MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 291/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 291         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 25 aprilie 2017

 

SUMAR

 

ACTE ALE SENATULUI

 

38. - Hotărâre privind propunerea de Decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2010/40/UE în ceea ce priveşte perioada pentru adoptarea actelor delegate - COM (2017) 136 final

 

39. - Hotărâre referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind respectarea vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal în comunicaţiile electronice şi de abrogare a Directivei 2002/5&/CE (Regulamentul privind viata privată şi comunicaţiile electronice) - COM (2017) 10 final

 

40. - Hotărâre referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor. Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE: provocări comune şi modalităţi de unire a eforturilor pentru obţinerea de rezultate mai bune - COM (2017) 63 final

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum şi a celor ale art. 39 alin. (2) din acest act normativ

 

Decizia nr. 90 din 28 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 alin. ($) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

241. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de privatizare şi valorificare a activelor statului pe anul 2017 al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului

 

255. - Hotărâre pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 2.408/2004 privind metodologia de acordare de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale a diferenţei dintre tarife şi costuri în transportul feroviar public de călători

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

637. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul mediului, pentru aprobarea derogării pentru specia Bison bonasus

 

ACTE ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind propunerea de Decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2010/40/UE în ceea ce priveşte perioada pentru adoptarea actelor delegate - COM (2017) 136 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXI1/255 din 12.04.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României constată că propunerea de Decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2010/40/UE în ceea ce priveşte perioada pentru adoptarea actelor delegate respectă atât principiul subsidiarităţii, cât şi al proporţionalităţii.

Art. 2. - Senatul României:

1. Constată că obiectivul propunerii este de a prelungi delegarea de competenţe Comisiei pentru a adopta acte delegate, fără a schimba obiectivele de politică sau domeniul de aplicare al directivei STI. Prelungirea se face cu cinci ani de la 27 august 2017 şi, ulterior, în mod tacit pentru perioade suplimentare de câte cinci ani, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de prelungiri.

2. Apreciază faptul că digitizarea sectorului transporturilor contribuie la sustenabilitatea sa, iar strategia europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative (C-STI), recent adoptată, va fi fundamentală pentru asigurarea implementării rapide şi coordonate în Uniune a vehiculelor cooperative, conectate şi automatizate.

3. Consideră că Propunerea de modificare a Directivei 2010/40/UE privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier şi pentru interfeţele cu alte moduri de transport („Directiva STI*) este în conformitate cu principiul subsidiarităţii. Directiva STI are drept scop accelerarea implementării şi utilizării coordonate a sistemelor de transport inteligente („STI*) în domeniul transportului rutier transnaţional, ce nu pot fi reglementate în mod satisfăcător doar de statele membre, necesitând competenţa şi aportul la nivelul Comisiei Europene. De asemenea, în conformitate cu principiul proporţionalităţii, implicarea Comisiei se limitează la minimul cerut pentru realizarea obiectivelor propunerii şi nu depăşeşte ceea ce este necesar în acest sens. Pentru a sprijini statele membre, implicarea Comisiei se limitează la elaborarea, cu ajutorul experţilor naţionali în domeniul STI, a procedurilor şi a specificaţiilor în domenii prioritare bine definite care necesită o abordare supranaţională.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâm a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 aprilie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 19 aprilie 2017.

Nr. 38.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind respectarea vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal în comunicaţiile electronice şi de abrogare a Directivei 2002/58/CE (Regulamentul privind viaţa privată şi comunicaţiile electronice) - COM (2017) 10 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/250 din 10.04.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României constată că propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind respectarea vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal în comunicaţiile electronice şi de abrogare a Directivei 2002/58/CE (Regulamentul privind viaţa privată şi comunicaţiile electronice) respectă principiul subsidiarităţii şi al proporţionalităţii.

Art. 2. - Senatul României:

1. Constată că Strategia privind piaţa unică digitală are ca obiectiv creşterea încrederii în serviciile digitale şi a securităţii acestora. În acest sens, reforma cadrului privind protecţia datelor şi, în special, adoptarea Regulamentului (UE) 2016/679 - Regulamentul general privind protecţia datelor („RGPD*) au avut un rol determinant. Strategia privind piaţa unică digitală a anunţat, de asemenea, revizuirea Directivei 2002/58/CE („Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice*) în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecţie a vieţii private a utilizatorilor de servicii de comunicaţii electronice şi a unor condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi actorii de pe piaţă. Prezenta propunere revizuieşte Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice, luând în considerare obiectivele Strategiei privind piaţa unică digitală şi asigurând coerenţa cu RGPD.

2. Constată că prezenta propunere este o lex specialis în raport cu RGPD. Aceasta detaliază şi completează prevederile regulamentului referitoare la datele transmise în cadrul comunicaţiilor electronice care se încadrează în categoria datelor cu caracter personal. Toate aspectele care au legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal ce nu sunt abordate în mod specific în cadrul propunerii sunt reglementate de RGPD. Armonizarea cu RGPD a condus la abrogarea unor dispoziţii, cum ar fi obligaţiile în materie de securitate prevăzute la articolul 4 din Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 aprilie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 19 aprilie 2017.

Nr. 39.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor.

 

Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE: provocări comune şi modalităţi de unire a eforturilor pentru obţinerea de rezultate mai bune - COM (2017) 63 final

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/258 din 12.04.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că prezenta comunicare identifică provocările care sunt comune mai multor state membre şi prezintă constatările preliminare cu privire la eventualele cauze profunde care stau la baza lacunelor în punerea în aplicarea politicilor de mediu ale UE. Abordarea acestor provocări va contribui la înlăturarea obstacolelor din calea punerii în aplicare, va concentra investiţiile, va reduce numărul de proceduri juridice împotriva statelor membre, va crea locuri de muncă verzi şi va contribui la o mai bună calitate a vieţii. Comunicarea este însoţită de o anexă şi de 28 de rapoarte de ţară elaborate în cadrul evaluării periodice a punerii în aplicare a politicilor de mediu, care descriu principalele provocări şi oportunităţi referitoare la punerea în aplicare a politicilor de mediu pentru fiecare stat membru.

2. Constată că documentul de lucru al Serviciilor Comisiei SWD (2017) 55 final, care însoţeşte comunicarea şi care prezintă Raportul de ţară pentru România, identifică:

2.1. Principalele provocări cu care se confruntă România în ceea ce priveşte punerea în aplicare a politicii şi a legislaţiei UE în domeniul mediului:

a) îmbunătăţirea conformităţii cu legislaţia UE privind deşeurile şi cu cea privind apele urbane reziduale, având în vedere ca se apropie termenele finale prevăzute în Tratatul de aderare;

b) îmbunătăţirea coordonării şi consolidarea capacităţii administrative a autorităţilor şi a agenţiilor implicate în punerea în aplicare a legislaţiei UE, în special în ceea ce priveşte gestionarea apelor şi a deşeurilor şi protecţia şi gestionarea siturilor Natura 2000, ca parte a strategiei mai ample de consolidare a administraţiei publice.

2.2. Principalele oportunităţi:

România ar putea obţine rezultate mai bune în domeniile în care există deja o bază bună de cunoştinţe şi bune practici. Aceste oportunităţi se referă, în special, la:

a) reunirea celor mai bune soluţii în planuri cuprinzătoare şi realiste de gestionare şi prevenire a deşeurilor, bazate pe un proces amplu de participare publică;

b) eliminarea obstacolelor din calea utilizării adecvate şi direcţionale a fondurilor UE pentru a sprijini punerea în aplicare a cerinţelor UE;

c) folosirea următorului ciclu de management al bazinelor hidrografice pentru îmbunătăţirea reţelelor de monitorizare şi a metodelor de evaluare a stării apelor.

3. Consideră că România ar putea împărtăşi cu alte ţări abordările inovatoare pe care le-a dezvoltat. Un bun exemplu îl reprezintă iniţiativa din 2012, Laboratorul verde de reciclare, premiată cu medalia de aur pentru excelenţă la categoria „IMM-uri” în cadrul Premiilor europene pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 aprilie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 19 aprilie 2017.

Nr. 40.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 11

din 17 ianuarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum şi a celor ale art. 39 alin. (2) din acest act normativ

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum şi a celor ale art. 39 alin. (2) din acest act normativ, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 949/222/2016/a 1.1 al Judecătoriei Dorohoi. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 633D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de Citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 19 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 949/222/2016/a 1.1, Judecătoria Dorohoi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum şi a celor ale art. 39 alin. (2) din acest act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liliana Teodoriu cu ocazia soluţionării unei cereri având ca obiect completare dispozitiv formulată de reclamantă, ca urmare a pronunţării încheierii din 7 aprilie 2016 în Dosarul nr. 949/222/2016/a1, într-o cauză având ca obiect o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, învederând totodată faptul că această ordonanţă de urgenţă nu a fost supusă dezbaterii parlamentare. Arată, de asemenea, că nu poate fi abrogată o lege ordinară sau organică prin ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, acest fapt contravenind dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. Aşa fiind, apreciază ca fiind abuzivă şi neconstituţională abrogarea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Referitor la sintagma „încheiere definitiv㔠6\n cuprinsul art. 39 alin. (2) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, autoarea excepţiei susţine că această reglementare este neconstituţională, întrucât nu există cale de atac în cazul respingerii cererii de reexaminare, care este soluţionată în primă instanţă, prin încheiere definitivă.

6. Judecătoria Dorohoi opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, referitor la critica, în integralitatea sa, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, instanţa de judecată invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 425 din 8 iulie 2014, nr. 245 din 29 aprilie 2014 şi nr. 752 din 16 decembrie 2014, iar în ceea ce priveşte prevederile art. 39 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, referă asupra Deciziei nr. 471 din 23 septembrie 2014, decizii prin care instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a criticilor formulate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin deciziile nr. 425 din 8 iulie 2014, nr. 245 din 29 aprilie 2014, nr. 752 din 16 decembrie 2014, precum şi Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum şi a celor ale art. 39 alin. (2) din acest act normativ, publicat în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Potrivit art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, „Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluţionarea cererii de reexaminare

12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în integralitatea sa, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 115 privind delegarea legislativă. Referitor la prevederile art. 39 alin. (2) din acelaşi act normativ apreciază că acestea sunt neconstituţionale raportat la dispoziţiile art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi celor ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, atât în integralitatea sa, cât şi pe articole.

14. În acest sens, referitor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, Curtea s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, Decizia nr. 523 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, sau Decizia nr. 402 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, iar în ceea ce priveşte art. 39 alin. (2) din acest act normativ, Curtea s-a pronunţat, de asemenea, prin Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 27 noiembrie 2015, şi Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 august 2016, decizii prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii prevederilor criticate din acest act normativ.

15. Raportat la criticile extrinseci privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauză, în ceea ce susţinerile potrivit cărora la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu exista o lege specială de abilitarea Guvernului, precum şi faptul că această ordonanţă de urgenţă nu a fost supusă dezbaterii parlamentare, Curtea reţine că, potrivit art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, fiind vorba, însă, de ordonanţe simple şi nu de ordonanţe de urgenţă. Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe, iar dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unui caz excepţional (a se vedea Decizia nr. 98 din 23 mai 2000). Cum în prezenta cauză este vorba despre o ordonanţă de urgenţă, Curtea apreciază că nu se poate vorbi despre necesitatea existenţei unei legi de abilitare, aşa încât critica formulată din această perspectivă este nefondată.

16. Curtea observă, totodată, faptul că proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost depus şi înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaţilor în data de 28 octombrie 2013. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2013 a fost primit aviz de la Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, la data de 6 martie 2014 a fost acordat avizul de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, iar în 29 noiembrie 2016 a fost primit raport favorabil aprobării ordonanţei de urgenţă de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. La data de 27 decembrie 2016 a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor. Prin urmare, criticile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a intrat în vigoare după depunerea sa spre dezbatere la camera competentă să fie sesizată, în speţă, Camera Deputaţilor, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie.

17. În jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea a statuat că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (5) condiţionează intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile constituţionale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară”. Depunerea ordonanţei de urgenţă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată drept condiţie necesară intrării în vigoare a actului normativ nu reprezintă altceva decât o obligaţie ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat.

18. Delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepţie de la principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora ,,Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Dispoziţiile art. 115 din Constituţie atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlamentul României. Însă prevederile constituţionale stabilesc cadrul şi limitele exercitării acestui drept, condiţionând legitimitatea şi deci constituţionalitatea ordonanţelor Guvernului de îndeplinirea unor cerinţe exprese, calificate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale drept criterii de constituţionalitate. Astfel, mandatul atribuit Guvernului, în temeiul art. 115, trebuie să fie dublat de un mandat legal - legea specială de abilitare, adoptată de Parlament - în cazul ordonanţelor simple, sau izvorăşte direct din Constituţie - în cazuri extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată - în cazul ordonanţelor de urgenţă.

19. Prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, spre exemplu, Curtea a reţinut că în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislaţiei şi în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiţiei etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluţie în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, în acest sens, orice întârziere în asanarea şi sistematizarea legislaţiei în materia taxelor de timbru ar fi condus la menţinerea nepermisă a neconcordanţelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicţie cu noul cadru normativ. În aceeaşi ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuţie, legiuitorul delegat a susţinut că ar fi fost menţinute şi aspectele care impietează asupra transparenţei aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecinţele negative pe planul transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar şi pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile.

20. Cu privire la critica ce vizează sintagma „încheiere definitivă”din cuprinsul art. 39 alin. (2) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, autoarea excepţiei susţine că această reglementare este neconstituţională, întrucât nu există cale de atac în cazul respingerii cererii de reexaminare, care este soluţionată în primă instanţă, prin încheiere definitivă. Din prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015 sau Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016, precitate, Curtea a constatat că obiectul textului criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, aşadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată, întrucât în discuţie este o chestiune prealabilă, soluţionarea acesteia fiind guvernată de principiul celerităţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, a obligativităţii citării părţilor, ca şi a posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare. Curtea a reţinut că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidenţă în desfăşurarea unui proces, care, în principiu, se realizează cu respectarea condiţiei publicităţii impuse de art. 127 din Constituţie, condiţie ce nu are însă un caracter absolut, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la aceasta (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010). Curtea a mai observat că raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate.

21. Totodată, Curtea a constatat că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanţei judecătoreşti să examineze circumstanţele specifice fiecărui caz şi să realizeze un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiţie.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 949/222/2016/a1.1 al Judecătoriei Dorohoi şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum şi cele ale art. 39 alin. (2) din acest act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Dorohoi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 ianuarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 90

din 28 februarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ileana Popescu în Dosarul nr. 40.453/3/2015/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 573D/2016

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 2 februarie 2017, în prezenţa apărătorului ales al autoarei excepţiei şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea pentru 21 februarie 2017, dată la care, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri a amânat pronunţarea pentru 28 februarie 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 22 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 40.454/3/2015/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ileana Popescu într-o cauză penală aflată în procedura camerei preliminare prevăzute de art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată Că la data de 10 iulie 2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de Ileana Popescu, reţinându-se Săvârşirea în calitate de autor a infracţiunii de spălare a banilor în forma continuată constând în aceea că provenienţa sumei a fost disimulată prin crearea aparenţei de legalitate şi realitate a serviciilor facturate, acestea fiind în fapt fictive. S-a făcut referire la 86 de acte materiale.

5. La data de 15 iulie 2015 i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de aceasta.

6. La data de 16 iulie 2015 prin încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivă în primă instanţă s-a constatat că infracţiunea de spălare a banilor nu îi este imputabilă.

7. La data de 4 august 2015 a dat singura declaraţie în cauză în faţa organului de urmărire penală, iar la data de 7 august 2015 s-a dispus în privinţa sa schimbarea încadrării juridice reţinându-se forma complicităţii la infracţiunea de spălare de bani în detrimentul autoratului, constând în aceea că a înlesnit activitatea de spălare de bani acceptând decontarea la plată a facturilor, deşi nu s-a realizat nicio prestaţie. După această dată nu a mai fost audiată şi nici nu i s-a adus la cunoştinţă noua acuzaţie.

8. La data de 10 noiembrie 2015 s-a dispus trimiterea în judecată şi în cursul procedurii de cameră preliminară a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală care îi afectează dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, deoarece textul criticat nu obligă organul judiciar să îl informeze pe suspect dacă a dispus în cadrul extinderii urmăririi penale schimbarea încadrării juridice. Or, potrivit art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale orice acuzat are dreptul să fie informat, în cel mai scurt timp şi în mod amănunţit cu privire la natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa.

9. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dimpotrivă, fiind prevăzută obligaţia organului judiciar de a informa pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea urmăririi penale, se dă expresie tocmai dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, suspectului fiindu-i garantată informarea sa ori de câte ori organul judiciar a extins urmărirea penală cu privire la fapte noi. Se mai arată că situaţia schimbării încadrării juridice este diferită de cea în care urmărirea penală a fost extinsă cu privire la fapte noi. Astfel, schimbarea încadrării juridice se poate fundamenta, fie pe o nouă analiză şi apreciere a aceluiaşi material probator deja cunoscut, caz în care nu este necesară o nouă audiere a suspecţilor/inculpaţilor, fie pe descoperirea de noi aspecte faptice (circumstanţe/împrejurări), caz în care devine necesară audierea acestora, pentru identitate de raţiune cu situaţia extinderii urmăririi penale. În concret, în cauză, la data de 7 august 2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin raportare la aceeaşi situaţie de fapt deja cunoscută şi cu privire la aceleaşi persoane. De aceea, „calificarea în drept” nu atrage o redimensionare a acuzaţiei care să necesite o nouă audiere, atâta vreme cât elementele de fapt avute în vedere sunt aceleaşi.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin, (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ce priveşte critica referitoare la afectarea dreptului la un proces echitabil, face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, paragraful 30, şi Decizia nr. 879 din 15 decembrie 2015, paragraful 15.

12. Aşa fiind, Guvernul apreciază că argumentele care au fundamentat soluţiile din deciziile mai sus menţionate sunt valabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, deoarece prevederile criticate nu afectează dreptul la un proces echitabil şi nici garanţiile acestuia, respectiv egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunţate, publicitatea procesului, soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumţia de nevinovăţie şi asigurarea dreptului la apărare.

13. Nici pretinsa nerespectare a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apărare nu este întemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu îngrădesc dreptul inculpatului de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, avocat care are dreptul să consulte actele dosarului, să exercite drepturile procesuale ale inculpatului, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepţii şi obiecţiuni şi nici nu afectează dreptul acestuia de a beneficia de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.

14. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă. Astfel, textul legal criticat stabileşte obligaţia organului judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice de a-l informa pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea. O asemenea soluţie legislativă nu aduce atingere accesului la justiţie ori dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, constituie o garanţie a asigurării acestor drepturi fundamentale. În jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a precizat că accesul liber la justiţie este deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puţin o singură dată unei instanţe naţionale (a se vedea Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009).

15. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe. În acest cadru procesual, suspectul, luând cunoştinţă despre extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice, poate lua măsurile necesare în vederea asigurării unei apărări eficiente.

16. De altfel, Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate invocată este nemotivată, fapt ce contravine dispoziţiilor imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.” Simpla enumerare în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi constituţionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigenţele legale mai sus menţionate (a se vedea Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 şi Decizia nr. 1.339 din 19 octombrie 2010).

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală cu denumirea marginal㠄Extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice” cu următorul conţinut:

„(3) Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze

pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea.”

20. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 24- Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. a) referitor la dreptul acuzatului de a fi informat, în termenul cel mai scurt, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală, organul judiciar care a dispus extinderea sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea. Per a contrario, în situaţia schimbării încadrării juridice, organul judiciar nu este obligat să-l informeze pe acuzat cu privire la aceasta.

22. Autoarea excepţiei susţine că această împrejurare îi afectează dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice acuzat are dreptul să fie informat, în cel mai scurt timp şi în mod amănunţit, cu privire la natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa.

23. Cu privire la această critică Curtea constată că stabilirea încadrării juridice este un procedeu juridic care presupune realizarea de către organele judiciare a concordanţei între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul său concret. În esenţă, se stabileşte denumirea infracţiunii şi a dispoziţiei din Codul penal sau dintr-o lege specială, care vizează acea infracţiune.

24. Necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei poate fi determinată, fie de o greşită apreciere iniţială a încadrării, fie de intervenirea sau descoperirea ulterioară a unor împrejurări care conduc la reţinerea unei încadrări juridice diferite faţă de cea iniţială. Schimbarea încadrării juridice poate avea consecinţe asupra competenţei de desfăşurare a urmăririi penale, asupra obligativităţii asigurării asistenţei juridice, asupra caracterului oficial al procesului penal şi altele.

25. Ţinând seama de situaţiile în care poate interveni o schimbare de încadrare juridică Curtea constată că acestea vizează fie extinderea urmăririi penale în rem pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni, cu schimbarea încadrării juridice, în cazul infracţiunii continuate sau complexe ori a celor cu consecinţe deosebit de grave, fie schimbarea încadrării juridice în cursul urmăririi penale în rem, fie extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni, cu

schimbarea încadrării juridice în cazul infracţiunilor continuate sau complexe, ori a celor cu consecinţe deosebit de grave, fie schimbarea încadrării juridice în cursul urmăririi penale in personam.

26. Practic, în prima fază a procesului penal, încadrarea juridică a unei fapte penale este menţionată în ordonanţa de începere a urmăririi penale, în cea de continuare a acesteia faţă de suspect, în cea de punere în mişcare a acţiunii penale, în rechizitoriu, în ordonanţele de clasare sau renunţare la urmărirea penală şi în cuprinsul oricărei ordonanţe emise potrivit art. 286 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală.

27. Spre deosebire de faza de urmărire penală, schimbarea încadrării juridice se poate dispune, potrivit art. 386 din Codul de procedură penală, şi în faza de judecată când, „instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea”,

28. Soluţia legislativă criticată în prezenta cauză este similară cu cea existentă în art. 238 din Codul de procedură penală din 1968. Nici atunci nu exista obligaţia organelor de urmărire penală de a-l informa pe învinuit/inculpat cu privire la schimbarea încadrării juridice. Cu toate acestea eventualele consecinţe în planul exercitării dreptului la apărare şi la un proces echitabil puteau fi remediate cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală când, în acord cu art. 257 din Codul de procedură penală din 1968, procurorul, primind dosarul, îl chema pe învinuit/inculpat şi îi punea în vedere că are dreptul să ia cunoştinţă de întreg materialul de urmărire penală, arătându-i încadrarea juridică a faptei şi că are dreptul să formuleze cereri noi sau să facă declaraţii suplimentare.

29. În prezent, ţinând seama de particularităţile fiecărei speţe, Curtea constată că în cazul în care schimbarea încadrării juridice intervine în cursul cercetărilor penale în rem, nu se pune vreo problemă legată de exercitarea dreptului la apărare şi a celui la un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 307 din Codul de procedură penală, persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cunoştinţă, înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prevăzute la art. 83, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

30. Cu toate acestea, când necesitatea schimbării încadrării juridice este impusă în cursul urmăririi penale in personam de împrejurări noi care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni (în cazul infracţiunilor complexe sau continuate ori a celor cu consecinţe deosebit de grave; de exemplu, urmărirea penală se desfăşoară cu privire la infracţiunea de furt şi se descoperă luarea altor bunuri de la aceeaşi persoană la intervale de timp diferite sau se cercetează o infracţiune de furt şi se descoperă că s-au exercitat violenţe pentru luarea bunului) ori de o eroare/greşeală de apreciere a încadrării juridice iniţiale, Curtea constată că echitatea procedurii este afectată în funcţie de momentul procesual în care intervine schimbarea de încadrare juridică.

31. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragrafele 33-34, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea Constituţională a reţinut că noţiunea de „acuzaţie în materie penal㔠trebuie înţeleasă în sensul Convenţiei şi poate fi definită drept „notificarea oficială, din partea autorităţii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale”, definiţie care depinde, de asemenea, de existenţa sau absenţa unor „repercusiuni importante asupra situaţiei (suspectului)” (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 1980, pronunţată în Cauza Deweer împotriva Belgiei, paragraful 46; Hotărârea din 15 iulie 1982, pronunţată în Cauza Eckle împotriva Germaniei, paragraful 73.). În acest sens. Curtea a reţinut că actualul Cod de procedură penală consacră trei modalităţi de acuzaţie în materie penală, reglementate de art. 307 - referitor la aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect, de art. 309 - referitor la punerea în mişcare a acţiunii penale şi la aducerea la cunoştinţă a calităţii de inculpat şi de art. 327 lit. a) - referitor la rezolvarea cauzelor prin emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanţei de judecată. Dacă în primele două situaţii organul judiciar este obligat potrivit art. 307 şi art. 309 din Codul de procedură penală să aducă la cunoştinţă suspectului sau inculpatului natura acuzaţiei, situaţia este cu totul diferită în cazul în care schimbarea de încadrare juridică intervine după momentul procesual al punerii în mişcare a acţiunii penale. Astfel, persoana interesată nu beneficiază de plenitudine de exerciţiu în vederea atingerii finalităţii urmărite prin exercitarea dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. În acest sens, prin Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunţată în Cauza Mattoccia împotriva Italiei, paragrafele 58-72, Curtea de la Strasbourg a statuat că cerinţele de la paragraful 3 al art. 6 din Convenţie reprezintă aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil, garantat de paragraful 1. În acest sens, cerinţei de la art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţie trebuie să i se acorde o atenţie sporită, notificarea acuzaţiei jucând un rol crucial în procesul penal. De aceea, oricărui acuzat trebuie să I se aducă la cunoştinţă cu promptitudine şi în detaliu, atât cauza acuzaţiei respectiv faptele materiale pretinse împotriva lui, cât şi natura acuzaţiei, adică calificarea legală (încadrarea juridică) a acestor fapte materiale. Curtea de la Strasbourg a considerat că, în materie penală, furnizarea de informaţii complete şi detaliate privind acuzaţiile împotriva unui pârât este o condiţie esenţială pentru a se asigura că procedurile sunt corecte. Amploarea acestor informaţii variază în funcţie de particularităţile fiecărei speţe, sens în care caracterul adecvat al acestora va fi apreciat în funcţie de respectarea cerinţelor art. 6 paragraful 1 şi 3 lit. a) din Convenţie, potrivit cărora oricare acuzat trebuie să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare în vederea pregătirii apărării.

32. Aşa fiind, acuzatul trebuie informat în mod corespunzător şi deplin cu privire la orice schimbări apărute cu prilejul învinuirii, inclusiv schimbările referitoare la cauza acuzaţiei.

33. În aceasta hotărâre au fost supuse analizei instanţei europene aspecte legate de cauza acuzaţiei, respectiv cele referitoare la data săvârşirii infracţiunii şi la locul în care a fost comisă fapta, aspecte care s-au modificat pe parcursul derulării procedurilor şi care nu au fost cunoscute de persoana acuzată. Drept urmare, Curtea de la Strasbourg a statuat că a fost încălcat dreptul reclamantului de a fi informat, în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa şi dreptul de a avea timp şi înlesniri adecvate pentru pregătirea apărării, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea de la Strasbourg şi prin Hotărârea din 30 mai 2013, pronunţată în Cauza Malofeyeva împotriva Rusiei, paragrafele 113-120.

34. Prin urmare, aspectele legate de respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, astfel cum au fost definite şi de jurisprudenţa instanţei europene, trebuie examinate în funcţie de ansamblul procesului şi de principiile proprii de organizare a fiecărei proceduri. De aceea, nu poate fi înlăturată nicio eventuală analiză izolată a anumitor aspecte importante ale procedurii, chiar dacă aceasta se află într-o fază anterioară finalizării procesului (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragraful 31).

35. Totodată, prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, Curtea Constituţională pronunţându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală din 1968, a constatat că dispoziţia  ...dacă socoteşte necesar...”din art. 257 este neconstituţională. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că problema constituţionalităţii art. 257 din Codul de procedură penală din 1968 priveşte în fapt obligaţia, iar nu latitudinea, pentru procuror de a-l chema şi el pe învinuit, chiar după ce organul de cercetare penală eventual a făcut-o, pentru a-i prezenta din nou materialul de urmărire penală, fiind evident că de această dată operaţiunea respectivă nu se efectuează în scopul completării dosarului cu probele cerute de învinuit, ci pentru a i se aduce la cunoştinţă trimiterea sa în judecată prin intermediul rechizitoriului. Aşa fiind, Curtea a constatat că este încălcat art. 24 din Constituţie, întrucât „dacă procurorul are numai latitudinea, iar nu şi obligaţia chemării învinuitului, înseamnă că cel mai important moment al urmăririi penale - trimiterea în judecată - se poate realiza fără ca învinuitul să fie înştiinţat de către procuror asupra învinuirii ce i se aduce. În aceste condiţii învinuitul nu are posibilitatea să fie asistat de către un apărător şi nici să dispună de timpul necesar pentru a-şi pregăti apărarea, neavând cunoştinţă de soluţia dată de procuror în urma examinării materialului primit de la organul de cercetare penală.”

36. Aceleaşi raţiuni sunt valabile şi cu privire la soluţia legislativă ce se desprinde din interpretarea art. 311 alin. (3) din actualul Cod de procedură penală, întrucât există posibilitatea ca, după punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţă, existenţa unor împrejurări noi ori constatarea unei erori de apreciere a încadrării juridice iniţiale să impună schimbarea încadrării juridice a faptei. În această situaţie inculpatul nu beneficiază de dreptul de a fi informat, în cel mai scurt timp şi în mod amănunţit cu privire la natura acuzaţiei, art. 10 alin. (3) din Codul de procedură penală stabilind că inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre încadrarea juridică a faptei numai cu prilejul punerii în mişcare a acţiunii penale şi nu ulterior acestui moment. Faptul că acesta a cunoscut iniţial care este cauza acuzaţiei nu duce automat la concluzia că a beneficiat de dreptul de a fi informat, deoarece o schimbare de încadrare juridică, chiar a aceloraşi fapte antisociale, producând consecinţe în planul răspunderii penale ori asupra competenţei de desfăşurare a urmăririi penale evidenţiază, în acord şi cu principiul legalităţii procedurilor penale, interesul inculpatului de a fi informat, potrivit art. 83 lit. a1) din Codul de procedură penală, cu privire la fapta pentru care este cercetat şi la noua încadrare juridică a acesteia.

37. Potrivit art. 327 din Codul de procedură penală, cauzele penale pot fi rezolvate, fie cu emiterea unei ordonanţe - prin care se dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, fie cu emiterea rechizitoriului. Or, în această din urmă situaţie, inculpatului îi este afectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât, nefiind informat în cel mai scurt timp cu privire la noua încadrare juridică, va fi menţinut în eroare cu privire la noua natură a acuzaţiei în materie penală, până la comunicarea rechizitoriului, potrivit art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, nebeneficiind de timpul şi mijloacele adecvate pentru a reacţiona şi pentru a-şi organiza apărarea.

38. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală a statuat prin Hotărârea nr. 1.050 din 24 februarie 2004 că, având în vedere consecinţele unei schimbări de încadrare juridică, aceasta nu poate avea loc decât în anumite condiţii, a căror îndeplinire constituie o garanţie, atât a dreptului la apărare al părţilor şi, în primul rând, al inculpatului, cât şi a soluţionării corecte a cauzei. În cazul schimbării încadrării juridice instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea, indiferent dacă prin schimbarea încadrării Juridice se creează o situaţie mal uşoară sau mal grea pentru inculpat. Mai mult, prin Hotărârea din 12 aprilie 2011, pronunţată în Cauza Adrian Constantin împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că schimbarea încadrării juridice, în timpul deliberării, conduce la nerespectarea garanţiilor procedurale menite să ofere inculpatului dreptul de a se apăra cu privire la temeiul legal şi factual al acuzaţiei. Astfel, s-a adus atingere dreptului inculpatului de a fi informat, în mod detaliat, cu privire la natura şi cauza acuzaţiei, precum şi dreptului de a dispune de timpul şi facilităţile necesare pregătirii apărării. Aşa fiind, instanţa europeană a statuat c㠄nu este deloc vorba despre a aprecia temeinicia mijloacelor de apărare pe care reclamantul le-ar fi putut invoca dacă ar fi avut posibilitatea de a dezbate infracţiunea pentru care a fost condamnat în cele din urmă. Aceasta evidenţiază doar faptul că se poate susţine că aceste motive erau diferite de cele alese pentru a contesta acuzaţia principal㔠(paragraful 25).

39. În concluzie, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală potrivit căreia organul judiciar care a dispus schimbarea încadrării juridice nu este obligat să-l informeze pe acuzat cu privire la aceasta încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul acuzatului de a fi informat, în termenul cel mai scurt, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală ridicată de Ileana Popescu în Dosarul nr. 40.453/3/2015/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că soluţia legislativă care exclude obligaţia informării suspectului/inculpatului despre schimbarea încadrării juridice este neconstituţională.

Definitivă şi general obligatorie

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de privatizare şi valorificare a activelor statului pe anul 2017 al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, aprobată cu completări prin Legea nr. 360/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de privatizare şi valorificare a activelor statului pe anul 2017 al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate şi numai cu aprobarea Guvernului.

Art. 3, - (1) Nerespectarea prevederilor art. 2 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.

(2) Contravenţiei prevăzute la alin. (1) i se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Contravenţia se constată de către organele de control financiar ale statului, împuternicite potrivit legii, iar amenda se aplică persoanelor vinovate de nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Mihai Tudose

Preşedintele Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului,

Florian Daniel Geantă

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 20 aprilie 2017.

Nr. 241.

 

ANEXĂ

 

AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

aferent activităţii de privatizare şi valorificare a activelor statului pe anul 2017

 

Nr. crt.

DENUMIRE INDICATOR

Cod

PREVEDERI 2017

1

2

3

4

I.

VENITURI TOTALE, din care:

 

60.000

1

Venituri din activitatea de valorificare a activelor statului, din care:

 

18.825

1.1

încasări din valorificarea activelor bancare;

39.10.05

8.960

1.2

încasări din valorificarea creanţelor comerciale;

39.10.50

3.905

1.3

încasări din valorificarea creanţelor preluate de la Ministerul Finanţelor Publice;

39.10.06

25

1.4

încasări din valorificarea creanţelor preluate de la CNAS;

20.10.03

5.935

2

Venituri din activitatea de privatizare şi administrare a participaţiilor statului, din care:

 

41.175

2.1

Venituri din capital, din care:

39.10

41.175

2.1.1

Venituri din privatizare;

39.10.04

13.615

2.1.2

Venituri din operaţiuni de capital;

39.10.04

26.600

2.1.3

Venituri din alte surse;

39.10.04

960

II.

CHELTUIELI TOTALE, din care:

 

60.000

1

Cheltuieli curente, din care:

 

60.000

1.1

Cheltuieli de privatizare, administrare şi valorificare a activelor statului

20

46.055

1.1.1

Cheltuieli pentru rapoarte de evaluare în procesul de valorificare, privatizare şi postprivatizare pentru expertize, cauţiuni, evaluări în litigii, onorarii executori judecătoreşti, documentaţii pentru obţinerea avizului de mediu, precum şi alte asemenea cheltuieli;

20.30.30

350

1.1.2

Cheltuieli efectuate cu publicarea anunţurilor pentru vânzarea prin licitaţie a bunurilor executate silit şi a anunţurilor de privatizare;

20.30.30

305

1.1.3

Cheltuieli legate de plata asistenţei juridice pentru reprezentare în instanţele de judecată, plata onorariilor pentru consultanţi, agenţi de privatizare sau firme de avocatură şi pentru pregătirea şi realizarea privatizării societăţilor comerciale şi valorificarea activelor statului;

20,30.30

3.240

1,1.4

Costuri implicate de dizolvarea voluntară şi lichidarea societăţilor comerciale*)

20.30.30

4.000

1.1.5

Sume plătite efectiv cumpărătorilor pentru despăgubiri acordate în urma procesului de privatizare şi valorificare, precum şi obligaţii de plată stabilite prin titluri executorii conform O.G. nr. 22/2002;

20.30.30

38.160

1.2

Transferuri între unităţi ale administraţiei publice

51

5.730

 

Transferuri curente

51.01

5.730

1.2.1

Vărsăminte efectuate către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din valorificarea creanţelor bugetare;

51.01.23

5.700

1.2.2

Vărsăminte către bugetele locale conform prevederilor legale;

51.01.27

30

1.3

Alte transferuri

55

8.215

 

Transferuri interne

55,01

8.215

1.3.1

Vărsăminte la fondul de risc pentru garanţiile de stat pentru împrumuturile externe (doar pentru instituţiile implicate în procesul de privatizare);

55.01.19

25

1.3.2

Vărsăminte la trezoreria statului din valorificarea activelor statului, creanţelor comerciale şi privatizare;

55.01.20

200

1.3.3

Transfer disponibil către OPSPI conform O.U.G. nr.13/2009;

55.01.18

7.990

1.3.4

Alte transferuri conform Legii nr. 570/2004;

55.01.18

0

III.

DATE INFORMATIVE

 

 

 

Informaţii privind transferul către bugetul de stat

 

 

 

- dividende

 

690

 

- dobânzi

 

1

 

*) Suma include şi indemnizaţia cuvenită administratorilor speciali numiţi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, precum şi contribuţiile aferente.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 2.408/2004 privind metodologia de acordare de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale a diferenţei dintre tarife şi costuri în transportul feroviar public de călători

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 2.408/2004 privind metodologia de acordare de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale a diferenţei dintre tarife şi costuri în transportul feroviar public de călători, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 5 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Alexandru-Răzvan Cuc

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 20 aprilie 2017.

Nr. 255.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea derogării pentru specia Bison bonasus

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 107.179/AC din 13.04.2017 al Direcţiei biodiversitate, ţinând seama de Avizul Academiei Române nr. 4.329/CJ din 13.04.2017,

luând în considerare prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecţie a speciilor de floră şi faună sălbatice, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 203/14/2009,

ţinând cont de prevederile art. 38 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative,

viceprim-ministrul, ministrul mediului, emite următorul ordin:

Art. 1. - Prin derogare de la prevederile art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă capturarea şi eliberarea ulterioară a unui exemplar din specia zimbru (Bison bonasus) de pe raza localităţii Feneş, judeţul Caraş-Severin.

Art. 2. - (1) Derogarea se stabileşte de la data intrării în vigoarea prezentului ordin până la 31 mai 2017,

(2) Recoltarea exemplarului din specia zimbru prevăzute la art. 1 seva face prin capturare, cu eliberarea ulterioară a acestuia.

(3) Capturarea exemplarului din specia zimbru în condiţiile alin. (2) se realizează numai de către WWF - Programul Dunăre-Carpaţi România, denumit în continuare beneficiarul, în cadrul proiectului LIFE Re - Bison „Urgent actions for the recovery of European Bison populations in Romania”.

(4) Pentru activitatea prevăzută la alin. (3) se va solicita şi obţine autorizaţia de mediu pentru recoltare/capturare.

Art. 3. - (1) în termen de cel mult 7 zile de la data capturării beneficiarul are obligaţia să transmită agenţiei judeţene pentru protecţia mediului de pe raza administrativ-teritorială unde s-a desfăşurat acţiunea de capturare un raport asupra acţiunii derulate în baza derogării obţinute.

(2) Modelul raportului asupra acţiunii derulate în baza derogării obţinute este prevăzut în anexa care face parte integrată din prezentul ordin.

(3) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului transmite Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în maximum 30 de zile de la data aplicării derogării, un raport referitor la rezultatele acesteia în baza datelor prevăzute la alin. (1).

Art. 4. - Controlul aplicării derogării se exercită de către personalul împuternicit din cadrul subunităţilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Graţiela-Leocadia Gavrilescu

 

Bucureşti, 18 aprilie 2017.

Nr. 637.

 

ANEXĂ

 

RAPORT

asupra acţiunii derulate în baza derogării obţinute

- model -

 

Solicitant ...............................................................................................................

.................................................................................................................................

Specia pentru care s-a acordat derogarea

.................................................................................................................................

Numărul exemplarelor ..........................................................................................

Stadiul de dezvoltare ...........................................................................................

Starea exemplarelor înainte de prelevare............................................................

Starea exemplarelor după prelevare ....................................................................

Locul de prelevare ................................................................................................

.................................................................................................................................

Data prelevării .......................................................................................................

Mijloace, instalaţii şi metode avute în vedere .................................................

.................................................................................................................................

.................................................................................................................................

Stocarea şi destinaţia specimenelor ..................................................................

.................................................................................................................................

MOTIVUL RECOLTĂRII/DEROGĂRII

 în interesul protejării faunei şi florei sălbatice, precum şi al conservării habitatelor naturale

 Pentru prevenirea producerii unor daune importante, în special asupra culturilor agricole, animalelor domestice, pădurilor, pescăriilor, apelor şi altor bunuri

 în interesul sănătăţii şi al securităţii publice sau pentru alte raţiuni de interes public major, inclusiv de natură socială ori economică, şi pentru consecinţe benefice de importanţă fundamentală pentru mediu

 în scopuri de repopulare şi reintroducere a acestor specii, precum şi pentru operaţiuni de reproducere necesare în acest scop

 Pentru a permite, în condiţii strict controlate, într-o manieră selectivă şi într-o măsură limitată, prinderea sau deţinerea unui număr limitat şi specificat de exemplare

(Ataşaţi documentele care să justifice recoltarea exemplarelor în conformitate cu motivul derogării.)

 

Data ........................................................

Semnătura .............................................


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.