MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 630/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 630         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 2 august 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 375 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 376 din 30 mai 2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

540. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov

 

541. - Hotărâre privind înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unui imobil aflat în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea şi transmiterea acestuia în domeniul public al judeţului Tulcea

 

544. - Hotărâre privind actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului pentru un imobil aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Vaslui

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

573. - Decizie pentru numirea domnului Octav-Dan Paxino în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

959. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru abrogarea unor dispoziţii ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.131/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Teleorman şi ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.161/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 30 de unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Teleorman

 

1.078. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul mediului, privind modificarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.798/2007, precum şi pentru completarea Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1.052/2014

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

799. - Ordin pentru completarea anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 273/2017 privind aprobarea comisiilor de experţi care funcţionează pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora şi a atribuţiilor comisiilor de experţi care funcţionează pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi ale coordonatorilor naţionali pentru implementarea programelor naţionale de sănătate curative

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 375

din 30 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 13.370/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.154D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 27 aprilie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 9 mai 2017. La acea dată, Curtea a dispus, potrivit art. 57 şi art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru data de 30 mai 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 23 mai 2016, aşa cum a fost îndreptată prin încheierea dată în Camera de consiliu din data de 21 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.370/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncişi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Cârcei, într-o cauză, aflată în stadiul procesual al apelului, referitoare la soluţionarea unei cereri având ca obiect obligarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la plata unei indemnizaţii egale cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că, până în prezent, nu s-au înfiinţat tribunale specializate în materia dreptului muncii şi asigurărilor sociale prin lege organică, potrivit art. 126 alin. (5) din Constituţie. Plecând de la această constatare, autoarea apreciază că prezenţa asistenţilor judiciari, „persoane din afara magistraturii”, în compunerea completelor specializate în materia dreptului muncii şi asigurărilor sociale încalcă dispoziţia constituţională care, fără echivoc, dispune numai cu privire la instanţele specializate înfiinţate prin lege organică şi la posibilitatea participării unor persoane din afara magistraturii numai în cadrul instanţelor astfel înfiinţate, nu a prezenţei lor în compunerea completelor de judecată specializate.

5. Referitor la dispoziţiile din Codul de procedură civilă criticate, autoarea se raportează, pe de o parte, la faptul că art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu îi enumera pe asistenţii judiciari, alături de judecători şi magistraţi-asistenţi, printre cei care trebuie să semneze minuta şi, pe de altă parte, la faptul că, în practică, asistenţii judiciari semnează minutele, în acest fel votul lor dobândind caracter deliberativ, practică validată de unele instanţe judecătoreşti, cu încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituţie.

6. Autoarea mai invocă şi Hotărârea din 21 iulie 2009, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Luka împotriva României, cu privire la lipsa de independenţă şi imparţialitate a asistenţilor judiciari în formaţiunea colegială de judecată.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că, în ceea ce priveşte prezenţa asistenţilor judiciari în constituirea completului de judecată, a participării acestora la deliberări şi a semnării minutei, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale care le instituie.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Sunt invocate jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a constatat constituţionalitatea art. 54 alin. (1) şi art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 şi dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, în temeiul cărora legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. În temeiul acestui mandat constituţional, legiuitorul instituie, prin art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi art. 426 alin. (1 >-(3) din Codul de procedură civilă, unele reglementări privitoare la deliberare, luarea hotărârii, întocmirea minutei şi redactarea şi semnarea hotărârilor judecătoreşti. Sunt invocate considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia accesului liber la justiţie în scopul susţinerii concluziei că dispoziţiile legale criticate sunt conforme Constituţiei.

10. Avocatul Poporului apreciază, raportându-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004, că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste texte este neîntemeiată. Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, Avocatul Poporului arată că acesta sunt constituţionale prin raportare la normele constituţionalitate invocate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, precum şi cele ale art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.

Textele criticate din Legea nr. 304/2004 au următorul cuprins:

- Art. 54 alin. (1) ultima teză: „Cauzele date, potrivit legii, În competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător; cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.”-,

- Art. 55: „(1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari. Dispoziţiile art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) se aplică în mod corespunzător,

(2) Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.

- Titlul V - art. 110-115 - referitor la Asistenţii judiciari

Textele criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:

- Art. 395 alin. (1) şi (2): „(1) După închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să pronunţe.

(2) La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa cărora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii completului de judecată are îndatorirea să îşi exprime opinia, începând cu cel mai nou în funcţie. Preşedintele îşi exprimă opinia cei din urmă.

- Art. 398 alin. (1) şi (2): „(1) Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată şi se dă în numele legii.

(2) Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două opinii, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într-o singură opinie.

- Art. 401: „(1) După ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.

(2) Minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, se va semna pe flecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent, după cane se va consemna într-un registru special, ţinut la grefa instanţei. Acest registru poate fi ţinut şi în format electronic”.

- Art. 426 alin. (1)-(3): „(1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îi va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.

(2) în cazul în care unul dintre judecători sau asistenţi judiciari a rămas în minoritate la deliberare, el îşi va redacta opinia separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluţia pe care a propus-o şi semnătura acestuia. De asemenea, judecătorul care este de acord cu soluţia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă.

(3) Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier.”

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei, art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiţiei, art. 126 alin. (5) referitor la înfiinţarea de instanţe specializate şi art. 142 alin. (1) referitor la garantarea supremaţiei Constituţiei de către Curtea Constituţională.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instituţia asistenţilor judiciari a fost reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, motivat de faptul că situaţia economică impunea perfecţionarea cadrului instituţional al soluţionării conflictelor de muncă, precum şi de Memorandumul încheiat între Guvern şi marile confederaţii sindicale prin care s-a convenit reglementarea înfiinţării, în cadrul instanţelor, a secţiilor pentru conflicte de muncă şi a completelor pentru conflicte de muncă în cadrul cărora să funcţioneze asistenţi judiciari.

16. Astfel, prin ordonanţa de urgenţă menţionată, la art. 17 din Legea nr. 92/1992 au fost introduse 3 noi alineate, stabilindu-se, prin alin, (11). că, în cauzele privind conflictele de muică şi litigiile de muncă, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari.

17. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, a reţinut că dispoziţiile art. 17 alin. (11) din Legea nr. 92/1992, care prevăd că hotărârile în cauzele privind conflictele şi litigiile de muncă, judecate în primă instanţă, se iau cu votul majorităţii completului de judecată, sunt neconstituţionale. În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a statuat că asistenţii judiciari nu pot îndeplini în activitatea lor la instanţele de judecată decât o activitate de asistenţă la soluţionarea de către judecător a cauzelor privind conflictele şi litigiile de muncă, cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului.

18. Ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, mai sus amintite, legiuitorul a modificat instituţia asistenţilor judiciari prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002, şi a transformat asistenţii judiciari în magistraţi consultanţi, cu vot consultativ, statuând că judecarea, în primă instanţă, a cauzelor privind conflictele de muncă se face de complete formate din doi judecători, asistaţi de doi magistraţi consultanţi, care participă la deliberări cu vot consultativ. Astfel, prin art. III alin. (1) al ordonanţei de urgenţă menţionate, legiuitorul a prevăzut că asistenţii judiciari în funcţie la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă sunt de drept magistraţi consultanţi, iar, prin pct. 2 al art. I, a introdus o nouă secţiune în cuprinsul capitolului II al titlului IV din Legea nr. 92/1992, secţiunea a III-a - Magistraţii consultanţi, şi a stabilit, cu mai multă precizie, statutul juridic al acestora, reglementând numirea şi eliberarea din funcţie, atribuţiile magistratului consultant şi răspunderea disciplinară.

19. Ulterior acestor modificări legislative, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 327 din

26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 28 februarie 2003) că participarea magistraţilor consultanţi în completele de judecată care soluţionează, în primă instanţă, cauzele privind conflictele de muncă nu este contrară dispoziţiilor constituţionale.

20. În continuare, Curtea observă că, prin adoptarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, legiuitorul a reînfiinţat instituţia asistenţilor judiciari, statuând, prin art. 105, că „magistraţii consultanţi în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari şi îşi continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale sau, după caz, al secţiilor sau completelor specializate” şi a stabilit că soluţionarea cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se face de un complet constituit din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari care participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează (art. 58 din Legea nr. 304/2004).

21. În urma republicării Legii nr. 304/2004, reglementarea instituţiei asistenţilor judiciari se regăseşte în dispoziţiile art. 54, art. 55 şi ale art. 110-115 din lege. Analizând dispoziţiile legale menţionate, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din

27 februarie 2006, şi Decizia nr. 655 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009) că asistenţii judiciari au un rol consultativ, util judecăţii în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părţilor în litigiu, soluţionarea cauzelor deduse judecăţii fiind hotărâtă de judecători. Prin urmare, reglementarea prezenţei acestora în completele de judecată care soluţionează conflicte de muncă, fără vot deliberativ, s-a realizat printr-o normă de procedură, reglementată prin lege, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, şi nu contravine prevederilor art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (1) şi ale art. 126 alin (5) teza a două din Constituţie.

22. De altfel, Curtea observă că, prin Hotărârea din 23 aprilie 1987, pronunţată în Cauza Ettl şi alţii împotriva Austriei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că participarea unor persoane specializate în diverse domenii de activitate, alături de magistraţii de profesie, la soluţionarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independenţei şi imparţialităţii instanţei, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, s-a reţinut că statele membre ale Consiliului Europei oferă multiple exemple de complete de judecată la care participă, pe lângă magistraţi, şi persoane specializate în anumite domenii, persoane ale căror cunoştinţe sunt necesare pentru soluţionarea acelor litigii.

23. În continuare, în ceea ce priveşte înfiinţarea tribunalelor de muncă, Curtea reţine că, până la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2002, Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999, prevedea, la art. 13, că ministrul justiţiei stabileşte instanţele la care funcţionează secţii maritime şi fluviale, precum şi secţii pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă ori de asigurări sociale, în raport cu volumul de activitate şi cu natura cauzelor deduse judecăţii, iar, prin art. 15, statua că, la instanţele cu volum mic de cauze privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, precum şi de asigurări sociale, la care nu funcţionează astfel de secţii, pentru judecarea acestor cauze se constituie complete specializate.

24. Referitor la participarea asistenţilor judiciari în complete specializate, Curtea a reţinut că funcţionarea unor complete speciale, competente într-un anumit domeniu (de muncă, financiar, administrativ, comercial, militar), nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la statutul judecătorilor, ci, dimpotrivă, creează premisa perfecţionării actului de justiţie, cu respectarea principiilor şi normelor stabilite prin Constituţia României. În legătură cu critica potrivit căreia participarea asistenţilor judiciari la deliberări vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale referitoare la autoritatea judecătorească, Curtea a constatat că acest aspect este intim corelat cu competenţa Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, şi că nu reprezintă o problemă care să afecteze constituţionalitatea reglementării criticate de autoarea excepţiei, atât timp cât Constituţia nu interzice expres înfiinţarea unor complete speciale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 237 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2011).

25. Mai departe, Curtea constată că posibilitatea instituirii „tribunalelor muncii” s-a prevăzut, pentru prima oară, în anul 2002, când, prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2002, s-a prevăzut că magistraţii consultanţi vor funcţiona, potrivit dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, până la instituirea tribunalelor muncii, în condiţiile legii. Aşadar, până la înfiinţarea acestora, potrivit legislaţiei în vigoare, magistraţii consultanţi funcţionau în cadrul completelor sau secţiilor specializate din cadrul instanţelor stabilite de ministrul justiţiei, conform legii.

26. În continuare, Curtea reţine că, prin revizuirea Constituţiei din 2003 şi prin adoptarea Legii nr. 304/2004, a fost creat cadrul legal în vederea implementării principiului specializării, inclusiv prin crearea instanţelor specializate în anumite materii.

27. Aşadar, prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale ale art. 125 privind instanţele judecătoreşti (devenit art. 126 după republicarea Constituţiei) a fost modificat şi prevede la alin. (5) teza a doua, astfel: „Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii,

28. De asemenea, la adoptarea Legii nr. 304/2004, astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoţit proiectul legii, s-a avut în vedere că specializarea instanţelor, prin înfiinţarea tribunalelor pentru minori şi familie, a tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, a tribunalelor comerciale şi a celor administrativ-fiscale, este o măsură menită să contribuie la profesionalizarea şi specializarea actului de justiţie, precum şi la asigurarea celerităţii în desfăşurarea proceselor, prin degrevarea instanţelor de drept comun de judecarea anumitor tipuri de litigii. Prin urmare, Legea nr. 304/2004 a introdus şi reglementat conceptul de tribunal specializat, statuând că justiţia se realizează şi prin tribunale specializate [art. 2 alin, (2) lit. d) din lege], reglementate, pe domenii, în cuprinsul art. 35 alin. (1) din lege, urmând să funcţioneze, cel mai târziu, la data de 1 ianuarie 2008. Legea nr. 304/2004 a mai prevăzut că datele la care vor începe să funcţioneze tribunalele specializate se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei [art. 130 alin. (2) din lege], iar, până la înfiinţarea tribunalelor specializate în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti, în cadrul tribunalelor de drept comun vor funcţiona secţii sau complete specializate [art. 130 alin. (4) din lege.

29. În continuare, Curtea reţine că Legea nr. 304/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. La adoptarea Legii nr. 247/2005, legiuitorul a avut în vedere, astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoţit proiectul legii, specializarea judecătorilor, prin instituirea obligativităţii formării de secţii sau complete specializate, în cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, urmând să se renunţe la înfiinţarea, în mod obligatoriu, a tribunalelor specializate în anumite materii, astfel încât, în cazul în care se va considera necesar, acestea vor putea fi înfiinţate, în funcţie de cerinţele practicii judiciare. Această schimbare de optică a legiuitorului a avut în vedere, pe de o parte, imposibilitatea înfiinţării de instanţe specializate până la data stabilită prin lege, iar, pe de altă parte, evaluarea în curs a instanţelor specializate deja înfiinţate.

30. Prin urmare, s-a prevăzut că justiţia se realizează şi prin tribunale specializate [art. 2 alin. (2) lit. d) din lege], care se pot înfiinţa în domeniile (de muncă, financiar, administrativ, comercial), de competenţa secţiilor sau completelor specializate care funcţionează în cadrul tribunalelor de drept comun [art. 34 alin. (4) şi art. 35]t iar datele la care vor începe să funcţioneze şi localităţile în care îşi vor desfăşura activitatea se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 142).

31. Ulterior, în anul 2013, prin Legea nr. 296/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, legiuitorul a reglementat, într-un mod mai clar, preluarea competenţei de la tribunalul de drept comun la tribunalul specializat. În acest sens, a statuat că tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care funcţionează, iar cauzele aflate în curs de judecată la data începerii funcţionării tribunalelor specializate se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluţionare [art. 37 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004], De asemenea, s-a prevăzut că datele de la care vor începe să funcţioneze tribunalele specializate, judeţele şi localităţile în care vor începe să funcţioneze, denumirea acestora, precum şi domeniile în care vor funcţiona se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 142 din Legea nr. 304/2004).

32. Aşadar, Curtea reţine că tribunalele specializate sunt înfiinţate în baza legii, respectiv a Legii nr. 304/2004, lege cu caracter organic, urmând ca, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, să se stabilească, în mod concret, data, judeţele şi localităţile, denumirea şi domeniile în care acestea încep efectiv să funcţioneze. Faptul că, până în prezent, nu au fost stabilite, prin reglementarea subsecventă reglementării primare, în mod concret, parametrii de funcţionare, nu este de natură să pună în discuţie conformitatea textelor legale criticate cu dispoziţiile art. 126 al in. (5) teza a două din Constituţie care se referă exclusiv la înfiinţarea de instanţe specializate, şi nu la aspecte precum datele, judeţele şi localităţile, denumirea sau domeniile în care, efectiv, vor funcţiona,

33. Faţă de evoluţia normativă prezentată, Curtea reţine că asistenţii judiciari, începând cu anul 1999, au funcţionat în cadrul secţiilor/completelor specializate din cadrul instanţelor de drept comun, astfel cum au fost stabilite prin ordin al ministrului justiţiei, în funcţie de volumul de activitate şi natura cauzelor, urmând să îşi desfăşoare activitatea în acest plan organizatoric, până la înfiinţarea tribunalelor de muncă. Şi în baza legislaţiei din 2004, care a introdus şi reglementat conceptul de tribunal specializat, activitatea asistenţilor judiciari a continuat şi continuă sub această formă, până la finalizarea tranziţiei către tribunalul specializat, respectiv până la începerea funcţionării acestora.

34. Or, organizarea, în cadrul instanţelor judecătoreşti, a unor secţii formate din judecători specializaţi în anumite materii reprezintă o formă de eficientizare a activităţii de judecată. Aceste secţii fac parte integrantă din instanţele judecătoreşti, astfel cum sunt configurate la nivelul Legii fundamentale. Ele reprezintă elemente structurale ale instanţelor, prezentând caracteristicile intrinseci unei instanţe de judecată. Covârşitoarea majoritate a instanţelor din ţară sunt organizate pe secţii. Or, concluzia în sensul că, de vreme ce secţiile nu constituie instanţe de judecată, litigiile susceptibile de a fi deduse judecăţii nu ar mai putea fi judecate, întrucât nu ar exista instanţe, ci doar secţii care nu au competenţa de a exercita atribuţiile unei instanţe, este inacceptabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 655 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 26 ianuarie 2017, paragraful 16).

35. Aşadar, faptul că, în prezent, asistenţii judiciari intră în componenţa unor complete specializate ale instanţelor judecătoreşti şi nu ale tribunalelor specializate trebuie înţeles ca o situaţie tranzitorie, care nu este de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (5) teza a doua, câtă vreme legiuitorul a înfiinţat tribunale specializate, creând, prin lege organică, temeiul juridic al funcţionării acestora. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţia constituţională a art. 126 alin, (5) teza a două nu exclude funcţionarea tranzitorie a completelor sau secţiilor specializate în compunerea cărora intră asistenţi judiciari. Însă, această situaţie este temporară, întrucât autorităţile publice competente, respectiv ministrul justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, au obligaţia de a da eficienţă art. 126 alin. (5) teza a două din Constituţie, în sensul reglementării organizării şi funcţionării instanţelor specializate.

36. În continuare, în ceea ce priveşte dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea reprezintă norme de procedură privind deliberarea, luarea hotărârii, întocmirea minutei şi semnarea hotărârilor judecătoreşti, care privesc şi ipoteza litigiilor de muncă în care completul este constituit prin includerea asistenţilor judiciari. Astfel, prevederile legale criticate reprezintă norma de procedură, reglementate de legiuitor în virtutea mandatului său constituţional conferit de art. 126 din Legea fundamentală, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

37. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că asistenţii judiciari, contrar dispoziţiilor art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă, semnează minutele sentinţei/hotărârilor tribunalului, alături de judecători. În plus, autoarea arată că instanţele de control judiciar resping motivele de apel prin care se critică această practica, cu motivarea că asistenţii judiciari nu sunt vizaţi de acest text. În acest fel, arată autoarea, se ajunge la situaţia în care, în realitate, votul asistenţilor judiciari, majoritari în compunerea completului, capătă un caracter deliberativ.

38. Curtea reţine că această critică de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Semnarea minutei de către asistenţii judiciari nu reprezintă un temei pentru a susţine că votul lor capătă caracter deliberativ. Nu există nicio contradicţie între, pe de o parte, participarea asistenţilor judiciari la deliberări cu rol consultativ şi, pe de altă parte, semnarea minutei de către aceştia. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate

39. Cu referire la critica autoarei potrivit căreia sintagma „complet de judecată” este incompatibilă cu votul consultativ al asistenţilor judiciari care intră în compunerea completelor judecată care soluţionează, în primă instanţă, cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, Curtea reţine că legiuitorul primar, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, este liber să configureze orice noţiuni şi concepte juridice, desigur cu respectarea exigenţelor constituţionale. Reglementarea, deopotrivă, a posibilităţii asistenţilor judiciari de a face parte din complete de judecată şi participarea acestora la deliberări cu vot consultativ, şi nu deliberativ, nu încalcă dispoziţiile Constituţiei invocate de autoarea excepţiei.

40. În ceea ce priveşte critica autoarei excepţiei referitoare la lipsa de independenţă şi imparţialitate a asistenţilor judiciari, formulată prin raportare la cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 21 iulie 2009, pronunţată în Cauza Luka împotriva României, Curtea Constituţională o consideră, de asemenea, neîntemeiată. În primul rând, reglementarea actuală a statutului asistenţilor judiciari conţine suficiente elemente care să asigure respectarea de către aceştia, în participarea la actul de justiţie, a unor minime criterii de obiectivitate. Astfel, dispoziţiile în vigoare ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 conţin o serie de reglementări prin care asistenţilor judiciari le este asigurat un statut similar cu cel al judecătorilor. Cele mai semnificative sunt acelea referitoare la condiţia ca asistenţii judiciari să fie licenţiaţi în drept, dispoziţia potrivit căreia aceştia se supun numai legii, la prevederea potrivit căreia dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari sau aceea potrivit căreia asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.

41. În al doilea rând, faptul că asistenţii judiciari nu sunt judecători, că nu beneficiază, deci, de imparţialitatea şi independenţa necesare realizării justiţiei în condiţii de obiectivitate nu este de natură să pună în discuţie compatibilitatea participării lor în completele pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale cu textele constituţionale invocate de autoarea excepţiei, câtă vreme votul lor nu este deliberativ, ci consultativ.

42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 13.370/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 54 alin. (1) ultima teză, art. 55 şi ale art. 110-115 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 395 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1) şi (2), art. 401 şi ale art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 376

din 30 mai 2017

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 257/32/2016 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.847D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 4 mai 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, în prezenţa apărătorilor părţii Delgaz Grid - S.A. (fostă E.On Distribuţie România - S.A.), şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 396 din Codul de procedură civilă, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 30 mai 2017, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Decizia nr. 1.026 din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 257/32/2016, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în apelul declarat de autoare împotriva încheierii penale din 3 martie 2016 a Tribunalului Bacău, pronunţată în Dosarul nr. 18.532/180/2014, prin care, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de autoare, ca neavând legătură cu cauza. Societatea Dragoliv - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 308 alin. (1) cu referire la art. 292 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” d\t\ cuprinsul art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale privind dreptul la muncă, libertatea economică şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015 prin care s-a constatat că sintagma „ori În cadrul oricărei persoane juridice” din cuprinsul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituţională, neaplicarea soluţiei şi considerentelor acestei decizii şi în cauza de faţă aducând atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Arată că, potrivit art. 308 alin. (1) din Codul penal, dispoziţiile art. 289-292, art. 295, art. 297-301 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. Apreciază că, raportat la art. 292 din Codul penal, pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de cumpărare de influenţă orice persoană fizică, funcţionarii publici şi funcţionarii privaţi prevăzuţi la art. 308 alin. (1) din Codul penal, (ar subiectul pasiv principal, instituţia publică sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public ori persoana prevăzută în art. 308 alin. (1) din Codul penal pentru a cărei influenţare făptuitorul promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, iar, în secundar, cei menţionaţi mai sus, în ale căror atribuţii de serviciu intră efectuarea unui act pentru care este real interesată persoana căreia i se promite intervenţia şi asupra căreia fapta aruncă suspiciune. Arată că obiectul juridic special al faptei de cumpărare de influenţă îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea unităţilor publice sau private şi care exclud orice încercare de a crea suspiciune în legătură cu corectitudinea funcţionarului public sau a persoanei care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal Ori în cadrul oricărei persoane juridice. Şi în cazul infracţiunii de cumpărare de influenţă, ca şi în cazul infracţiunii de conflict de interese, valoarea socială ocrotită este una care vizează în mod explicit mediul privat, ipoteză în care statul nu trebuie să aibă interesul de a incrimina cumpărarea de influenţă, întrucât valoarea ce se încearcă a fi ocrotită în acest caz nu are caracter public. Susţine că, similar faptei de conflict de interese, argumentele Curţii Constituţionale dezvoltate în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, în susţinerea soluţiei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate privind sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” din cuprinsul art. 308 alin. (1) din Codul penal cu raportare la art. 301 din Codul penal, subzistă şi în cazul excepţiei de neconstituţionalitate a aceleiaşi sintagme din cadrul art. 308 alin. (1) din Codul penal cu raportare la art. 292 din Codul penal, astfel că invocă considerentele din decizia precitată, potrivit cărora „prin dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, sancţionând penal fapte ce contravin unor interese pur private, legiuitorul le-a calificat pe acestea din urmă ca având caracter public, ceea ce a dus la o limitare disproporţionată a dreptului la muncă şi a libertăţii economice ale persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în mediul privat, în aceste condiţii, protecţia penală astfel reglementată, deşi adecvată sub aspectul finalităţii, aceea a protejării unor valori sociale chiar şi private, nu este necesară şi nu respectă un raport just de proporţionalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată şi interesul individual al persoanelor, „dacă faptele persoanelor din mediul privat sunt cauzatoare de prejudicii, împotriva acestora poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere, care nu implică forţa de constrângere a statului prin mijloace de drept penal”. Susţine că, prin aplicarea Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015 raportat doar la art. 301 alin. (1) din Codul penal privind infracţiunea de conflict de interese, se naşte discriminarea în faţa legii în aplicarea dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, întrucât, în cazul subiectului activ al infracţiunii de cumpărare de influenţă, decizia precitată nu se aplică şi, potrivit art. 308 alin. (1) din Codul penal, acesta urmează să fie condamnat penal pentru săvârşirea faptei potrivit art. 308 alin. (2) din Codul penal, prin reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime. Aşadar, consideră că aplicarea sintagmei neconstituţionale „ori în cadrul oricărei persoane juridice”, doar în ceea ce priveşte art. 301 din Codul penal, încalcă voinţa legiuitorului, care a gândit această sintagmă nediscriminatoriu, astfel că neaplicarea aceloraşi considerente ale Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015, raportat la art. 292 din Codul penal, când fapta este săvârşită de către sau în legătură cu o persoană care exercită o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, creează un tratament diferit şi nejustificat privind drepturile şi interesele fundamentale, dând naştere unei discriminări directe pentru cazul când sintagma se aplică faptelor de conflict de interese, însă nu şi celor de cumpărare de influenţă săvârşite de funcţionarii privaţi din cadrul oricărei persoane juridice şi, de asemenea, unei discriminări indirecte, produse Sa nivel de efect, când sintagma nu se aplică faptelor săvârşite în legătură cu funcţionarii privaţi din cadrul oricărei persoane juridice.

5. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Apreciază că drepturile la muncă şi la libertate economică nu au un caracter absolut, valorile supreme ocrotite de Constituţie, potrivit art. 1 alin. (3), fiind reglementate „în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989”. Aceste valori supreme sunt reglementate şi recunoscute la nivel european, într-o „societate democratică” şi constau în securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii, a sănătăţii şi a moralei publice, protecţia drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Arată că într-un sens asemănător sunt şi dispoziţiile art. 4 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, potrivit cărora statele părţi nu vor putea supune drepturile din acest Pact decât unor limite stabilite de lege, care să fie compatibile cu aceste drepturi şi „exclusiv în vederea^ promovării bunăstării generale într-o societate democratică”. În consecinţă, instanţa apreciază că apărarea ordinii publice împotriva infracţiunilor de corupţie se justifică şi în situaţia în care subiectul pasiv al acestora îl constituie o persoană juridică, alta decât cea stabilită prin prevederile art. 175 din Codul penal.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, „infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora” se reglementează prin lege organică, revenind legiuitorului infraconstituţional competenţa să reglementeze conţinutul infracţiunilor, precum şi tratamentul sancţionator aplicat acestora. În aceste condiţii, în aplicarea prevederilor constituţionale menţionate, legiuitorul, cu respectarea legalităţii incriminării şi a legalităţii sancţiunilor de drept penal, a stabilit, în cuprinsul art. 308 din Codul penal, o serie de infracţiuni de corupţie şi de serviciu, care pot fi comise de alte persoane. Reţine că nimic nu împiedică legiuitorul să aprecieze, fără privilegii şi fără discriminări, o anumită conduită ca fiind neconformă cu anumite relaţii sociale şi să sancţioneze săvârşirea acesteia, inclusiv în mediul privat, cu atât mai mult cu cât infracţiunea prevăzută la art. 292 din Codul penal prezintă un evident pericol public, incriminarea fiind pe deplin justificată, cerinţa unei astfel de incriminări decurgând din obligaţiile internaţionale asumate de România, respectiv art. 12 din Convenţia penală privind corupţia. Reţine că dreptul la muncă şi libertatea economică nu sunt drepturi absolute, ele putând fi limitate cu respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal îndeplinesc atât condiţia accesibilităţii, prin aceea că au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind aduse la cunoştinţa destinatarilor săi, cât şi condiţia previzibilităţii, nelăsând loc de arbitrariu sau echivoc.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţii Delgaz Grid - S.A. (fostă E.On Distribuţie România - S.A.), susţinerile apărătorilor prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal. Din motivarea autoarei excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 292 alin. (1): „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească,urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

- Art. 308 alin. (1): „Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. “

11. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată, iniţial, de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 18.532/180/2014 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. Prin încheierea din 3 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.532/180/2014, Tribunalul Bacău - Secţia penală a respins, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 din Codul penal raportat la art. 292 din Codul penal, ca neavând legătură cu cauza. Societatea Dragoliv Service - S.R.L. a declarat apel împotriva încheierii penale din 3 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 18.532/180/2014, aşa încât, soluţionând apelul declarat de autoare, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie a pronunţat, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, prin care a admis apelul declarat de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Urmare a sesizării Curţii Constituţionale prin Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, pe rolul instanţei de control constituţional s-a format Dosarul nr. 364D/2016, care a fost soluţionat prin Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017. Curtea reţine, însă, că împotriva Deciziei penale nr. 311 din 15 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, a formulat contestaţie în anulare Delgaz Grid - S,A. (fosta E.On Distribuţie România - SA), fiind format Dosarul nr. 257/32/2016, pe rolul Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie. Prin Decizia nr. 885 din 13 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 257/32/2016, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie a admis contestaţia în anulare, a desfiinţat în totalitate Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie, în Dosarul nr. 18.532/180/2Q14/a9, şi a fixat termen pentru soluţionarea apelului declarat de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. Împotriva încheierii penale din 3 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 18.532/180/2014. Ulterior, prin Decizia nr. 1.026 din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 257/32/2016, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. Împotriva încheierii penale din 3 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 18.532/180/2014, a desfiinţat încheierea apelată, a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 308 din Codul penal raportat la art. 292 din Codul penal, ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. În Dosarul nr. 18.532/180/2014 al Tribunalului Bacău - Secţia penală.

13. Aşadar, Curtea constată că, în prezentul dosar, a fost sesizată - prin Decizia nr. 1.026 din 4 octombrie 2016, pronunţată, în apel, de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 257/32/2016 - cu aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal, ridicată de către aceeaşi autoare, respectiv Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în fond, în Dosarul nr. 1B 532/180/2014 al Tribunalului Bacău - Secţia penală, aşadar în cadrul aceleiaşi cauze penale, şi care a făcut obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 364D/2016, soluţionat de Curte prin Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017.

14. În aceste condiţii, Curtea constată ca Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi atât în cadrul excepţiei anterioare, cât şi al excepţiei ce face obiectul prezentei cauze. Astfel, ţinând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi de cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt general obligatorii pentru viitor, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia este inadmisibilă. În acest sens este jurisprudenţa constantă a instanţei de control constituţional, iar, cu titlu de exemplu, Curtea reţine Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, Decizia nr. 184 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 mai 2012, Decizia nr. 507 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, Decizia nr. 864 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Decizia nr. 57 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004, Decizia nr. 472 din 9 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 16 ianuarie 2004, Decizia nr. 136 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 28 iunie 2002, Decizia nr. 100 din 26 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 6 iunie 2002, Decizia nr. 81 din 8 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 6 aprilie 2001, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, Decizia nr. 326 din 11 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 noiembrie 1997, Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993.

15. Totodată, Curtea reaminteşte o decizie recentă a sa, respectiv Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015, în care, la paragrafele 14 şi 15, s-a statuat că „Efectele lucrului judecat, potrivit art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se exprimă în faptul că «Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect». [. . .] Hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se bucură de autoritatea lucrului judecat sub aspectul dispoziţiei de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, dacă este invocată din nou aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătoreasă a quo are competenţa de a invoca din oficiu şi de a admite excepţia autorităţii de lucru judecat. Or, în cauza de faţă, instanţa judecătorească a quo, sesizând Curtea Constituţională prin încheierea din 17 martie 2015, nu a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucura, sub aspectul dispoziţiei de sesizare a Curţii, încheierea din 20 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă, data publicării deciziei Curţii Constituţionale, respectiv 26 mai 2015, nefiind relevantă în acest sens. De aceea, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu îşi îndeplineşte această competenţă, revine instanţei constituţionale competenţa de a respinge, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, art. 11 alin. (3) şi art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi art. 430 din Codul de procedură civilă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată, întrucât dispoziţiile procedural civile referitoare la autoritatea de lucru judecat ataşată hotărârilor judecătoreşti sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale. În sensul celor anterior expuse, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că o decizie a sa are autoritate de lucru judecat, în ipoteza în care obiectul, cauza şi părţile sunt aceleaşi «atât în cadrul excepţiei anterioare, cât şi al excepţiei ce face obiectul prezentei decizii. Astfel, ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie [devenit art. 147 alin. (4), după revizuirea şi republicarea Constituţiei - s.n.], precum şi de cele ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 [conţinutul său normativ se regăseşte la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 - s.n.] potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia este inadmisibil㻓.

16. Raportând cele de mai sus la cauza de faţă, Curtea reţine că, printr-o decizie anterioară, şi anume Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” raportat la art. 292 alin, (1) din Codul penal, iar decizia pronunţată are autoritate de lucru judecat cu privire la problema de constituţionalitate dezlegată pentru părţile aflate în litigiu. O atare concluzie se impune prin prisma faptului că excepţia de neconstituţionalitate supusă analizei de faţă a Curţii Constituţionale a fost formulată de aceeaşi parte - Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în cadrul aceluiaşi proces--, şi chiar dacă aceasta a fost ridicată în calea de atac, obiectul său îl constituie aceleaşi norme procesual penale, iar cauza pe care se fundamentează este identică, întrucât motivarea excepţiei este raportată la aceleaşi dispoziţii constituţionale, respectiv art. 16, art. 41 alin. (1), art. 45 şi art. 53. Mai mult, argumentaţia pretinsei relaţii de contrarietate între obiectul excepţiei şi textele constituţionale precitate este, de asemenea, identică, în aceste condiţii, Curtea constată că Decizia nr. 790 din 15 decembrie2016, în raport cu părţile din proces, se bucură de autoritate de lucru judecat - efecte inter partes litigantes.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 257/32/2016 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 şi 697 bis din 24 septembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La anexa nr. 1 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al judeţului Braşov”, la secţiunea I „Bunuri imobile” se abrogă poziţiile nr. 68, 71, 72, 213, 214 215, 216, 217 şi 218.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 27 iulie 2017.

Nr. 540.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unui imobil aflat în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea şi transmiterea acestuia în domeniul public al judeţului Tulcea

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 9 alin. (1) şi al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unui imobil aflat în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea unui imobil, teren şi construcţie, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public al statului şi din administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, în domeniul public al judeţului Tulcea.

(2) Bunul prevăzut în anexa nr. 2 se declară din bun de interes public naţional în bun de interes public judeţean.

(3) După preluare, imobilul prevăzut la alin. (1) va fi utilizat în vederea realizării obiectivului de investiţii „Punerea în valoare a potenţialului istoric prin restaurarea şi conservarea obiectivului Farul Vechi Sulina, judeţul Tulcea”.

Art. 3. - În situaţia în care imobilul transmis nu este folosit în conformitate cu destinaţia prevăzută la art. 2 alin. (3), respectiv realizarea obiectivului de investiţii „Punerea în valoare a potenţialului istoric prin restaurarea şi conservarea obiectivului Farul Vechi Sulina, judeţul Tulcea” în termen de şapte ani, acesta revine de drept în domeniul public al statului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 4. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 5. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul culturii şi identităţii naţionale,

Lucian Romaşcănu

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 27 iulie 2017.

Nr. 541.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului - teren şi construcţie, care se înscrie în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea

 

Codul de clasificare

Nr. M.F.P.

Persoana juridică care administrează bunul

Denumirea bunului

Descriere tehnică

Valoarea de inventar

Adresa/ Carte funciară/ Nr. cadastrale

8.24.01

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea

CUI 4165680

Farul Comisiei Europene a Dunării

1. Construcţii:

C1 - Clădire administrativă:

- suprafaţa construită la sol: 330 mp C2 - Turn far:

- suprafaţa construită la sol: 33 mp C3 - Zid:

- suprafaţa construită la sol: 2 mp C4 - Zid:

- suprafaţa construită la sol: 2 mp

2. Teren:

Suprafaţă: din acte: 1.949 mp măsurată. 1.939 mp

17,84 lei

Judeţul Tulcea, oraşul Sulina - intravilan,

Str. a II-a nr. 43,

CF 30917

Nr. cad. 30917

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale unui imobil care se transmite din domeniul public al statului şi din administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea în domeniul public al judeţului Tulcea

 

Nr. M.F.P.

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Adresă/ Carte funciară/ Nr. cadastrale

Valoare de inventar

Elemente-cadru de descriere tehnică/Bucăţi

Persoana juridică de la care se transmite imobilul/CUI

Persoana juridică la care se transmite imobilul/CUI

 

8.24.01

Farul Comisiei Europene a Dunării

Judeţul Tulcea,

oraşul Sulina - intravilan,

Str. a II-a nr. 43 CF 30917

Nr. cad. 30917

17,84 lei

1. Construcţii:

C1 - Clădire administrativă:

- suprafaţa construită la sol: 33 mp

C2 - Turn far:

- suprafaţa construită la sol: 33 mp

C3 - Zid:

- suprafaţa construită la sol: 2 mp

C4 - Zid:

- suprafaţa construită la sol: 2 mp

2. Teren:

Suprafaţă: din acte: 1.949 mp măsurată: 1.939 mp

Statul român, din administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea CUI 4165680

Domeniul public al judeţului Tulcea CUI 4321607

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului pentru un imobil aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Vaslui

 

Având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a unui imobil aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Vaslui, ca urmare a reevaluării, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 27 iulie 2017.

Nr. 544.

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului aflat în domeniul public al statului şi În administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Vaslui, a cărui valoare de inventar se modifică, urmare a reevaluării

 

ANEXA

 

Număr

M.F.P.

Cod de clasificare

Denumire

Persoana juridică ce administrează imobilul CUI

Adresa imobilului

Valoarea de inventar (actualizată)

- lei -

96712

8.19.01

Imobil 45-138

MAI - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Vaslui CUM 3602245

Judeţul Vaslui

2.943.934,14

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Octav-Dan Paxino în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Octav-Dan Paxino se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 2 august 2017.

Nr. 573.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru abrogarea unor dispoziţii ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.131/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Teleorman şi ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.161/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 30 de unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Teleorman

 

În temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) poziţiile nr. 4, 5 şi 9 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 5, 6 şi 10 la Ordinul directorului generai al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.131/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Teleorman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 29 septembrie 2016, cu modificările ulterioare;

b) poziţiile nr. 3 şi 5 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 4 şi 6 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.161/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 30 de unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Teleorman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 4 octombrie 2016, cu modificările ulterioare.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 17 iulie 2017.

Nr. 959.

MINISTERUL MEDIULUI

 

ORDIN

privind modificarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.798/2007, precum şi pentru completarea Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, aprobată prin Ordinul ministrului

mediului şi schimbărilor climatice nr. 1.052/2014

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 95.139/DM din 19.06.2017 al Direcţiei generale evaluare impact şi controlul poluării,

în temeiul prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative,

viceprim-ministrul, ministrul mediului, emite următorul ordin:

Art. I. - Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.798/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 27 noiembrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 19 se abrogă,

2. La anexa nr. 1 „Lista activităţilor supuse procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu”, nr. crt. 9 „Silvicultură şi exploatare forestieră”, inclusiv coloana de la Observaţii „Numai pentru exploatare forestieră”, se abrogă.

Art. II. - Metodologia de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1.052/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La articolul 35, după alineatul (9) se introduc două noi alineate, alineatele (10) şi (11), cu următorul cuprins:

„(10) Ocoalele silvice solicită administratorilor/custozilor ariilor naturale protejate, cu cel puţin 15 zile înainte de emiterea autorizaţiei de exploatare forestieră, condiţiile specifice ce trebuie respectate de către titularii autorizaţiei, pentru desfăşurarea activităţii de exploatare forestieră în ariile naturale protejate, condiţii ce vor fi introduse în cuprinsul autorizaţiei de exploatare forestieră, inclusiv condiţiile cuprinse în planurile de management ale ariilor naturale protejate.

(11) în situaţia în care ariile naturale protejate nu au administratori/custozi, ocoalele silvice vor solicita Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, cu cel puţin 15 zile înainte de emiterea autorizaţiei de exploatare, condiţiile specifice ce vor fi introduse în cuprinsul autorizaţiei de exploatare, condiţii ce trebuie respectate de către titularii autorizaţiilor de exploatare.”

Art. III. - Emitentul autorizaţiei de exploatare forestieră, în termen de 7 zile calendaristice de la data emiterii acesteia, transmite comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu de pe raza judeţului în care se desfăşoară activitatea o notificare care să conţină următoarele informaţii: titularul activităţii de exploatare forestieră, datele de contact ale acestuia, numărul şi data autorizaţiei de exploatare emise, unitatea de producţie, parcela, subparcela (unitatea a menaj işti că), volumul de masă lemnoasă extras, durata activităţii.

Art. IV. - Ocoalele silvice informează Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi autorităţile competente pentru protecţia mediului, până la sfârşitul primului trimestru al anului următor celui pentru care se realizează informarea, cu privire la numărul autorizaţiilor de exploatare forestieră emise, titularii autorizaţiilor de exploatare forestieră, datele de contact ale acestora, unităţile de producţie, parcelele şi subparcelele (unităţile amenajistice).

Art. V. - În cazul activităţilor de exploatare forestieră aflate în curs de reglementare la data intrării în vigoare a prezentului ordin, acestea nu mai fac obiectul reglementării din punctul de vedere al protecţiei mediului, iar documentaţia depusă se returnează la cererea titularului, fără restituirea tarifelor achitate.

Art. VI. - Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate publică pe site-ul instituţiei lista administratorilor/custozilor ariilor naturale protejate, inclusiv datele de contact, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin.

Art. VII. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Graţiela Leocadia Gavrilescu

 

Bucureşti, 1 august 2017.

Nr. 1.078.

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru completarea anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 273/2017 privind aprobarea comisiilor de experţi care funcţionează pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora şi a atribuţiilor comisiilor de experţi care funcţionează pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi ale coordonatorilor naţionali pentru implementarea programelor naţionale de sănătate curative

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare al directorului general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. D.G. 1.219 din 17.07.2017;

- art. 56 şi art. 278 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 5 alin. (1) pct. 25 şi 26, art. 8, art. 18 pct. 17 şi art. 37 din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 155/2017 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anii 2017 şi 2018;

- Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.301/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor:

- art. 291 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - La anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 273/2017 privind aprobarea comisiilor de experţi care funcţionează pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora şi a atribuţiilor comisiilor de experţi care funcţionează pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi ale coordonatorilor naţionali pentru implementarea programelor naţionale de sănătate curative, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 16 mai 2017, cu modificările şi completările ulterioare, la punctul I litera A, după subpunctul 9 se introduce un nou subpunct, subpunctul 10, cu următorul cuprins:

- „10. Comisia de experţi pentru Programul naţional de diagnostic şi tratament pentru boli rare - Neuropatie optică ereditară Leber”.

Art. II. - Membrii Comisiei de experţi pentru Programul naţional de diagnostic şi tratament pentru boii rare - Neuropatie optică ereditară Leber şi direcţiile de specialitate din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Marian Burcea

 

Bucureşti, 17 iulie 2017.

Nr. 799.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.