MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 656/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 656         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 9 august 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

569. - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.090. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru modificarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.150/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 25 de unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Olt

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

75. - Ordin pentru modificarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor simultane cu preţ descrescător pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 65/2014, şi pentru modificarea şi completarea Metodologiei de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor finali, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 92/2015

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 95

din 28 februarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi Societatea ERB New Europe Funding II BV din Bucureşti în Dosarul nr. 1.466/206/2016 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.510D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 31 ianuarie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi în prezenţa reprezentantului părţii Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, domnul avocat Valeriu Stoica, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 28 februarie 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 27 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.466/206/2016, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi Societatea ERB New Europe Funding II BV din Bucureşti într-o cauză având ca obiect contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că se aduce atingere principiului neretroactivităţii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituţie juridică cu caracter de noutate faţă de dispoziţiile legale avute în vedere de părţi, aplicabile la data încheierii raportului juridic. Prin aplicarea legii noi se ajunge, aşadar, la o altă consecinţă, la alte efecte ale contractului şi la un alt mecanism de stingere a obligaţiilor decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Prin aplicarea mecanismului de stingere a obligaţiilor prin darea în plată a contractelor de credit aflate în derulare la data intrării în vigoare a legii noi se produc alte efecte decât cele avute în vedere de părţi, deoarece se conferă dreptul debitorului de a schimba obiectul creanţei creditorului şi de a stinge raportul juridic înainte de termenul convenit. Atunci când s-a încheiat contractul de credit, părţile au convenit ca debitorul să se oblige să restituie sumele de bani primite cu titlu de împrumut. Ulterior, în viaţa contractului intervine legiuitorul şi, împotriva voinţei creditorului, conferă debitorului dreptul ca acesta să se libereze de obligaţia sa faţă de creditor printr-un alt bun decât cel la care s-a aşteptat şi se aşteaptă în mod legitim creditorul, fără să distingă după cum bunul este afectat sau nu de alte sarcini ori de stadiul în care acesta se găseşte, ori să solicite creditorului stingerea tuturor obligaţiilor în cazul în care bunul imobil afectat garanţiei creditorului a fost deja supus procedurii de executare silită.

5. În continuare, se susţine că art. 6 alin. (6) din Codul civil a clarificat noţiunea de „situaţie juridică”, valorificând experienţa doctrinară şi jurisprudenţială în materie, iar ipoteza reglementată de art. 3 din Legea nr. 77/2016 nu poate fi calificată drept o situaţie juridică, respectiv un „statut” personal sau real. Prin urmare, dacă contractele au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu se poate aplica art. 11 în ferma actuală, adică nu se poate institui în sarcina profesionistului obligaţia de a prelua cu titlu de dare în plată imobilul afectat garanţiei, cu efect liberatoriu pentru întreaga creanţă, pentru că un asemenea efect al contractului nu era prevăzut de lege la data stabilirii obligaţiilor, respectiv la data încheierii contractului. Or, dacă art. 11 prevede că dispoziţiile noii legi se aplică inclusiv contractelor în curs de derulare, adică şi celor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, înseamnă că textul este neconstituţional, pentru că înfrânge principiul neretroactivităţii legii noi. În concluzie, pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate.

6. Neconstituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 77/2016 decurge, în primul rând, din încălcarea dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei este limitat strict la condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 - dispoziţii care sunt neconstituţionale în raport cu libertatea economică şi dreptul de proprietate. Practic, deşi creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanţiei, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale şi cu privire la aspectele particulare ale speţei care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, faţă de condiţiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanţe excepţionale, limitarea obiectului contestaţiei strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, care, în aceste condiţii, devine ineficace şi iluzoriu. Aceasta reprezintă şi o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

7. Se apreciază că art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 8 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă art. 44, coroborat cu art. 53 din Constituţie. Dreptul consumatorului este unul discreţionar, deoarece acesta poate alege în orice moment obligarea instituţiei creditoare la achiziţionarea imobilului. Privarea de bun nu are loc pe baza unui act al vreunei administraţii, ci pe temeiul voinţei unui particular, ceea ce face ca această ingerinţă să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituţiei creditoare de bunul său. Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate prin mecanismul dării în plată nu se încadrează în limitele permise de art. 53 din Constituţie, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporţională cu scopul urmărit, elementul de protecţie socială neregăsindu-se în condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege. În consecinţă, prin instituirea dării în plată cu efect liberatoriu, în lipsa consimţământului creditorului, la deplina discreţie a consumatorului şi fără a fi prevăzute condiţii minime de admisibilitate care să se refere la dificultăţile financiare ale consumatorului, se încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului.

8. Legea nr. 77/2016 încalcă şi art. 45 din Constituţie întrucât nu are relevanţă faptul că instituţia de credit a primit un bun imobil drept garanţie a obligaţiei de rambursare a creditului, ori, în cazul executării silite a bunului, preţul de adjudecare, deoarece intenţia de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferinţă înaintea altor creditori în ceea ce priveşte sumele valorificate din vânzarea respectivului bun ipotecat, indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Ipoteca, înţeleasă ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanţei pe care o garantează, în speţă, fiind un drept real garantând executarea unei obligaţii de a da o sumă de bani, ci îl pune pe creditor în poziţia unui creditor preferat Este adevărat că aceste persoane juridice pot deţine imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deţinute ca bază a exercitării comerţului lor specific şi nu ca un scop în sine al comerţului lor. Din prisma art. 45, în coroborare cu art. 135 din Constituţie, statul are obligaţia de a nu schimba sau altera scopul activităţii unui actor la viaţa economică. Darea în plată, potrivit Codului civil, respectiv preluarea în contul creanţei, potrivit Codului de procedură civilă, sunt situaţii de excepţie. Cât timp se menţine în limitele unei excepţii, măsura este rezonabilă şi proporţională scopului executării obligaţiilor. Transformarea ei în regulă, prin instituirea unui drept unilateral, potestativ al consumatorului şi a unei obligaţii corelative a creditorului de a accepta darea în plată, sub sancţiunea pronunţării unei hotărâri de către instanţa de judecată, încalcă în mod evident libertatea economică a creditorului, care este silit să accepte o altă modalitate de valorificare a creanţei decât aceea care rezultă din scopul activităţii sale şi natura contractelor încheiate în realizarea acestuia (împrumuturi băneşti care, potrivit principiului nominalismului, presupun restituirea întocmai a sumelor împrumutate).

9. În desfăşurarea activităţii sale economice, persoana este liberă să îşi aleagă partenerii contractuali şi clienţii. Ca o consecinţă, deşi libertatea contractuală nu are valenţe constituţionale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă iniţiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viaţa economică este contractul ca formă de manifestare a libertăţii contractuale.

10. În continuare se susţine că, atunci când este vorba despre un raport dintre particulari, statul trebuie să reglementeze justa exercitare a drepturilor concurente şi nu să supună un particular voinţei arbitrare a unui alt particular. De asemenea, nu sunt prevăzute condiţiile în care libertatea reglementată de art. 45 din Constituţie poate fi îngrădită prin instituirea dreptului consumatorului de a proceda la darea în plată, ceea ce înseamnă că dreptul consumatorului ce restrânge libertatea economică este discreţionar. Măsurile propuse sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit. Scopul este protejarea debitorilor aflaţi în dificultate financiară, pe când Legea nr. 77/2016 - art. 4 alin. (1) - nu prevede o astfel de condiţie pentru aplicarea dării în plată cu efect liberatoriu.

11. Protejarea consumatorilor şi simpla calitate de consumator a uneia dintre părţile contractului nu pot conduce la un asemenea efect drastic de încălcare a libertăţii economice şi contractuale, cu atât mai mult cu cât elementul de protecţie socială lipseşte cu desăvârşire din cadrul condiţiilor de admisibilitate din art. 4 alin. (1) al Legii nr. 77/2016. Aceasta cu atât mai mult cu cât acordarea de drepturi generale unei categorii largi de consumatori, fără a exista criterii clare în ce priveşte necesitatea consumatorului de protecţie socială, poate da naştere la abuzuri din partea acestora.

12. Judecătoria Câmpulung Moldovenesc apreciază că dispoziţiile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin (5). art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 nu contravin normelor constituţionale consacrate de art. 1 alin. (3) care consacră caracteristicile de stat de drept, democratic şi social ale României, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În schimb, sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât Legea nr. 77/2016 nu reglementează nici în materie contravenţională şi nici în materie penală, astfel încât ea derogă de la principiul neretroactivităţii legii civile.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.

16. Din analiza notelor scrise ale autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, depuse la dosarul cauzei, reiese că a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate şi cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Instanţa judecătorească nu a sesizat, însă, Curtea şi cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a acestora, dar nici nu s-a pronunţat, în încheierea de sesizare, cu privire la admisibilitatea unei astfel de sesizări. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe şi cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016.

17. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 3: *Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.”;

- Art. 4 alin. (1): „Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în piaţă trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la ari. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în iei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu li fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.”;

- Art. 5 alin. (1) şi (3): (1) în vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar; detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate laart.4.[...]

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.”;

- Art. 7: (1) în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.

(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(5) în situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitoruluila notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.”

- Art. 8 alin. (1) şi (5): (1) în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor. [...]

(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.”;

- Art. 10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.”;

- Art. 11: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată. “

18. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 21 referitor la liberul acces la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, coroborat cu art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, şi art. 135 referitor la economie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze îndeplinirea condiţiilor referitoare la admisibilitatea acesteia prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...]privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă [...] care are legătură cu soluţionarea cauzei precum şi de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

20. Astfel, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că data la care a fost încheiat contractul de credit ipotecar este anterioară intrării în vigoare a noului Cod Civil, respectiv 1 octombrie 2011. Curtea reţine, în plus, că autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze, în mod distinct, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.

21. Încheierea contractului de credit ipotecar ce face obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti care a sesizat Curtea în prezentul dosar înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este un fapt relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.

22. În continuare, din perspectiva condiţiei de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea observă că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a reţinut că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai  în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reţinut că, în cazul în care instanţa judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, aceste dispoziţii legale ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

23. Curtea observă că, în prezenta cauză, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este constituit, inter alia, de prevederile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 şi că acestea sunt criticate din perspectiva dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 21, 24, 44, 45, 53 şi 135 din Constituţie. Având însă în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, antereferită, precum şi faptul că această decizie a fost pronunţată ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională în prezentul dosar, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la prevederile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

24. În continuare, Curtea observă că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reţinut că prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică, art. 73 alin. (3) lit. m) privind adoptarea legilor organice, art. 135 privind economia, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private. De asemenea, cu privire la dispoziţiile art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, a constatat lipsa de incidenţă în cauză (paragraful 130). În cauza de faţă, este pusă în discuţie conformitatea prevederilor criticate din Legea nr. 77/2016 cu o parte dintre aceste texte constituţionale. Astfel, se apreciază că sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 45, coroborat cu art. 53 şi art. 135 din Constituţie.

25. În urma examinării criticilor formulate de autoarele excepţiei din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 15 alin. (2). art. 45, coroborat cu art. 53 şi art. 135 din Constituţie, Curtea constată că atât considerentele, cât şi soluţia reţinute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză.

26. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, În mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.” (paragraful 115).

27. Privitor la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 din Constituţie, Curtea reţine, în plus faţă de ceea ce reiese din motivarea Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuşi textul constituţional dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Legiuitorul constituant însuşi i-a acordat legiuitorului infraconstituţional prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cel al liberei iniţiative. Or, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 reprezintă, în acest caz, materializarea, de către legiuitorul infraconstituţional, a condiţiilor la care face referire art. 45 din Constituţie. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit, în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor1, (paragraful 16).

28. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5), precum şi la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016, Curtea observă, în prealabil, că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, decizie interpretativă, nu a constatat neconstituţionalitatea pură şi simplă a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 şi a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, ci a stabilit, în calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei (art. 142 din Legea fundamentală), condiţiile în care dispoziţiile legale antereferite se subsumează exigenţelor Constituţiei. Or, în cazul deciziilor interpretative, în măsura în care aspectele de neconstituţionalitate deduse din motivarea autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează înţelesul normei juridice care a fost exclus din sfera cadrului constituţional, Curtea reţine că, în analiza acestora, nu este incident art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 146 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, sau Decizia nr. 843 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016, paragraful 25). Atunci când criticile de neconstituţionalitate a unei normei juridice privesc un înţeles sau înţelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumţia de constituţionalitate şi care nu au fost excluse din cadrul constituţional prin decizia interpretativă, este evident că instanţa constituţională este competentă să analizeze fondul excepţiei, de neconstituţionalitate.

29. În şedinţa de dezbateri, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti a reiterat criticile de neconstituţionalitate, formulate într-o altă cauză aflată pe rolul Curţii Constituţionale. Astfel, autoarea apreciază că este necesar să se înlăture efectul suspensiv de drept al notificării, fiind evident că debitorul nu poate întrerupe, în mod legal, executarea de bunăvoie a plăţilor exclusiv în baza unei notificări, care este o manifestare unilaterală de voinţă. Menţinerea efectului suspensiv al notificării într-o asemenea ipoteză ar însemna ca, în pofida celor statuate de Curtea Constituţională, debitorul să păstreze un instrument prin care să genereze abuzuri, fiind suficientă o simplă notificare pentru a legaliza neexecutarea obligaţiilor asumate. Or, dacă creditorul nu consimte la darea în plată, până când instanţa de judecată nu stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile impreviziunii, oprirea plăţilor de către debitor, prin voinţa lui unilaterală, are doar semnificaţia unui fapt juridic, al cărui caracter licit sau ilicit (culpa contractuală) se stabileşte doar ulterior, pe baza hotărârii judecătoreşti care constată dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile impreviziunii.

30. Prin urmare, constatând că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate pune în discuţie şi prezumţia de constituţionalitate a unui înţeles al dispoziţiilor art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, care nu a fost afectat 1h niciun fel prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea urmează să analizeze, pe fond, excepţia de neconstituţionalitate a acestora.

31. Cu privire la fondul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5), precum şi la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016, Curtea reiterează, mai întâi, cele statuate în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 128, cu privire la criticile aduse din perspectiva art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată. Astfel, în accepţiunea art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să instituie cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres, în cadrul alin. (1), o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea reţine că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă. Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.

32. În continuare, Curtea observă că prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, cu privire la a căror constituţionalitate Curtea nu s-a pronunţat prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 au un conţinut normativ similar, motiv pentru care vor fi analizate împreună, prin raportare la art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016.

33. Astfel, Curtea reţine că, prin reglementarea procedurii dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.

34. În acest context, Curtea reţine că suspendarea antemenţionată se aplică atât în situaţia în care creditorul obligaţiei de plată nu formulează contestaţie împotriva notificării transmise, cât şi în situaţia în care acesta din urmă formulează o asemenea contestaţie. Astfel, în lipsa formulării contestaţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părţi acceptă faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în condiţiile intervenirii impreviziunii, părţile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege. De abia după expirarea termenului menţionat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum şi termenul de negociere, executarea plăţilor derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic, prin intermediul căruia echilibrează poziţia economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condiţiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca, pe această perioadă, contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una pre-procesuală, de negociere între părţi, în care sunt cercetate posibilităţile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiţii socioeconomice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestaţie, notificarea este afectată de o condiţie rezolutorie, aceea a admiterii contestaţiei de către instanţa judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiţie se împlineşte, pe toată perioada în care curge termenul de formulare a contestaţiei şi a judecăţii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, notificarea are drept efect şi suspendarea plăţilor rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie şi conexă acesteia.

35. În acest context, Curtea constată că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată care este menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.

36. Din cele de mai sus, Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, constată că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă, intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului  de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013) în condiţiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări implicit admise rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp (cu privire la caracterul evolutiv al conceptelor constituţionale, a se vedea Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, şi Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015), cât şi din perspectiva titularilor lor.

37. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că, deşi creditorul obligaţiei deţine, în principiu, un bun, în sensul art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezentat de creanţa care face obiectul contractului de credit (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 24), intervenţia statului operată prin textele de lege criticate urmăreşte un scop legitim, respectiv protecţia consumatorului prin evitarea punerii acestuia în situaţia de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit în condiţiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe art. 969 şi 970 din Codul civil din 1864. Aşadar, scopul legitim urmărit se circumscrie conceptului de protecţie a consumatorului prin înlăturarea pericolului ruinei sale iminente.

38. În continuare, Curtea urmează să analizeze dacă măsura criticată este adecvată, necesară şi dacă respectă un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele individuale, în acest sens, Curtea reţine că, în mod abstract, suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat.

39. De asemenea, Curtea constată că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competenţă constituţională, în temeiul art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetăţenilor săi, atunci când în paradigma executării contractului - de credit în cazul de faţă - intervine un aspect care ţine de impreviziune. Curtea observă că, din întreg arsenalul de măsuri pe care legiuitorul le avea la îndemână, a apelat la suspendarea temporară a plăţilor rezultate din contractul de credit, măsură ce trebuie calificată ca având un grad de intruziune moderat asupra dreptului de proprietate al creditorului, aspect dedus atât prin natura sa juridică de măsură vremelnică/provizorie, cât şi din posibilitatea creditorului de a-şi vedea executată creanţa întru totul, în măsura în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată. Desigur, astfel cum s-a precizat, această opţiune a legiuitorului nu este cea mai puţin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanţei judecătoreşti competenţa de a decide ea însăşi, eventual, prin procedura ordonanţei preşedinţiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plăţii sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuşi, Curtea constată că această orientare legislativă a ţinut seama de realităţile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum şi de particularităţile şi specificul Circumstanţelor referitoare la iminenţa începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relaţia profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situaţie de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părţi există o neînţelegere apărută cu privire la existenţa impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract, până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauză, care tranşează problema litigioasă dintre părţi.

40. În continuare,, Curtea reţine că măsura criticată configurează un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare, în sensul că pune în balanţă, pe de O parte, protecţia imediată şi nemijlocită a consumatorilor, aşadar, a unui largi sfere de persoane care, deşi situate într-un raport de egalitate juridică, formală cu profesioniştii, totuşi, sub aspectul puterii lor economice, apreciate în mod individual, se află într-o evidentă relaţie de inferioritate, şi, pe de altă parte, interesul profesioniştilor de a-şi vedea executate sumele de bani rezultate din contractele de credit. Intervenind în acest domeniu sensibil, legiuitorul, în marja sa de apreciere, derivată din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, a reglementat această măsură într-un domeniu limitat (contract de credit) şi în condiţii restrictive (condiţii de admisibilitate în marja impreviziunii), protejând, cu efect imediat şi provizoriu, persoanele expuse acestui risc major intervenit în executarea contractului, risc calificat de Curtea Constituţională ca fiind unul supraadăugat. Ar fi fost contrastant cu însăşi noţiunea de impreviziune ca, pe perioada în care notificarea de dare în plată este depusă, debitorul de bună-credinţă al obligaţiei să fie ţinut să plătească, în continuare, sume nominale de bani care, sub aspectul cuantumului lor, aduc în discuţie impreviziunea, întrucât Curtea, în analiza sa, pleacă de la premisa axiomatică a art. 57 din Constituţie. În aceste condiţii, nu este de admis ca o realitate juridică, formală, rezultată din contractul de credit să prevaleze asupra regulilor de echitate şi bună-credinţă care guvernează materia contractelor civile.

41. De asemenea, Curtea reţine că, în condiţiile în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată de profesionist, prestaţiile băneşti datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligaţiei, în acest caz, având dreptul şi la repararea prejudiciului, în măsura în care instanţa judecătorească a constatat reaua-credinţă a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.

42. În consecinţă, având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuţie în niciun fel condiţiile de drept substanţial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabileşte un echilibru procedural corect între părţile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporţionalităţii ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietăţii private.

43. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 77/2016, în interpretarea obligatorie data acestora prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, permit menţinerea suspendării plăţilor către creditori numai în măsura în care, în cazul fiecărui contract de credit în parte, sunt îndeplinite criterii obiective, respectiv condiţiile existenţei impreviziunii, şi care vor fi evaluate în condiţii de independenţă şi imparţialitate de către instanţele de judecată, în acest fel, creditorii beneficiază de suficiente garanţii că dreptul lor de proprietate nu poate fi atins, în substanţa sa, prin reglementarea, în favoarea debitorilor, a prerogativei prevăzute de art. 5 alin. (1), coroborat cu art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016.

44. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate, formulate din perspectiva art. 44 din Constituţie, a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Curtea reţine că mecanismul procedural reglementat de legiuitorul ordinar în vederea aplicării art. 8 alin. (5) din lege are în vedere, ca şi în cazul art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, două etape cu o semnificaţie deosebită în economia acesteia. Astfel, o primă etapă, obligatorie, se subsumează unei negocieri directe între părţi şi priveşte procedura notificării reglementate de art. 5 alin. (1) din lege, părţile putând, ele însele, să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit, prin darea în plată a imobilului. Această etapă se aplică şi trebuie parcursă indiferent că bunul imobil ipotecat a fost sau nu vândut în cadrul unei proceduri execuţionale la data intrării în vigoare a legii. Cea de-a două etapă, judiciară, facultativă prin natura sa, vizează intervenţia instanţelor judecătoreşti la cererea debitorilor, în vederea aplicării Legii nr. 77/2016, respectiv constatarea stingerii datoriei izvorâte din contractul de credit. Astfel, debitorul obligaţiilor de plată a sumelor de bani în cadrul unui contract de credit trebuie să parcurgă, în mod obligatoriu, prima etapă procedurală, în sensul ajungerii la un consens cu creditorul şi al evitării, pe cât posibil, a intervenţiei în cadrul raporturilor contractuale a instanţei judecătoreşti. Legiuitorul a reglementat acest mecanism procedural în două etape pentru a da posibilitatea încetării contractului, ca rezultat al acordului de voinţă al părţilor, fără intervenţia instanţelor judecătoreşti, apelarea la forţa de constrângere a statului realizându-se, în mod evident, numai atunci când părţile nu ajung la un consens.

45. Prin urmare, a apela direct la instanţa judecătorească, cu nesocotirea primei etape, cea a notificării, echivalează cu caracterul inadmisibil al unei asemenea acţiuni promovate în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, instanţele judecătoreşti fiind în drept, în această ipoteză, să respingă ca atare acţiunea debitorului. Acesta a fost şi este sensul Deciziei nr. 639 din 27 octombrie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, în care Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, pe motiv că însăşi acţiunea principală era inadmisibilă (a se vedea, de exemplu Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, sau Decizia nr. 101 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 26 aprilie 2017, paragraful 16). De altfel, în cauza antereferită, cererea de chemare în judecată, având ca obiect constatarea stingerii datoriilor rezultate din contractul de credit, întemeiată pe art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, a fost formulată în mod direct de către debitor, fără a urma procedura obligatorie a notificării.

46. Prin urmare, indiferent dacă bunul imobil constituit drept garanţie pentru executarea contractului de credit a fost vândut anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, debitorul este obligat, din punct de vedere procedural, să parcurgă mai întâi etapa notificării şi de-abia după aceea să solicite concursul instanţelor judecătoreşti pentru constatarea stingerii datoriei.

47. În privinţa bunurilor imobile adjudecate anterior intrării în vigoare a legii, ipoteză ce formează obiectul dosarului instanţei judecătoreşti a quo, Curtea constată că legiuitorul ordinar a recurs la o ficţiune Juridică, în sensul că datoriile rezultate din contractul de credit sunt considerate stinse, chiar dacă bunul imobil aferent garanţiei a fost vândut la un preţ mai mic decât valoarea datoriei debitorului către instituţia de credit. Practic, legiuitorul a apreciat, în contextul impreviziunii, că sumele de bani plătite în mod voluntar în executarea contractului, cele obţinute din adjudecarea bunului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, precum şi, după caz, de sumele rezultate din urmărirea silită a altor bunuri ale debitorului până la data formulării notificării acoperă valoarea datoriilor aferente contractului de credit, O asemenea ficţiune juridică, departe de a fi arbitrară, valorifică un element accesoriu al contractului de credit, ipoteca, definită, în cazul de faţă, ca fiind un drept real asupra unui bun imobil afectat restituirii sumei de bani împrumutate, şi este de natură să asigure echilibrul contractual dintre părţi în limitele riscului inerent unui contract de credit, eliminând din sfera raporturilor dintre debitor şi creditor riscul supraadăugat.

48. Prin urmare, Curtea constată că textul criticat nu încalcă art. 44 din Constituţie, în măsura în care acesta este aplicat în condiţiile intervenirii impreviziunii. În caz contrar, s-ar accepta, pe de o parte, mina debitorului şi îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului, contractul de credit nemaiputând constitui temeiul îmbogăţirii acestuia, ci situaţia imprevizibilă intervenită, iar, pe de altă parte, s-ar crea o vădită inegalitate între debitorii care, având în vedere aceeaşi situaţie de impreviziune, au reuşit să reziste acesteia pe un interval temporal mai extins sau mai restrâns. Or, acest criteriu, coroborat cu data intrării în vigoare a legii, este unul artificial şi arbitrar, întrucât impreviziunea trebuie evaluată în exclusivitate în funcţie de echilibrul contractual dintre părţi, fiind, aşadar, o chestiune ce ţine de dezechilibrarea prestaţiilor la care acestea s-au obligat datorită unui element exterior conduitei lor a cărui amploare nu putea fi prevăzută. Aşadar, stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat reprezintă o ficţiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanţiei a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiţie impusă de legiuitor fiind ca acestea să fie în curs la data depunerii notificării. Aşa fiind, ca urmare a stingerii datoriilor prin darea în plată a bunului în condiţiile legii criticate, executarea contractului încetează.

49. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.

50. Prin urmare, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5), precum şi la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016.

51. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, a prevederilor art. 11 teza a doua, a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) şi art. 8 alin. (1), a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii ale aceleiaşi legi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi Societatea ERB New Europe Funding II BV din Bucureşti în Dosarul nr. 1.466/206/2016 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate Sa dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5), precum şi la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceiaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constată că acestea sunt constituţionale, prin raportare la criticile formulate

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală reglementează modalitatea de stabilire a locurilor de muncă, a categoriilor de personal şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare prevăzut în cap. I art. 1 lit. 3 şi în cap. II art. 1 lit. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sirma Caraman,

secretar de stat

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

Ministrul sănătăţii,

Florian-Dorel Bodog

 

Bucureşti, 4 august 2017.

Nr. 569.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală

 

Art. 1. - Prezentul regulament stabileşte locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă respectiv, a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală.

Art. 2. - (1) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă sunt acelea care presupun condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare constatate ca urmare a determinărilor sau, după caz, expertizărilor de specialitate de către organele abilitate în acest sens.

(2) Beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă următoarele categorii de personal, angajaţi în administraţia publică locală:

a) funcţionari publici;

b) personal contractual.

(3) Mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă este prevăzută în anexa, care face parte integrantă din prezentul regulament.

Art. 3. - (1) Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă prevăzut la art. 2 alin. (3) se acordă în condiţiile în care, la eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă, s-au avut în vedere următoarele criterii:

a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activităţii desfăşurate la locul de muncă;

b) existenţa unor indici de morbiditate la locurile de muncă respective;

c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă.

(2) în vederea acordării sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă prevăzut la alin. (1), buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă, eliberate de compartimentele de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică, care constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor de muncă şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionează normal, se refac ori de câte ori intervin modificări semnificative în ceea ce priveşte tehnologia, echipamentele de muncă şi amenajarea locurilor de muncă, dar nu mai târziu de 36 de luni de la data emiterii.

Art. 4. - La stabilirea, de la caz la caz, a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se au în vedere următorii factori de risc:

a) existenţa factorilor nocivi şi mecanismul de acţiune a acestora asupra organismului:

b) intensitatea de acţiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori;

c) durata de expunere la acţiunea factorilor nocivi;

d) existenţa unor condiţii de muncă ce implică o suprasolicitare nervoasă, care determină un risc de îmbolnăvire sau de accidentare;

e) structura şi nivelul morbidităţii în raport cu specificul locului de muncă.

Art. 5. - Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă, pe baza rezultatelor buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă, întregului personal al instituţiei respective sau numai pentru anumite categorii de personal.

Art. 6. - Personalul altor instituţii, precum şi personalul din alte compartimente din aceeaşi instituţie, care îşi desfăşoară activitatea la unul dintre locurile de muncă prevăzute la art. 2 alin. (1), beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă prevăzut la locurile de muncă respective, proporţional cu timpul cât prestează activitate la aceste locuri de muncă.

Art. 7. - Cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute la art. 2 alin. (1), potrivit anexei la prezentul regulament.

Art. 8. - Locurile de muncă, categoriile de personal şi stabilirea concretă, de la caz la caz, a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare se aprobă de ordonatorul principal de credite, la propunerea structurii cu atribuţii în domeniul resurselor umane, cu consultarea sindicatelor sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Art. 9. - Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, în limitele prevăzute în anexa la prezentul regulament, se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.

Art. 10. - Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă pentru activitatea desfăşurată, conform contractului individual de muncă/raportului de serviciu, în cadrul programului normal de lucru.

 

ANEXĂ

la regulament

 

Mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă

 

a) Spor de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administraţiei publice locale care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 4 din regulament

b) Spor de până la 10% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administraţiei publice locale care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 3 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 4 din regulament

c) Spor de până la 5% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administraţiei publice locale care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 2 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 4 din regulament

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.150/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 25 de unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Olt

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.150/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 25 de unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Olt, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 30 septembrie 2016, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1 la prezentul ordin.

2. Anexa nr. 6 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2 la prezentul ordin.

3. Anexa nr. 22 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 3 la prezentul ordin.

Art. II. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Ileana Spiroiu

 

Bucureşti, 31 iulie 2017.

Nr. 1.090.

 

anexa Nr. 1

(Anexa Nr. 1 la Ordinul nr. 1 150/2010)

 

LISTA

unităţilor administrativ-teritoriale şi a sectoarelor cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii administrativ-teritoriale

Judeţul

Sectoarele cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

1

Bărăşti

Olt

1

2

Corbu

Olt

1

3

Curtişoara

Olt

3

4

Dăneasa

Olt

1

5

Făgeţelu

Olt

3

6

Gârcov

Olt

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7

7

Grădinile

Olt

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9

8

Grojdibodu

Olt

1

9

Ianca

Olt

1, 2, 3, 4, 5, 6

10

Icoana

Olt

1

11

Morunglav

Olt

1, 2, 3, 4, 5, 6

12

Obârşia

Olt

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7

13

Rusăneşti

Olt

1

14

Scorniceşti

Olt

1

15

Ştefan cel Mare

Olt

1, 2, 3, 4

16

Stoeneşti

Olt

1, 2

17

Studina

Olt

1.2. 3, 4, 5

18

Tia Mare

Oft

1, 2, 3, 4, 5

19

Traian

Olt

1

20

Urzica

Olt

1, 2, 3, 4, 5, 6

21

Văleni

Olt

1

22

Vitomireşti

Olt

1, 2

23

Vlădila

Olt

1, 2, 3, 4

24

Voineasa

Olt

1

25

Vulpeni

Olt

1

 

ANEXA Nr. 2*)

(Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 1.150/2016)

 

Reprezentarea grafică a sectorului cadastral în care se desfăşoară lucrări de înregistrare sistematică Sectorul nr. 3, UAT-ul Făgeţelu, judeţul Olt


*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 3*)

(Anexa nr. 22 la Ordinul nr. 1.150/2016)

 

Reprezentarea grafică a sectorului cadastral în care se desfăşoară lucrări de înregistrare sistematică Sectorul nr. 1, UAT-ul Văleni, judeţul Olt

 

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor simultane cu preţ descrescător pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 65/2014, şi pentru modificarea şi completarea Metodologiei de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor finali, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 92/2015

 

Având în vedere prevederile ari 22 alin. (2) lit. b), e) şi f), art. 53 alin. (1), art. 55 alin. (1), art. 75 alin. (1) lit. c) şi d), art. 76 alin. (1) şi (3) şi art. 79 alin. (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 9 alin. (1) lit. b), d), g) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Regulamentul de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor simultane cu preţ descrescător pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 65/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 30 iulie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Ofertarea de către FUI, în vederea cumpărării pe PCSU, este obligatorie pentru cel puţin jumătate din consumul de energie electrică prognozat a fi facturat la tarif CPC al clienţilor finali deserviţi de FUI în regim de serviciu universal.

(2) Prognoza de consum avută în vedere la îndeplinirea Obligaţiei prevăzute la alin. (1) este cea transmisă de FUI la ANRE conform prevederilor prezentului regulament”.

2. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - Participarea FUI la PCSU este obligatorie pentru ofertarea, în vederea cumpărării, a cel puţin jumătate din consumul de energie electrică prognozat a fi facturat la tarif CPC al clienţilor finali deserviţi în regim de serviciu universal.”

3. La articolul 32, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Cantităţile aferente ofertelor de cumpărare ale unui FUI se stabilesc astfel încât să se îndeplinească următoarea condiţie:

 

            (2),

unde:

E = consumul total de energie electrică prognozat a fi facturat la tarif CPC al clienţilor finali deserviţi în regim de serviciu universal, în trimestrul calendaristic următor [MWh/trimestru];

Ni = necesarul aferent produsului de tranzacţionare i [MWh/h];

hi = numărul de intervale orare de livrare caracteristice produsului de tranzacţionare i, din trimestrul calendaristic următor [h].”

4. Articolul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 33. - Propunerile de oferte de cumpărare ale FUI corespunzătoare fiecărui produs de tranzacţionare pot fi revizuite de ANRE în următoarele situaţii:

a) dacă se constată nerespectarea condiţiei prevăzute la art. 32 alin, (2);

b) dacă nivelul excedentului estimat pentru prima rundă de licitaţie pe baza ofertelor indicative corespunzătoare limitei maxime a preţului de pornire a licitaţiei este sub valoarea 1,5, în sensul reducerii ofertelor de cumpărare cu maximum 50% faţă de necesar.”

5. La articolul 66, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(2) în situaţiile prevăzute la alin. (1), OPCSU stabileşte noua valoare a cererii astfel încât să rezulte un excedent de ofertă de 1,5, ţinând cont de limitarea prevăzută la alin. (3). Acelaşi procent de diminuare se aplică la toate ofertele de cumpărare corespunzătoare respectivului produs.

(3) Diminuarea cererii aferente produsului de tranzacţionare în bandă se poate face cu maximum 50% din cererea iniţială.”

6. Articolul 68 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 68. - (1)0 sesiune de licitaţie poate fi anulată prin decizie a preşedintelui ANRE, în următoarele situaţii:

a) înainte de deschiderea licitaţiei, dacă, după primirea ofertelor indicative, se estimează că în prima rundă de licitaţie nu poate exista excedent de ofertă pentru produsul de tranzacţionare în bandă;

b) după închiderea licitaţiei, dar nu mai târziu de începutul perioadei pentru care aceasta a fost organizată, dacă apar suspiciuni privind comportamente anticoncurenţiale sau încercări de manipulare a pieţei.

(2) în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), OPCSU anulează toate tranzacţiile de vânzare-cumpărare dintre FUI şi participanţii la licitaţie declaraţi câştigători, respectiv cantităţile stabilite şi comunicate conform prevederilor art. 62 alin (2).”

7. Articolul 69 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 69- - OPCSU decide anularea unei sesiuni de licitaţie în cazul în care, prin aplicarea prevederilor art. 66, valoarea cererii pentru produsul de tranzacţionare în bandă a fost redusă la limita minimă de 50% din cererea iniţială şi excedentul de ofertă a rămas sub valoarea 1,5.”

Art. II. - Metodologia de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor finali, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 92/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 24 iunie 2015, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după litera f) se introduce o nouă literă, litera f1), cu următorul cuprins:

„f1) PC - pieţe la termen administrate de OPCOM, cu excepţia PCSU;”.

2. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11- - (1) Achiziţia de către FUI a energiei electrice prognozată a fi furnizată la tarife CPC se face în condiţiile prevăzute de Regulamentul PCSU, prin contracte bilaterale încheiate pe PCSU şi prin contracte bilaterale încheiate pe PC. Diferenţele între consumul realizat şi cantitatea de energie electrică din contractele bilaterale încheiate pe PCSU şi PC se pot tranzacţiona, după caz, pe PZU, PI şi/sau la preţ de dezechilibru.

(2) În cazul reducerii cererii aferente produselor de tranzacţionare sau în cazul anulării unei sesiuni de licitaţie conform prevederilor Regulamentului PCSU, energia electrică prognozată a fi furnizată la tarife CPC, care nu este achiziţionată prin contracte bilaterale încheiate pe PCSU, se achiziţionează pe PC, pe PZU, PI şi/sau la preţ de dezechilibru.

(3) Pe perioada suspendării sau în cazul încetării unui contract bilateral încheiat de FUI pe PCSU înainte de expirarea perioadei de valabilitate, achiziţia de către respectivul FUI a cantităţilor corespunzătoare de energie electrică se face pe PC, pe PZU, PI şi/sau la preţ de dezechilibru.”

3. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Valoarea poluată în considerare în calculul costurilor previzionate cu achiziţia energiei electrice furnizate la tarife CPC nu poate depăşi cu mai mult de 8% media ponderată a preţurilor energiei electrice din contractele bilaterale încheiate pe PCSU şi pe PC cu livrare în perioada pentru care se determină valoarea VpPC, calculată pentru fiecare FUI i astfel:

 

unde:

piPCSU+PC - media ponderată a preţurilor energiei electrice din contractele bilaterale încheiate pe PCSU şi pe PC cu livrare în perioada pentru care se determină valoarea VpCPC [lei/MWh];

EiCPC - consumul total de energie electrică facturat la tarife CPC corespunzător FUI i, previzionat în perioada pentru care se determină valoarea ViCPC [MWh];

EiPCSU - cantitatea totală de energie electrică din contractele bilaterale încheiate de FUI i pe PCSU cu livrare în perioada pentru care se determină valoarea VpCPC [MWh];

pmedPCSU - media ponderată a preţurilor energiei electrice din contractele încheiate pe PCSU cu livrare în perioada pentru care se determină valoarea VpCPC [lei/MWh];

pmedPC - media ponderată a preţurilor energiei electrice din toate contractele încheiate pe PC după data intrării în vigoare a prezentei metodologii şi până la data comunicării, cu livrare în perioada pentru care se determină valoarea VpCPC, publicată/comunicată de OPCOM [lei/MWh].

(2) Dacă sesiunea de licitaţie organizată pe PCSU pentru trimestrul următor a fost anulată conform prevederilor Regulamentului PCSU, valoarea pachCPC considerată în calculul costurilor previzionate cu achiziţia energiei electrice furnizate la tarife CPC nu poate depăşi cu mai mult de 8% valoarea pmedPC prevăzută la alin. (1).”

4. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 14. - (1) Preţul mediu de achiziţie a energiei electrice furnizate la tarife CPC, considerat justificat pentru o perioadă anterioară (trimestru/semestru) nu poate depăşi cu mai mult de 8% valoarea preţului mediu ponderat al energiei electrice achiziţionate de fiecare FUI i prin contractele bilaterale încheiate pe PCSU şi pe PC, cu livrare în perioada respectivă, calculat astfel:

unde:

piPCSU+PC-r - preţul mediu ponderat al energiei electrice achiziţionate de fiecare FUI i prin contractele bilaterale încheiate pe PCSU şi pe PC, cu livrare în perioada respectivă [lei/MWh];

EiCPR-r - consumul total de energie electrică facturat la tarife CPC corespunzător FUI i, realizat în perioada respectivă [MWh];

EiPCSU-r - cantitatea totală de energie electrică achiziţionată de FUI i prin contractele bilaterale încheiate pe PCSU cu livrare în perioada respectivă [MWh];

piPCSU - preţul mediu ponderat al energiei electrice achiziţionate de FUI i prin contractele bilaterale încheiate pe PCSU cu livrare în perioada respectivă [lei/MWh];

piPC - preţul mediu ponderat al energiei electrice achiziţionate de operatorul economic care prestează serviciile de FUI i prin toate contractele bilaterale încheiate pe PC după data intrării în vigoare a prezentei metodologii, cu livrare în perioada respectivă, publicat/comunicat de OPCOM [lei/MWh];

pmedPC-r - media ponderată a preţurilor energiei electrice din toate contractele încheiate pe PC după data intrării în vigoare a prezentei metodologii, cu livrare în perioada respectivă, publicată/comunicată de OPCOM [lei/MWh],

(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), preţul mediu de achiziţie a energiei electrice poate depăşi limita prevăzută la alin. (1) în următoarele situaţii:

a) dacă s-au înregistrat diferenţe de peste 10% între media ponderată a preţurilor de închidere a PZU şi media ponderată a preţurilor din contractele bilaterale încheiate pe PCSU şi pe PC, pentru perioada respectivă;

b) dacă au existat avarii extinse în reţeaua de transport/distribuţie a energiei electrice, care au avut ca efect întreruperea alimentării cu energie electrică a clienţilor finali pentru care FUI asigura furnizarea energiei electrice la tarife CPC în perioada respectivă.

(3) în situaţiile prevăzute la alin, (2), valoarea justificată a preţului mediu de achiziţie se stabileşte de către ANRE în urma analizei datelor şi informaţiilor din piaţa angro de energie electrică şi din documentaţia de fundamentare transmisă de FUI. Rezultatul analizei şi modul de determinare a valorii justificate a preţului mediu de achiziţie vor fi comunicate de către ANRE fiecărui FUI.”

5. După articolul 25 se introduce un nou articol, articolul 251, cu următorul cuprins:

„Art. 251. - (1) Pentru stabilirea valorii justificate a preţului mediu de achiziţie a energiei electrice furnizate la tarife CPC, cu verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 13, respectiv la art. 14, cu cel puţin 10 zile înainte de sfârşitul fiecărui semestru OPCOM transmite la ANRE:

a) valoarea pmed’PC corespunzătoare tuturor contractelor încheiate pe PC după data intrării în vigoare a prezentei metodologii şi până la data comunicării, cu livrare în semestrul următor;

b) valorile piPC, corespunzătoare tuturor contractelor bilaterale încheiate de fiecare dintre operatorii economici care prestează serviciile de FUI pe PC, după data intrării în vigoare a prezentei metodologii, cu livrare în semestrul anterior;

c) valorile piPC, corespunzătoare tuturor contractelor bilaterale încheiate de fiecare dintre operatorii economici care prestează serviciile de FUI pe PC, după data intrării în vigoare a prezentei metodologii, cu livrare în semestrul curent;

d) valorile pmed’PC-r corespunzătoare tuturor contractelor încheiate pe PC după data intrării în vigoare a prezentei metodologii, cu livrare în semestrul anterior, respectiv cu livrare în semestrul curent.

(2) OPCOM publică în raportul lunar valoarea medie ponderată a preţurilor din toate contractele bilaterale încheiate după data intrării în vigoare a prezentei metodologii pe PCSU şi pe PC, cu livrare în luna respectivă.”

6. Articolul 35 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 35. - (1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 28 alin. (1), ANRE poate decide avizarea tarifelor CPC separat pe perioada fiecărui trimestru din cadrul unui semestru, în următoarele cazuri:

a) la anularea unei sesiuni de licitaţie, în conformitate cu prevederile Regulamentului PCSU;

b) dacă preţurile de achiziţie a energiei electrice din contractele bilaterale încheiate pe PCSU şi pe PC reflectă situaţii conjuncturale, caracterizate prin deficit sau excedent de ofertă;

c) dacă unul sau mai mulţi participanţi la piaţa de energie electrică au declarat forţa majoră şi aceasta are efect semnificativ asupra nivelului preţurilor din pieţele centralizate.

(2) în situaţiile prevăzute la alin. (1), termenele şi condiţiile de transmitere a datelor şi de stabilire a tarifelor se comunică de către ANRE la FUI şi respectiv OPCOM prin fax sau e-mail.”

7. La articolul 351, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 351. - (1) Pentru consumul de energie electrică înregistrat în lunile calendaristice în care se îndeplineşte condiţia potrivit căreia media ponderată a preţurilor de închidere a PZU să fie cu cel puţin 10% mai mare decât media ponderată a preţurilor din contractele bilaterale încheiate pe PCSU şi pe PC cu livrare în luna respectivă, FUI facturează clienţilor prevăzuţi la art. 5 lit. c) pct. ii, suplimentar faţă de tarifele UI aplicabile, un tarif PZU care trebuie să respecte relaţia matematică:

unde:

tPZU - valoarea tarifului PZU aplicabil clienţilor prevăzuţi la art. 5 lit. c) pct. ii [lei/kWh];

PmedPZU - media ponderată a preţurilor de închidere a PZU din luna respectivă, valoare publicată de OPCOM în raportul lunar [lei/MWh];

pmedPCSU+PC - media ponderată a preţurilor din contractele bilaterale încheiate pe PCSU şi pe PC după data intrării în vigoare a prezentei metodologii, cu livrare în luna respectivă, valoare publicată de OPCOM în raportul lunar [lei/MWh].

8. Articolul 36 se abrogă.

Art. III. - Producătorii de energie electrică, furnizorii, furnizorii de ultimă instanţă şi Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi de Gaze Naturale „OPCOM” - S.A. duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 9 august 2017.

Nr. 75.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.