MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 294/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 294         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 26 aprilie 2017

 

SUMAR

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

33. - Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 125/2016 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor

 

DECRETE

 

403. - Decret privind retragerea unei decoraţii

 

404. - Decret privind retragerea unei decoraţii

 

405. - Decret privind retragerea unei decoraţii

 

406. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

407. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

408. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

409. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

410. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

411. - Decret privind încetarea raporturilor de serviciu ale unui chestor-şef de poliţie cu Ministerul Afacerilor Interne

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 25 din 19 ianuarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 31 din 19 ianuarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

232. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.093/2013 privind declararea de interes public şi de importanţă naţională a Campionatului European de Fotbal 2020, precum şi a candidaturii României pentru organizarea la Bucureşti a unor meciuri din cadrul Turneului final

 

249. - Hotărâre privind transmiterea unei părţi din imobilul 1230 Vânju Mare din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al oraşului Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, şi pentru actualizarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

250. - Hotărâre privind actualizarea valorii de inventar a imobilului 830 aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale şi pentru transmiterea acestuia, pe o perioadă de 15 ani, în folosinţa gratuită a Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 125/2016 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor

 

În temeiul prevederilor art. 41 alin. (4) şi ale art. 43 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 125/2016 privind aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 1.045 din 23 decembrie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- doamna deputat Cristina-Mădălina Prună, aparţinând Grupului parlamentar al USR, trece de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale la Comisia pentru industrii şi servicii, în calitate de membru.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 aprilie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PETRU-GABRIEL VLASE

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 33.

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind retragerea unei decoraţii

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2000 privind reinstituirea Ordinului, Crucii şi Medaliei Naţionale Serviciul Credincios, aprobată prin Legea nr. 543/2001, cu modificările ulterioare,

având în vedere Sentinţa penală nr. 300/2014 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 66/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se retrage Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, conferit prin Decretul nr. 979 din 29 noiembrie 2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 10 ianuarie 2003, domnului Pena Eugen.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 403.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind retragerea unei decoraţii

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2000 privind reinstituirea Ordinului, Crucii şi Medaliei Naţionale Serviciul Credincios, aprobată prin Legea nr. 543/2001, cu modificările ulterioare,

având în vedere Sentinţa penală nr. 300/2014 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 66/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se retrage Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, conferit prin Decretul nr. 1.095 din 10 decembrie 2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.177 din 13 decembrie 2004, domnului Oprea Viorel Traian.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 404.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind retragerea unei decoraţii

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicata, ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2000 privind reinstituirea Ordinului şi Medaliei Naţionale Pentru Merit, aprobată prin Legea nr. 542/2001, cu modificările ulterioare,

având în vedere Sentinţa penală nr. 1.088/2015 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 778/2016 a Curţii de Apel Bucureşti,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se retrage Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Cavaler, conferit prin Decretul nr. 84 din 24 februarie 2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 3 martie 2003, doamnei Socol Irina.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 405.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 83 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 395/2017,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 mai 2017, domnul Ionel Potârcă, judecător la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării pentru limită de vârstă.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 406.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin, (1), art. 125 alin, (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 83 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 161/2017,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Gheorghe Bedrule, judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării pentru limită de vârstă.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 407.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 83 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 394/2017,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 26 aprilie 2017, domnul magistrat militar, general de brigadă cu o stea, Mihai Hondor, judecător la Tribunalul Militar Bucureşti, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării pentru limită de vârstă.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 408.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 396/2017,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Radu Dimitrie Tămiceriu, preşedintele, suspendat din funcţie, al Tribunalului Militar Iaşi, se eliberează din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 409.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 397/2017,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Valentin Cârstea, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, se eliberează din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 410.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind încetarea raporturilor de serviciu ale unui chestor-şef de poliţie cu Ministerul Afacerilor Interne

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului afacerilor interne,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 30 aprilie 2017, domnului chestor-şef de poliţie Vasile Vasile Viorel îi încetează raporturile de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

 

Bucureşti, 25 aprilie 2017.

Nr. 411.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 25

din 19 ianuarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Tudor Raneti în Dosarul nr. 14.277/231/2015 al Judecătoriei Focşani şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 112D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus o completare a sesizării Curţii Constituţionale referitoare la abuzurile organelor judiciare.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că textele contestate reglementează condiţiile de aplicare a măsurii obligării provizorii la tratament medical, conţinutul acestei măsuri şi, respectiv, procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii, sens în care impun anumite obligaţii pentru organele îndreptăţite să propună şi să dispună o astfel de măsură şi, respectiv, drepturi şi garanţii pentru suspectul sau inculpatul faţă de care se procedează la luarea măsurii obligării provizorii la tratament medical. Obligarea provizorie la tratament este o măsură de siguranţă cu caracter medical, care nu poate fi luată decât pe parcursul procesului penal, suspectul sau inculpatul beneficiind de o serie de garanţii, cum ar fi efectuarea unei expertize, obligativitatea de a fi asistat de către un avocat ales sau din oficiu, posibilitatea să fie asistat de un medic curant sau de un medic specialist. Aşadar, textele criticate nu afectează dreptul la un proces echitabil sau prezumţia de nevinovăţie, motiv pentru care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 11 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.277/231/2015, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Tudor Raneti într-o cauză având ca obiect soluţionarea propunerii formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea de obligare provizorie la tratament medical.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate afectează prezumţia de nevinovăţie, întrucât numai condamnaţii pot fi obligaţi la tratament medical ambulatoriu. Mai arată că, în preambulul ordonanţei de renunţare la urmărirea penală, procurorul desemnat în cauză a inventat o infracţiune de ultraj şi l-a instigat pe medicul legist să redacteze în fals un raport de expertiză medico-legală psihiatrică.

7. Judecătoria Focşani opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsura de siguranţă a obligării la tratament medical reglementată de art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 109 alin. (1) din Codul penal, nu reprezintă o veritabilă sancţiune de drept penal, care are legătură directă cu vinovăţia sau nevinovăţia suspectului/inculpatului cercetat într-o cauză penală.

8. Măsura de siguranţă are drept scop protejarea suspectului/inculpatului, precum şi a celorlalte persoane în situaţiile în care se constată că suspectul sau inculpatul are nevoie de tratament medical pentru o afecţiune constatată medico-legal. Această măsură nu impietează în niciun fel asupra răspunderii penale a persoanei faţă de care se solicită a se lua măsura şi în situaţia în care se dispune o soluţie de clasare, renunţare la urmărirea penală ori achitare urmează a fi sesizată instanţa civilă care va dispune asupra internării nevoluntare a persoanei în cauză. Aşadar, măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, privită din perspectiva scopului său, nu apare ca fiind o măsură esenţialmente cu caracter penal, iar ea este reglementată în Codul de procedură penală graţie situaţiei procesuale la care se află la un moment dat persoana faţă de care se solicită a se dispune măsura.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate reglementează aspecte ce ţin de aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical, respectiv a unor aspecte legate de obligarea provizorie la tratament medical a suspectului/inculpatului. Din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 107 din Codul penal rezultă că acestea nu conţin norme care ar permite stabilirea vinovăţiei unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni ori considerarea acesteia ca fiind vinovată la un moment anterior pronunţării unei hotărâri definitive de condamnare, fiind deci conforme cu dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, măsura de siguranţă a obligării la tratament medical are ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, motiv pentru care se prevede expres că măsura va putea fi dispusă până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

12. În acest context, critica autorului excepţiei potrivit căreia una din premisele obligării la tratament medical rezidă în existenţa unei condamnări, nu are suport legal, Codul de procedură penală nereglementând o asemenea condiţie. În literatura de specialitate se arată expres că o primă condiţie pentru luarea măsurii este ca făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă fapta este sau nu infracţiune.

13. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, întrucât art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală consacră această prezumţie exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale. Această concluzie rezultă nu numai din termenii reglementării constituţionale, făcându-se referire explicită la „hotărârea judecătorească de condamnare”, dar şi din economia reglementărilor, prevederile fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor cu privire la „libertatea individuală”. În acest sens se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 16 din 20 ianuarie 2005.

14. Referitor la încălcarea art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Avocatul Poporului arată că textele criticate stabilesc detaliat procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii, precum şi controlul legalităţii luării acesteia, instituind suficiente garanţii ale asigurării dreptului la un proces echitabil şi ale respectării prezumţiei de nevinovăţie.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele depuse de autor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 245 cu denumirea marginală Condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii şi art. 246 cu denumirea marginală Procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii, ambele din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile art. 246 din Codul de procedură penală au fost completate prin art. II pct. 60 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, în sensul că, după alin. (12), se introduce un nou alineat, alin. (13). Având în vedere că, în cauză, a produs efecte norma de procedură prevăzută de art. 246 din Codul de procedură penală în forma în vigoare la data sesizării, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 246 din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării lor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Prin urmare, prevederile de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 245: „(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, pe durata urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află în situaţia prevăzută de art. 109 alin. (1) din Codul penal.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) constă în obligarea suspectului sau inculpatului să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra măsurii prevăzute la alin. (1) în camera de consiliu, prin încheiere motivată. Instanţa se pronunţă asupra măsurii prin încheiere motivată.”;

- Art. 246: (1) în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical.

(2) Propunerea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de expertiza medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la tratament medical.

(3) Judecătorul sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluţionare a propunerii în cel mult 5 zile de la data înregistrării acesteia şi dispune citarea suspectului sau inculpatului.

(4) Când suspectul sau inculpatul este prezent, soluţionarea propunerii se face numai după audierea acestuia, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se soluţionează şi În lipsa suspectului sau inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deşi a fost legai citat, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

(5) Participarea procurorului este obligatorie.

(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la soluţionarea propunerii de luare a măsurii obligării provizorii la tratament medical să fie asistat şi de către un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecătorului de drepturi şi libertăţi. Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta şi la alcătuirea planului terapeutic.

(7) Judecătorul se pronunţă asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi contestată în 5 zile de la pronunţare. Contestarea nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă.

(8) Dacă admite propunerea, judecătorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului şi efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care aceasta nu a fost depusă potrivit alin. (2).

(9) în cazul când după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol pentru siguranţa publică, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea măsurii luate. Dispoziţiile alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător,

(10) Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza.

(11) în cursul judecăţii în primă instanţă şi în apei, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, care solicită acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispoziţiile alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător.

(12) Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condiţiile prevăzute la art. 247.”

18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 2 referitor la dreptul oricărei persoane acuzate de o infracţiune de a fi prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi dispoziţiile art. 11 referitor la prezumţia de nevinovăţie din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate reglementează procedura referitoare la condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii de siguranţă a obligării provizorii la tratament medical a suspectului sau inculpatului, precum şi procedura de aplicare şi de ridicare a acesteia, fiind condiţionată de situaţia prevăzută de art. 109 alin. (1) din Codul penal, potrivit căruia, dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Aşa fiind, legiuitorul a condiţionat posibilitatea dispunerii măsurii de siguranţă de existenţa pericolului pentru societate. Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Totodată, în acord cu art. 22 alin. (1) şi art. 26 alin. (2) din aceeaşi Lege fundamentală, dreptul la integritate fizică şi psihică este garantat, motiv pentru care orice persoană fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Cât priveşte situaţia persoanelor care din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, Curtea constată că acestea pot prezenta o suită de afecţiuni ale căror simptome pot genera un comportament de natură a afecta atât propria viaţă, precum şi pe cea a altora, cât şi aspecte ce ţin de ordinea publică sau bunele moravuri. Prin urmare, prin forţa împrejurărilor, situaţia acestor persoane care nu sunt în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului lor impune cu stringenţă luarea măsurilor legale referitoare la aplicarea unui tratament medical adecvat în aşa fel încât să fie înlăturate orice riscuri iminente ce implică posibile vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane, precum şi distrugeri de bunuri materiale importante.

20. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 53-55 din Codul penal, pedepsele sunt de trei categorii, respectiv pedepse principale (detenţiunea pe viaţă, închisoarea şi amenda), pedepse accesorii şi pedepse complementare (interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară şi publicarea hotărârii de condamnare). Aşa fiind, obligarea provizorie la tratament medical nu este o pedeapsă în sensul legii penale, motiv pentru care nu poate fi primită critica potrivit căreia prin dispunerea ei este afectat principiul referitor la prezumţia de nevinovăţie, deoarece instituirea măsurilor de siguranţă cu caracter medical nu echivalează cu o pronunţare asupra vinovăţiei suspectului sau inculpatului. Măsura obligării la tratament medical este reclamată de existenţa unei stări de pericol pentru societate care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin obligarea suspectului/inculpatului de a urma, în mod regulat, tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări. În plus, art. 23 alin. (11) din Constituţie consacră prezumţia de nevinovăţie, dar exclusiv pentru Ipoteza răspunderii penale. Această concluzie rezultă nu numai din termenii reglementării constituţionale, făcându-se referire explicită la „hotărârea judecătorească de condamnare”, dar şi din economia reglementărilor, prevederile art. 23 alin. (11) fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor cu privire la „libertatea individuală” (a se vedea Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996). De altfel, principiul prezumţiei de nevinovăţie tinde a proteja o persoană învinuită de săvârşirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal şi priveşte ansamblul procedurii penale litigioase, fiind inclus şi modul de administrare a probelor (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 25 august 1987, pronunţată în Cauza Nolkenbockhoff împotriva Germaniei, paragraful 33).

21. Analizând condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii provizorii la tratament medical, precum şi procedura de aplicare şi ridicare a unei astfel de măsuri, Curtea constată că aceasta poate fi dispusă pe toată durata procesului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată şi constă în obligarea provizorie a suspectului/inculpatului să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de către un medic de specialitate. Caracterul provizoriu al unei astfel de măsuri se deduce din faptul că aceasta este dispusă pe parcursul procedurilor judiciare (în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi/sau în cursul judecăţii) prin convertirea măsurii de siguranţă reglementată de art. 108 lit. a) din Codul penal într-o măsură procesuală a cărei subzistenţă sub o astfel de identitate se încheie odată cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti - potrivit art. 404 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile de siguranţă. Aceasta nu înseamnă că, în mod automat, dispunerea obligării la tratament medical se întinde până la finalizarea procesului, întrucât menţinerea ei este indisolubil legată de însănătoşire ori de obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Totodată, măsura obligării provizorii la tratament medical va fi dispusă după ce, în prealabil, a fost efectuată o expertiză medico-legală, cu citarea suspectului/inculpatului şi numai în prezenţa avocatului ales sau numit din oficiu. Persoana supusă măsurii are dreptul ca, la soluţionarea unei astfel de propuneri, să fie asistată şi de către un medic desemnat de aceasta care poate prezenta concluzii şi care poate participa la alcătuirea planului terapeutic. În cazul în care a intervenit însănătoşirea ori o ameliorare a stării de sănătate care înlătură starea de pericol, măsura provizorie a obligării la tratament medical poate fi ridicată la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului/inculpatului ori a unui membru de familie al acestuia.

22. Aşa fiind, Curtea constată că măsura obligării la tratament medical este o măsură procesuală provizorie, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv. Aşadar, legiuitorul, prin edictarea normelor legale criticate, şi-a exercitat tocmai competenţa constituţională consacrată de art. 61 din Legea fundamentală, ţinând cont de specificul măsurilor cu caracter medical instituite în procesul penal - măsuri procesuale cu caracter provizoriu - şi de scopul pentru care acestea sunt dispuse, respectiv de a înlătura pericolul pentru societate.

23. În concluzie, persoana supusă măsurii provizorii beneficiază de garanţii specifice dreptului la un proces echitabil şi în concordanţă cu prezumţia de nevinovăţie, câtă vreme necesitatea dispunerii măsurii obligării la tratament medical este evaluată de către o instanţă în cadrul unei proceduri judiciare, ce include o audiere publică în care apărarea are acces la dosarul cauzei şi în care prezumţiile pe care acuzarea se bazează nu sunt absolute, astfel încât ele pot fi răsturnate de persoana interesată. Mai mult, din interpretarea dispoziţiilor art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală nu rezultă că suspectului/inculpatului i se impută săvârşirea unei infracţiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă, ci că, din cauza unei boli preexistente, prezintă pericol pentru societate. De altfel, pe baza prevederilor legale contestate, suspectul/inculpatul supus măsurii provizorii a obligării la tratament medical nu este considerat vinovat de săvârşirea unei fapte penale, întrucât această măsură se poate dispune faţă de o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală, chiar şi în situaţia în care acesteia nu i se aplică o pedeapsă. De aceea, nu se poate susţine că dispoziţiile legale examinate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie privitoare la prezumţia de nevinovăţie.

24. Pentru considerentele expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală nu afectează principiul prezumţiei de nevinovăţie consacrat de art. 23 alin. (11) din Constituţie, art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Tudor Raneti în Dosarul nr. 14.277/231/2015 al Judecătoriei Focşani şi constată că dispoziţiile art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Focşani şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 31

din 19 ianuarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Claudia Hosu în Dosarul nr. 2.008/84/2015 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 224D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 18 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.008/84/2015, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicata de Claudia Hosu într-o cauză penală aflată în procedura camerei preliminare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei. Astfel, din conţinutul art. 64 din Codul de procedură penală referitor la incompatibilitatea judecătorului se desprinde ideea că regimul incompatibilităţilor este guvernat de principiul incompatibilităţii pe faze procesuale. Singura dispoziţie care alterează acest echilibru logic şi structural se regăseşte în art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală. În acest context, un judecător este, practic, pus în situaţia de a se pronunţa de două ori în aceeaşi cauză asupra unor aspecte indisolubil legate, respectiv legalitatea (în camera preliminară) şi temeinicia (pe fond) acuzaţiei. În aceste condiţii, arată autorul excepţiei, textul art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală este neconstituţional, încălcând dreptul la un proces echitabil, prin îngrădirea dreptului de a fi judecat de un magistrat imparţial, astfel cum acest drept este reglementat de art. 124 din Constituţie.

6. Tribunalul Sălaj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. De altfel, a arătat că îşi menţine opinia exprimată şi reţinută în deciziile Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 784 din 17 noiembrie 2015 şi nr. 901 din 17 decembrie 2015.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (7) cu denumirea marginală Soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „(7) Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză. “

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 19, a statuat că posibilitatea judecătorului de cameră preliminară, competent să se pronunţe asupra legalităţii trimiterii în judecată, de a exercita, potrivit art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, şi funcţia de judecată în cauză este constituţională, deoarece este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunţe şi pe fondul cauzei.

15. De altfel, o soluţie contrară celei criticate de autorul excepţiei ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Aşa fiind, simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45).

16. De asemenea, prin Decizia nr. 353 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, paragraful 14, Curtea a mai constatat că nu poate fi pus semnul egalităţii între judecătorul de cameră preliminară învestit cu verificarea aspectelor ce ţin de obiectul procedurii camerei, astfel consacrat de art. 342 din Codul de procedură penală, şi judecătorul de cameră preliminară competent să se pronunţe asupra soluţiilor de clasare ori de renunţare la urmărire penală dispuse de procuror, deoarece, spre deosebire de procedura prevăzută de art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală, unde acuzaţia în materie penală a fost realizată deja, în cazul plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere sau neurmărire penală dispuse de procuror, judecătorul de cameră preliminară astfel competent nu poate Să exercite şi funcţia de judecată pe fond, întrucât caracterul sui generis al încheierii pronunţate în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală preia în mod vădit activitatea specifică exercitării funcţiei de urmărire penală.

17. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudia Hosu în Dosarul nr. 2.008/84/2015 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.093/2013 privind declararea de interes public şi de importanţă naţională a Campionatului European de Fotbal 2020, precum şi a candidaturii României pentru organizarea la Bucureşti a unor meciuri din cadrul Turneului final

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.093/2013 privind declararea de interes public şi de importanţă naţională a Campionatului European de Fotbal 2020, precum şi a candidaturii României pentru organizarea la Bucureşti a unor meciuri din cadrul Turneului final, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) Se constituie Comitetul interministerial de coordonare pentru organizarea şi susţinerea candidaturii României pentru organizarea Turneului final al Campionatului European de Fotbal 2020, denumit în continuare Comitetul, structură fără personalitate juridică, a cărei componenţă este prevăzută în anexa nr. 1

2. La articolul 2, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Comitetul organizează Turneul final al Campionatului European de Fotbal 2020, ca urmare a acceptării candidaturii României pentru organizarea la Bucureşti a unor meciuri din cadrul Turneului final.”

3. După articolul 2 se introduc două noi articole, articolele 3 şi 4, cu următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Se constituie Grupul operativ de lucru, structură fără personalitate juridică, aflată în subordinea Comitetului, a cărei componentă este stabilită în anexa nr. 2.

(2) în funcţie de subiectele de pe ordinea de zi, la şedinţele Grupului operativ de lucru pot fi invitaţi şi alţi reprezentanţi ai unor instituţii de stat/private cu atribuţii relevante pentru respectiva reuniune.

(3) Grupul operativ de lucru are ca principale obiective următoarele:

a) asigurarea condiţiilor necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea efectivă la Bucureşti a unor meciuri din cadrul Turneului final al Campionatului European de Fotbal 2020;

b) întocmirea listei cu părţile implicate în organizarea EURO, incluzând responsabilităţile şi jurisdicţia fiecărei părţi;

c) realizarea interfeţei locale centralizate cu stadionul, instituţiile statului din România şi autorităţile locale din Bucureşti, inclusiv decidenţii guvernamentali;

d) diseminarea informaţiilor către toate părţile interesate;

e) realizarea inventarului lucrărilor la dezvoltarea stadioanelor şi termenele-limită.

Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.”

4. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1, având cuprinsul prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta hotărâre.

5. După anexa nr. 1 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 2, având cuprinsul prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.

Art. II. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Regulamentul de organizare şi funcţionare al Grupului operativ de lucru, întocmit de membrii acestuia se aprobă de către Comitetul interministerial de coordonare pentru organizarea şi susţinerea candidaturii României şi pentru organizarea Turneului final al Campionatului European de Fotbal 2020.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul tineretului şi sportului.

Marius-Alexandru Dunca

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 12 aprilie 2017.

Nr. 232.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.093/2013)

 

Componenţa Comitetului interministerial de coordonare pentru organizarea şi susţinerea candidaturii României şi pentru organizarea Turneului final al Campionatului European de Fotbal 2020

 

1. Ministrul tineretului şi sportului - preşedinte

2. Ministrul afacerilor interne - vicepreşedinte

3. Secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - membru

4. Secretarul general al Guvernului - membru

5. Ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat - membru

6. Ministrul turismului - membru

7. Secretar de stat, Ministerul Tineretului şi Sportului - membru

8. Secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe - membru

9. Secretar de stat, Ministerul Afacerilor Interne - membru

10. Secretar de stat, Ministerul Sănătăţii - membru

11. Secretar de stat, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale - membru

12. Secretar de stat, Ministerul Transporturilor - membru

13. Secretar de stat, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - membru

14. Directorul general al Companiei Naţionale de Investiţii „C.N.I.” - S A. - membru

15. Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal - membru

16. Prefectul municipiului Bucureşti - membru

17. Primarul general al municipiului Bucureşti - membru.

 

NOTĂ:

Reprezentanţii ministerelor în cadrul Comitetului sunt nominalizaţi prin ordin al ministrului, iar ceilalţi reprezentanţi sunt nominalizaţi prin act administrativ, după caz.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.093/2013)

 

Componenţa Grupului operativ de lucru

 

1. Reprezentant al Federaţiei Române de Fotbal - membru

2. Reprezentant al Federaţiei Române de Fotbal - membru

3. Reprezentant al Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti - membru

4. Reprezentant al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - membru

5. Reprezentant al Ministerului Tineretului şi Sportului - membru

6. Reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne - membru

7. Reprezentant al Companiei Naţionale de Investiţii „C.N.I.” - S.A. - membru

 

NOTĂ:

Reprezentanţii ministerelor în cadrul Grupului operativ de lucru sunt nominalizaţi prin ordin al ministrului, iar ceilalţi reprezentanţi sunt nominalizaţi prin act administrativ, după caz.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unei părţi din imobilul 1230 Vânju Mare din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al oraşului Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, şi pentru actualizarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 9 alin. (1) şi art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unei părţi din imobilul 1230 Vânju Mare, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al oraşului Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, precum şi declararea acesteia din bun de interes public naţional în bun de interes public local.

Art. 2. - După preluare, partea de imobil transmisă potrivit art. 1 seva utiliza în vederea realizării unor spaţii de agrement, baze sportive şi parcări, în interesul comunităţii, într-un termen de 5 ani de la data preluării părţii de imobil, cu fonduri de la bugetul local sau alte surse de finanţare, în condiţiile legii, conform Hotărârii Consiliului Local al Oraşului Vânju Mare nr. 24/2016.

Art. 3. - În cazul în care nu se respectă destinaţia părţii de imobil şi termenul prevăzute la art. 2, aceasta revine de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 4. - Predarea-preluarea părţii de imobil transmise potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 5. - Ministerul Apărării Naţionale îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi va opera, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, modificările corespunzătoare în anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul apărării naţionale,

Gabriel-Beniamin Leş

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 20 aprilie 2017.

Nr. 249.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a unei părţi din imobilul 1230 Vânju Mare care se transmite din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al oraşului Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, şi se declară din bun de Interes public naţional în bun de interes public local

 

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Adresa/ Carte funciară/ Nr. cadastrale

Elementele-cadru de descriere tehnică

Valoarea de inventar totală a bunului din care se transmite partea de imobil care face obiectul transmiterii (lei)

Valoarea părţii bunului care se transmite (lei)

Valoarea părţii bunului care nu se transmite

(lei)

Persoana juridică de la care se transmite imobilul/CUI

Persoana juridică la care se transmite imobilul/CUI

103942 - parţial

8.19.01

Imobil 1230

Vânju Mare - parţial

Judeţul Mehedinţi, oraşul Vânju Mare,

Str. Rahovei nr. 76,

C.F. 50161

Nr. cadastral 50161

Suprafaţa terenului = 4,1781 ha

13.253.931

1.173.144

12.080.787

Statul român, din

administrarea Ministerului Apărării Naţionale CUI - 4183229

Domeniul public al oraşului Vânju Mare, judeţul Mehedinţi CUI - 7536970

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea valorii de inventar a imobilului 830 aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale şi pentru transmiterea acestuia, pe o perioadă de 15 ani, în folosinţa gratuită a Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 874 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 52 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 41 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a imobilului 830 aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, înregistrat în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului la numărul MFP 106968, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, ca urmare a reevaluării, efectuată în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Se aprobă transmiterea, pe o perioadă de 15 ani, a imobilului 830, aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, în folosinţa gratuită a Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”, persoană juridică de drept privat de utilitate publică, în vederea asigurării funcţionării sediului acestei fundaţii.

Art. 3. - După expirarea perioadei de folosinţă gratuită de 15 ani sau în cazul în care nu se respectă destinaţia imobilului prevăzută la art. 2, acesta revine în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

Art. 4. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 5. - Ministerul Apărării Naţionale îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificările corespunzătoare ale anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul apărării naţionale,

Gabriel-Beniamin Leş

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 20 aprilie 2017.

Nr. 250.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului 830 aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale la care se actualizează valoarea de inventar, conform art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea bunului din domeniul public al statului

Adresa/Carte funciară/ Nr. cadastral

Elementele-cadru de descriere tehnică

Valoarea bunului imobil înscrisă în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului (lei)

Valoarea de inventar actualizată a bunului imobil (lei)

Administratorul bunului/CUI

106968

8.19.01

Imobil 830

Municipiul Buzău,

Str. Independenţei nr. 24,

judeţul Buzău

C.F. nr. 59057 Nr. cadastral 6987

Construcţii şi teren*

78.740

3.201.886,09

Ministerul Apărării Naţionale CUI - 4183229


* Conform prevederilor Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.718/2011 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, instituţiile a căror activitate este organizată în baza unor legi speciale şi care au bunuri cu date de identificare clasificate completează anexele la hotărârile Guvernului numai cu acele date care nu sunt clasificate.

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului 830 aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, care se transmite, pe o perioadă de 15 ani, în folosinţa gratuită a Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

 

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea

bunului

Adresa/Carte funciară/ Nr. cadastral

Valoarea de inventar (lei)

Elementele-cadru de descriere tehnică/capacitate/bucăţi

Persoana juridică de la care se transmite imobilul/CUI

Persoana juridică la care se transmite folosinţa gratuită/CUI/ Cod fiscal

106968

8.19.01

Imobil 830

Municipiul Buzău,

Str. Independenţei nr. 24,

judeţul Buzău

C.F. nr. 59057 Nr. cadastral 6987

3.201.886,09*

1. Construcţii:

Pavilionul A:

- suprafaţă construită = 622 mp;

- suprafaţă desfăşurată = 1.484 mp;

- valoare contabilă - 1.135.260 lei.

Total suprafaţă construită = 622 mp

Total suprafaţă desfăşurată = 1.484 mp

Total valoare: 1.135.260 lei

2. Amenajări la terenuri:

- drumuri şi alei interioare = 180 mp;

- valoare contabilă -11.554,16 lei;

- împrejmuire din cărămidă = 62 ml;

- valoare contabilă - 5.333,52 lei;

- reţea energie electrică aeriană = 20 ml;

- valoare contabilă -1.690,67 lei;

- reţea alimentare cu apă = 80 ml;

- valoare contabilă - 4.261,32 lei;

- reţea alimentare cu apă = 120 ml;

- valoare contabilă -10.312,42 lei;

- reţea termoficare = 160 ml;

- valoare contabilă -15.584 lei.

Total valoare: 48.736,09 lei

3. Teren:

- suprafaţa terenului = 0,3203 ha;

- valoare contabilă = 2.017.890 lei.

Total valoare = 2.017.890 lei

TOTAL valoare imobil = 3.201.886,09 lei

Statul român, în administrarea Ministerului Apărării Naţionale CUI-4183229

Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu” CIF - 18041038


* Valoarea de inventar totală a imobilului care face obiectul transmiterii a rezultat ca urmare a reevaluării acestuia conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.