MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 689/2016

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 184 (XXVIII) - Nr. 689         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 6 septembrie 2016

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 575 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate

 

Decizia nr. 576 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

48. - Ordonanţă de urgenţă privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul culturii

 

49. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate

 

50. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie

 

630. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind exonerarea de la plata taxei de viză pentru eliberarea vizelor de lungă şedere, semnat la Solotvino la 6 mai 2016

 

Acord între Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind exonerarea de la plata taxei de viză pentru eliberarea vizelor de lungă şedere

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

898. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 30/2016 privind aprobarea Manualului de procedură pentru implementarea proiectelor finanţate prin măsura 20 .Asistenţă tehnică” descrisă în capitolul 15.6 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 575

din 12 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Comtech. Company - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.927/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 226D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Sentinţa civilă nr. 12.998 din 9 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 9.927/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vili-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Comtech. Company - S R L. Într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 34, art. 41 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 45, art. 53, art. 56 alin. (2) şi art. 139 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu instituie acelaşi termen de prescripţie stabilit de lege pentru recuperarea creanţelor bugetare. Cu privire la art. 16 alin. (1) din Constituţie, susţine că, atâta vreme cât pentru Casa de Asigurări de Sănătate nu se instituie prin lege un termen de 90 de zile pentru solicitarea plăţii contribuţiilor datorate de angajator, ci acesta beneficiază de termenul de prescripţie de 5 ani privind creanţele bugetare, dispoziţiile de lege criticate care instituie termenul de 90 de zile sunt discriminatorii. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii, şi anume deciziile nr. 970 din 31 octombrie 2007, nr. 107 din 1 noiembrie 1995, nr. 35 din 2 aprilie 1996, nr. 381 din 30 septembrie 2004, nr. 529 din 25 noiembrie 2004, precum şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 34, art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 44 alin. (1) şi (2), art. 45, art. 53 şi art. 56 alin. (2), invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Mas arată că principiul egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, are o sferă largă de cuprindere, astfel că, din conţinutul acestui text, rezultă că toţi cetăţenii au dreptul să fie trataţi în mod egal, inclusiv de legea fiscală.

5. În final, autoarea excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 139 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora. Un principiu fundamental aplicabil oricăror fonduri constituite prin contribuţia plătitorilor, cum ar fi fondurile de sănătate, este cel al destinaţiei pentru care plătitorul contribuţiei a achitat-o. Până la utilizarea unor asemenea fonduri potrivit destinaţiei lor, ele ar putea fi valorificate spre a nu fi imobilizate, desigur însă fără a se afecta cantitativ scopul contribuţiei, ceea ce le departajează de impozite şi taxe. În concret, este vorba despre Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, prevăzut de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, constituit din contribuţiile plătite de asiguraţi, persoane fizice asigurate, prin efectul legii sau în temeiul unui contract de asigurare. Acest fond special este administrat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fiind destinat pentru plata serviciilor medicale, a medicamentelor, a dispozitivelor medicale de care beneficiază persoanele asigurate în sistemul public de asigurări sociale de sănătate. Veniturile şi cheltuielile acestui fond nu fac parte din bugetul asigurărilor sociale de stat, dar întregesc grupa contribuţiilor sociale obligatorii existente în România, Pentru aceste argumente, autoarea excepţiei solicită Curţii Constituţionale un reviriment jurisprudenţial.

6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece categoria de persoane la care se referă dispoziţia criticată se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a instituţiilor publice la care se raportează autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în faţa legii, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, dispoziţia de lege criticată nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului constituţional la ocrotirea sănătăţii, aceasta instituind un set de măsuri referitoare la termenele de exercitare a unor drepturi existente.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece modificarea termenului vizat de text în sensul diminuării sale a reprezentat una dintre măsurile prin care legiuitorul şi-a propus să implementeze un mecanism menit să protejeze asiguraţii de o eventuală incapacitate de plată de către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate a drepturilor decontate din acest fond, măsuri impuse de „presiunile financiare exercitate asupra Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, determinate de creşterea cheltuielilor şi a numărului beneficiarilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, nedublată însă de o creştere proporţională a veniturilor realizate din sumele reprezentând contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii”, precum şi de „insuficienţa sumelor alocate în cadrul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescută a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate. Drept urmare, nu poate fi reţinută critica expusă, ci, dimpotrivă, din text rezultă că statul şi-a îndeplinit rolul constituţional de a garanta cetăţenilor săi dreptul la ocrotirea sănătăţii. Referitor la art. 41, art. 44 şi art. 45 din Constituţie, arată că, din expunerea autoarei excepţiei, nu rezultă care sunt motivele pentru care consideră că aceste texte sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, or Curtea nu se poate substitui autoarei excepţiei în motivarea criticii. În ceea ce priveşte art. 53, art. 56 şi art. 139 alin. (3) din Constituţie, apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. V pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2014 privind modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 4 noiembrie 2014. Deşi în notele scrise ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi în actul de sesizare este menţionat ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate întregul art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, Curtea constată că autoarea excepţiei critică numai conţinutul normativ al art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi, prin urmare, numai aceste dispoziţii constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, având următorul conţinut: „(1) Indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 32 alin. (1), precum şi plătitorii prevăzuţi la art. 36 alin. (3) lit. a) şi b) erau în drept să le solicite”.

12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi art. 139 alin. (3) privind contribuţiile la constituirea unor fonduri.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 57 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 26 aprilie 2016, s-a pronunţat asupra aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, raportată la aceleaşi prevederi din Constituţie, respingând-o ca neîntemeiată. La paragrafele 17-24 ale acestei decizii, Curtea a reţinut că, în principal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică diferenţa de tratament juridic instituită de lege între beneficiarii indemnizaţiilor acordate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi cei care plătesc aceste indemnizaţii. Astfel, în vreme ce beneficiarii acestor indemnizaţii pot solicita acordarea acestora doar într-un termen de 90 de zile de la naşterea dreptului, cei care au plătit aceste sume le pot recupera de la cei care le-au încasat necuvenit într-un termen de 3 ani, după cum prevede art. 42 din acelaşi act normativ.

14. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut jurisprudenţa sa, potrivit căreia „principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite”. Instanţa de contencios constituţional a precizat, însă, că „un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice”. În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de asemenea, că nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminării. Astfel, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, „trebuie stabilit că persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferenţial şi că această distincţie nu îşi găseşte nicio justificare obiectivă sau rezonabilă”. Această justificare presupune existenţa unui „scop legitim” şi a unui „raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru obţinerea lui”. Având în vedere aceste criterii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 instituie, într-adevăr, termene diferite de dobândire, respectiv de recuperare a sumelor reprezentând indemnizaţiile acordate în temeiul acestui act normativ. Situaţiile şi categoriile de persoane comparate de autorul excepţiei se află, însă, numai în mod aparent în situaţii analoage ori comparabile. Astfel, deşi atât art. 40 alin. (1), cât şi art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 se referă la sume acordate cu titlu de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate aferente concediilor medicale, situaţiile avute în vedere de legiuitor sunt evident diferite. În timp ce textul de lege supus analizei de constituţionalitate stabileşte una dintre condiţiile obţinerii dreptului la indemnizaţia acordată în temeiul ordonanţei amintite, respectiv termenul în care beneficiarul poate solicita acordarea acestei indemnizaţii, art. 42 se referă la dreptul celor care au plătit aceste sume de a le recupera de la cei care le-au încasat necuvenit. Diferenţa de situaţie este determinată în primul rând de efectele urmărite de legiuitor prin instituirea celor două termene. Astfel, prin instituirea unui termen de 90 de zile, în ipoteza textului de lege criticat, legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuţia asiguraţilor şi plăţile din acest fond către aceiaşi asiguraţi, pentru a evita situaţiile când, din cauza decalajului mare dintre data naşterii dreptului la indemnizaţie şi data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului şi cuantumul drepturilor decontate.

15. Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a amintit că art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a prevăzut, înainte de modificarea sa prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, că „Indemnizaţiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite Modificarea acestui termen în sensul diminuării sale a reprezentat una dintre măsurile prin care, pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, legiuitorul şi-a propus să implementeze un mecanism menit să protejeze asiguraţii de o eventuală incapacitate de plată de către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate a drepturilor decontate din acest fond, măsuri impuse, aşa cum se arată în preambulul acestei ordonanţe, de „presiunile financiare exercitate asupra Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, determinate de creşterea cheltuielilor şi a numărului beneficiarilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, nedublată însă de o creştere proporţională a veniturilor realizate din sumele reprezentând contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii”, precum şi de „insuficienţa sumelor alocate în cadrul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescută a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate”.

16. Curtea a mai reţinut, pe de altă parte, că recuperarea sumelor de bani acordate în mod necuvenit din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate nu urmăreşte satisfacerea unui drept individual, aşa cum este dreptul de a beneficia de indemnizaţiile acordate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, ci protejarea unui interes public care constă în asigurarea şi protejarea fondurilor publice din care se decontează aceste indemnizaţii, situaţie evident diferită de cea avută în vedere de textul de lege supus analizei de constituţionalitate. Mai mult, contextul avut în vedere la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, amintit mai sus, impunea păstrarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 42 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

17. În ceea ce priveşte diferenţa de regim juridic pe care legiuitorul o instituie între drepturile de creanţă ale instituţiilor publice şi drepturile de creanţă ale celorlalte persoane, Curtea a apreciat că sunt relevante considerentele Deciziei nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, în care a reţinut, în esenţă, că instituţiile publice care asigură colectarea contribuţiilor către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate urmăresc asigurarea unui interes general, respectiv îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti sănătatea publică, ceea ce justifică de asemenea protecţia deosebită acordată drepturilor de creanţă ale acestor instituţii. Aşa fiind, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate aduse art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 vizând instituirea unui tratament juridic discriminator.

18. Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, Curtea a reţinut că instituirea unui termen pentru solicitarea indemnizaţiilor plătite angajaţilor potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 nu poate avea semnificaţia încălcării dreptului la ocrotirea sănătăţii, din moment ce aceasta reprezintă cadrul legislativ pentru acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate.

19. Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 45 privind libertatea economică, Curtea a reţinut că instituirea unui termen în care plătitorii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate sunt în drept să le solicite, pe baza actelor justificative, nu încalcă dreptul de proprietate privată şi nici libertatea economică, de vreme ce aceste drepturi fundamentale se exercită în condiţiile legii. Or, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013, prin instituirea termenului de 90 zile, „legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuţia asiguraţilor şi plăţile din acest fond către aceiaşi asiguraţi, pentru a evita situaţiile când, din cauza decalajului mare dintre data naşterii dreptului la indemnizaţie şi data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului şi cuantumul drepturilor decontate.”

20. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi art. 139 alin. (3) privind contribuţiile la constituirea unor fonduri, din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea nu au legătură cu prevederile de lege criticate care instituie un termen de solicitare a indemnizaţiilor plătite angajaţilor, iar, referitor la cele ale art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă îh cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.

21. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Comtech. Company - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.927/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 576

din 12 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Sindicatul Eco Târgu Ocna, pentru Vasile Docan, în Dosarul nr. 3.126/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 428D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 2 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.126/110/2015, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Sindicatul Eco Târgu Ocna, pentru Vasile Docan, în cadrul soluţionării acţiunii prin care a solicitat anularea procesului-verbal de cercetare administrativă şi a Dispoziţiei de imputare din 17 iulie 2015, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actelor administrative contestate şi restituirea sumelor pretins plătite necuvenit.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi al legii, şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, respectiv reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială. În acest sens, arată că textul de lege criticat reprezintă „o normă în alb” prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic dea reglementa în domeniul statutului funcţionarului public este transmisă unei autorităţi unipersonale din puterea executivă, şi anume ministrului justiţiei. Or, răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar, fiind în legătură directă cu modul de executare a raporturilor de serviciu, ţinând de statutul acestei categorii speciale de funcţionari publici, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică, iar nu prin act administrativ emis de un membru al Guvernului, acest tip de acte având un caracter infralegal.

5. Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece elementele vizând răspunderea funcţionarilor publici sunt reglementate prin lege organică, în condiţiile Legii nr. 293/2004 şi numai modalitatea administrativă de recuperare a prejudiciului este vizată de metodologia la care face referire art. 76 din Legea nr. 293/2004, aspecte care pot face obiectul şi al unei dispoziţii cu forţă juridică inferioară legii.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 293/2004 reglementează cele mai importante aspecte asupra răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, după cum urmează: cazurile în care se angajează această formă de răspundere, posibilitatea emiterii în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, actele prin care se poate angaja răspunderea patrimonială, organele competente a emite dispoziţia de imputare şi termenul de emitere a dispoziţiei de imputare, instituirea unui termen de decădere pentru emiterea dispoziţiei de imputare, posibilitatea de atacare a dispoziţiei de imputare. Celelalte aspecte sunt reglementate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.760/C/2013. Aşadar, instituţia răspunderii patrimoniale este reglementată la nivel primar prin lege organică, iar nu printr-un act administrativ, doar aspecte specifice emiterii dispoziţiei de imputare şi semnării angajamentului de plată fiind detaliate prin ordinul ministrului justiţiei. Totodată, instanţele de contencios administrativ au competenţa de a aprecia asupra conformităţii cu legea a metodologiei aprobate prin ordinul ministrului justiţiei, iar atunci când constată că dispoziţiile acesteia contravin legii, pot dispune anularea acestora, în final, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 239 din 19 aprilie 2016.

8. Avocatul Poporului consideră, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu reglementează procedura de cercetare a răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci modalitatea de reparare a pagubelor aduse Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi unităţilor de penitenciare în situaţiile prevăzute la art. 76 alin. (1) din Legea nr. 293/2004.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 10 aprilie 2014, cu modificările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Repararea pagubelor aduse Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi unităţilor de penitenciare în situaţiile prevăzute la alin. (1) se dispune prin emiterea de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori de către directorii unităţilor de penitenciare a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de piaţă, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei. Împotriva dispoziţiei de imputare personalul în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile legii. Dreptul de a emite dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”

Dispoziţiile art. 76 alin. (1), la care fac referire dispoziţiile de lege criticate, au următorul cuprins: „Răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare se angajează în următoarele situaţii:

a) pentru pagubele produse cu vinovăţie în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităţilor din subordinea acesteia;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit.

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale art. 1 alin, (4) şi (6) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii şi art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, respectiv reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 239 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 1 iulie 2016, s-a mai pronunţat asupra aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, raportată la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, respingând-o ca neîntemeiată. La paragrafele 19-23 ale acestei decizii, Curtea a reţinut că art. 76 din Legea nr. 293/2004 reglementează răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Răspunderea patrimonială este condiţionată de existenţa raportului de serviciu al funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi astfel reprezintă un aspect al statutului acestor funcţionari publici. Art. 76 alin. (1) enumeră situaţiile în care se angajează această formă de răspundere a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, după cum urmează: pentru pagubele produse cu vinovăţie în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităţilor din subordinea acesteia; pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit. Alin. (2) al art. 76 din aceeaşi lege prevede că repararea pagubelor se dispune prin emiterea de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori de către directorii unităţilor de penitenciare a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, „conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei”. Totodată, art. 76 alin. (2) prevede că împotriva dispoziţiei de imputare personalul în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile legii, iar dreptul de a emite dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

14. Având în vedere acestea, Curtea a constatat că aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare - cum sunt: situaţiile în care se angajează răspunderea patrimonială, organul care poate dispune angajarea acestei răspunderi, actul prin care se dispune angajarea răspunderii patrimoniale, termenul în care se poate emite dispoziţia de imputare, modalitatea de contestare a dispoziţiei ele imputare, termenul de prescripţie a dreptului de a emite dispoziţia de imputare - sunt prevăzute în art. 76 din Legea nr. 293/2004. Astfel, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, repararea pagubei se dispune prin emiterea dispoziţiei de imputare sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, „conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei, în acest sens a fost emis Ordinul Ministrului justiţiei nr. 1,760/C din 24 mai 2013 pentru aprobarea Metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 31 mai 2013. Aşadar, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, prin ordin al ministrului justiţiei se detaliază procedura stabilirii răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, iar nu aspecte esenţiale privind statutul funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Totodată, aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt reglementate prin art. 76 din Legea nr. 293/2004. Întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt reglementate prin Legea nr. 293/2004, iar prin ordin al ministrului justiţiei se detaliază doar procedura privind stabilirea acestei forme de răspundere, Curtea a constatat că susţinerile autorilor excepţiei privind încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie sunt neîntemeiate, neputând fi reţinute, în cauză, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014.

15. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Eco Târgu Ocna, pentru Vasile Docan, în Dosarul nr. 3.126/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

 

PREŞEDINTELE INTERI MAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul culturii

 

Având în vedere dificultăţile cu care se confruntă operatorii culturali care desfăşoară programe, proiecte şi acţiuni culturale finanţate din fonduri publice, ca umflare a necorelării actelor normative cu aplicare generală în domeniul bugetar cu cele cu caracter special şi cu principiile de organizare şi desfăşurare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale,

având în vedere limitările instrumentelor juridice pe care le au la dispoziţie operatorii culturali, limitări care au condus la finalul stagiunii 2015/2016, în mod extrem şi nemaiîntâlnit, la împrejurarea extraordinară a anulării mai multor proiecte culturale, generând prejudicii materiale,

constatând că aceste împrejurări extraordinare au făcut obiectul unor reacţii critice în spaţiul public din ţară şi străinătate, ceea ce a cauzat în ultimele luni inclusiv prejudicii de imagine, evocându-se decalajul dintre instrumentele administraţiei culturale, pe de o parte, şi potenţialul produselor artistice din România, pe de altă parte, acestea din urmă ajungând însă să fie afectate, în perioada din urmă, de precaritatea mecanismelor avute la dispoziţie pentru rezolvarea aspectelor semnalate, împrejurare ce

continuă să producă prejudicii pentru România în situaţia necorectării normative urgente a mecanismelor menţionate,

văzând că formele de contractualizare din cadrul instituţiilor de spectacole sau concerte sunt insuficient de clar reglementate, prin raportare la unele modificări recente ale legislaţiei, ceea ce a permis, de la începutul anului 2016, interpretări diferite la nivelul acestor instituţii, precum şi la nivelul unor autorităţi cu atribuţii de control, interpretări a căror contradictorialitate atestă faptul că managementul acestor instituţii este în mod continuu expus la adoptarea unei conduite riscante, ce poate fi considerată oricând potenţial culpabilă, ceea ce constituie o împrejurare care nu poate fi lăsată să subziste, întrucât ar genera pe termen scurt şi mediu nu doar situaţii cu potenţial litigios, ci şi suspendarea sau anularea altor proiecte ori acţiuni culturale, dintre care unele sunt deja în pregătire,

ţinând cont că insuficienţele semnalate sunt în pericol să afecteze cu caracter imediat programe/proiecte culturale de anvergură din toamna anului 2016, dintre care unele cu participare internaţională, ceea ce, în absenţa unor măsuri urgente, ar prejudicia credibilitatea operatorilor culturali din România pe plan internaţional,

văzând că recenta modificare a unor principii de organizare bugetară, mai ales prin instituirea în 2016 a obligativităţii raportărilor electronice, vine în contradicţie cu impredictibilitatea defalcării devizelor proiectelor şi acţiunilor culturale pe tipuri de cheltuieli la nivelul unui întreg exerciţiu bugetar, ceea ce generează blocaje atunci când, în relaţia operatorilor culturali cu ordonatorii principali de credite din cadrul autorităţilor finanţatoare, aceştia nu aprobă rectificările bugetare între articole ori de câte ori se adoptă un nou deviz de proiect, acest blocaj punând în pericol desfăşurarea unor programe/proiecte/acţiuni culturale şi în viitor, văzând că subzistă în situaţia normativă de după anul 2015, în acte normative de nivel egal, definiţii diferite ale aceloraşi concepte, concepte care au relevanţă şi în legislaţia din domeniul cultural, ceea ce supune actele juridice care se încheie în temeiul acestor norme unei impredictibilităţi evidente, supunând părţile contractante - deopotrivă operatori culturali şi autorităţi finanţatoare - riscului anulării unor contracte aflate în executare, în funcţie de definiţia legală aleasă pentru interpretarea contractului, lacună ce impune o corelare a definiţiilor,

urmărind riscul blocajelor la nivelul sesiunilor de finanţare de proiecte culturale pe care le desfăşoară în lunile următoare Administraţia Fondului Cultural Naţional, ca urmare a faptului că este afectată exercitarea prerogativei decizionale a Consiliului acestei instituţii, întrucât în acest Consiliu au fost numiţi membri care au domiciliul în afara municipiului Bucureşti, fără ca să existe temei legal pentru decontarea cheltuielilor de deplasare a acestora, situaţie ce nu a fost prevăzută în ipoteza normativă actuală, fapt de natură să genereze blocarea sesiunilor de finanţare a Administraţiei în viitorul imediat,

constatând lipsa cadrului legal specific pentru situaţiile în care programele, proiectele şi acţiunile culturale reclamă recurgerea la instrumente care sunt impredictibile prin însăşi natura domeniului, presupunând deopotrivă o maximă celeritate, şi, în mod corespondent, prerogative care să poată fi articulate în mod flexibil şi în concordanţă cu specificul activităţii culturale,

totodată, observând că necorelările normative au adus atingere actului cultural pe plan naţional, fie prin blocaje instituţionale, fie prin imposibilitatea desfăşurării corespunzătoare a unor programe, proiecte şi acţiuni culturale de anvergură naţională ori în cadrul unor parteneriate culturale internaţionale, fapt care, dacă ar rămâne necorectat, ar continua să producă pe termen mediu şi lung prejudicii materiale şi de imagine pentru România,

având în vedere că lipsa explicitării unor situaţii de strictă aplicare domeniului cultural a condus la interpretări neunitare, străine de natura şi de specificul domeniului cultural, generând înmulţirea situaţiilor litigioase,

luând în considerare necesitatea ca durata raporturilor juridice pe care le încheie instituţiile publice de spectacole sau concerte, inclusiv cea a raporturilor de muncă, să poată fi adaptată principiului organizării pe programe şi proiecte a activităţii acestor instituţii, principiu consfinţit deja prin alte legi, ceea ce impune ca în aceste instituţii, datorită specificului activităţii, să poată fi încheiate contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată, fără impunerea normativă a

vreunei preferinţe pentru oricare dintre aceste durate, în scopul de a se permite în aceste instituţii ca ponderea contractelor individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată să o poată depăşi pe cea a contractelor individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată,

constatându-se că păstrarea unor prevederi legale neclare şi contradictorii în privinţa organizării şi desfăşurării programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale este de natură să reducă interesul şi iniţiativa operatorilor şi a instituţiilor publice de cultură cu privire la dezvoltarea acestor programe, ceea ce generează scăderea ofertei culturale în ansamblul ei,

ţinând cont de faptul că, în lipsa acestor măsuri legislative luate în regim de urgenţă, există pericolul păstrării blocajului la nivelul instituţiilor publice de cultură, a căror persistenţă afectează accesul la cultură, continuând totodată să cauzeze, după cum s-a arătat, prejudicii de ordin material şi moral,

neadoptarea măsurilor propuse prin ordonanţa de urgenţă va genera efecte negative, concretizate în subfinanţarea actului cultural şi în lipsa de eficienţă a unor mecanisme administrative de la nivelul instituţiilor de spectacole şi de concerte,

interesul general vizează asigurarea accesului la actul de cultură, drept consacrat de Constituţie, nerespectarea lui impunând o abordare normativă care să ia în considerare principiile de organizare a activităţii culturale în congruenţă cu practica la nivel european,

în considerarea faptului că aspectele mai sus menţionate constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 13 august 1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 245/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (2), după litera I) se introduce o nouă literă, litera m), cu următorul cuprins:

„m) participant la programul/proiectul/acţiunea culturală - orice persoană care desfăşoară o activitate în cadrul sau în beneficiul programului/proiectului/acţiunii culturale, cu titlu oneros sau gratuit, indiferent de statutul său, care poate fi, dar fără a se limita la acestea: salariat, colaborator persoană fizică sau colaborator persoană fizică autorizată, delegat/detaşat/ salariat/angajat al altei entităţi decât cea care organizează programul/proiectul/acţiunea culturală.”

2. La articolul 11, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) neretroactivitatea - excluderea posibilităţii destinării fondurilor nerambursabile unei activităţi a cărei executare a fost deja începută sau finalizată la data încheierii contractului de finanţare, cu excepţia fondurilor financiare cheltuite de beneficiar pentru continuarea programului, în limita plafonului de cofinanţare solicitat;”.

3. La articolul 4 alineatul (1), literele e) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„e) cheltuieli de masă ale participanţilor şi/sau invitaţilor, în limita maximă aprobată, potrivit prevederilor legale, pentru invitaţii secretarilor generali ai ministerelor;

f) diurnă pentru participanţi, în aceleaşi condiţii precum cele stabilite pentru salariaţii instituţiilor publice, acordată în situaţia în care nu se asigură cheltuielile prevăzute la lit. e);”.

4. La articolul 20, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Membrilor consiliului li se pot deconta cheltuielile de cazare şi transport, în condiţiile legii.”

5. După articolul 31 se introduce un nou articol, articolul 32, cu următorul cuprins:

„Art. 32. - Cheltuielile care se efectuează de către instituţiile publice din titlul de cheltuieli «Bunuri şi servicii», cu excepţia bunurilor de natura obiectelor de inventar, şi care sunt destinate organizării şi/sau desfăşurării programelor/proiectelor/acţiunilor culturale, se prevăd în bugetele instituţiilor publice organizatoare la alineatul bugetar «,,20.30.30 - Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii».”

Art. II. - Ordonanţa Guvernului nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 2 februarie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2007, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1, La articolul 12, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 12. - (1) Funcţionarea instituţiilor de spectacole sau concerte se asigură de către personalul artistic, tehnic şi administrativ, care îşi desfăşoară activitatea în baza contractelor individuale de muncă, a celor încheiate potrivit prevederilor legale privind dreptul de autor şi drepturile conexe sau în baza unor contracte reglementate de Codul civil.

(4) Pe durata stagiunii, personalul artistic de specialitate angajat în instituţii de spectacole sau concerte poate încheia contracte conform prevederilor legale privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu alte instituţii sau companii de spectacole sau concerte, numai cu acordul conducerii instituţiei.”

2. La articolul 12, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Durata contractelor încheiate potrivit prevederilor legale privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi a celor reglementate de Codul civil poate fi stabilită inclusiv pe stagiune ori pe program, proiect sau acţiune culturală şi poate fi prelungită prin acordul părţilor.”

3. La articolul 12, alineatele (3) şi (5) se abrogă.

4. La articolul 12, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (41) şi (42), cu următorul cuprins:

„(41) Acordul prevăzut la alin. (4) poate fi dat în una dintre următoarele modalităţi:

a) suspendarea contractului individual de muncă pe durata derulării contractului privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în condiţiile ultimei teze a art. 54 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) menţinerea contractului individual de muncă dacă derularea contractului privind dreptul de autor şi drepturile conexe nu afectează îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin fişa postului.

(42) Personalul instituţiilor de spectacole sau concerte poate încheia mai multe contracte individuale de muncă cu aceeaşi instituţie de spectacole ori concerte sau cu alte instituţii ori companii de spectacole sau concerte cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi cu acordul prealabil al conducerii instituţiei.”

5. La articolul 13, alineatele (1), (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Pentru personalul instituţiilor de spectacole sau concerte, contractul individual de muncă se încheie pe perioadă nedeterminată sau pe durata determinată, inclusiv pe stagiune ori pe producţie artistică, în conformitate cu dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi art. 83 lit. h) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 4

(4) Datorită specificului activităţii, încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată se poate face şi prin derogare de la prevederile art. 82 alin. (3)-(5) şi ale art. 84 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Contractele individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată pot fi modificate, prin acordul părţilor, în contracte pe durată determinată.”

6. La articolul 16, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Pentru asigurarea mobilităţii artiştilor, instituţiile de spectacole sau concerte pot să prevadă în bugetele lor fonduri destinate construirii/amenajării/achiziţionării unor locuinţe de serviciu.”

7. După articolul 16 se introduce un nou articol, articolul 161, cu următorul cuprins:

„Art. 161. - (1) Pentru desfăşurarea, în cadrul instituţiei angajatoare, a altor activităţi decât cele care fac obiectul propriilor contracte individuale de muncă, salariaţii din cadrul instituţiilor de spectacole sau concerte pot fi remuneraţi în temeiul unor contracte încheiate potrivit prevederilor legale privind dreptul de autor şi drepturile conexe sau, după caz, în baza unor contracte reglementate de Codul civil, indiferent de durata respectivelor activităţi.

(2) Pentru participarea la gale, festivaluri, turnee ori alte asemenea proiecte, salariaţii pot fi remuneraţi în temeiul unor contracte încheiate potrivit prevederilor legale privind dreptul de autor şi drepturile conexe sau, după caz, în baza unor contracte reglementate de Codul civil.

(3) Remuneraţiile prevăzute la alin. (2) se pot plăti persoanelor participante în una dintre următoarele forme:

a) de către instituţia de spectacole sau concerte trimiţătoare, din veniturile proprii, obţinute de la organizatorul respectivului proiect;

b) de către organizatorul respectivului proiect.

(4) Plata remuneraţiilor prevăzute la alin, (1)-(3) nu afectează acordarea drepturilor salariale ale persoanelor beneficiare.”

8. Articolul 22 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 22. - Obligaţiile de plată ale instituţiilor de spectacole sau concerte, rezultate din contractele încheiate conform prevederilor art. 12 alin. (11), se consideră cheltuieli aferente producţiilor artistice şi se prevăd în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei.”

Art. III. - Prevederile art. I pct. 5 intră în vigoare la 1 ianuarie 2017.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul culturii,

Corina Şuteu

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Dragoş-Nicolae Pîslaru

 

Bucureşti, 31 august 2016.

Nr. 48.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate

 

Având în vedere nevoia de corelare a prevederilor Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu legislaţia subsecventă, respectiv cu prevederile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, republicată,

luând în considerare Memorandumul din 12 februarie 2016 privind aprobarea planurilor de management pentru arii naturale protejate, condiţionalitate pentru finalizarea implementării proiectelor finanţate în cadrul axei prioritare 4 „Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii” a Programului operaţional sectorial Mediu 2007-2013, existând un risc ridicat ca indicatorii programului (240 de arii protejate şi situri Natura 2000, cu planuri în vigoare şi 60% din suprafaţa totală a ariilor naturale protejate şi a siturilor Natura 2000, care beneficiază de măsuri de conservare a naturii) să nu fie atinşi. Alocarea pentru axa prioritară 4 a POS mediu este de 171.988.693 euro, din care aproximativ 92.000.000 euro reprezintă valoarea proiectelor neaprobate, sumă care trebuie restituită de România către CE în cazul neaprobării planurilor de management şi neadoptării măsurilor preconizate în regim de urgenţă,

în considerarea faptului că în lipsa reglementării limitelor ariilor naturale protejate se generează riscuri în respingerea unor cereri de finanţare, întârzieri în derularea proiectelor, exceptarea de la plata subvenţiilor în domeniul agriculturii pentru deţinătorii de terenuri în ariile protejate, fapt care ar conduce fie la cheltuirea insuficientă a fondurilor publice, fie la întârzieri mari în implementarea proiectelor finanţate din fonduri europene, în special în cadrul Programului Operaţional Infrastructură mare (POIM), Programul operaţional Regional (POR), Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), programele de cooperare transfrontalieră, Mecanismul Financiar Norvegian (MFN), Programul operaţional Asistenţă tehnică (POAT), acest lucru putând genera dezangajări de sume alocate României,

având în vedere termenele de implementare prevăzute în Planul de activităţi pentru realizarea şi actualizarea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2016, notificat Comisiei Europene în cursul lunii mai 2016,

ţinând cont că procesul de desemnare a ariilor naturale protejate este unul continuu,

luând în considerare prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.205/2008 al Comisiei din 3 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte metadatele, Regulamentului (UE) nr. 1.089/2010 al Comisiei din 23 noiembrie 2010 de punere în aplicare a Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte interoperabilitatea seturilor şi serviciilor de date spaţiale şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, republicată,

având în vedere termenul limită pentru implementarea prevederilor anexei V a Regulamentului (UE) nr. 1.089/2010 al Comisiei din 23 noiembrie 2010 de punere în aplicare a Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte interoperabilitatea seturilor şi serviciilor de date spaţiale modificat prin Regulamentul (UE) 1.312/2014 al Comisiei din 10 decembrie 2014, referitor la interoperabilitatea şi, unde este posibil, armonizarea seturilor şi serviciilor de date spaţiale, pentru care termenul de implementare este continuu, iar, pe măsura desemnării unor noi arii naturale protejate, informaţiile referitoare la acestea (metadatele), respectiv serviciile aferente de vizualizare a limitelor acestora trebuie actualizate,

având în vedere că în absenţa actului normativ beneficiarii proiectelor finanţate în cadrul Programului operaţional Infrastructură mare, axa prioritară 4- Protecţia mediului prin măsuri de conservare a biodiversităţii, monitorizarea calităţii aerului şi decontaminare a siturilor poluate istoric, obiectiv specific 4.1 - Creşterea gradului de protecţie şi conservare a biodiversităţii şi refacerea ecosistemelor degradate, nu pot implementa acţiunile propuse, fapt de natură să determine blocarea şi/sau întârzierea efectivă a proiectelor şi, implicit, să determine dezangajarea sumelor alocate anual, respectiv alocări directe în sumă de 425.531.915,00 euro aferente axei prioritare 4 şi alocări indirecte alocate altor axe din cadrul programului,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public general şi constituie situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 12 aprilie 2000, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Legea evidenţiază zonele cuprinse în reţeaua naţională de arii naturale protejate şi identifică valorile de patrimoniu cultural naţional, care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecţiei acestor valori.”

2. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Ariile naturale protejate de interes naţional, internaţional şi comunitar sunt prevăzute în anexa nr. I, denumită în continuare Lista consolidată a anilor naturale protejate din România.

(2) Regimul ariilor naturale protejate se reglementează prin lege specială.”

3. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

*Art. 6. - (1) Anexele nr. I şi II se actualizează periodic pe măsura identificării de noi valori de patrimoniu natural, a desemnării de noi arii naturale protejate potrivit prevederilor legale, precum şi a modificărilor intervenite asupra valorilor protejate.

(2) Actualizarea anexelor nr. I şi II se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale de mediu.

(3) Limitele ariilor naturale protejate prevăzute în lista consolidată se realizează conform specificaţiilor tehnice în cadrul infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale din România şi vor fi puse la dispoziţia factorilor interesaţi prin grija autorităţii publice centrale de mediu.

(4) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pune la dispoziţia factorilor interesaţi prin intermediul infrastructurii naţionale de informaţii spaţiale setul de date spaţiale «Ariile naturale protejate din România» prin servicii de vizualizare şi descărcare pentru limitele ariilor naturale protejate prevăzute în lista consolidată. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului publică adresele web ale serviciilor de vizualizare şi descărcare aferente setului de date «Ariile naturale protejate din România».

(5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului actualizează periodic setul de date «ariile naturale protejate din România», ca urmare a delimitării la o scară cu o precizie mai bună, ca urmare a conformării la specificaţiile tehnice INSPIRE şi/sau pentru asigurarea topologiei cu alte seturi de date INSPIRE proprii, şi consemnează actualizările în fişierul de metadate aferent setului de date.

(6) Actualizările prevăzute la alin. (5) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale de mediu.

(7) Anexa nr. III se poate reactualiza periodic, pe măsura identificării de noi valori de patrimoniu cultural, precum şi a modificărilor intervenite asupra valorilor protejate. Declararea şi delimitarea zonelor protejate aferente noilor valori de patrimoniu se fac potrivit legii.”

4. Titlul anexei nr. I va avea următorul cuprins: „Lista consolidată a ariilor naturale protejate din România”.

Art. II. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului publică adresele web ale serviciilor de vizualizare şi descărcare aferente setului de date „Ariile naturale protejate din România” prevăzute la art. 6 alin. (4) din Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Pasca Palmer

Ministrul culturii,

Corina Şuteu

Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,

Costin Grigore Borc

Ministrul transporturilor,

Petru Sorin Buşe

 

Bucureşti, 31 august 2016.

Nr. 49.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie

 

Luând în considerare că în legislaţia actuală procedura de expropriere pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie este reglementată în mod diferit, astfel cum rezultă din aplicarea prevederilor Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, iar norma legislativă trebuie să fie clară şi lipsită de echivoc,

este absolut necesară adoptarea măsurilor de corectare de urgenţă a acestei situaţii pentru consacrarea voinţei legiuitorului şi pentru evitarea aplicării eronate a dispoziţiilor legale în scopul realizării obiectivelor de investiţii aferente perdelelor forestiere;

ţinând seama de faptul că la nivel naţional s-au înregistrat în ultimii ani fenomene de înzăpezire a căilor de comunicaţie ca urmare a ninsorilor abundente, viscolelor puternice şi, uneori, a furtunilor de zăpadă, cu implicaţii majore asupra desfăşurării circulaţiei rutiere,

- efectul vânturilor dominante care au generat înzăpezirea căilor de comunicaţii, atingând viteze de până la 80-100 km/oră, a constat în producerea de troiene de zăpadă viscolită pe căile de comunicaţie, cu înălţimi de până la 4 m, întreruperea circulaţiei şi izolarea localităţilor, cu toate consecinţele negative care derivă din această situaţie, în special pentru siguranţa oamenilor şi a animalelor;

- pentru protejarea căilor de comunicaţii împotriva înzăpezirii, perdelele forestiere de protecţie s-au dovedit soluţia cea mai eficientă, acestea acţionând ca parazăpezi biologice;

având în vedere că plantarea perdelelor forestiere se poate face numai primăvara şi toamna şi necesarul de perdele forestiere de protecţie de-a lungul autostrăzilor şi drumurilor naţionale este de 1.720 km, iar în prezent sunt realizate perdele forestiere de protecţie pe o suprafaţă neînsemnată de aproximativ 9 km; pentru urgentarea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică a terenurilor pe care urmează să se realizeze perdele forestiere de protecţie este necesară adoptarea în regim de urgenţă a măsurilor preconizate prin prezentul act normativ;

apreciind că neadoptarea măsurilor de îmbunătăţire a prevederilor Legii nr. 289/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor conduce la neîndeplinirea unora dintre obiectivele care revin autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură privind realizarea cu continuitate a sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie, potrivit prevederilor art. 90 din Legea nr. 46/2008, Codul silvic, republicată, cu modificările ulterioare;

deoarece neadoptarea măsurilor stabilite prin prezentul act normativ ar avea drept consecinţă negativă amânarea producerii efectului de parazăpezi biologice a perdelelor forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie şi punerea în pericol a siguranţei oamenilor şi a animalelor pe timp de iarnă datorită izolării localităţilor din cauza înzăpezirilor viscolite;

ţinând seama de faptul că elementele sus-menţionate constituie premisele unei situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 4, alineatele (5) şi (6) vor avea următorul cuprins:

„(5) Realizarea obiectivelor de investiţii privind realizarea perdelelor forestiere de protecţie se face de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, în calitate de autoritate contractantă.

(6) Finanţarea obiectivelor de investiţii aferente Programului se asigură de la bugetul de stat, din Fondul de ameliorare cu destinaţie funciară, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, din fonduri externe nerambursabile şi din Fondul de mediu.”

2. La articolul 7 alineatul (3), litera d) va avea următorul cuprins:

„d) identificarea proprietarilor, dacă este posibil;”.

3. La articolul 9, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Realizarea perdelelor forestiere de protecţie prevăzute la art. 2 lit. a), b), d) şi e), indiferent de titularii dreptului de proprietate, se face cu acordul scris al acestora, în condiţiile prevăzute la art. 101 din Legea nr. 46/2008, republicată, cu modificările ulterioare.”

Art. II. - (1) Perdelele forestiere de protecţie prevăzute la art. 2 lit. c) din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează pe terenurile proprietate publică cu acordul titularului/titularilor dreptului de proprietate şi/sau pe terenurile care au dobândit regimul de proprietate publică prin expropriere pentru cauză de utilitate publică.

(2) Procedura de expropriere a terenurilor prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Cristiana Pasca Palmer

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Vasile Dîncu

Ministrul finanţelor publice,

Anca Dana Dragu

Ministrul transporturilor,

Petru Sorin Buşe

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Achim Irimescu

 

Bucureşti, 31 august 2016.

Nr. 50.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind exonerarea de la plata taxei de viză pentru eliberarea vizelor de lungă şedere, semnat la Solotvino la 6 mai 2016

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind exonerarea de la plata taxei de viză pentru eliberarea vizelor de lungă şedere, semnat la Solotvino la 6 mai 2016.

 

PRIM-MINISTRU

DACIAN JULIEN CIOLOŞ

contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor externe,

Alexandru Victor Micula,

secretar de stat

 

Bucureşti, 31 august 2016.

Nr. 630.

 

ACORD

între Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind exonerarea de la plata taxei de viză pentru eliberarea vizelor de lungă şedere

 

Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei, denumite în continuare părţi, în dorinţa de a întări relaţiile de prietenie şi cooperare dintre statele părţilor, în scopul facilitării eliberării de vize de lungă şedere cetăţenilor ambelor state ale părţilor, au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

Pentru scopurile prezentului acord, „viza de lungă şedere” va reprezenta permisiunea acordată de către autorităţile competente ale statelor părţilor cetăţeanului statului uneia dintre părţi de a intra şi a rămâne pe teritoriul statului celeilalte părţi, care dă acestuia dreptul să solicite prelungirea dreptului temporar de şedere pentru o perioadă mai mare de nouăzeci (90) de zile.

 

ARTICOLUL 2

 

(1) Fiecare parte va elimina taxele consulare pentru eliberarea vizelor de lungă şedere în favoarea cetăţenilor statului celeilalte părţi.

(2) Vizele de lungă şedere vor fi emise în concordanţă cu legislaţia naţională a statului fiecărei părţi.

 

ARTICOLUL 3

 

(2) În cazul în care, după intrarea în vigoare a prezentului acord, oricare dintre părţi modifică specimenele de vize de lungă şedere, aceasta va transmite celeilalte părţi specimenele respective pe canale diplomatice, cu cel puţin 30 de zile înainte de introducerea acestora în circulaţie.

 

ARTICOLUL 5

 

Orice diferend privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord va fi soluţionat amiabil prin consultări sau negocieri între părţi.

 

ARTICOLUL 6

 

Prezentul acord poate fi modificat sau completat, dacă se consideră necesar, prin acordul scris al părţilor. Modificările şi completările vor intra în vigoare în conformitate cu alineatul (1) al articolului 7 al acestui acord.

Fiecare parte poate suspenda, în întregime sau parţial, aplicarea prezentului acord pe motive de securitate sau ordine publică. Fiecare parte va notifica de îndată cealaltă parte, pe canale diplomatice, cu privire la suspendarea sau reluarea aplicării prezentului acord.

 

ARTICOLUL 4

 

(D Părţile vor face schimb, pe canale diplomatice, de specimene ale vizelor de lungă şedere, care fac obiectul dispoziţiilor prezentului acord, nu mâi târziu de treizeci (30) de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

 

ARTICOLUL 7

 

(1) Prezentul acord este încheiat pe durată nedeterminată şi va intra în vigoare în cea de-a treizecea (30) zi de la data primirii, pe canale diplomatice, a ultimei notificări prin care părţile se informează reciproc cu privire la îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2) Fiecare parte contractantă poate denunţa prezentul acord, în scris, pe canale diplomatice. Prezentul acord îşi va înceta valabilitatea în cea de-a şaizecea (60) zi de la primirea unei astfel de notificări de către cealaltă parte.

Semnat la Solotvino la 6 mai 2016, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, ucraineană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

Pontai Guvernul României,

Pentru Cabinetul de Miniştri al Ucrainei,

Lazăr Comănescu,

Pavlo Klimkin,

ministrul afacerilor externe

ministrul afacerilor externe

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 30/2016 privind aprobarea Manualului de procedură pentru implementarea proiectelor finanţate prin măsura 20,,Asistenţă tehnică” descrisă în capitolul 15.6 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 92.458 din 19 august 2016, întocmit de Direcţia generală dezvoltare rurală - Autoritate de management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală,

în baza prevederilor:

- art. 65 şi art. 66 din Regulamentul (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului,

- Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice:

- Hotărârii Guvernului nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice;

- art. 22 şi art. 31 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 30/2016 privind aprobarea Manualului de procedură pentru implementarea proiectelor finanţate prin măsura 20 „Asistenţă tehnică” descrisă în capitolul 15.6 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 şi 36 bis din 19 ianuarie 2016, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dumitru Daniel Botănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 25 august 2016.

Nr. 898.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.