieri.

(4) Personalul Direcţiei SAL are statut de personal contractual.

(5) Direcţia SAL este sprijinită în activitatea sa de un secretariat.

Art. 4. - Consilierii Direcţiei SAL îşi desfăşoară activitatea în cadrul aparatului central al Direcţiei SAL şi, după caz, al structurilor subordonate.

Art. 5. - Structura organizatorică detaliată a Direcţiei SAL, statul defuncţii, precum şi fişele de post se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Art. 6. - (1) Direcţia SAL este competentă să soluţioneze alternativ litigii naţionale şi transfrontaliere, inclusiv litigiile reglementate de Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea online a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2.006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum), izvorâte din contractele de vânzări sau din contractele de prestări de servicii, în sectoarele de activitate în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este competentă.

(2) În calitate de autoritate complementară, potrivit prevederilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2015, Direcţia SAL este competentă să soluţioneze alternativ litigii în toate sectoarele de activitate ce intră în domeniul de aplicare al acesteia.

Art. 7. - Direcţia SAL are următoarele atribuţii principale:

a) pune la dispoziţia persoanelor interesate informaţiile referitoare la procedurile SAL prin intermediul site-ului sau pe un suport durabil, la cererea părţilor;

b) permite consumatorilor prezentarea reclamaţiei şi a documentelor justificative online, precum şi în scris, pe suport hârtie sau, după caz, pe alt suport durabil, în limba română sau engleză;

c) facilitează părţilor schimbul de informaţii şi înscrisuri în legătură cu litigiul prin mijloace electronice sau prin poştă, după caz;

d) cooperează cu alte entităţi SAL în vederea soluţionării alternative a litigiilor transfrontaliere;

e) efectuează schimburi periodice de bune practici cu alte entităţi SAL, în ceea ce priveşte soluţionarea alternativă a litigiilor transfrontaliere şi a celor naţionale;

f) cooperează cu autorităţile naţionale însărcinate cu supravegherea respectării legislaţiei privind protecţia consumatorilor;

g) transmite autorităţii competente orice informaţii solicitate;

h) întocmeşte anual un raport de activitate pe care îl publică pe site, prin orice alte mijloace pe care le consideră adecvate sau pe un suport durabil, la cerere;

i) asistă părţile, la cerere, în alegerea procedurii SAL.

Art. 8. - (1) Directorul Direcţiei SAL trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să nu intervină în soluţionarea alternativă a niciunui litigiu aflat în responsabilitatea consilierilor;

b) să nu accepte niciun fel de instrucţiuni din partea niciunei persoane fizice sau juridice cu privire la litigiile aflate în soluţionarea Direcţiei SAL;

c) să dispună de o bună înţelegere a legislaţiei din domeniul protecţiei consumatorilor;

d) să comunice şefului ierarhic superior, fără întârziere, orice circumstanţă care îi poate afecta sau poate fi considerată ca afectându-i activitatea.

(2) Principalele atribuţii ale directorului Direcţiei SAL sunt:

a) reprezintă Direcţia SAL în relaţia cu terţii;

b) întocmeşte, cu sprijinul secretariatului Direcţiei SAL, rapoartele anuale privind litigiile naţionale şi litigiile transfrontaliere primite de Direcţia SAL;

c) solicită publicarea rapoartelor anuale pe site şi prin orice alte mijloace pe care le consideră adecvate şi, la cerere, pe suport durabil;

d) întocmeşte rapoarte şi informează periodic conducerea ierarhic superioară cu privire la activitatea desfăşurată;

e) întocmeşte, cu sprijinul secretariatului Direcţiei SAL, şi transmite autorităţii competente informaţiile solicitate de aceasta;

f) activitatea este desfăşurată independent de activităţile de supravegherea pieţei;

g) asigură procurarea de documentaţie străină, reglementări, jurisprudenţă şi doctrină referitoare la soluţionarea alternativă a litigiilor, în vederea sprijinirii formării profesionale a consilierilor;

h) organizează dezbateri referitoare la problemele deosebite întâlnite de consilierii Direcţiei SAL în cursul soluţionării alternative a litigiilor şi emite opinii.

(3) Prin fişa postului se pot stabili, după caz, şi alte atribuţii, conform reglementărilor legale aplicabile în domeniu.

Art. 9. - (1) Poate instrumenta proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor persoana fizică prevăzută la art. 3 alin. (3), care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) are capacitate de exerciţiu;

b) este cetăţean român;

c) are studii superioare juridice sau economice recunoscute;

d) dovedeşte o bună înţelegere şi cunoaştere a legislaţiei din domeniul protecţiei consumatorilor.

(2) Principalele atribuţii ale consilierilor Direcţiei SAL sunt:

a) asistă părţile, la cerere, în alegerea procedurii SAL;

b) analizează reclamaţiile consumatorilor şi se pronunţă cu privire la acceptarea sau refuzul instrumentării litigiului;

c) soluţionează reclamaţiile consumatorilor conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 şi regulilor de procedură;

d) îl informează pe directorul Direcţiei SAL cu privire la problemele deosebite ivite în cursul soluţionării alternative a litigiilor.

(3) Consilierii Direcţiei SAL îl informează fără întârziere pe directorul Direcţiei SAL cu privire la orice eveniment care le poate afecta ori poate fi considerat ca afectându-le independenţa şi imparţialitatea sau care poate da naştere unui conflict de interese cu oricare dintre părţile litigiului pe care trebuie să îl soluţioneze alternativ.

Art. 10. - Examinarea şi soluţionarea litigiilor cu care a fost sesizată Direcţia SAL se realizează, după caz, de unul sau mai mulţi consilieri ai Direcţiei SAL, în funcţie de complexitatea cazului, potrivit dispoziţiei directorului Direcţiei SAL.

Art. 11. - Principalele atribuţii ale secretariatului Direcţiei SAL sunt:

a) primirea, înregistrarea şi arhivarea reclamaţiilor consumatorilor;

b) accesarea platformei de soluţionare online a litigiilor în vederea verificării reclamaţiilor primite şi a înregistrării acestora;

c) întocmirea registrului de evidenţă care să cuprindă date referitoare la primirea, instrumentarea şi soluţionarea reclamaţiilor;

d) actualizarea informaţiilor de pe site;

e) întocmirea rapoartelor anuale.

Art. 12. - (1) Salarizarea personalului Direcţiei SAL se face în conformitate cu reglementările în vigoare aplicabile personalului contractual plătit din fonduri publice.

(2) Angajarea personalului se face pe bază de concurs, în condicile legii.

Art. 13. - Direcţia SAL se asigură că prelucrarea datelor cu caracter personal este în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu Ordinul Avocatului Poporului nr. 75/2002 privind stabilirea unor măsuri şi proceduri specifice care să asigure un nivel satisfăcător de protecţie a drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal fac obiectul prelucrărilor,

Art. 14. - Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 18 iulie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3 alineatul (1), după litera ii) se introduc două noi litere, literele jj) şi kk), cu următorul cuprins:

„jj) realizează, prin Direcţia de soluţionare alternativă a litigiilor, denumită în continuare Direcţia SAL, soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, atât la nivel naţional, cât şi transfrontalier, potrivit legislaţiei speciale;

kk) asigură, împreună cu alte instituţii, aplicarea Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, cu modificările ulterioare.”

2. La articolul 3, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

(31) în cadrul Autorităţii îşi desfăşoară activitatea, potrivit Regulamentului (UE) nr. 254/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 februarie 2014 privind un program multianual privind protecţia consumatorilor pentru perioada 2014-2020 şi de abrogare a Deciziei nr. 1.926/2006/CE, Centrul European al Consumatorilor România (ECC România), unitate fără personalitate juridică.”

3. La articolul 6, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Numărul maxim de posturi aprobat este de 642, exclusiv demnitarii, din care pentru aparatul central 131, inclusiv 25 de posturi pentru Direcţia SAL şi 6 posturi pentru activitatea Centrului European al Consumatorilor România (ECC România), iar pentru comisariatele regionale pentru protecţia consumatorilor 511.”

4. La articolul 7, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

„(7) Activitatea Centrului European al Consumatorilor România (ECC România) este desfăşurată de o structură formată din 6 posturi de personal contractual, în cadrul Autorităţii.”

5. La articolul 12, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - (1) Autoritatea are în dotare 108 autoturisme operative pentru supraveghere, control şi investigaţii;”.

6. După articolul 12 se introduce un nou articol, articolul 121, cu următorul cuprins:

„Art. 121. - (1) Personalul necesar desfăşurării activităţii derulate de Centrul European al Consumatorilor România (ECC România) este angajat pe bază de concurs, în condiţiile legii şi este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile personalului contractual plătit din fonduri publice.

(2) Statele de funcţii, angajarea şi atribuţiile personalului, precum şi modul de organizare şi funcţionare a structurii se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii, potrivit actelor normative în vigoare.”

7. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. 15. - Prevederile art. 14 pct. 2 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Răzvan Florescu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Dragoş-Nicolae Pîslaru

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

 

Bucureşti, 19 octombrie 2016.

Nr. 775.

 

ANEXĂ1)

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 700/2012)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

 

Număr total de posturi: centrală 131, exclusiv demnitarii, inclusiv Direcţia SAL 25 posturi şi Centrul European al Consumatorilor 6 posturi

 

 

 

 

PREŞEDINTE

 

CABINET DEMNITAR

 

 

 

 

 

 

 

COMPARTIMENT AUDIT PUBLIC INTERN

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VICEPREŞEDINTE

 

 

SECRETAR GENERAL

 

 

VICEPREŞEDINTE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA GENERALĂ CONTROL ŞI SUPRAVEGHERE PIAŢĂ ŞI ARMONIZARE EUROPEANA

 

 

CENTRUL EUROPEAN AL CONSUMATORILOR*

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL JURIDIC

 

DIRECŢIA METALE PREŢIOASE, PIETRE PREŢIOASE ŞI PROCES

KIMBERLEY

 

DIRECŢIA SAL

 

DIRECŢIA ECONOMICĂ ŞI RESURSE UMANE

 

 

 

 

 

 

 

* Unitate finanţată de la bugetul de stat şi de la Comisia Europeană, începând cu anul 2018

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Florescu Răzvan Adrian, la cerere, din funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

 

Având în vedere cererea domnului Florescu Răzvan Adrian, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului sub nr. 5/6.842 din 26 octombrie 2016,

în temeiul art. 15 lit. a) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data de 11 noiembrie 2016, domnul Florescu Răzvan Adrian se eliberează, la cerere, din funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Florin Marius Tăcu

 

Bucureşti, 27 octombrie 2016.

Nr. 334.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Gabriel Beniamin Leş, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale

 

Având în vedere cererea domnului Gabriel Beniamin Leş, precum şi propunerea ministrului apărării naţionale, formulată prin Adresa nr. M.2.085 din 24 octombrie 2016, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului sub nr. 5/6.773 din 24 octombrie 2016,

în temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data de 28 octombrie 2016, domnul Gabriel Beniamin Leş se eliberează, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Florin Marius Tăcu

 

Bucureşti, 27 octombrie 2016.

Nr. 335.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică - RNTR1, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.133/2005

 

Având în vedere prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 167/2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi folosinţa conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - Reglementările privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică - RNTR 1, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.133/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 10, alineatul (91) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(91) SITP trebuie să asigure, prin intermediul unui sistem video, înregistrarea activităţii efectuate pe linia de ITP, înregistrare care trebuie păstrată pe o perioadă de 6 luni de la data efectuării ITP. Aceste înregistrări vor fi puse la dispoziţia RAR în scopul monitorizării activităţii de ITP,

Sistemul de supraveghere video necesar trebuie să conţină minimum două camere de supraveghere şi un înregistrator digital DVR (Digital Video Recorder) care să permită înregistrarea la rezoluţii înalte HD (High Definition), având caracteristicile tehnice corelate cu dimensiunile şi particularităţile spaţiului destinat activităţii de ITP; sistemul trebuie să fie astfel proiectat, dotat şi instalat încât să asigure înregistrarea continuă a activităţilor desfăşurate pe linia de ITP. Sistemul de supraveghere video instalat în fiecare SITP trebuie să asigure următoarele funcţionalităţi:

a) să permită vizualizarea tuturor înregistrărilor realizate pe un ecran corespunzător şi accesibil inspectorului RAR;

b) să permită înregistrarea şi vizualizarea pe fluxul de ITP a vehiculului inspectat, a culorii exacte a acestuia şi a plăcii/plăcilor cu numărul de înmatriculare, indiferent de condiţiile de iluminare existente;

c) să permită înregistrarea activităţii de pe linia de ITP pe durata maximă de funcţionare, respectiv de luni până vineri între orele 8,00 şi 20,00 şi sâmbătă între orele 8,00 şi 14,00;

d) să permită înregistrarea şi vizualizarea corespunzătoare a indicaţiilor afişajului/afişajelor analogic/analogice sau a indicatoarelor analogice ale standului/standurilor de frânare instalate pe linia de ITP;

e) să permită stocarea înregistrărilor realizate, vizualizarea lor selectivă pe toată durata stocării şi ştergerea automată a înregistrărilor realizate după 6 luni de la data preluării lor.

În cazul SITP care dispun de mai multe linii de ITP se acceptă utilizarea unui singur sistem de supraveghere video, cu condiţia ca acesta să fie astfel proiectat, dotat şi instalat încât să asigure toate funcţionalităţile prevăzute la lit. a)-e) pentru toate liniile de ITP utilizate, iar acestea să fie amplasate alăturat, în aceeaşi incintă.”

2. La articolul 16, punctul vi) al literei a) de la alineatul (6) şi alineatul (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„vi) arhivează raportul de ITP sau raportul de verificare RAR completat, la el ataşându-se, după caz, buletinul de probă de la operaţiunea de verificare a emisiilor poluante şi/sau buletinul de probă de la operaţiunea de verificare a eficacităţii sistemului de frânare. Suplimentar, pentru autovehiculele echipate cu tahograf digital, ataşează şi două rapoarte zilnice de activitate, unul pentru ziua efectuării ITP şi al doilea pentru precedenta zi cu activitate, cea mai apropiată de ziua efectuării ITP, rapoarte listate de conducătorul autovehiculului la finalizarea ITP.

..............................................................................................................................................................

(8) Pentru fiecare vehicul inspectat se realizează două înregistrări fotografice digitale, una dintre ele cu vehiculul amplasat pe standul de frânare, iar cealaltă la finalizarea ITP. Suplimentar, pentru fiecare autovehicul inspectat din clasa a II-a de ITP se realizează o înregistrare fotografică digitală de ansamblu a compartimentului motor al autovehiculului cu capota ridicată, pentru autovehiculele dotate cu odometru (şi, după caz, cu tahograf) se realizează la finalizarea ITP o înregistrare fotografică digitală care să surprindă indicaţia numărului de kilometri parcurşi, iar pentru autovehiculele destinate transportului de persoane, care au, în afara locului conducătorului, mai mult de 4 locuri pe scaune, se realizează şi o înregistrare fotografică digitală a amenajării interioare. Toate înregistrările fotografice realizate vor fi salvate în calculatorul SITP. În cazul inspecţiei pentru redobândirea certificatului de înmatriculare prevăzute la alin. (6) lit. b) sau a ITP prevăzute la alin, (6) lit. c) se realizează o înregistrare fotografică digitală la finalizarea inspecţiei, care se salvează în sistemul informatic al RAR,”

3. La articolul 18, alineatele (6) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(6) în cazul în care la un vehicul reverificat conform prevederilor alin. (4) şi (5) se constată de către inspectorul RAR defecte majore sau defecte periculoase conform Planurilor de operaţiuni prevăzute prin prezentele reglementări, inspectorul RAR procedează la anularea ITP. De asemenea, inspectorul RAR procedează la anularea ITP, fără efectuarea unei reverificări a vehiculului, în cazul în care vehiculul prezintă defecte evidente vizual şi care se încadrează în categoria defectelor periculoase conform Planurilor de operaţiuni prevăzute prin prezentele reglementări. În situaţia în care vehiculul prezintă defecte evidente vizual care se încadrează în categoria defectelor majore, inspectorul RAR va finaliza activitatea/activităţile pentru care vehiculul a fost prezentat doar după remedierea acestora.

(8) Pe raportul de verificare RAR se vor menţiona defectele care atrag anularea ITP, precum şi celelalte defecte evidente vizual sau constatate cu ocazia reverificării şi care sunt precizate în Planurile de operaţiuni din prezentele reglementări.”

4. La articolul 29 alineatul (1), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) cerinţa privind echiparea cu sistem video [art. 10 alin. (91)] se aplică de la 20 mai 2018.”

5. În anexa nr. 1, la litera A punctul 5.2.3, litera e) din coloana a patra se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) Indicatorul de uzură al profilului anvelopei devine expus/Adâncimea profilului principal (zona corespunzătoare de 3/4 din lăţimea benzii de rulare) mai mică de 1,6 mm”.

6. În anexa nr. 1, la litera A punctul 5.2.3, în coloana a şaptea se introduce litera X corespunzătoare literei e) din coloana a patra.

7. În anexa nr. 1, la litera A punctul 8.1.1, coloana a două se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Sistem de reducere a zgomotului”.

8. În anexa nr. 2, la litera A punctul 0.2, a treia coloană se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Inspecţie vizuală după curăţarea locurilor unde se află poansonate numărul de identificare şi seria de motor sau unde se află plăcuţele producătorului

Se verifică concordanţa dintre vehiculul prezentat la ITP şi datele din CIV privind: categorie, caroserie, marcă, tip, număr de identificare poansonat sau stanţat pe plăcuţa producătorului, prindere plăcuţă producător, cod motor, serie motor, culoare, tip combustibil sau sursă de energie.”

9. În anexa nr. 2, la litera A punctul 0.2, litera h) din coloana a patra se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) Tipul de combustibil sau sursa de energie nu corespund cu datele din CIV.”

10. În anexa nr. 2, la litera A punctul 0.2, litera i) din coloana a patra se abrogă.

11. În anexa nr. 2, la litera A punctul 0.2, litera X din coloana a şasea corespunzătoare literei i) din coloana a patra se abrogă.

12. În anexa nr. 2, la litera A punctul 5.2.3, litera e) din coloana a patra se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) Indicatorul de uzură al profilului anvelopei devine expus/Adâncimea profilului principal (zona centrală de 3/4 din lăţimea benzii de rulare) mai mică de 1,6 mm (pentru tractoare: 2 mm la anvelopele cu diametrul jantei până la 20” inclusiv sau 4 mm la anvelopele cu diametrul jantei peste 20”)”

13. În anexa nr. 2, la litera A punctul 5.2.3, în coloana a şaptea se introduce litera X corespunzătoare literei e) din coloana a patra.

14. În anexa nr. 2, la litera A punctul 6.1.3, literele b), f), g), j), l), m), o) şi q) din coloana a patra se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) Rezervor corodat excesiv, neetanş (prezintă scurgeri), capacul rezervorului lipseşte sau nu este corespunzător

........................................................................................................

f) Plăcuţă cu data omologării rezervorului GPL lipsă ori cu data respectivă ilizibilă; etichetă sau inscripţie poansonată cu data-limită de expirare a valabilităţii rezervorului GNC lipsă ori cu data respectivă ilizibilă/Sistem GPL, GNC sau cu hidrogen neomologat ori necertificat

g) Lipsă rezervor corespunzător fiecărui combustibil menţionat în CIV

........................................................................................................

j) Rezervor GPL cu vechime mai mare de 10 ani faţă de data omologării poansonată; Rezervor GNC cu vechime mai mare decât data-limită de expirare a valabilităţii de pe etichetă sau poansonată

........................................................................................................

l) Tubulatură pentru evacuarea scăpărilor de GPL sau GNC neetanşă ori nefixată

m) Scurgeri benzină, GPL sau GNC

o) Furtun de alimentare cu benzină, motorină, GPL sau GNC uzat/crăpat, tăiat

........................................................................................................

q) Ţevi pentru GPL din cupru fără înveliş de protecţie din cauciuc sau plastic/racorduri GPL sudate sau lipite pe ţevi; racorduri GNC lipite pe ţevi”

15. În anexa nr. 2, la litera A punctul 6.1.8.2, a două coloană se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Stare, fixare componente pentru alimentarea alternativă a motorului”

16. În anexa nr. 2, la litera A punctul 6.1.8.2, a patra coloană se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) Reductor-vaporizator GPL, regulator GNC sau unitate de control electronic fără marcaj conform Regulamentului CEE- ONU nr. 67 sau nr. 110

b) Reductor-vaporizator GPL, regulator GNC sau alte componente (GPL ori GNC) poziţionate sau fixate necorespunzător”

17. În anexa nr. 2, la litera A punctul 8.1.1, coloana a două se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Sistem de reducere a zgomotului”.

18. În anexa nr. 21, la punctul 5.2.3, litera d) din coloana a patra se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) Indicatorul de uzură al profilului anvelopei devine expus/Adâncimea profilului principal (zona centrală de 3/4 din lăţimea benzii de rulare) mai mică de 2 mm la anvelopele cu diametrul jantei până la 20” inclusiv sau 4 mm la anvelopele cu diametrul jantei peste 20”“.

19. În anexa nr. 21, la punctul 5.2.3, în coloana a şaptea se introduce litera X corespunzătoare literei d) din coloana a patra.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare de la 1 noiembrie 2016.

 

p. Ministrul transporturilor,

Ion Trocaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 21 octombrie 2016.

Nr. 1.319.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.