MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 633/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 633         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 3 august 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 280 din 4 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, ari. 29, art. 31 şi art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 281 din 4 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Decizia nr. 344 din 11 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Decizia nr. 345 din 11 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (21) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

538. - Hotărâre privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unor construcţii şi amenajări la terenuri din cadrul unor imobile aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, situate în judeţele Giurgiu, Harghita, Neamţ, Ialomiţa şi Constanţa, în vederea scoaterii din funcţiune şi casării acestora, şi pentru actualizarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

Tabloul Naţional al Arhitecţilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 280

din 4 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, art. 29, art. 31 şi art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Niculescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, art. 29, art. 31 şi art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate În mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mieoara Dragomirescu şi Mihaela Constantinescu în Dosarul nr. 24.404/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 690D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate,

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 44R din 13 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 24.404/301/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27, art. 29, art. 31 şi art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mieoara Dragomirescu şi Mihaela Constantinescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care se solicită anularea executării silite demarate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate în baza unei dispoziţii a primarului Municipiului Craiova conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. Se mai reţine faptul că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionalitate cu excepţia de neconstituţionalitate, însă, recursul formulat, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost admis şi, în consecinţă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că, prin abrogarea art. 18 şi art. 181-189 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, au fost încălcate prevederile art. 44 din Constituţie.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, instituirea unei noi proceduri pentru valorificarea deciziilor emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor neconstituind o atingere adusă dreptului de proprietate privată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens. se arată că sistemul de compensare prin puncte se doreşte a avea ca rezultat acordarea unei reparaţii echitabile tuturor persoanelor îndreptăţite, în deplină concordanţă cu interesul general al societăţii, acesta dovedindu-se singurul viabil în condiţiile economice actuale. Este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la procedura specială de acordare a despăgubirilor.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, fiind în acord cu art. 44 din Constituţie. Totodată, se arată că art. 1 din protocolul adiţional la Convenţie lasă în competenţa statelor semnatare ale Convenţiei adoptarea măsurilor legislative concrete şi a procedurii de urmat în vederea restituirii în natură a bunurilor preluate de stat sau acordării de despăgubiri.

11. Preşedinţii cel or două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 27, art. 29, art. 31 şi art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut:

- Art. 27: „(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională, începând cu data de 1 ianuarie 2017.

(2) Licitaţiile de imobile se organizează săptămânal la sediul central al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi se desfăşoară în regim de videoconferinţă.

(3) Participarea la licitaţie a deţinătorilor de puncte este gratuită, cu condiţia înscrierii prealabile la sediile teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

(4) Regulamentul de organizare a licitaţiei se aprobă de către Comisia Naţională până la data de 1 iulie 2015 [1 octombrie 2016, în urma intrării în vigoare a dispoziţiilor art. Vi din Legea nr. 103/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 24 mai 2016 - s.n ] şi se publică pe pagina de internet a Agenţiei Domeniilor Statului, a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(5) Comisia de licitaţie va fi compusă din71 membri astfel:

a) 2 reprezentanţi ai Agenţiei Domeniilor Statului;

b) 2 reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;

c) 3 reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(6) în vederea evitării unor posibile fraude sau tentative de corupere, membrii comisiei de licitaţie beneficiază de o indemnizaţie lunară reprezentând 50% din indemnizaţia lunară a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor

- Art. 29: „Persoanelor adjudecatare de imobile în cadrul licitaţiilor li se eliberează, în termen de 10 zile, un proces-verbal de adjudecare, care se transmite Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea înscrierii în cartea funciară/;

- Art. 31: (1) în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar.

(2) în aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de piaţă pentru cel mult 20% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.

(21) Valoarea unui titlu de plată nu poate fi mai mică de 20.000 lei, cu condiţia ca suma astfel acordată să nu depăşească totalul despăgubirilor stabilite.

(3) Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4) Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.

(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.”;

- Art. 50 lit. c): „La data intrării în vigoare a prezentei legi: [...]

c) articolele 13,14,141,142,15 literele a)-d) şi f), articolele 16, 17, 18, 181, 182,183,184, 185,185, 187,183i 189 şi articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv* al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară prezentei legi se abrogă”.

14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată, astfel cum acesta este interpretat şi aplicat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma exigenţelor art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la protecţia proprietăţii.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost invocată într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care se solicită anularea executării silite demarate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate în baza unei dispoziţii a primarului Municipiului Craiova, conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. Curtea observă că dispoziţia primarului a fost emisă în anul 2006 şi modificată în parte în anul 2010, fără ca, la data judecării contestaţiei la executare, să fi fost emis, anterior anului 2013, vreun titlu de despăgubire în sensul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, sau să fi fost emisă vreo decizie de compensare în puncte după anul 2013.

16. Curtea constată aşadar că, în cauză, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de abrogarea procedurii de valorificare a titlurilor de despăgubire, reglementată de Legea nr. 247/2005, fază la care încă nici nu ajunseseră în lipsa unui titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceştia beneficiind doar de o decizie a entităţii învestite cu soluţionarea notificării prin care se propune derularea procedurii de obţinere a titlului de despăgubire în sensul Legii nr. 247/2005. Prin urmare, în lipsa vreunui titlu de despăgubire în sensul Legii nr. 247/2005 sau a deciziei de compensare în puncte în sensul Legii nr. 165/2013, cele susţinute de autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt aspecte ce denotă o vădită prematuritate a cererii lor, în condiţiile în care, în prezentul context normativ, de-abia după emiterea unei decizii de compensare în puncte pot fi antamate chestiuni care vizează valorificarea acestora. În aceste condiţii, Curtea constată că textele legale criticate, care au ca premisă normativă ipoteza existenţei unei decizii de compensare în puncte ce urmează a fi pusă în executare după 1 ianuarie 2017, nu au legătură cu soluţionarea prezentei contestaţii la executare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, art. 29, art. 31 şi art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mieoara Dragomirescu şi Mihaela Constantinescu în Dosarul nr. 24.404/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 281

din 4 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Niculescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin, (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Mihai Seplecan în Dosarul nr. 7.245/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 818D/2Q16.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că reglementarea, prin legislaţia electorală, a listelor de susţinători în privinţa candidaţilor independenţi ţine de asigurarea unui anumit nivel de credibilitate şi reprezentativitate a acestora şi indică susţinerea electoratului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 4.096 din 26 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.245/211/2016, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Mihai Seplecan într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii Hotărârii nr. 3/H din 23 aprilie 2016, emisă de Biroul Electoral al Circumscripţiei nr. 1 din Municipiul Cluj-Napoca, privind respingerea propunerii de candidatură a contestatarului, candidat independent, la funcţia de consilier local a Municipiului Cluj-Napoca.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că prevederile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 generează o ingerinţă asupra exercitării principiului suveranităţii şi a dreptului de a fi ales. Instituirea unui prag de reprezentativitate pentru funcţiile alese ale administraţiei locale nu este justificată de nicio prevedere din Legea fundamentală, deoarece reprezentativitatea unui candidat se verifică prin vot, iar nu prin instituirea unui prag de reprezentativitate a priori - lista de susţinători. Legea nr. 115/2015 nu indică, în expunerea de motive, necesitatea unei atare ingerinţe, iar, presupunând că această necesitate ar consta în necesitatea asigurării unei reprezentativităţi crescute a candidatului, în scopul evitării inflaţiei de candidaturi, aceasta nu poate fi inclusă între situaţiile expres prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

6. Se mai susţine că reprezentativitatea unui candidat nu poate fi obligatorie înainte de momentul exprimării opţiunilor de vot, ci, în mod firesc, ulterior acestui moment. În acest mod, impunerea unui număr atât de mare de semnături pentru lista de susţinători este excesivă şi aduce atingere dreptului constituţional şi convenţional de a fi ales.

7. Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că, în temeiul art. 16 alin. (3) din Constituţie, conform căruia „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii legiuitorul are posibilitatea de a restrânge unele drepturi în materia alegerilor, în scopul asigurării reprezentativităţii candidatului la o funcţie publică.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocând Decizia nr. 252 din 6 mai 2014, ale cărei argumente apreciază că se menţin mutatis mutandis în privinţa textului de lege ce constituie obiectul excepţiei de faţă, consideră că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea prevederilor art. 37 din Constituţie. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 75 din 26 februarie 2015, se precizează că, spre deosebire de art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, constatat ca fiind neconstituţional prin această decizie, prevederile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 nu impun o condiţie de reprezentativitate ridicată, care să afecteze substanţa dreptului de a fi ales.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale sunt constituţionale, invocând, în acest sens, şi Decizia nr. 286 din 11 mai 2016 şi Decizia nr. 355 din 24 mai 2016.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin, (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, având următorul cuprins: „Candidaţii independenţi pentru funcţia de consilier trebuie să fie susţinuţi de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I”.

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 2 alin. (1) privind suveranitatea naţională, art. 37 alin. (1) referitor la dreptul de a fi ales şi art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile cuprinse în art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind organizarea de alegeri libere cu vot secret şi art. 18 din aceeaşi Convenţie referitor la restrângerile ce pot fi aduse drepturilor şi libertăţilor instituite prin Convenţie.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale invocate în prezenta cauză, şi cu o motivare similară, pronunţând, spre exemplu, Decizia nr. 359 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016.

16. Prin decizia antereferită, Curtea a constatat că obligaţia ce revine, în contextul alegerilor locale, candidaţilor independenţi la funcţia de consilier, prevăzută de textul de lege criticat, este, în esenţă, comună tuturor categoriilor de competitori electorali la oricare dintre funcţiile publice elective prevăzute de Legea nr. 115/2015, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul de a fi ales şi de a alege nu are caracter absolut, iar statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut. Examinând, în cadrul testului de proporţionalitate, pretinsul caracter nejustificat şi excesiv al condiţiei reglementate de textul de lege criticat, cu încălcarea art. 16 şi a art. 37 din Constituţie, Curtea a subliniat că, în cauză, nu poate fi aplicat mutatis mutandis acelaşi raţionament ce a fundamentat soluţia pronunţată prin Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, prin care a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, referitoare la numărul minim de membri fondatori necesari pentru constituirea unui partid politic. Astfel, s-a arătat că, dimpotrivă, această decizie susţine, de principiu, constituţionalitatea soluţiei legislative criticate în prezenta cauză, iar nu încălcarea prevederilor constituţionale invocate. Aceasta deoarece înseşi exigenţele pe care legislaţia electorală în ansamblu le-a instituit în privinţa exercitării drepturilor electorale au fost apreciate de Curte ca justificând eliminarea condiţiei excesive de asigurare a reprezentativităţii partidelor politice încă de la înfiinţarea acestora. Referindu-se la „instrumente legale adecvate menite să limiteze riscul fragmentării excesive a reprezentării parlamentare sau al supraîncărcării bugetului de stat cu cheltuieli destinate finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale, Curtea a avut în vedere tocmai limitările inerente reglementării unor drepturi fundamentale, pentru evitarea exercitării abuzive a acestora. Reprezentativitatea candidaturilor la funcţiile elective se înscrie, de principiu, între „instrumentele legale adecvate” menţionate Aceasta întrucât desemnarea de candidaţi în alegeri constituie una dintre condiţiile de „existenţă” a partidelor politice, potrivit art. 45 coroborat cu art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015. Aşadar, indiferent de numărul de membri fondatori, prin instituirea unor condiţii de reprezentativitate prin legislaţia electorală în privinţa candidaţilor partidelor se evită o fragmentare politică excesivă; practic, partidele care nu au forţa politică de a desemna candidaţi în alegeri intră sub incidenţa cauzei de dizolvare menţionate.

17. Curtea a mai observat că textul criticat a fost adoptat chiar ulterior Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015, în cadrul unui demers general realizat, în cursul anului 2015, de adaptare legislativă în considerarea alegerilor locale şi parlamentare din anul 2016, inclusiv de corelare a reglementărilor în materie.

18. Cu privire la pretinsa stare de inegalitate creată, prin dispoziţiile legale criticate, între candidaţii independenţi la o funcţie publică electivă şi candidaţii propuşi de formaţiuni politice la aceleaşi funcţii, Curtea a constatat că atât partidele politice, cât şi candidaţii independenţi trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie în privinţa prezentării listei de susţinători la depunerea candidaturilor pentru funcţiile elective. Diferenţele de susţinere în sine, concretizate, în cazul unora dintre partidele politice, în existenţa unei logistici superioare, ţin deja de natura/substanţa competiţiei politice, reflectând, implicit, libertatea de voinţă a electoratului, esenţială într-un stat democratic.

19. În continuare, prin decizia anterior menţionată, Curtea a conchis că legislaţia electorală din România a stabilit şi stabileşte condiţia prezentării unei liste de susţinători la depunerea candidaturii de către candidaţii independenţi, condiţie ce a fost constatată în mod consecvent ca fiind constituţională. Aceasta reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi care previne, totodată, exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, asigurând accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor care, într-adevăr, beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului. Ca urmare, condiţia instituită de legiuitor dă expresie, în esenţă, dezideratelor stabilite de art. 2 din Constituţie referitoare la exercitarea suveranităţii naţionale. Cât priveşte, în sine, numărul susţinătorilor necesar pentru înregistrarea unei candidaturi independente, se constată că acesta a fost redus faţă de reglementările precedente în aceeaşi materie. Un nou test de proporţionalitate sub acest aspect şi-ar fi găsit eventual justificarea în ipoteza în care legiuitorul ar fi procedat la mărirea procentului reglementat, iar nu în situaţia constatată în care, prin reducerea acestuia cu 50%, legiuitorul a creat o evidentă facilitare a exercitării dreptului de a fi ales. Faptul că, în privinţa exercitării altui drept constituţional (dreptul de asociere), legiuitorul a stabilit la un moment dat reguli noi nu este de natură să îl oblige pe acesta să stabilească acelaşi reguli în privinţa tuturor/altor drepturi constituţionale. Ca urmare, nu există niciun temei constituţional pentru a susţine raţionamentul potrivit căruia numărul de susţinători cerut pentru înregistrarea unei candidaturi la o funcţie electivă trebuie, în mod necesar, să fie identic cu numărul de fondatori necesar pentru înregistrarea unui partid politic. Rezultă că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de a fi ales în substanţa sa, ci condiţionează exerciţiul său de îndeplinirea unor cerinţe, aplicabile în egală măsură candidaţilor la funcţia de consilier.

20. Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, atât soluţia de respingere ca neîntemeiată, cât şi considerentele pe care aceasta se fundamentează îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Seplecan în Dosarul nr. 7.245/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi constată că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 344

din 11 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Nairam Trading - S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 1.510/235/2014* al Judecătoriei Gherla şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 590D/2016.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, administratorul acesteia Stelian Fătu, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea agentului constatator să sancţioneze conducătorul autovehiculului, în situaţia în care acesta nu este acelaşi cu utilizatorul. Consideră că, astfel, se încalcă şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. În continuare, reprezentantul autoarei excepţiei se referă la aspecte privind interpretarea dată dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 de către instanţele judecătoreşti şi invocă aspecte privind neregularitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul de lege criticat. Depune concluzii scrise în acest sens.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece se critică modul de aplicare a dispoziţiilor de lege la situaţia de fapt.

5. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei susţine că şi instanţele judecătoreşti au dificultăţi în a interpreta art. 7 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 22 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.510/235/2014*, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de potenta Societatea Nairam Trading - S.R.L. din Cavnic într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, prin care s-a aplicat şi pedeapsa complementară a reţinerii certificatului de înmatriculare.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, deoarece responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a drumurilor aparţine, potrivit art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, utilizatorilor, iar, potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate vehicule şi, prin urmare, este evident că nu întotdeauna conducătorul auto al autovehiculului este aceeaşi persoană cu utilizatorul, aşa cum este definit de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. În consecinţă, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri şi, implicit, răspunderea contravenţională în cazul nerespectării acestei responsabilităţi au fost stabilite clar şi concis de legiuitor, în art. 7, în sarcina utilizatorului, fiind neconstituţional ca această responsabilitate să fie mutată în sarcina conducătorului auto, De altfel, este ilogic ca şoferul să fie sancţionat pentru ceva de ce nu este responsabil şi, totodată, ar fi imoral ca un angajat să aibă obligaţia de a achita rovinieta sau amenda pentru un autovehicul ce este folosit de către o societate comercială în vederea aducerii de venituri. În final, solicită constatarea neconstituţionalităţii art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în forma în vigoare în ianuarie 2009, care permite ca sancţiunea contravenţională, în caz de neplata a rovinietei, să poată fi reţinută în sarcina conducătorului auto, iar nu în sarcina utilizatorului.

8. Judecătoria Gherla nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece vizează aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecâtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile scrise depuse la dosar de acesta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Odată cu aplicarea amenzii contravenţionale, conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România, care circulă fără a avea rovinietă valabilă, li se reţine certificatul de înmatriculare a vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare. “Curtea reţine că textul de lege criticat a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă plângerea contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, săvârşite la data de 27 ianuarie 2009, dată la care erau în vigoare dispoziţiile de lege criticate. În consecinţă, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România, care circulă fără a avea rovinietă valabilă, li se reţine certificatul de înmatriculare a vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare. Dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu formulase o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, nemulţumit fiind de soluţia legislativă existentă, solicitase modificarea textelor de lege criticate, în sensul ca personalul împuternicit din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., atunci când constată contravenţia, să poată aplica sancţiunea prevăzută de art. 8 alin. (6) proprietarului vehiculului, iar nu conducătorului auto.

16. În speţa de faţă însă, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că acest text de lege contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece, în situaţia în care conducătorul vehiculului nu este aceeaşi persoană cu utilizatorul, este neconstituţional ca responsabilitatea achitării tarifului de utilizare să fie mutată în sarcina conducătorului auto, „fiind ilogic ca şoferul să fie sancţionat pentru ceva ce nu este responsabil şi, totodată, „fiind imoral ca un angajat să aibă obligaţia de a achita rovinieta sau amenda pentru un autovehicul ce este folosit de către o societate comercială în vederea aducerii de venituri”. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile aparţine, în exclusivitate, utilizatorilor români, iar, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, utilizatorii români sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România Aşadar, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate pleacă de la premisa greşită potrivit căreia, în situaţia în care conducătorul vehiculului nu este aceeaşi persoană cu utilizatorul, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare este mutată în sarcina conducătorului vehiculului din sarcina utilizatorului. Or, textele anterior menţionate din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu susţin această critică, prevăzând că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile aparţine, în exclusivitate, utilizatorilor români.

17. În concluzie, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin în niciun fel dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”. De altfel, această dispoziţie constituţională priveşte valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale, (a se vedea în acest sens Decizia nr. 350 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, paragraful 18)

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Nairam Trading - S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 1.510/235/2014* al Judecătoriei Gherla şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Gherla şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 345

din 11 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (21) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona Mana Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (21) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ioan Sorin Ungur în Dosarul nr. 8.131/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 618D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece legiuitorul are atribuţia de a stabili taxele.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 11 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.131/320/2015, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (21) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Ioan Sorin Ungur într-o cauză de contencios administrativ, având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin, (1) privind egalitatea în faţa legii, deoarece instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi.

6. Judecătoria Târgu Mureş şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece rovinieta este taxa de drum obligatorie pentru orice vehicul care circulă pe drumurile naţionale, inclusiv pe drumurile aflate în intravilanul localităţilor, drumuri care se află în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Nu se percepe acest tarif pentru drumuri judeţene, locale sau alte drumuri naţionale la trecerea prin municipii, dat fiind Că acestea nu se află în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (art. 21 şi art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor).

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece tariful de utilizare a drumurilor naţionale, definit de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, reprezintă o taxă de drum obligatorie pentru orice vehicul care circulă pe drumurile naţionale, inclusiv pe drumurile din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Acest tarif nu se percepe pentru drumuri judeţene, locale sau drumuri naţionale, la trecerea prin municipii, deoarece aceste drumuri nu se află în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Prin urmare, textul de lege criticat nu instituie discriminări între anumite categorii de locuitori, deoarece tariful se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.

9. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, deoarece tariful se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, fără ca domiciliul să reprezinte un criteriu de discriminare.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (21) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea.”

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat prevede că tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, „cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor Potrivit art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, tariful de utilizare este „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Curtea observă că, prin art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Îşi schimbă denumirea în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.

15. Curtea observă că reţeaua de drumuri naţionale este definită la art. 1 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, ca fiind „drumurile de interes naţional definite conform art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”. Potrivit art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, „Drumurile de interes naţional aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile naţionale, care asigură legăturile cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine în conformitate cu art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „Sumele încasate în urma aplicării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România-S.A. a tarifului de utilizare şi a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziţia acesteia şi vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea drumurilor de interes naţional, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor:”

16. Cu privire la administrarea drumurilor. Curtea reţine că, potrivit art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, „Ministerul Transporturilor este organul administraţiei publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor de interes naţional”, iar, potrivit art. 21 alin. (1)-(3) din aceeaşi ordonanţă a Guvernului, „(1) Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., care îşi realizează atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă în condiţiile contractului de concesiune încheiat între acestea. Pentru drumurile naţionale şi autostrăzile nou construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor şi prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condiţiile legii.

(2) Sectoarele de drumuri naţionale, incluzând şi lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale respective.

(3) Pe sectoarele de drumuri naţionale aflate în administrarea consiliilor locale nu se pot impune restricţii de mase sau dimensiuni fără avizul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi acordul poliţiei rutiere.”

17. Având în vedere aceste dispoziţii de lege, Curtea observă că tariful de utilizare a drumurilor naţionale, instituit de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, reprezintă o sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, aflate în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - SA. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.). Sumele încasate în urma aplicării de către această Companie a tarifului de utilizare se constituie venit la dispoziţia acesteia. Or, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, sectoarele de drumuri naţionale situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale şi, prin urmare, nu se află în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.). Ţinând cont de acestea, nu se poate susţine că dispoziţiile de lege criticate - care prevăd că tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor - ar institui discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi.

18. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (Ase vedea Decizia nr. 1 din 8februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, textul de lege criticat nu instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi, deoarece tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.).

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Sorin Ungur în Dosarul nr. 8.131/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (21) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unor construcţii şi amenajări la terenuri din cadrul unor imobile aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, situate în judeţele Giurgiu, Harghita, Neamţ, Ialomiţa şi Constanţa,

în vederea scoaterii din funcţiune şi casării acestora, şi pentru actualizarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 10 alin. (2) şi al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din funcţiune, casare şi valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001, şi având în vedere art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale bunurilor imobile din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, ca urmare a reevaluării efectuate în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Se aprobă trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unor părţi de imobile aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, constituite din construcţii şi amenajări la terenuri, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, în vederea scoaterii din funcţiune şi casării acestora.

Art. 3. - Ministerul Apărării Naţionale îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1 705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare

Art. 4. - Anexele nr. 1*) şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul apărării naţionale,

Adrian Ţuţuianu

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 27 iulie 2017.

Nr. 538.


*) Anexa nr. 1 nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale construcţiilor şi amenajărilor la terenuri din cadrul unor bunuri imobile aflate În administrarea Ministerului Apărării Naţionale, care trec din domeniul public în domeniul privat al statului În vederea scoaterii din funcţiune şi casării acestora

 

Nr. crt.

Adresa imobilului, nr. carte funciară, nr. cadastral

Persoana juridică - administrator al imobilului Codul unic de înregistrare

Denumirea bunului din domeniul public al statului, codul de clasificare, nr. M.F.P., construcţii cu destinaţie specială şi amenajări la teren aferente imobilului propuse pentru trecere în domeniul privat al statului şi valoarea contabilă totală a acestora propusă pentru diminuare din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

0

1

2

3

1.

Comuna Mihai Bravu, judeţul Giurgiu

CF nr. 30145 Mihai Bravu

Nr. cadastral 30145

Ministerul Apărării Naţionale

4183229

Imobil 2662, cod de clasificare 8.19.01, nr. M.F.P. = 103755 - parţial

Construcţii:

Pavilionul F:

- suprafaţa construită = 4,41 mp

- valoarea contabilă = 170.890,20 lei

Pavilionul R:

- suprafaţa construită = 164,00 mp

- valoarea contabilă = 190.040,40 lei

Pavilionul T:

- suprafaţa construită = 40,00 mp

- valoarea contabilă = 90.828,72 lei

Pavilionul X:

- suprafaţa construită = 85,00 mp

- valoarea contabilă = 7.063,92 lei

Pavilionul Z:

- suprafaţa construită = 28,00 mp

- valoarea contabilă = 0,05 lei

Total valoare contabilă

Imobil 2662 - parţial = 458.823,29 lei

2.

Comuna Mihai Bravu, judeţul Giurgiu

CF nr. 30191 Mihai Bravu

Nr. cadastral 30191

Ministerul Apărării Naţionale

4183229

Imobil 2258, cod de clasificare 8.19.01, nr. M.F.P. = 103754 - parţial

Construcţii:

Pavilionul G:

- suprafaţa construită = 40,00 mp

- valoarea contabilă = 5.390,40 lei

Pavilionul J:

- suprafaţa construită = 24,00 mp

- valoarea contabilă = 6.107,95 lei

Pavilionul J 1:

- suprafaţa construită = 38,00 mp

- valoarea contabilă = 9.994,68 lei

Pavilionul L:

- suprafaţa construită = 10,00 mp

- valoarea contabilă = 139,92 lei

Pavilionul 1:

- suprafaţa construită = 555,00 mp

- valoarea contabilă = 287.039,15 lei

Pavilionul 2:

- suprafaţa construită = 260,00 mp

- valoarea contabilă = 160.179,02 lei

Pavilionul 3:

- suprafaţa construită = 260,00 mp

- valoarea contabilă = 160.179,02 lei

Pavilionul 4:

- suprafaţa construită = 310,00 mp

- valoarea contabilă = 160.427,90 lei

Pavilionul 39:

- suprafaţa construită = 300,00 mp

- valoarea contabilă = 73.625,49 lei

Pavilionul 40:

- suprafaţa construită = 300,00 mp

- valoarea contabilă = 73.625,49 lei

Pavilionul 41:

- suprafaţa construită = 225,00 mp

- valoarea contabilă = 55.219,22 lei

Pavilionul 43:

- suprafaţa construită = 664,00 mp

- valoarea contabilă = 161.822,59 lei

Pavilionul 44:

- suprafaţa construită = 664,00 mp

- valoarea contabilă = 161.822,59 lei

Pavilionul 45:

- suprafaţa construită = 12,70 mp

- valoarea contabilă = 1.866,72 lei

Pavilionul 48:

- suprafaţa construită = 11,00 mp

- valoarea contabilă = 165.754,28 lei

Pavilionul 49:

- suprafaţa construită = 202,00 mp

- valoarea contabilă = 52.270,56 lei

Pavilionul 50:

- suprafaţa construită = 390,00 mp

- valoarea contabilă = 53.670,72 lei

Pavilionul 51:

- suprafaţa construită = 90,00 mp

- valoarea contabilă = 5,444,90 lei

Pavilionul 52:

- suprafaţa construită = 169,00 mp

- valoarea contabilă = 25.201,92 lei

Pavilionul 55:

- suprafaţa construită = 364,00 mp

- valoarea contabilă = 91.264,68 lei

Pavilionul 56:

- suprafaţa construită = 152,00 mp

- valoarea contabilă = 19.503,08 lei

Pavilionul 59:

- suprafaţa construită = 297,00 mp

- valoarea contabilă = 10.889,70 lei

Pavilionul 60:

- suprafaţa construită = 100,00 mp

- valoarea contabilă = 24.541,83 lei

Pavilionul 61:

- suprafaţa construită = 1.080,00 mp

- valoarea contabilă = 265.358,37 lei

Pavilionul 68:

- suprafaţa construită = 1.080,00 mp

- valoarea contabilă = 265.358,37 lei

Pavilionul 69:

- suprafaţa construită = 1,080,00 mp

- valoarea contabilă = 265.358,37 lei

Pavilionul 70:

- suprafaţa construită = 300,00 mp

- valoarea contabilă = 73.625,49 lei

Pavilionul 78:

- suprafaţa construită = 36,00 mp

- valoarea contabilă = 9.203,14 lei

Pavilionul 84:

- suprafaţa construită = 3,40 mp

- valoarea contabilă = 3.997,38 lei

Reţea energie electrică aeriană:

- lungime = 11.740,00 ml

- valoarea contabilă = 307,92 lei

Împrejmuire sârmă ghimpată pe un rând de stâlpi:

- lungime = 8.540,00,00 ml

- valoarea contabilă = 10.889,71 lei

Total valoare contabilă

Imobil 2258 - parţial = 2.660.080,56 lei

 

3.

Comuna Mihai Bravu,

judeţul Giurgiu

CF nr. 30144 Mihai Bravu

Nr. cadastral 30144

Ministerul Apărării Naţionale

4183229

Imobil 1358, cod de clasificare 8.19.01, nr. M.F.P. = 103753 - parţial

Construcţii:

Pavilionul A:

- suprafaţa construită = 143,00 mp

- valoarea contabilă = 230.148,48 lei

Pavilionul B:

- suprafaţa construită = 51,00 mp

- valoarea contabilă = 80.439,50 lei

Pavilionul C:

- suprafaţa construită = 82,00 mp

- valoarea contabilă = 2.049,60 lei

Pavilionul E:

- suprafaţa construită = 21,00 mp

- valoarea contabilă = 3.546,90 lei

Pavilionul F:

- suprafaţa construită = 45,00 mp

- valoarea contabilă = 125.542,90 lei

Pavilionul H:

- suprafaţa construită = 1,00 mp

- valoarea contabilă = 303,40 lei

Pavilionul M 1:

- suprafaţa construită = 116,00 mp

- valoarea contabilă - 14.187,70 lei

Pavilionul M 2:

- suprafaţa construită = 173,00 mp

- valoarea contabilă = 20.099,30 lei

Pavilionul M 4:

- suprafaţa construită = 173,00 mp

- valoarea contabilă = 20.099,30 lei

Pavilionul M 5:

- suprafaţa construită = 59,00 mp

- valoarea contabilă = 6,798,30 lei

Pavilionul M 6:

- suprafaţa construită = 116,00 mp

- valoarea contabilă = 14.187,70 lei

Pavilionul M 7:

- suprafaţa construită = 173,00 mp

- valoarea contabilă = 20.099,30 lei

Pavilionul M 8:

- suprafaţa construită = 173,00 mp

- valoarea contabilă = 20.099,30 lei

Pavilionul M 9:

- suprafaţa construită = 173,00 mp

- valoarea contabilă = 20.099,30 lei

Pavilionul M 10:

- suprafaţa construită = 116,00 mp

- valoarea contabilă = 14.187,70 lei

Pavilionul N:

- suprafaţa construită = 24,00 mp

- valoarea contabilă = 25.044,88 lei

Total valoare contabilă

Imobil 1358 - parţial = 616.933,56 lei

4.

Comuna Lunca de Sus,

judeţul Harghita

CF nr. 50446 Lunca de Sus

Nr. cadastral 50446

Ministerul Apărării Naţionale

4183229

Imobil 2701, cod de clasificare 8.19.01, nr. M.F.P. = 103946 - parţial

Construcţii:

Împrejmuire sârmă ghimpată pe două rânduri de stâlpi:

- lungime = 77,00 ml

- valoarea contabilă = 214,29 lei

Total valoare contabilă

Imobil 2701 - parţial = 214,29 lei

5.

Municipiul Piatra-Neamţ,

Aleea Tineretului nr. 6,

judeţul Neamţ

Incinta 1:

Lotul 1

CF nr. 58537 Piatra-Neamţ, nr. cadastral 58537;

Lotul 2

CF nr. 58538 Piatra-Neamţ, nr. cadastral 58538;

Incinta 2

CF nr. 54771 Piatra-Neamţ, nr. cadastral 54771;

Incinta 3

CF nr. 54866 Piatra-Neamţ, nr. cadastral 54866

Ministerul Apărării Naţionale

4183229

Imobil 522, cod de clasificare 8.19.01, nr. M.F.P. = 106954 - parţial

Construcţii:

Pavilionul H2 - construcţia C10:

- suprafaţa construită = 136,00 mp

- valoarea contabilă = 45.804,80 lei

Total valoare contabilă

Imobil 522 - parţial = 45.804,80 lei

6.

Comuna Adâncată,

judeţul Ialomiţa

CF nr. 20673 Adâncată

Nr. cadastral 20673

Ministerul Apărării Naţionale

4183229

Imobil 2882, cod de clasificare 8,19.01, nr. M.F.P, = 103666 - parţial

Construcţii:

Pavilionul H:

- suprafaţa construită = 193,00 mp

- valoarea contabilă = 15.676,57 lei

Pavilionul T1:

- suprafaţa construită = 2,25 mp

- valoarea contabilă = 4.604,76 lei

Pavilionul T2:

- suprafaţa construită = 2,25 mp

- valoarea contabilă = 4.604,76 lei

Pavilionul T3:

- suprafaţa construită = 2,25 mp

- valoarea contabilă = 4.604,76 lei

Pavilionul T4:

- suprafaţa construită = 2,25 mp

- valoarea contabilă = 4.604,76 lei

Pavilionul T5:

- suprafaţa construită = 2,25 mp

- valoarea contabilă = 4.604,76 lei

Pavilionul T6:

- suprafaţa construită = 2,25 mp

- valoarea contabilă = 4.604,76 lei

Total valoare contabilă:

Imobil 2882 - parţial = 43.305,13 lei

7.

Oraşul Murfatlar,

strada General Vasile Milea nr. 2,

judeţul Constanţa

CF nr. 101813 Murfatlar

Nr. cadastral 101813

Ministerul Apărării Naţionale

4183229

Imobil 342, cod de clasificare 8.19.01, nr. M.F.P. = 107059 - parţial

Construcţii:

Pavilionul S1:

- suprafaţa construită = 69,00 mp

- valoarea contabilă = 4.933,40 lei

Pavilionul S4:

- suprafaţa construită = 69,00 mp

- valoarea contabilă = 7.136,30 lei

Pavilionul S6:

- suprafaţa construită = 69,00 mp

- valoarea contabilă = 5.071,10 lei

Pavilionul F1:

- suprafaţa construită = 105,00 mp

- valoarea contabilă = 3.440,00 lei

Total valoare contabilă:

Imobil 342 - parţial = 20.580,80 lei

 

TABLOUL NAŢIONAL AL ARHITECŢILOR*)

 

Numere de înregistrare radiate din TNA

Secţiunea 1: Arhitecţi cu drept de semnătură

Secţiunea 2: Conductori arhitecţi cu drept de semnătură

Arhitecţi cu drept de semnătură suspendat

Conductori arhitecţi cu drept de semnătură suspendat

Anexa I: filialele teritoriale al Ordinului Arhitecţilor din România

 

NOTĂ:

Tabloul Naţional al Arhitecţilor cuprinde, în forma alăturată, arhitecţii şi conductorii arhitecţi înscrişi în Ordinul Arhitecţilor din România (OAR) până la data de 1 iunie 2017.

Tabloul Naţional al Arhitecţilor se utilizează de către filialele teritoriale ale Ordinului Arhitecţilor din România în administrarea dreptului de semnătură şi de către autorităţile administraţiei publice pentru promovarea şi autorizarea lucrărilor de construcţii.

Tabloul teritorial al arhitecţilor este evidenţa gestionată de către filialele teritoriale ale OAR. Lista filialelor este inclusă în anexa I.

Conform art. 37 din Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrarea într-un tablou teritorial al arhitecţilor permite exercitarea profesiei în toată ţara.


*) Tabloul Naţional al Arhitecţilor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.