MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 665         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 11 august 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 271 din 27 aprilie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. (1), art. 216 alin. (4) şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 299 din 4 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 492 din 27 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.043 alin. (2) din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

559. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011, şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 920/2011

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

735/1.446/1.457. - Ordin al ministrului economiei, al ministrului finanţelor publice şi al ministrului muncii şi justiţiei sociale pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2017 pentru Societatea „Şantierul Naval Mangalia” - S.A.

 

3.825. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, privind acordarea titlului de parc industrial Societăţii „IAŞI INDUSTRIAL PARK - S.R.L.”

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

846. - Ordin privind modificarea şi completarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017

 

855. - Ordin privind modificarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 271

din 27 aprilie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. (1), art. 216 alin. (4) şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 214 alin. (1), art. 216 alin. (4) şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 349/32/2013. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.144D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 214 din 31 martie 2015. În plus, se arată că temeinicia şi legalitatea emiterii deciziei organului fiscal competent de suspendare a soluţionării contestaţiei poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ, în acest sens fiind invocată şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 9 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 349/32/2013, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. (1), art. 216 alin. (4) şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect anularea unui act de control privind stabilirea de taxe şi impozite.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată arată că, în cauza pendinte, se pot identifica trăsături diferite de cele avute în vedere de Curtea Constituţională în deciziile anterioare prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a textelor criticate. Se analizează decizii ale Curţii Constituţionale şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului din materia liberului acces la justiţie, în particular cu privire la termenul rezonabil, precum şi ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la principiul autonomiei procedurale a Statelor Membre şi limitele acestuia.

6. În continuare, instanţa reţine că, în cauză, procedura de contestare pe cale administrativă, de către reclamantă, a actului administrativ prin care i s-au impus obligaţii fiscale suplimentare face excesiv de dificilă exercitarea dreptului său de persoană vătămată prin decizia de impunere. Prin instituirea obligaţiei de a parcurge procedura administrativă prealabilă, impusă de dispoziţiile titlului IX din Codul de procedură fiscală din 2003, în interpretarea de principiu adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contribuabilul care se consideră lezat prin actul de impunere este împiedicat să se adreseze instanţei de contencios administrativ pentru analizarea în fond a cauzei sale (aşa cum s-a stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Janosevic împotriva Suediei din 2002), mai înainte ca organul de soluţionare a contestaţiei administrative să se fi pronunţat asupra fondului contestaţiei. Când dispoziţiile în legătură cu care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate sunt aplicate şi interpretate în mod constant, în sensul inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ împotriva unui act administrativ fiscal mai înainte de soluţionarea în fond a procedurii administrative prealabile, dreptul la soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil consacrat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dreptul la un recurs efectiv şi principiul efectivităţii consacrate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu mai pot fi recunoscute şi exercitate în acord cu art. 20 din Constituţia României.

7. Potrivit art. 30 alin, (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a^şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 214 alin. (1), art. 216 alin. (4) şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost abrogată, începând cu data de 1 ianuarie 2016, în temeiul art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015.

11. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi prevederile art. 352 alin. (1)-(2) din Codul de procedură fiscală din 2015, potrivit cărora „(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare. (2) Procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod rămân supuse legii vechi”, Curtea reţine că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 şi urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 214 alin. (1), art. 216 alin. (4) şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care au avut următorul cuprins:

- Art. 214 alin. (1): „(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

b) soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi

- Art. 216 alin. (4): „Prin decizie se poate suspenda soluţionarea cauzei, în condiţiile prevăzute de art. 214”:

- Art. 218 alin. (2): „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”

12. În opinia instanţei de judecată, prevederile legale criticate contravin art. 11 alin. (1)-(2) referitoare la îndeplinirea de către statul român a obligaţiilor ce îi revin din tratate şi la apartenenţa tratatelor la dreptul intern, art. 20 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor internaţionale în materia drepturilor fundamentale ale omului, art. 21 alin. (2)-(4) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. De asemenea, instanţa de judecată invocă şi dispoziţiile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitor la dreptul de a se adresa în mod efectiv unei instanţe naţionale din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, referitor la instituţia procesuală a suspendării facultative a soluţionării cauzei în cadrul procedurii administrative prealabile instituite în titlul IX al Codului de procedură fiscală din 2003, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii sale. Astfel, prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Curtea a reţinut că adoptarea acestei măsuri este condiţionată de înrâurirea hotărâtoare pe care o are constatarea de către organele competente a elementelor constitutive ale unei infracţiuni asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Or, într-o atare situaţie, este firesc ca procedura administrativă privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată fie până la încetarea motivului care a determinat suspendarea, fie la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.173 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, şi Decizia nr. 1.237 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 15 decembrie 2008). În momentul încetării motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu, procedura administrativă este reluată, fiind emisă o decizie privind soluţionarea contestaţiei.

14 Referitor la dispoziţiile art. 214 alin. (1) şi art. 216 alin. (4) ale Codului de procedură fiscală din 2003, este de reţinut că acestea dau posibilitatea ca, în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, organul competent să dispună suspendarea acesteia. Dintre criticile formulate, în această privinţă, de către instanţa judecătorească, Curtea o reţine, cu precădere, pe aceea prin care se arată că temeiurile avute în vedere de Curtea Constituţională, de pildă prin Decizia nr. 63 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, în reţinerea constituţionalităţii instituţiei suspendării facultative a soluţionării contestaţiei nu mai sunt de actualitate. În această decizie, Curtea a constatat că, pentru identitate de raţiune, cele statuate în materie civilă îşi găsesc justificarea şi în materie fiscală, în ceea ce priveşte suspendarea facultativă a procedurii de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale, şi anume atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă. Or, apreciază instanţa de judecată, atât noul Cod de procedură penală, cât şi noul Cod de procedură civilă reprezintă o veritabilă schimbare de paradigmă, în sensul accentuării importanţei asigurării unui termen rezonabil şi a efectivităţii unei căi de atac. Sunt citate, cu titlu de exemplu, dispoziţiile art. 413 alin. (3) teza a două din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „instanţa poate reveni motivat asupra suspendării (...) dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză”.

15. În această privinţă, Curtea reţine că modificările în materie procesual civilă şi în materie procesual penală nu vizează, totuşi, o modificare fundamentală de optică a legiuitorului român, ci numai o circumstanţiere, realizată în vederea unei protecţii efective a liberului acces la justiţie. Instituţia suspendării facultative rămâne, în continuare, o opţiune a legiuitorului român, care serveşte interese importante, astfel încât raţionamentul prin analogie la care s-a oprit Curtea Constituţională în decizia precitată îşi păstrează, în continuare, valabilitatea.

16. În plus, remediul pe care îl solicită instanţa judecătorească - constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 214 alin. (1) şi art. 216 alin. (4) ale Codului de procedură fiscală din 2003 - este nejustificat, de vreme ce însuşi textul criticat - Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei - oferă o garanţie, care poate fi apreciată ca suficientă, pentru a-l asigura pe contestatar că suspendarea nu va fi dispusă în mod arbitrar. Situaţiile în care poate fi dispusă această măsură sunt expres şi limitativ prevăzute, fiind determinate printr-un grad de precizie suficient de ridicat care, o dată în plus, să îl protejeze pe contestatar de un eventual abuz.

17. Faptul că, de la caz la caz, se pot ivi situaţii în care suspendarea soluţionării contestaţiei să conducă, în mod efectiv, la îngreunarea, cu totul regretabilă, a situaţiei unui contestatar anume, nu reprezintă un temei suficient pentru a invalida, în integralitatea ei, o instituţie juridică, în speţă cea a suspendării facultative a soluţionării contestaţiei pe cale administrativă. De altfel, în asemenea situaţii, nu se ridică probleme de constituţionalitate ci, eventual, de aplicare a legii, aşa cum, în mod judicios, a reţinut Curtea Constituţională în trecut, de pildă prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, precitată, când, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală din 2003, a constatat că eventualul comportament al părţilor sau al instituţiilor administrative care determină o întârziere în soluţionarea contestaţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o problemă ce ţine exclusiv de conduita părţilor implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat. Or, Curtea Constituţională judecă numai în drept, astfel încât conduita procesuală a contribuabilului contestator sau a organului fiscal ori unele decizii administrative sau judecătoreşti discutabile nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituţionalităţii unor texte legale.

18. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală din 2003, Curtea constată, în primul rând, că instanţa judecătorească solicită admiterea acesteia în măsura în care se consideră inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată mai înainte de pronunţarea unei decizii în fond de către organul de soluţionare a contestaţiei. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că inadmisibilitatea formulării acţiunii în contencios administrativ, fără a se fi îndeplinit, în prealabil, procedura de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, este o instituţie procesuală pe deplin recunoscută şi cu largă răspândire în dreptul românesc, a cărei utilitate nu poate fi pusă la îndoială. Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia procedurii prealabile învestirii instanţelor de contencios administrativ, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicăm actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.” Prin urmare, întreaga procedură instituită de titlul IX al Codului de procedură fiscală din 2003, cu denumirea Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale - nu reprezintă nimic altceva decât un caz special al procedurii reglementate, cu titlu general, în art. 7 din Legea nr. 554/2004.

19. În fine, Curtea constată că prin Decizia nr. 214 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 mai 2015, a reţinut că, împotriva deciziei organului fiscal competent de suspendare a soluţionării contestaţiei contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ (paragraful 20). Totodată, la acelaşi paragraf, Curtea a arătat că prin Decizia nr. 617 din 6 mai 2010, a statuat că „nu se poate susţine existenţa unei îngrădiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul de lege menţionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanţei judecătoreşti inclusiv decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei pe cale administrativă”.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 349/32/2013 al Curţii da Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 214 alin. (1), art. 216 alin. (4) şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 299

din 4 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexander Simionescu în Dosarul nr. 17.896/4/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.030D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă partea Petra Toma, asistată de avocat Ileana Monica Iatan din cadrul Baroului Bucureşti, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului părţii prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Depune încheierea din data de 21 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 32.095/4/2016, prin care judecătorul de cameră preliminară a desfiinţat înscrisul fals intitulat „chitanţă de vânzare-cumpărare”.

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, apreciind că obiecţiunile sunt formulate din perspectiva modificării normei procesual penale invocate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, chiar dacă procurorul nu ar sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru desfiinţarea unui înscris în ipoteza în care emite o soluţie de clasare/renunţare la urmărirea penală, părţile au deschisă acţiunea în faţa instanţelor civile.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea nr. 236/CP din 18 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.896/4/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Alexander Simionescu cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate, în temeiul dispoziţiilor art. 5491 alin. (6) din Codul de procedură penală, împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 septembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 17.896/4/2016, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 5491 din Codul de procedură penală, cererea formulată de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, având ca obiect desfiinţare înscrisuri.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, autorul susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt discriminatorii şi, totodată, îngrădesc accesul la justiţie, întrucât recunosc numai procurorului dreptul de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desfiinţare a unor înscrisuri, nu şi persoanei vătămate sau părţii civile. Susţine că, în acest fel, garantarea liberului acces la justiţie devine un drept iluzoriu dacă partea interesată în desfiinţarea înscrisului falsificat nu are ea însăşi calitatea de a formula o cerere la judecătorul de cameră preliminară.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens reţine că stabilirea cadrului legal, în contextul procedurilor judiciare derulate în faţa judecătorului de cameră preliminară, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta reglementând competenţa judecătorului de cameră preliminară, calitatea persoanelor care se pot adresa acestuia şi termenele în care pot fi formulate cererile. Reţine că persoana care justifică un interes legitim poate sesiza instanţa civilă, fiind necesar să i se garanteze acesteia dreptul de a administra probe în cadrul unei proceduri contradictorii, pentru a dovedi că înscrisul este falsificat, aceasta constituind o contestaţie asupra drepturilor cu caracter civil, fiind aplicabile dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Apreciază că modul în care persoana care justifică un interes legitim şi calea procedurală în care trebuie să se adreseze aceasta instanţelor judecătoreşti nu pot fi calificate ca fiind o chestiune de neconstituţionalitate, ci ca o problemă de aplicare a legii procesuale. Dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Legea fundamentală nu pot conferi legitimare procesuală activă oricărei persoane interesate în promovarea cererii de competenţa judecătorului de cameră preliminară. Face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 19 ianuarie 2016, paragraful 32, în care Curtea a reţinut că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiţie, el presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, în temeiul acestor dispoziţii ale Legii fundamentale, legiuitorul Codului de procedură penală a stabilit competenţa judecătorului de cameră preliminară de a soluţiona propunerea procurorului de desfiinţare a înscrisului - obiect material al unei infracţiuni, în acele cazuri în care instanţa fondului nu s-ar putea pronunţa pe acest aspect, întrucât acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu mai poate fi exercitată. Reţine că dispoziţiile art. 5491 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc competenţa procurorului de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris în acele situaţii în care prin ordonanţă a dispus clasarea cauzei, soluţie legislativă în deplin acord cu dispoziţiile art. 315 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. Reţine că, dacă procurorul apreciază că nu este cazul să sesizeze judecătorul de cameră preliminară, acest fapt nu împiedică persoana vătămată sau, după caz, partea civilă să se adreseze instanţei civile cu o acţiune în anularea actului juridic constatat prin înscrisul respectiv. Într-o asemenea situaţie, cercetarea falsului urmează să se facă de către instanţa civilă, în condiţiile art. 308 din Codul de procedură civilă.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 5491 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Reţine că exercitarea unei asemenea competenţe de către procuror este conformă prevederilor Legii fundamentale care stabilesc, în art. 133, rolul Ministerului Public, de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că principiul egalităţii, prevăzut de Legea fundamentală pentru cetăţeni, nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Invocă în acest sens Decizia Curţii nr. 454 din 20 septembrie 2005. Reţine că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, a căror stabilire este de competenţa exclusivă a legiuitorului, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, Apreciază că motivele de neconstituţionalitate vizează, în esenţă, opţiunea legiuitorului de a da în competenţa exclusivă a procurorului posibilitatea sesizării judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, critică ce tinde la modificarea cadrului legislativ în vigoare. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire ia care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile apărătorului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5491 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 128 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Prevederile de lege criticate au următorul conţinut: „în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărire penală “

14. Autorul excepţiei susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 privind dreptul părţilor la un proces echitabil.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, constatând că dispoziţiile art. 5491 alin. (1) şi alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. În considerentele deciziei precitate, paragrafele 28- 33, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 5491 din Codul de procedură penală reglementează procedura de confiscare sau desfiinţare a unui înscris în cazul clasării, atribuţie conferită de către legiuitor judecătorului de cameră preliminară tocmai în considerarea art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală şi în completarea dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. c) şi d) din Codul de procedură penală. Dintr-o perspectivă istorică, Curtea a observat că, în Codul de procedură penală anterior, art. 245 alin. 1 lit. c1) şi art. 249 alin. 2 cu raportare la art. 245 alin. 1 lit. c1) stabileau faptul că, prin ordonanţele de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală, procurorul dispunea şi asupra „sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris”. Cu privire la aceste dispoziţii, prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2011 pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, asupra legitimării procesuale active a procurorului de a formula acţiunea civilă pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat atunci când acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluţie de netrimitere în judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală statuează cu valoare de principiu asupra dreptului procurorului de a sesiza instanţa civilă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, fără a face vreo distincţie cu privire la motivele pentru care se solicită desfiinţarea înscrisului”. De asemenea, s-a statuat că această reglementare reprezintă „un caz expres prevăzut de lege”, în înţelesul art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, în care procurorului i se recunoaşte legitimare procesuală pentru a formula acţiunea civilă. Curtea a constatat că, în legislaţia anterioară, în procedura desfiinţării totale sau parţiale a unui înscris, instanţa civilă soluţiona cauza în baza principiilor care guvernează un proces echitabil, în condiţii de publicitate, contradictorialitate şi oralitate, cu respectarea dreptului la apărare, prin administrarea probaţiunii, a invocării de cereri şi excepţii, fiind respectate pe deplin prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 24, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Curtea a observat, în aceeaşi decizie, că, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, procedura desfiinţării unui înscris nu mai este atribuită instanţei civile, ci instanţei penale, respectiv judecătorului de cameră preliminară, conform art. 5491, aceasta fiind una dintre procedurile speciale reglementate expres de titlul IV din noul cod. S-a făcut trimitere la doctrina recentă care a arătat că, în reglementarea actuală, instanţa sesizată este cea penală, şi nu cea civilă, cauza neavând natura unei acţiuni civile nici în situaţia în care obiectul sesizării îl constituie desfiinţarea unui înscris.

17. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5491 alin. (1) din Codul de procedură penală, care reglementează competenţa judecătorului de cameră preliminară de a soluţiona sesizările având ca obiect luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, Curtea a constatat, în paragrafele 53 şi 54 ale Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015, că acestea nu sunt afectate de vicii de neconstituţionalitate, constituind expresia aplicării prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

18. Totodată, în Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, observând că, potrivit art. 308 din Codul de procedură civilă, „în cazul în care, potrivit legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin orice mijloace de probă” - clasarea sau renunţarea la urmărirea penală fiind ipoteze în care devin incidente dispoziţiile art. 5491 din Codul de procedură penală, aşadar situaţii în care „acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu poate continua”, conform art. 16 şi art. 17 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi care atrag astfel şi incidenţa art. 308 din Codul de procedură civilă - Curtea a reţinut că legiuitorul are obligaţia de a respecta normele de tehnică legislativă menite să asigure sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ (paragraful 54), această situaţie nefiind constatată ca un viciu de neconstituţionalitate care să afecteze dispoziţiile art. 5491 alin. (1) şi alin. (4) din Codul de procedură penală. Considerentele expuse în precedent au fost preluate şi în deciziile Curţii nr. 444 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial aî României, Partea I, nr. 601 din 10 august 2015, şi nr. 742 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 1 februarie 2017.

19. În prezenta cauză, autorul excepţiei susţine că prevederile criticate îngrădesc accesul la justiţie, întrucât recunosc numai procurorului dreptul de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desfiinţare a unor înscrisuri, nu şi persoanei vătămate sau părţii civile. Faţă de susţinerile autorului, Curtea reţine că, potrivit normelor procesual penale criticate, în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei Căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărirea penală.

20. Aşadar, Curtea reţine că, în actuala reglementare procesual penală, procurorul nu va mai dispune cu privire la confiscarea specială în cazul emiterii unei soluţii de netrimitere în judecată, ci va sesiza judecătorul de cameră preliminară şi, de asemenea, nu va mai sesiza instanţa civilă cu propunere de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris, ci judecătorul de cameră preliminară. Aşa încât, în cazul confiscării sau desfiinţării unui înscris, în ipoteza clasării, legea procesual penală în vigoare reglementează o procedură în care procurorul are calitatea de titular al cererii formulate în acest sens, îndreptată către judecătorul de cameră preliminară. Acţiunea nu mai are caracter civil, iar procurorul nu mai are calitatea de reclamant, ci pe aceea de titular, conform normelor procesual penale criticate, legitimarea procesual activă fiind specifică procesului civil. Doar procurorul poate sesiza judecătorul de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, dispoziţia de sesizare va fi menţionată în ordonanţa de clasare, respectiv de renunţare la urmărirea penală, înaintarea acesteia, însoţită de dosarul de urmărire penală, urmând să se facă în termenul reglementat în art. 5491 alin. (1) din Codul de procedură penală. Având în vedere că sesizarea judecătorului de cameră preliminară este o dispoziţie distinctă în cadrul ordonanţei procurorului, aceasta va fi motivată separat prin indicarea motivelor pentru care se solicită confiscarea bunului sau desfiinţarea înscrisului, precum şi a temeiului juridic al solicitării, astfel încât persoanele interesate care vor fi încunoştinţate de declanşarea acestei proceduri să îşi poată formula apărările în faţa judecătorului de cameră preliminară.

21. În aceste condiţii, Curtea constată că reglementarea calităţii de titular a procurorului în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris are o justificare în aceea că el este cel care dispune soluţia în ceea ce priveşte rezolvarea acţiunii penale, stabilind, astfel, cadrul procesual asupra căruia se va pronunţa judecătorul de cameră preliminară. Aceasta, în condiţiile în care, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, procurorul apără ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor-ral esenţial în activitatea judiciară, consacrat de art. 131 din Constituţie. Or, între formele concrete prin care Ministerul Public îşi îndeplineşte rolul consacrat de norma constituţională precitată se află şi sesizarea instanţelor judecătoreşti, potrivit art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în condiţiile în care art. 67 alin. (1) din acelaşi act normativ stabileşte că procurorul are „rol activ în aflarea adevărului

22. Totodată, Curtea constată că, În ipoteza în care procurorul nu dispune sesizarea judecătorului de cameră preliminară, întrucât nu există indicii din care să rezulte că înscrisul este fals, persoana interesată ar putea supune acest aspect analizei procurorului ierarhic superior, prin formularea unei plângeri, în temeiul art. 336 din Codul de procedură penală. De asemenea, în aceeaşi ipoteză menţionată, persoana care justifică un interes în vederea desfiinţării unui înscris poate sesiza instanţa civilă cu cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea unui act juridic cu privire la care procurorul a apreciat că nu are caracter fals, astfel încât aceasta va avea posibilitatea de a administra probe într-o procedură contradictorie pentru a dovedi că înscrisul este falsificat, cu respectarea dreptului fundamental la un proces echitabil

23. În aceste condiţii, Curtea constată că, reglementând doar procurorului calitatea de titular al dreptului de a sesiza judecătorul de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, s-a plasat în marja sa de apreciere, având în vedere că, prin lege, poate stabili procedura de judecată, aşadar poate institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, alegerea mijloacelor procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia urmând să permită respectarea imperativelor art. 21 din Constituţie. Or, astfel cum s-a arătat în precedent şi potrivit celor reţinute de Curte în paragraful 54 al Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015, deşi nu i se recunoaşte dreptul de a sesiza judecătorul de cameră preliminară, persoana interesată are suficiente garanţii în vederea respectării dreptului său de acces la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexander Simionescu în Dosarul nr. 17.896/4/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 5491 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 492

din 27 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.043 alin. (2) din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.043 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Barnea şi Sorin Ciprian Barnea în Dosarul nr. 91/220/2016 al Judecătoriei Deta şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 893D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise în susţinerea admiterii acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 488 din 30 iunie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 1 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 91/220/2016, Judecătoria Deta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.043 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Barnea şi Sorin Ciprian Barnea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de evacuare.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţia legală criticată împiedică părţile pârâte să invoce apărări de fond privind netemeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii de evacuare,

7. Judecătoria Deta apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele !or de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1.043 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului

14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia nu arată în ce mod dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor Legii fundamentale, rezumându-se la a aprecia că textul legal criticat împiedică părţile pârâte să invoce apărări de fond privind netemeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii de evacuare. Or, dispoziţia legală criticată tocmai aceasta prevede, respectiv că „Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului

16. Cu privire la obligaţia de motivare a excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1 313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a stabilit că excepţia de neconstituţionalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat.

17. În aceste condiţii, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat.

18. Raportând cele de mai sus la cauza de faţă, Curtea constată că prin modul general în care este formulată excepţia de neconstituţionalitate şi prin lipsa de legătură cu textul criticat, nu se poate desluşi în mod rezonabil formularea sau existenţa vreunei critici de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia În formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia S-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi”.

19, Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 iit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,l

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.043 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Barnea şi Sorin Ciprian Barnea în Dosarul nr. 91/220/2016 al Judecătoriei Deta.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Deta şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011, şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 920/2011

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2016 pentru reglementarea unor măsuri de simplificare a acordării unor beneficii de asistenţă socială, precum şi pentru stabilirea unor măsuri bugetare pentru acestea în anul 2016, aprobată prin Legea nr. 104/2017,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 28 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 9, alineatele (1) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Ajutorul social se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe propria răspundere, însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile realizate în luna anterioară depunerii cererii de către membrii acesteia Cererea se completează cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (51) şi (52) din lege.

(5) Modelul cererii şi declaraţiei pe propria răspundere este prevăzut în anexa nr. 1.”

2. La articolul 9, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:

(6) în situaţia în care solicitarea ajutorului social sau a alocaţiei pentru susţinerea familiei, acordată în baza Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori a ajutorului pentru încălzirea locuinţei, acordat în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, aprobată prin Legea nr. 92/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se produce ulterior aprobării acordării unuia din drepturile menţionate, la solicitarea ulterioară a unui drept se completează cererea şi declaraţia pe propria răspundere, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1a.

(7) Pe măsură ce se dezvoltă protocoale de transfer de date şi capacitatea tehnică de comunicare a datelor între instituţii în format electronic, documentele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia vor putea fi preluate direct de la autoritatea sau instituţia publică competentă, responsabilă de colectarea şi gestionarea lor, dacă acestea poartă o semnătură electronică extinsă, cu acordul beneficiarului dreptului prevăzut de lege. Lista documentelor va fi adusă la cunoştinţa solicitanţilor prin afişare la sediul primăriei sau prin afişare pe pagina de internet a acesteia.”

3. La articolul 10, alineatul (1) se modifici şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Cererea şi declaraţia pe propria răspundere prevăzute la art. 9 alin. (1), însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia, se înregistrează într-un registru special la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială solicitantul are domiciliul ori, după caz, reşedinţa.”

4. La articolul 11, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Potrivit prevederilor art. 7 din lege, pentru acordarea dreptului, persoanele apte de muncă ce nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi au obligaţia de a prezenta o adeverinţă care să ateste că sunt înregistrate în evidenţa agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă şi că nu au refuzat un loc de muncă sau participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii.”

5. La articolul 14, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:

(9) în situaţia prevăzută la art. 9 alin. (51) din lege, ancheta socială menţionată la alin. (1) cuprinde şi verificarea informaţiilor în vederea stabilirii dreptului la alocaţia pentru susţinerea familiei în baza Legii nr. 277/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

6. La articolul 17, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - (1) La stabilirea venitului net lunar al familiei sau, după caz, al persoanei singure se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le-au realizat în luna anterioară depunerii cererii, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent, indiferent de bugetul din care se suportă, obligaţii legale de întreţinere şi alte creanţe legale, cu excepţia următoarelor categorii de venituri:

a) alocaţia pentru susţinerea familiei prevăzută de Legea nr. 277/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) alocaţia de stat pentru copii prevăzută de Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) bugetul personal complementar prevăzut de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

d) ajutoarele de stat acordate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare;

e) bursele şcolare şi sumele acordate în baza art. 51 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

f) stimulentul educaţional oferit, conform prevederilor Legii nr. 248/2015 privind stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate, cu modificările ulterioare, sub formă de tichet social pentru stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor proveniţi din familii defavorizate;

g) sprijinul financiar prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 1.488/2004 privind aprobarea criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului naţional de protecţie socială «Bani de liceu», cu modificările şi completările ulterioare;

h) sumele acordate în baza Programului naţional de protecţie socială «Bursa profesională», prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 1.062/2012 privind modalitatea de subvenţionare de către stat a costurilor pentru elevii care frecventează învăţământul profesional;

i) veniturile obţinute din activităţile cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri în condiţiile Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

7. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 23. - Lista cuprinzând documentele necesare acordării dreptului de ajutor social, precum şi lista prevăzută la art. 18 se afişează într-un loc vizibil la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti. Informarea populaţiei poate fi făcută şi pe pagina de internet a unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.”

8. După articolul 24 se introduce un nou articol, articolul 241, cu următorul cuprins:

„Art. 241. - Documentele prevăzute la art. 24 alin. (5) şi (61) se pot transmite şi electronic, acolo unde este posibil.”

9. La articolul 26, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Emiterea deciziei prevăzute la alin. (1) are la bază documentele prevăzute la art. 24 alin. (5) şi (6). Pentru situaţiile în care numărul beneficiarilor este mai mare de 10 persoane, decizia poate fi emisă colectiv, comunicarea acesteia fiind realizată individual.”

10. Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 27. - (1) După stabilirea dreptului de ajutor social, titularul ajutorului social are următoarele obligaţii:

a) să comunice primarului, în scris, orice modificare intervenită cu privire la domiciliul, veniturile şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit aceasta;

b) să furnizeze toate informaţiile necesare pentru efectuarea anchetei prevăzute la art. 14* alin. (1) din lege;

c) să efectueze sau, după caz, să asigure prin alte persoane apte de muncă din familie efectuarea orelor prevăzute la art. 6 alin. (2)-(6) din lege.

(2) Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social şi care nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi, potrivit legii, au obligaţia de a nu refuza un loc de muncă oferit sau participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională

(3) Fac excepţie de la obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (2) persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social şi care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 72 din lege. Se asimilează persoanelor prevăzute la art. 72 lit. d) din lege şi persoanele care au calitatea de zilieri, pe perioada cât îşi păstrează această calitate

(4) în vederea verificării îndeplinirii de către beneficiari a obligaţiei prevăzute la alin. (2), primarii transmit agenţiilor teritoriale lista persoanelor apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social. Modelul listei este prevăzut în anexa nr. 11.”

11. Articolul 30 se abrogă.

12. Articolul 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 31. - În aplicarea prevederilor art. 15 alin. (2) din lege, situaţia nominală cu persoanele din familiile beneficiare de ajutor social care s-au încadrat în muncă, inclusiv care au plecat cu contract de muncă în străinătate, au refuzat un loc de muncă oferit sau participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională, cuprinde şi informaţiile furnizate, conform legii, de furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă din sectorul public sau privat, acreditaţi conform Criteriilor de acreditare a furnizorilor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 277/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

13. Articolul 311 se abrogă.

14. Articolul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 33. - (1) Dreptul la ajutorul social, respectiv plata acestuia se suspendă pentru întreaga familie sau, după caz, pentru persoana singură, în următoarele situaţii:

a) dacă refuză nejustificat efectuarea acţiunilor sau lucrărilor de interes local prevăzute la art. 28 alin. (1);

b) când se constată că dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe baza unor date eronate privind componenţa familiei sau veniturile realizate ori pe parcursul acordării au intervenit modificări ale acestora;

c) când agenţia teritorială constată, pe baza documentelor transmise de primar prevăzute la art. 131 alin. (3) din lege, că s-a stabilit un cuantum eronat al ajutorului social;

d) în situaţia în care timp de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poştale returnate pentru titularul ajutorului social;

e) în situaţia în care, în urma verificărilor efectuate conform art. 141 alin. (1) din lege, se constată că au intervenit modificări în condiţiile de acordare a dreptului la ajutorul social;

f) în cazul în care se înregistrează situaţia prevăzută la art. 15 alin. (6) din lege;

g) în situaţia în care, în urma controlului efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanţi ai Curţii de Colturi a României, s-au constatat date eronate cu privire la componenţa familiei ori a veniturilor beneficiarilor.

(2) Suspendarea dreptului de ajutor social se face prin dispoziţie scrisă a primarului, începând cu luna următoare celei în care s-au constatat de către serviciul sau persoana/ persoanele prevăzută/prevăzute la art. 15 alin. (3) situaţiile menţionate la alin. (1) lit. a), b) şi e), şi se comunică titularului în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.

(3) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c), d), f) şi g), plata ajutorului social se suspendă prin decizie a directorului agenţiei teritoriale, începând cu luna următoare celei în care s-a făcut constatarea.”

15. Articolul 34 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 34. - (1) în cazul suspendării ajutorului social în condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a), efectuarea acţiunilor sau a lucrărilor de interes local prevăzute la art. 28 alin. (1) atrage reluarea plăţii ajutorului social pentru întreaga familie ori, după caz, pentru persoana singură, începând cu luna următoare celei în care s-a înregistrat efectuarea acestora.

(2) Reluarea plăţii ajutorului social se face prin decizie a directorului agenţiei teritoriale, începând cu luna următoare îndeplinirii condiţiilor de acordare.

(3) în cazul suspendării ajutorului social în condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (6) din lege, aceasta se menţine până la angajarea persoanei apte de muncă din familia beneficiară sau până la înscrierea ta serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de către agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă.

(4) în situaţia prevăzută la alin. (3) agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă comunică agenţiei teritoriale lista persoanelor care s-au angajat sau au fost înscrise la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite.

(5) Reluarea plăţii ajutorului social se face începând cu luna următoare celei în care s-a primit comunicarea prevăzută la alin. (4), prin decizie a directorului executiv al agenţiei teritoriale.”

16. La articolul 35 alineatul (1), literele b) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) dacă plata ajutorului social a fost suspendată şi în termen de 3 luni nu au fost efectuate acţiunile ori lucrările de interes local prevăzute la art. 28 alin. (1);

d) dacă pe parcursul acordării dreptului la ajutor social beneficiarii refuză să furnizeze informaţii cu privire la membrii familiei sau veniturile realizate, potrivit prevederilor art. 141 alin. (2) din lege;”.

17. La articolul 35 alineatul (1), după litera d) se Introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

„e) dacă se înregistrează situaţia prevăzută la art. 15 alin. (7) din lege.”

18. La articolul 36, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Modelul deciziilor prevăzute la alin. (2), precum şi al celor prevăzute la art. 26 alin. (1) şi art. 34 alin. (2) este prevăzut în anexa nr. 7 şi se completează şi adaptează, după caz.”

19. Articolul 361 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 361, - (1) Recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de ajutor social se realizează în condiţiile prevăzute de art. 21 din lege, precum şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistenţă socială, precum şi pentru modificarea art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări prin Legea nr. 266/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia în care beneficiarul ajutorului social este familia, iar titularul ajutorului social a decedat, recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de ajutor social, conform alin. (1), se va face de la ceilalţi membri ai familiei cu capacitate de exerciţiu deplină a drepturilor civile, în calitate de beneficiari ai dreptului, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1), precum şi ale art. 32, dacă situaţia de fapt impune schimbarea titularului şi modificarea cuantumului ajutorului social.”

20. Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 38. - (1) Propunerea de acordare a ajutoarelor de urgenţă are la bază cererea şi declaraţia pe propria răspundere a unui membru de familie sau a persoanei singure, însoţite de actele doveditoare prevăzute la art. 381, precum şi ancheta socială prin care se certifică existenţa situaţiilor de necesitate ori, după caz, a situaţiilor deosebite în care se află familiile sau persoanele singure.

(2) Cererea şi declaraţia pe propria răspundere se completează potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 16.

(3) Ancheta socială prevăzută la alin. (1) este efectuată de agenţia teritorială în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii. Datele referitoare la familia sau persoana singură se înregistrează în formularul de anchetă socială potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 16a.

(4) La solicitarea agenţiei teritoriale, ancheta socială prevăzută la alin. (1) se efectuează cu asistenţa personalului din serviciul sau a persoanei/persoanelor prevăzut/prevăzute la art. 15 alin. (3).

(5) Ancheta socială este avizată de primarul localităţii de domiciliu/reşedinţă în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data transmiterii acesteia de către agenţia teritorială. Avizul primarului are în vedere consemnarea în ancheta socială a faptului dacă familia sau persoana singură a beneficiat sau urmează să beneficieze de ajutor de urgenţă acordat de la bugetul local, în condiţiile prevăzute de art. 40^-45.

(6) Ancheta socială este avizată de prefectul judeţului unde are domiciliul/reşedinţa solicitantul ajutorului de urgenţă în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data transmiterii acesteia de către agenţia teritorială.”

21. După articolul 38 se introduce un nou articol, articolul 381, cu următorul cuprins:

„Art. 381. - (1) Cu prilejul efectuării anchetei sociale prevăzute la art. 38, pentru dovedirea situaţiilor de necesitate care au fost cauzate de calamităţi naturale, incendii, accidente, precum şi pentru alte situaţii deosebite cauzate de starea de sănătate ori alte cauze care pot conduce la riscul de excluziune socială, precum şi pentru justificarea acordării ajutorului de urgenţă, solicitantul are obligaţia de a prezenta actele doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (1), precum şi, după caz, următoarele acte doveditoare:

a) documente eliberate de autorităţile competente pentru constatarea calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor;

b) poliţa de asigurare împotriva dezastrelor naturale şi sau/înscrisul de constatare şi evaluare a prejudiciilor, precum şi de stabilire a cuantumului despăgubirii în cazul producerii riscului asigurat, potrivit prevederilor Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, republicată;

c) adeverinţă şi/sau scrisoare medicală eliberată de medicul de familie sau de medicul specialist, precum şi alte documente medicale justificative eliberate de autorităţile competente în domeniu care să ateste situaţia de dificultate invocată în cerere;

d) pentru achiziţia de echipamente, dispozitive medicale, proteze, orteze sau alte materiale sanitare, dovada eliberată de autorităţile competente privind costul total al acestora, precum şi cheltuielile suportate de acestea;

e) alte documente, la solicitarea reprezentantului/ reprezentanţilor agenţiei teritoriale care efectuează ancheta socială, în funcţie de situaţia constatată.

(2) Absenţa unora dintre documentele prevăzute la alin. (1) nu conduce la refuzul acordării ajutorului de urgenţă, urmând ca prin ancheta socială să se stabilească dacă este necesară sau nu acordarea acestuia.

(3) în situaţia în care persoana singură/familia care solicită ajutorul de urgenţă refuză să furnizeze informaţiile necesare efectuării anchetei sociale, se consideră că aceasta nu se află în situaţie de necesitate pentru acordarea ajutorului de urgenţă.”

22. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 39. - Ajutoarele de urgenţă prevăzute la art. 37 se acordă, în limita sumelor alocate cu această destinaţie în bugetul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, pentru acoperirea nevoilor de bază definite la art. 54 alin. (2) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale familiei sau ale persoanei singure aflate în situaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege şi au în vedere, în principal, menţinerea locuinţei şi asigurarea condiţiilor de locuit, accesul la servicii medicale şi/sau de recuperare a stării de sănătate ori a capacităţii de muncă, combaterea cauzelor ce pot duce la abandon şcolar, precum şi a altor cauze ce pot conduce la riscul de excluziune socială.”

23. După articolul 39 se introduc trei noi articole, articolele 391-393, cu următorul cuprins:

„Art. 391. - (1) Ajutoarele de urgenţă prevăzute la art. 37, în funcţie de situaţia pentru care se solicită, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile art. 28 alin. (1) din lege, ţinând cont de următoarele criterii, după caz:

a) gradul de distrugere a locuinţei şi a bunurilor deţinute de familie sau de persoana singură;

b) tipul locuinţei;

c) asigurarea obligatorie a locuinţei potrivit prevederilor Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, republicată, şi cuantumul despăgubirii;

d) bolile şi afecţiunile medicale şi gravitatea acestora;

e) perioada de tratament medical şi de recuperare medicală;

f) nivelul de decontare a serviciilor medicale, a medicamentelor, a ortezelor, protezelor, dispozitivelor medicale etc. de către casele de asigurări sociale de sănătate sau de terţi;

g) calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate;

h) calitatea de asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;

i) tipul familiei şi numărul membrilor din familie;

j) veniturile nete lunare pe membru de familie sau ale persoanei singure;

k) nivelul de îndatorare al persoanei sau al familiei ce poate determina situaţii de risc de excluziune socială;

l) posibilitatea de susţinere din veniturile proprii, fără afectarea nevoilor de trai minimale definite de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, a cheltuielilor suplimentare generate de situaţia de necesitate sau deosebită;

m) complementaritatea unor forme de sprijin din surse publice sau private.

(2) în caz de calamităţi naturale, inundaţii, incendii sau alte situaţii similare, ajutoarele de urgenţă se pot acorda familiilor sau persoanelor singure care locuiesc în respectiva locuinţă cu contract de închiriere, comodat sau care sunt tolerate în locuinţa respectivă, dacă ajutorul nu a fost solicitat de proprietarul locuinţei.

(3) în cazul prevăzut la alin. (2), familiile sau persoanele singure pot beneficia de ajutor de urgenţă numai pentru pierderea, distrugerea sau afectarea bunurilor proprii.

(4) Plata ajutorului de urgenţă se poate efectua şi către alt membru de familie cu capacitate de exerciţiu deplină, consemnat în ancheta socială, în situaţia în care se înregistrează decesul titularului ajutorului de urgenţă sau acesta se află în incapacitate fizică din cauza stării de sănătate ori intervin alte cauze care conduc la imposibilitatea efectuării plăţii către titularul prevăzut în hotărârea Guvernului.

Art. 392. - (1) Ajutoarele de urgenţă se acordă o singură dată într-o perioadă de 12 luni.

(2) Pentru cazuri deosebite, care necesită acordarea de ajutoare de urgenţă peste numărul prevăzut la alin. (1) aceleiaşi familii sau persoane, persoana care efectuează ancheta socială din cadrul agenţiei teritoriale elaborează un referat care conţine prezentarea situaţiei cu care se confruntă familia sau persoana singură şi justificarea necesităţii de acordare a unui ajutor de urgenţă suplimentar.

(3) Referatul prevăzut la alin. (2) este însoţit de ancheta socială şi de actele doveditoare, se avizează de către directorul executiv al agenţiei teritoriale, precum şi de primar şi prefect şi se transmite la Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială care analizează propunerea şi decide dacă se justifică acordarea ajutorului de urgenţă suplimentar.

Art. 393. - (1) Pentru acordarea ajutoarelor de urgenţă agenţiile teritoriale transmit Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială anchetele sociale efectuate în condiţiile art. 38, pe bază de borderou care cuprinde numele beneficiarului, adresa de domiciliu/reşedinţă. suma propusă cu titlu de ajutor de urgenţă, precum şi referatul pentru situaţia prevăzuta la art. 392 alin. (2).

(2) Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, la solicitarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, are obligaţia de a prezenta acestuia anchetele sociale, precum şi referatele privind acordul pentru propunerile de ajutoare de urgenţă în cuantumuri majorate.

(3) în aplicarea art. 38-393 pot fi emise instrucţiuni şi/sau proceduri care se aprobă prin decizie a directorului general al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, conform reglementărilor în vigoare.

(4) Pentru stabilirea unitară la nivelul tuturor judeţelor şi a municipiului Bucureşti a cuantumului ajutorului de urgenţă propus prin anchetele sociale efectuate potrivit art. 38 alin. (3), ţinând cont de criteriile prevăzute la art. 391 alin. (1), prin decizia prevăzută la alin. (3) pot fi stabilite niveluri orientative ale cuantumurilor, prin stabilirea mediei sumelor cu titlu de ajutor de urgenţă aprobate în condiţiile legii prin hotărâri ale Guvernului pe tipuri de situaţii înregistrate.”

24. Articolul 56 se abrogă.

25. Anexele nr. 1,2,3,4,7 şi 11 la normele metodologice se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1, 3, 4, 5, 6 şi 7 la prezenta hotărâre.

26. După anexa nr. 1 la normale metodologice se introduce o nouă anexă, anexa nr. 1 a, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.

27. Anexele nr. 10, 12, 13 şi 15a-15f la normela metodologice se abrogă.

28. Anexele nr. 16 şi 16a la normele metodologice se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 8 şi 9 la prezenta hotărâre.

Art. II. - Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 21 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (41) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(41) în situaţia în care copiii în vârstă de până la 18 ani urmează o formă de învăţământ în străinătate, aceştia sunt luaţi în calcul la stabilirea dreptului la alocaţie doar dacă reprezentantul legal al copilului prezintă în termenul prevăzut la art. 27 alin. (1) din lege dovada frecventării cursurilor şi a numărului absenţelor înregistrate de copil/copii, eliberată de unitatea de învăţământ din străinătate, iar aceasta funcţionează în condiţiile legislaţiei statului respectiv.”

2. La articolul 3, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Modelul cererii şi declaraţiei pe propria răspundere este prevăzut în anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările şi completările ulterioare.”

3. La articolul 3, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

(5) în situaţia în care solicitantul, la data solicitării alocaţiei este beneficiar de ajutor social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau de ajutor pentru încălzirea locuinţei acordat în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, aprobată prin Legea nr. 92/2012, cu modificările şi completările ulterioare, cererea se completează potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 la Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările şi completările ulterioare.”

4. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Reprezentantul familiei prevăzut la art. 3 alin. (1) se stabileşte în condiţiile prevăzute de art. 11 din lege.”

5. La articolul 5, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

,,(4) Pe măsură ce se dezvoltă protocoale de transfer da date şi capacitatea tehnică de comunicare a datelor între instituţii în format electronic, documentele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia vor putea fi preluate direct de la autoritatea sau instituţia publică competentă, responsabilă de colectarea şi gestionarea lor, dacă acestea poartă o semnătură electronică extinsă, cu acordul beneficiarului dreptului prevăzut de lege. Lista documentelor va fi adusă la cunoştinţa solicitanţilor prin afişare la sediul primăriei sau prin afişare pe pagina de internet a acesteia.”

6. La articolul 6, alineatul (2) se abrogă.

7. La articolul 6, partea introductivă a alineatului (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) în cazul în care nu este eliberat livretul de familie sau situaţia familiei nu este evidenţiată în livretul de familie, reprezentantul familiei prezintă, după caz, în copie certificată pentru conformitate cu originalul la depunerea acestora, următoarele documente:”.

8. La articolul 6, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Pentru situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) nu se solicită livretul de familie. Componenţa familiei, filiaţia copiilor şi situaţia lor juridică faţă de reprezentantul legal se dovedesc cu documentele eliberate de autorităţile din ţara de origine, traduse în limba română de un traducător autorizat, precum şi cu alte documente eliberate de autorităţile române competente.”

9. La articolul 7, alineatul (3) se abrogă.

10. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Familiile definite la art. 2 din lege, care au în întreţinere copii de vârstă şcolară, beneficiază de alocaţie în condiţiile în care copiii frecventează fără întrerupere cursurile unei forme de învăţământ organizate potrivit legii, cu excepţia celor care le întrerup din motive medicale, şi nu înregistrează absenţe nemotivate în cursul unui semestru care să conducă la scăderea sub 8 a notei la purtare.

(2) La depunerea cererii de acordare a alocaţiei, reprezentantul familiei prezintă la dosar o adeverinţă eliberată de unitatea de învăţământ la care sunt înscrişi copiii, care să ateste că aceştia frecventează o formă de învăţământ organizată potrivit legii.

(3) Beneficiază de alocaţie şi familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară, dar care întrerup temporar frecventarea cursurilor de învăţământ organizate potrivit legii sau repetă anul şcolar din motive de sănătate dovedite cu certificat medical.

(4) Beneficiază de alocaţie şi familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară dacă unul sau mai mulţi dintre copii se află în una sau mai multe din următoarele situaţii:

a) nu sunt înscrişi la o unitate de învăţământ;

b) repetă anul şcolar din alte motive decât cele medicale;

c) nu frecventează cursurile unei forme de învăţământ organizate potrivit legii;

d) frecventează cursurile unei forme de învăţământ organizate potrivit legii, dar au înregistrat un număr de peste 20 de absenţe nemotivate în cursul unui semestru şcolar;

e) a finalizat cursurile învăţământului general obligatoriu, conform legii, dar nu a împlinit vârsta de 18 ani.

(5) Copilul aflat în situaţiile prevăzute la alin. (4) este luat în calcul la stabilirea venitului mediu net lunar al familiei, dar este exclus din numărul de copii ai familiei avut în vedere la acordarea dreptului, iar alocaţia se va acorda corespunzător numărului de copii din familie care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.

(6) Prevederile alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia prevăzută la art. 2 alin. (41), dacă reprezentantul legal nu prezintă dovada privind frecventarea cursurilor şcolare.

(7) Alocaţia se acordă şi în perioada vacanţelor şcolare.

(8) Pentru familiile care au în întreţinere copii cu handicap grav sau accentuat, de vârstă şcolară şi care nu frecventează o formă de învăţământ organizată potrivit legii, alocaţia se acordă cu condiţia prezentării certificatului de încadrare într-un grad de handicap şi pe baza dovezii prin care se atestă faptul că respectivul copil nu poate fi înscris în nicio formă de învăţământ prevăzută de lege.

(9) Dovada prevăzută la alin. (8) se solicită de către primărie, după caz, de la secretariatele comisiilor pentru protecţia copilului sau de la centrele judeţene de resurse şi de asistenţă educaţională, respectiv Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională.

(10) în aplicarea art. 27 alin. (2) din lege, cuantumul alocaţiei se diminuează cu 20% când se înregistrează un număr de

10 absenţe nemotivate şi se menţine această diminuare până la înregistrarea unui număr de 19 absenţe nemotivate, urmând ca în cazul înregistrării unui număr de 20 de absenţe nemotivate cuantumul alocaţiei să se diminueze cu 50%.

(11) în situaţia în care mai mulţi copii înregistrează absenţe nemotivate, diminuarea prevăzută la art. 27 alin. (2) din lege se aplică pentru fiecare copil în parte în funcţie de numărul de absenţe nemotivate înregistrate de acesta, de fiecare dată raportând diminuarea la cuantumul alocaţiei.

(12) Cuantumul acordat în condiţiile prevăzute la alin. (11) se calculează ca diferenţă între cuantumul alocaţiei prevăzut de lege, stabilit prin dispoziţie a primarului, şi valoarea rezultată prin însumarea diminuărilor.

(13) Formula de calcul pentru determinarea cuantumului diminuat potrivit alin. (12) este următoarea:

Exemplu:

Familie formată din soţ şi soţie şi 2 copii de vârstă şcolară.

Cuantumul alocaţiei stabilit prin dispoziţia primarului: 60 lei

Primul copil a înregistrat 10 absenţe şcolare nemotivate.

Al doilea copil a înregistrat 20 de absenţe şcolare nemotivate.

Calculul diminuării:

Pentru primul copil: 60 lei x 20% = 12 lei

Pentru al doilea copil: 60 lei x 50% = 30 lei

Diminuarea totală pentru absenţele nemotivate înregistrate: 12 lei + 30 lei = 42 lei

Cuantumul diminuat rezultat: 60 lei - 42 lei = 18 lei.

(14) în aplicarea prevederilor art. 27 alin. (31) din lege se procedează astfel:

a) în situaţia în care unul dintre copii repetă anul şcolar din alte motive decât cele medicale, includerea în numărul de copii pentru care se acordă alocaţia se face începând cu anul şcolar următor, dacă acesta este înscris/frecventează cursurile;

b) în situaţia în care unul dintre copii înregistrează peste 20 de absenţe nemotivate/semestru includerea în numărul de copii pentru care se acordă alocaţia se face începând cu semestrul următor, dacă acesta este înscris/frecventează cursurile.

(15) Modificarea cuantumului alocaţiei se face în baza cererii prevăzută la art. 3 alin. (5) şi a dovezii eliberate de inspectoratul şcolar privind reînceperea cursurilor şcolare.”

11. La articolul 9, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Ancheta socială prevăzută la alin. (1), precum şi anchetele sociale prevăzute la art. 23 alin. (2), art. 25 alin. (1)şi art. 28 alin. (2) din lege se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2 la Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările şî completările ulterioare.”

12. La articolul 9, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:

(6) în situaţia în care alocaţia se solicită o dată cu ajutorul social prevăzut de Legea nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, verificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează o singură dată pentru stabilirea celor două drepturi.

(7) în situaţia în care alocaţia se solicită ulterior stabilirii dreptului la ajutorul social prevăzut de Legea nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, acordarea dreptului la alocaţie se face pe baza anchetei sociale efectuate pentru stabilirea dreptului de ajutor social, luând în considerare documentele doveditoare aferente, potrivit legii.”

13. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Dreptul la alocaţie se stabileşte prin dispoziţie scrisă a primarului şi se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii.

(2) în situaţia prevăzută la art. 9 alin. (6) dispoziţia scrisă a primarului se emite cu respectarea prevederilor art. 181 din lege şi conţine cuantumul separat al fiecărui drept aprobat.

(3) Dispoziţia primarului de stabilire a dreptului la alocaţie se transmite la agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale, însoţită de copia cererii şi a declaraţiei pe propria răspundere, certificată de primar.

(4) Primarul are obligaţia de a transmite agenţiei teritoriale, pe bază de borderou, documentele prevăzute la alin. (3), până la data de 5 a lunii următoare, pentru luna anterioară. Borderoul se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3.

(5) Actele doveditoare care au stat la baza emiterii dispoziţiei primarului împreună cu ancheta socială se păstrează la primărie în dosarul titularului.”

14. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - (1) Plata drepturilor de alocaţie se face prin decizie a directorului executiv al agenţiei teritoriale, emisă pe baza documentelor prevăzute la art. 10 alin. (3).

(2) Plata alocaţiei se asigură lunar de către agenţiile judeţene pe bază de mandat poştal sau, după caz, în cont personal ori în cont de cârd, potrivit dispoziţiilor art. 22 din lege, ţinând seama de opţiunea beneficiarului. Plata se efectuează în luna curentă pentru drepturile lunii anterioare.

(3) în cazul familiilor prevăzute la art. 10 alin. (3) din lege, plata alocaţiei se asigură prin stat de plată şi se efectuează până la data de 15 a lunii în curs, pentru luna anterioară. Agenţiile teritoriale împreună cu primarii organizează activitatea de plată a drepturilor de alocaţie pentru aceste situaţii.

(4) în situaţia în care alocaţia se solicită odată cu ajutorul social prevăzut de Legea nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, plata drepturilor se efectuează la aceeaşi dată.”

15. La articolul 12, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - (1) Pentru copiii de vârstă şcolară din familiile care beneficiază de alocaţie, inspectoratele şcolare judeţene, respectiv ale municipiului Bucureşti, denumite în continuare inspectorate şcolare, au obligaţia de a comunica agenţiilor teritoriale, până la data de 15 a lunii următoare încheierii semestrului şcolar, situaţia privind absenţele şcolare nemotivate înregistrate de către aceşti copii, conform formatului electronic convenit cu agenţiile teritoriale, care conţine în mod obligatoriu elementele prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege.”

16. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) în cazul în care intervin modificări cu privire la componenţa familiei şi/sau a veniturilor realizate de membrii acesteia, titularul alocaţiei are obligaţia ca, în termen de maximum 15 zile, să comunice în scris primarului modificările intervenite.

(2) în funcţie de modificările intervenite în situaţia familiei titularului, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 23 alin. (2) şi (3) din lege.”

17. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 14. - (1) în vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la alocaţie, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.

(2) în situaţia prevăzută la art. 9 alin. (6) şi (7), ancheta socială prevăzută la alin. (1) se efectuează o singură dată, pentru ambele beneficii de asistenţă socială acordate.

(3) în situaţia în care se constată schimbări ce conduc la modificarea cuantumului alocaţiei sau, după caz, la încetarea dreptului de alocaţie, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 25 alin. (2)-(4) din lege.

(4) în cazul în care titularul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru întocmirea anchetei sociale prevăzute la alin. (1) se aplică dispoziţiile art. 25 alin. (5) din lege.”

18. Articolul 141 se abrogă.

19. Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 15. - (1) Plata alocaţiei se suspendă în luna următoare celei în care se constată existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege.

(2) Reluarea plăţii drepturilor de alocaţie suspendate se face după cum urmează:

a) începând cu luna următoare încetării măsurii plasamentului sau plasamentului în regim de urgenţă într-un serviciu de tip rezidenţial, în situaţia revenirii în familia pentru care s-a stabilit dreptul iniţial la alocaţie, pentru situaţia prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. a) din lege;

b) începând cu luna următoare celei în care, după verificarea prevăzută la art. 28 alin. (2) din lege, primarul comunică agenţiei teritoriale îndeplinirea de către beneficiari a condiţiilor de acordare, pentru situaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b) şi c) din lege.

(3) Plata alocaţiei în condiţiile prevăzute la alin. (2) se face în cuantumul stabilit prin dispoziţia primarului sau, după caz, în cuantumul diminuat conform art. 27 alin. (2) din lege.

(4) în situaţia prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. a) din lege, în cazul în care copilul/copiii pentru care s-a stabilit măsura plasamentului sau a plasamentului în regim de urgenţă într-un serviciu de tip rezidenţial nu revine/revin în familia pentru care s-a stabilit dreptul iniţial la alocaţie, dreptul încetează pentru familia în cauză.”

20. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Modificarea cuantumului alocaţiei şi încetarea dreptului în condiţiile prevăzute la art. 25, art. 27 alin. (3) şi (31), respectiv art. 32 din lege se fac prin dispoziţie a primarului.

(2) Dispoziţiile primarului prevăzute la alin. (1) se transmit agenţiei teritoriale, pe bază de borderou, în termenul prevăzut la art. 10 alin. (4). Modelul borderoului este prevăzut în anexa nr. 4.

(3) Pe baza dispoziţiei primarului, directorul agenţiei teritoriale emite decizia de modificare a cuantumului, respectiv de încetare a plăţii.”

21. Anexele nr. 1 şi 2 la normele metodologice se abrogă.

Art. III. - Normele metodologice de aplicare a prevederilor

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2011 privind masurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 920/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 23 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:

(6) în situaţia în care solicitantul este beneficiar sau, după caz, primeşte ajutor social potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau alocaţie pentru susţinerea familiei potrivit prevederilor Legii nr. 277/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi solicită unul dintre ajutoarele prevăzute la art. 1, acesta completează formularul de cerere prevăzut în anexa nr. 1a la normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) în situaţia prevăzută la alin. (6), la stabilirea dreptului la ajutoarele prevăzute la art. 1, se iau în considerare documentele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia care au fost deja depuse pentru stabilirea dreptului la ajutorul social şi/sau la alocaţia pentru susţinerea familiei.”

2. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Familiile şi persoanele singure care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea ajutoarelor prevăzute la art. 1 depun individual sau prin asociaţiile de proprietari/locatari cererile şi declaraţiile pe propria răspundere, prevăzute la art. 3, la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei/cărui rază teritorială se află locuinţa de domiciliu sau de reşedinţă, cu respectarea termenului prevăzut la art. 16 din ordonanţa de urgenţă.”

3. La articolul 6, alineatul (13) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(13) în cazul beneficiarilor de ajutor social şi/sau alocaţie pentru susţinerea familiei, care solicită ajutorul pentru energie electrică, ancheta socială se efectuează numai în situaţia în care au trecut mai mult de 3 luni de la ultima actualizare a informaţiilor potrivit art. 141 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 25 din Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

4. La articolul 6, după alineatul (13) se introduce un nou alineat, alineatul (14), cu următorul cuprins:

„(14) Pe măsură ce se dezvoltă protocoale de transfer de date şi capacitatea tehnică de comunicare a datelor între instituţii în format electronic, documentele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia vor putea fi preluate direct de la autoritatea sau instituţia publică competentă, responsabilă de colectarea şi gestionarea lor, dacă acestea poartă o semnătură electronică extinsă, cu acordul beneficiarului dreptului prevăzut de lege. Lista documentelor va fi adusă la cunoştinţa solicitanţilor prin afişare la sediul primăriei sau prin afişare pe pagina de internet a acesteia.”

5. Articolul 29 se modifica şi va avea următorul cuprins:

„Art. 29. - (1) Recuperarea sumelor încasate necuvenit, cu titlu de ajutor pentru încălzirea locuinţei, plătite din bugetul de stat, se realizează în condiţiile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistenţă socială, precum şi pentru modificarea art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări prin Legea nr. 266/2015 cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în situaţia în care beneficiarul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este familia, iar titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei a decedat, recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de ajutor pentru încălzirea locuinţei se va face de la ceilalţi membri ai familiei cu capacitate de exerciţiu deplină a drepturilor civile, în calitate de beneficiari ai dreptului, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1).

(3) în situaţia în care beneficiarul, persoană singură, a decedat, nu se mai procedează la recuperarea sumelor încasate necuvenit.”

Art. IV. - (1) Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 28 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

(2) Hotărârea Guvernului nr. 38/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 21 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

(3) Hotărârea Guvernului nr. 920/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 23 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. V. - În situaţia în care formularul cuprinzând cererea şi declaraţia pe propria răspundere în vederea solicitării drepturilor de ajutor social în baza prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, de alocaţie pentru susţinerea familiei în baza prevederilor Legii nr. 277/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de ajutorul pentru încălzirea locuinţei acordat în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, aprobată prin Legea nr. 92/2012, cu modificările şi completările ulterioare, a fost completat potrivit modelului aprobat înainte de modificările aduse prin prezenta hotărâre, drepturile se acordă pe baza acestui formular, sub rezerva stabilirii dreptului conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2016 pentru reglementarea unor măsuri de simplificare a acordării unor beneficii de asistenţă socială, precum şi pentru stabilirea unor măsuri bugetare pentru acestea în anul 2016, aprobată prin Legea nr. 104/2017,

Art. VI. - Solicitările de ajutoare de urgenţă depuse până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri şi care nu au făcut obiectul unei hotărâri a Guvernului se soluţionează fără a le fi aplicabile prevederile art. 391-393 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sirma Caraman,

secretar de stat

Ministrul educaţiei naţionale,

Liviu-Marian Pop

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 4 august 2017.

Nr. 559.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la normele metodologice)

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

Nr. 735 din 10 iulie 2017

Nr. 1.446 din 9 august 2017

Nr. 1.457 din 18 iulie 2017

 

ORDIN

pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2017 pentru Societatea „Şantierul Naval Mangalia” - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 27/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, cu modificările ulterioare, ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 17 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale,

ministrul economiei, ministrul finanţelor publice şi ministrul muncii şi justiţiei sociale emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2017 pentru Societatea „Şantierul Naval Mangalia” - S.A. prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul economiei,

Ministrul finanţelor publice,

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Mihai-Viorel Fifor

Ionuţ Mişa

Gheorghiţa-Daniela Barbu,

 

 

secretar de stat

 

ANEXĂ

MINISTERUL ECONOMIEI

Societatea „Şantierul Naval Mangalia” - S.A.

Intrarea Portului nr. 1, Mangalia

Cod unic de înregistrare: RO 14325290

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2017

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent 2017

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

3.715

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

3.718

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

1

 

3

 

Venituri extraordinare

6

0

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

3.394

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

3.393

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

1.411

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

21

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

1.376

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

604

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

6U1

 

 

 

C2

bonusuri

14

3

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

418

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

161

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

193

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

585

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

1

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

0

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

325

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

0

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

325

 

1

 

Rezerve legale

25

16

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

355

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

0

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

0

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

 

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

0

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

0

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

0,0

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

0

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

36

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

30

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

1.531

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

1.522

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

112

 

6

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

X

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

913

 

8

 

Plăţi restante

55

2.323

 

9

 

Creanţe restante

56

155

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

privind acordarea titlului de parc industrial Societăţii „IAŞI INDUSTRIAL PARK - S.R.L.”

 

Având în vedere prevederile:

- art. 2 şi art. 32 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 9 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2015 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobate prin Legea nr. 122/2016;

- art. 8 alin. (7) şi (8) şi art. 9 din Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale,

în temeiul art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se dispune acordarea titlului de parc industrial societăţii „IAŞI INDUSTRIAL PARK - S.R.L.”, cu sediul social în judeţul Iaşi, municipiul Iaşi, bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 69, cam. 121, cod unic de înregistrare 32977543, care administrează parcul industrial constituit pe terenul având datele de identificare prevăzute la art. 2.

(2) Durata titlului de parc industrial acordat potrivit alin. (1) este de 16 ani, în condiţiile respectării caracteristicilor de parc industrial prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 2. - (1) Terenul pentru care se acordă titlul de parc industrial are următoarele caracteristici:

a) este amplasat pe teritoriul administrativ al comunei Leţcani, judeţul Iaşi şi identificat în baza extraselor de carte funciară pentru informare nr. 61722, 61723, 61724, 63367, 63372, 63377, 63379, emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, la data de 10 aprilie 2017;

b) are o suprafaţă de 18,6 ha.

(2) Locaţia terenului pentru care se acordă titlul de parc industrial este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Societatea-administrator transmite Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene un raport anual privind dezvoltarea parcului industrial.

Art. 4. - Titlul de parc industrial, acordat potrivit prezentului ordin, conferă operatorilor economici din parcul industrial dreptul la facilităţile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale şi de art. 456 alin. (1) lit. i) şi art. 464 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia îndeplinirii condiţiilor stipulate în:

a) Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat;

b) Regulamentul (UE) nr. 1,407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis;

c) Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2 980/2013 privind aprobarea condiţiilor de acordare a măsurilor de sprijin pentru investiţiile realizate în parcurile industriale, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Furnizorul ajutorului de stat acordat în temeiul titlului de parc industrial acordat potrivit prezentului ordin este comuna Leţcani, judeţul Iaşi.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea J.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sirma Caraman,

secretar de stat

 

Bucureşti, 31 iulie 2017.

Nr. 3.825.

 

ANEXĂ*)


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017

 

Văzând Referatul de aprobare nr. D.G. 1.296 din 27.07.2017 al directorului general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

având în vedere art. 51 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 155/2017 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anii 2017 şi 2018,

în temeiul art. 291 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 şi 224 bis din 31 martie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează;

1. La capitolul IV articolul 31, alineatele (16) şi (17) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(16) Medicamentele specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor cu scleroză multiplă, hemofilie, talasemie, unele boii rare, boli endocrine, pentru tratamentul substitutiv cu metadonă şi pentru tratamentul recidivei hepatitei cronice la pacienţii cu transplant hepatic cuprinşi În programele naţionale de sănătate curative se eliberează prin farmaciile cu circuit închis aparţinând unităţilor sanitare prin care se derulează aceste programe, pe bază de prescripţie medicală electronică on-line sau off-line sau prescripţie medicală cu regim special utilizată pentru preparate stupefiante şi psihotrope, după caz.

(17) Medicamentele specifice pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor cu diabet zaharat, pentru tratamentul stării posttransplant al pacienţilor transplantaţi, cu excepţia tratamentului recidivei hepatitei cronice la pacienţii cu transplant hepatic, pentru tratamentul pacienţilor cu unele boli rare (mucoviscidoză, scleroză laterală amiotrofică, angioedemul ereditar, fibroza pulmonară idiopatică, maladia Duchenne, sindromul Prader Willi şi neuropatie optică ereditară Leber) se eliberează prin farmaciile cu circuit deschis.”

2. La capitolul IX titlul „Programul naţional de boii cardiovasculare” subtitlul „Unităţi care derulează programul” punctul 14, după litera a) se introduce o nouă literă, litera b), cu următorul cuprins:

*b) Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare «Praf. Dr. C. C. Iliescu» Bucureşti;”.

3. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Unităţi care derulează programul” punctul 5, după litera l) se introduce o nouă literă, litera m), cu următorul cuprins:

„m) Spitalul Judeţean de Urgenţă «Sf. Ioan cel Nou» Suceava.”

4. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare1 subtitlul „Unităţi care derulează programul” punctul 8, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,c) Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad - secţia de medicină internă,”

5. La capitolul IX, titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Unităţi care derulează programul”, la punctul 17, după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

,,h) Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.”

6. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Unităţi care derulează programul” punctul 18, după litera j) se introduce o nouă literă, litera k), cu următorul cuprins:

,,k) Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.”

7. La capitolul IX titlul „Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană” subtitlul „Unităţi care derulează programul”, punctul 2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2) Tratamentul recidivei hepatitei cronice la pacienţii cu transplant hepatic:

- farmacii cu circuit închis aparţinând unităţilor sanitare incluse În lista unităţilor sanitare care implementează Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 377/2017 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2017 şi 2018, pentru transplant hepatic:

a) Institutul Clinic Fundeni;

b) Spitalul Clinic «Sfânta Maria» - Bucureşti;

c) Spitalul Clinic de Urgenţă «Sf. Spiridon» Iaşi.”

Art. II. - Direcţiile de specialitate din Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de sănătate şi unităţile de specialitate prin care se derulează programe naţionale de sănătate curative vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Marian Burcea

 

Bucureşti, 3 august 2017.

Nr. 846.

 

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind modificarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017

 

Văzând Referatul de aprobare nr. D.G. 1.355 din 8.08.2017 al directorului general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

având în vedere art. 51 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 155/2017 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anii 2017 şi 2018,

în temeiul art. 291 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 şi 224 bis din 31 martie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La capitolul II articolul 21 alineatul (4), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) ca urmare a actualizării Catalogului naţional al preţurilor medicamentelor autorizate de punere pe piaţă în România (Canamed) prin completarea/modificarea Listei de medicamente - denumiri comerciale; Lista se elaborează în termen de 15 zile de la actualizarea Canamed şi intră în vigoare la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost elaborată; prin excepţie, lista elaborată în cursul lunii august 2017 de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen de 15 zile de la actualizarea Canamed, intră în vigoare începând cu 16 august 2017.”

Art. II. - Direcţiile de specialitate din Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de sănătate şi unităţile de specialitate prin care se derulează programe naţionale de sănătate curative vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Marian Burcea

 

Bucureşti, 8 august 2017.

Nr. 855.