MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 666/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 666         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 11 august 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 238 din 6 aprilie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său

 

Decizia nr. 312 din 9 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

11. - Ordonanţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2016 privind siguranţa operaţiunilor petroliere offshore

 

573. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2017, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Botoşani

 

574. - Hotărâre privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Extindere clădire de învăţământ (pregătire) şi administrativă din Cazarma Băneasa”

 

576. - Hotărâre privind acordarea de stimulente financiare absolvenţilor care au obţinut media 10 la evaluarea naţională 2017 pentru absolvenţii clasei a VIII-a şi la examenul de bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2017

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 238

din 6 aprilie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Românească - S A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.721/180/2016 al Judecătoriei Bacău şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.206D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.243D/2016. nr. 1.381D/2016, nr. 1.436D/2016, nr. 1.448D/2016, nr. 1.465D/2016, nr. 1.484D/2016, nr. 1.485D/2016, nr. 1.497D/2016, nr. 1.535D/2016. nr. 1.611 D/2016, nr. 1.612D/2016, nr. 1.654D/2016 şi nr. 1.904D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.874/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, în dosarele nr. 6.205/1.748/2016 şi nr. 7.056/1.748/2016 ale Judecătoriei Cornetu, în Dosarul nr. 3.915/221/2016 al Judecătoriei Deva - Secţia civilă, în Dosarul nr. 13.416/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 14.451/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 13.215/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.829/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, în dosarele nr. 13.771/301/2016 şi nr. 14.407/301/2016 ale Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 17.197/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 6.787/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 1.959/257/2016 al Judecătoriei Mediaş.

4. La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 1.465D/2016, partea Costel Tătaru, iar în Dosarul nr. 1.497D/2016, partea Cosmin Constantin Armăşescu. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.286D/2016, nr. 1.613D/2016, nr. 1.614D/2016, nr. 1.659D/2016, nr. 2.163D/2016 şi nr. 2.606D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.056/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 7.509/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, în Dosarul nr. 9.114/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 9.819/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.160/252/2016 al Judecătoriei Lugoj şi în Dosarul nr. 9.154/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu. De asemenea, preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.287D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.815/315/2016 al Judecătoriei Târgovişte, precum şi în Dosarele nr. 1.445D/2016 şi nr. 1.534D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.543/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 12.438/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.

6. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legai îndeplinită.

7. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.243D/2016, nr. 1.286D/2016, nr. 1.287D/2016, nr. 1.381 D/2016, nr. 1.436D/2016, nr. 1.445D/2016, nr. 1.448D/2016, nr. 1.465D/2016, nr. 1.484D/2016, nr. 1.485D/2016, nr. 1 497D/2016, nr. 1.534D/2016, nr. 1.535D/2016, nr. 1.611D/2016, nr. 1.612D/2016, nr. 1.613D/2016, nr. 1.614D/2016, nr. 1.654D/2016, nr. 1.659D/2016, nr. 1.904D/2016, nr. 2.163D/2016 şi nr. 2.606D/2016 la Dosarul nr. 1.206D/2016.

8. Atât părţile prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.243D/2016, nr. 1.286D/2016, nr. 1.287D/2016, nr. 1.381 D/2016, nr. 1.436D/2016, nr. 1.445D/2016, nr. 1.448D/2016, nr. 1.465D/2016, nr. 1.484D/2016, nr. 1.485D/2016, nr. 1.497D/2016, nr. 1.534D/2016, nr. 1.535D/2016, nr. 1.611 D/2016, nr. 1.612D/2016, nr. 1.613D/2016, nr. 1.614D/2016, nr. 1.654D/2016, nr. 1.659D/2016, nr. 1.904D/2016, nr. 2.163D/2016 şi nr. 2.606D/2016 la Dosarul nr. 1.206D/2016, care este primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente, care pun concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

10. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi şi ale art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8, ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 11 teza întâi raportat la art. 3 teza întâi şi ale art. 11 teza a doua, şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la celelalte dispoziţii legale criticate. În sensul celor menţionate, reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

11. Prin încheierile din 27 iunie şi 29 iulie 2016, pronunţate în dosarele nr. 7.721/180/2016  şi nr. 10.874/180/2016, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

12. Prin încheierile din 27 iunie şi 7 iulie 2016, pronunţate în dosarele nr. 6.205/1.748/2016  şi nr. 7.056/1748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

13. Prin încheierea din 4 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.915/221/2016, Judecătoria Deva - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

14. Prin încheierea din 25 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.416/212/2016, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

15. Prin încheierea din 14 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.451/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

16. Prin încheierea din 2 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.215/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

17. Prin încheierea din 22 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.829/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

18. Prin încheierile din 29 iulie şi 18 august 2016, pronunţate în dosarele nr. 13.771/301/2016 şi nr. 14.407/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

19. Prin încheierea din 23 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.197/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

20. Prin încheierea din 23 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.787/196/2016, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobila în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

21. Prin încheierea din 22 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.959/257/2016, Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumata prin credite.

22. Prin încheierea din 30 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.056/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art.5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

23. Prin încheierea din 29 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.815/315/2016, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

24. Prin încheierea din 20 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.543/180/2016, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

25. Prin încheierea din 9 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.438/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

26. Prin încheierea din 23 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.509/196/2016, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

27. Prin încheierea din 23 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.114/200/2016, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3r art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

28. Prin încheierea din 8 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.819/211/2016, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civili a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

29. Prin încheierea din 6 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.160/252/2016, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

30. Prin încheierea din 19 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.154/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri Imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

31. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Banca Românească - S.A. din Bucureşti şi de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la notificările formulate la darea în plată a unor bunuri, contestaţii formulate conform Legii nr. 77/2016.

32. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, prin raportare la art. 1 alin. (4) coroborat cu art. 126 alin. (1) din Constituţie deoarece, în temeiul acestor norme constituţionale, legiuitorul nu poate interveni asupra raporturilor juridice consfinţite pe calea hotărârilor judecătoreşti, care se bucură de autoritate de lucru judecat. Legea nr. 77/2016, însă, prin art. 8 alin. (5), intervine asupra măsurilor stabilite de către instanţele judecătoreşti în două moduri, şi anume, atât asupra litigiilor în care instanţa a pronunţat o hotărâre definitivă şi/sau irevocabilă, cât şi în cele aflate în faza executărilor silite, stabilind că atât consumatorii împotriva cărora s-a pronunţat de către instanţele judecătoreşti o hotărâre cu privire la contractul de credit, cât şi cei care se află în executare silită pot solicita creditorului ştergerea datoriei decurgând din contractul de credit în integralitate, indiferent de stadiul procedurii judiciare sau extrajudiciare. Cu alte cuvinte, noua lege intervine asupra caracterului executoriu şi/sau definitiv al unei hotărâri judecătoreşti, precum şi asupra modalităţii de încetare a unei executări silite, stabilind că un consumator, indiferent de situaţia juridică la care este parte, poate solicita instanţei modificarea acesteia în virtutea noii legi. Aşa fiind, apreciază că Legea nr. 77/2016 contravine principiului separaţiei puterilor în stat.

33. Se mai afirmă că prevederile legale criticate încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietare în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menţine, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părţi sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispoziţiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă. În sfârşit, întrucât regimul juridic general al proprietăţii trebuie să fie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, şi dispoziţiile derogatorii de la acest regim trebuie să fie reglementate prin lege organică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Legii nr. 77/2016.

34. Referitor la art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, se susţine că, în totală contradicţie cu dispoziţiile Constituţiei şi legii civile, legiuitorul a stabilit, prin art. 11 din Legea nr. 77/2016, că aceasta este aplicabilă atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată, inclusiv contractelor care formează obiectul unei executări silite. Se arată că, astfel cum este prevăzut de art. 8 alin. (5) din actul normativ criticat, dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Deşi legea nu prevede o clasificare sau exemplificare a noţiunii de contract în derulare, din examinarea legii în ansamblu, autoarele excepţiei apreciază că aceasta se aplică: contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoarea legii şi care constituie titluri executorii în cadrul executărilor silite,precum şi contractelor care au format sau formează obiectul unor dosare supuse soluţionării instanţelor de judecată pentru a stabili legalitatea acestora, preţul acestora, etc. Prin compararea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie cu cele ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, este evident că legea dării în plată nu poate fi aplicabilă decât contractelor încheiate după intrarea în vigoare a acesteia. Totodată, arată că legea dării în plată stabileşte că aceasta se aplică atât contractelor de credit încheiate direct cu instituţiile bancare, cât şi celor cesionate de acestea altor persoane juridice, instituţii nebancare. În susţinerea criticii referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2), autoarele excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 745 din 3 noiembrie 2015.

35. Se arată că modalitatea de rambursare, prin plată, a creditului este un element asupra căruia părţile contractului cad de acord, obligatoriu şi definitiv, la momentul încheierii acestuia, aceasta reprezentând o situaţie juridică consumată la momentul încheierii contractului. De aceea nu se poate susţine că părţile realizează un nou acord cu fiecare plată a ratei de credit. În continuare, se mai arată că, la data încheierii contractului, legislaţia nu prevedea, ca modalitate alternativă de stingere a obligaţiei, darea în plată. Din acest motiv, o intervenţie ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea în plată a imobilului ce face obiectul garanţiei, înşeală aşteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului şi este, ca atare, retroactivă.

36. În ceea ce priveşte art. 44 din Constituţie, privind dreptul de proprietate privată, se susţine că prevederile art. 1 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 stabilesc că pot face obiectul dării în plata inclusiv imobilele care au fost date în garanţie la încheierea contractelor de credit, care în prezent au fost cesionate altor persoane juridice - diferite de instituţiile financiare. Or, aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, atât timp cât micşorează dreptul de proprietate şi patrimoniul cesionarului,

37. Arată că, în cazul creanţelor actuale ale băncilor, acestea reprezintă un drept câştigat sub imperiul vechii legi, iar anularea debitelor deja scadente ar echivala cu o expropriere fără niciun fel de despăgubire, întrucât creditorul este îndreptăţit să primească preţul pentru serviciile prestate, cel puţin până la momentul transmiterii notificării în baza Legii nr. 77/2016. Or, în aceste cazuri, practica instanţei de contencios constituţional a stabilit că este aplicabilă teoria drepturilor câştigate, teorie potrivit căreia legea nu mai poate retroactiva în cazul în care un drept a fost deja inclus în patrimoniul unei persoane. Această teorie este aplicabilă şi în cazul contractelor de credit în desfăşurare, dar care au fost supuse deja controlului unei instanţe de judecată, care a stabilit întinderea obiectului şi preţul acestuia, şi nu numai. A veni şi a interveni asupra unui drept care a fost constituit în patrimoniul creditorului în temeiul unui act juridic care a trecut de controlul unei instituţii juridice şi asupra căruia nu se mai poate interveni înseamnă a se încălca nu numai un drept de proprietate al creditorului, dar şi prevederile procedurale care conferă caracter definitiv sau irevocabil acelui act.

38. Se mai arată că, din perspectiva dreptului fundamental de proprietate, acesta este în mod evident limitat, întrucât statul intervine în acordul de voinţă deja format cu privire la stingerea împrumutului. În acest fel se ajunge la o veritabilă expropriere, realizată în favoarea unei terţe persoane de drept privat, fără a exista însă o garanţie oferită creditorului.

39. Autoarele arată că scopul urmărit de legiuitor - degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar - nu constă în satisfacerea unui interes general. Susţin că legea criticată nu respectă condiţia referitoare la necesitatea restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziţie instituţia juridică a impreviziunii, mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate privată. Cu referire la încălcarea principiului proporţionalităţii, autoarele susţin că nu există o justificare raţională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situaţii diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispoziţiile legii criticate este identic atâta vreme cât aceasta nu stabileşte criterii de diferenţiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată, de cei care nu se află în această situaţie. Consecinţa unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate efectivă de plată.

40. Raportat la art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, privind Economia, se susţine că Legea nr. 77/2016 instituie în sarcina creditorilor-indiferent de calitatea acestora, instituţii de credit, cesionari sau alte persoane, obligaţii severe cu privire la modalitatea de administrare a patrimoniului acestora, prin impunerea preluării imediate a unui bun imobil cu care a fost garantat contractul de credit şi a eliminării oricăror sume ce urmau a fi recuperate de aceştia În baza contractului de credit odată cu obţinerea proprietăţii asupra imobilului respectiv. Apreciază că modificarea politicii de creditare, după adoptarea Legii nr. 77/2016, face dovada faptului că statul român a intervenit în mod forţat într-un contract negociat între părţi, încălcându-se astfel principiul libertăţii comerţului. Prin adoptarea acestei legi, instituţiile de creditare sunt forţate să fie parte într-un contract ale cărui condiţii nu şi le-au dorit niciodată. Aşa fiind, Legea nr. 77/2016 intervine asupra liberei iniţiative a părţilor, modificând preţul şi obligaţiile părţilor dintr-un act juridic care are la bază manifestarea de voinţă a părţilor contractante, încălcându-se astfel principiul libertăţii comerţului.

41. În fine, în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea principiului securităţii juridice, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate susţin că Legea nr. 77/2016 aduce atingere acestui principiu deoarece prevede posibilitatea retroactivării legii civile, intervine peste principiul pacta sunt servanda, dispunând peste voinţa părţilor la mult timp după realizarea raportului juridic dintre acestea, şi creează, totodată, un dezechilibru în interpretarea unitară a legii. Apreciază, astfel, că prevederile Legii nr. 77/2016 sunt total incerte şi instituie doar noţiunea de contract în derulare, fără a da o explicaţie aferentă acestor contracte.

42. Judecătoria Bacău - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1.206D/2016, pronunţându-se numai asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

43. Judecătoria Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.484D/2016, apreciază că, în aparenţă, Legea nr. 77/2016 încalcă principiul neretroactivităţii legii şi dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate. Legea dării încalcă dreptul de proprietate al băncilor în măsura în care se instituie un mecanism forţat de dare în plată şi, respectiv, de stingere a datoriei, cu suspendarea de drept a tuturor efectelor contractului şi a tuturor procedurilor în curs, doar în temeiul unei notificări, ca act unilateral al debitorului, fără să existe nicio alternativă de adaptare judiciară a contractului şi fără ca aceste măsuri extrem de grave să fie condiţionate de lipsa veniturilor şi a bunurilor debitorului, adică de starea lui de insolvabilitate, cel puţin aşa cum este înţeleasă în dreptul comun.

44. Judecătoria Cornetu, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1.535D/2016, pronunţându-se numai asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

45. Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. 1.243D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

46. Judecătoria Deva - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.381D/2016 că prevederile Legii nr. 77/2016 nu încalcă dispoziţiile Constituţiei, legiuitorul având dreptul de a interveni şi a institui un nou mod de stingere a unei obligaţii.

47. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.436D/2016 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

48. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 1.448D/2016, pronunţându-se numai asupra condiţiilor de admisibilitate a acesteia.

49. Judecătoria Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.465D/2016 că legea criticată nu încalcă prevederile Constituţiei, legiuitorul având dreptul a interveni şi a institui un nou mod de stingere a unei obligaţii. Or, instituirea unui nou mod de stingere a obligaţiilor nu modifică clauzele contractuale, ci doar posibilităţile de executare, care oricum nu erau prevăzute în contract.

50. Judecătoria Piatra-Neamţ apreciază în Dosarul nr. 1.485D/2016 că prevederile Legii nr. 77/2016 nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

51. Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă opinează în Dosarul nr. 1.497D/2016, în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016 prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a). În ceea ce priveşte critica formulată prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, instanţa de judecată apreciază că aceasta este neîntemeiată, prevederile legale criticate nefiind de natură să încalce principiul separaţiei puterilor în stat, prin imixtiunea puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei.

52. Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.654D/2016, consideră că legea criticată este constituţională. Prin aplicarea legii, creditorul primeşte drept prestaţie echivalentă bunul imobil ipotecat în favoarea sa, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea de drepturi, art. 44 alin. (1)-(3) sau art. 45 din Constituţie. Protecţia consumatorilor persoane fizice şi a dreptului la locuinţă familială a debitorului reprezintă scopuri legitime care justifică ingerinţa legiuitorului, normele legale sunt previzibile, iar măsura este proporţională.

53. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.611 D/2016 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate nefiind contrare normelor constituţionale invocate.

54. Judecătoria Brăila - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.612D/2016 că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4), coroborat cu art. 126 alin. (1), art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza a doua, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi nici principiului securităţii juridice.

55. Judecătoria Mediaş apreciază în Dosarul nr. 1.904D/2016 că Legea nr. 77/2016 intră în contradicţie cu principiul consacrat de art. 135 din Constituţie, referitor la libertatea comerţului, întrucât statul intervine prin modificarea prestaţiilor unor contracte de credit, astfel cum acestea au fost convenite şi asumate de părţile contractante în cadrul unor convenţii pe care le-au încheiat în mod voluntar.

56. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

57. Guvernul apreciază, în punctul de vedere exprimat în dosarele nr. 1.206D/2016 şi nr. 1.465D/2016, că stingerea datoriilor contractate sub imperiul legii vechi prin darea în plată, astfel cum este reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 77/2016, reprezintă o încălcare a principiului neretroactivităţii, deoarece prin contractul de credit, părţile şi-au stabilit obligaţiile reciproce şi modalitatea concretă de executare, iar una dintre părţi (creditorul) şi-a executat în întregime obligaţiile asumate sub imperiul legii vechi, fiind îndreptăţită la contraprestaţia în modalitatea prevăzută de legea de la data contractării. Prin aplicarea Legii nr. 77/2016 contractelor încheiate anterior intrării în vigoare se modifică însuşi obiectul obligaţiei asumate de consumator prin încheierea contractului de credit. Astfel, având în vedere că Legea dării în plată nu stabileşte doar o modalitate de stingere a obligaţiilor, ci modifică esenţial raportul juridic ce derivă din contract prin schimbarea întregului regim juridic care era aplicabil la momentul încheierii contractului, este încălcat principiul reglementat de art. 15 din Constituţie.

58. Mai mult, potrivit art. 8 alin. (5) din Legea dării în plată, consumatorul ce deja a fost supus unei executări silite, dar care încă înregistrează debite faţă de bancă, are dreptul să ceară instanţei să constate stingerea acestor datorii. Astfel, dacă legea creează o situaţie juridică nouă, ea nu ar putea să prevadă că noua situaţie juridică s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare sau, după caz, organul de jurisdicţie nu ar putea decide că situaţia juridică reglementată doar de legea nouă s-a născut din fapte care au avut loc înainte de intrarea în vigoare, ataşându-le un efect nou.

59. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

60. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

61. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum şi a legii în ansamblul său, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.”;

- Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul dea i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.”;

- Art. 4: „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2) în situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile Ipotecate în favoarea creditorului.”;

- Art. 5 alin. (2): „Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

- Art. 8 alin. (5): „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.

- Art. 10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.

- Art. 11: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.

62. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind principiul fundamental al statului de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi principiul securităţii juridice, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 alin, (1) şi alin. (2) privind dreptul de proprietate, art. 53 referitor la condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, art. 126 alin. (1) potrivit căruia „Justiţia se realizează prin haita Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti, stabilite prin lege”, şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) privind Economia.

63. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că atât Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, cât şi prevederile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6-8, în special art. 8 alin. (1), (3) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din acest act normativ au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aproape toate dispoziţiile constituţionale invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017.

64. În prezenta cauză, Curtea constată că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a două şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, precum şi cele ale art. 11 teza întâi sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din aceeaşi lege, sunt încălcate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei precum şi de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale

65. Astfel, Curtea reţine că, în cauzele aflate pe rolul instanţei judecătoreşti a quo, contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Astfel, Curtea reţine, în plus, că Societatea Raiffeisen - S.A. din Bucureşti a invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016 fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează inaplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare] şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, din Legea nr. 77/2016, potrivit cărora „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”,

66. Faptul că contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 şi, implicit, a noului Cod Civil.

67. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, la paragraful 120, Curtea a constatat că prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Curtea a statuat în paragraful 120 din decizia menţionată că instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeaşi lege. Curtea a precizat, astfel, că instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului şi ştergerea datoriilor principale şi accesorii).

68. Totodată, la paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională. Astfel, analizând problema constituţionalităţii acestei sintagme din cuprinsul art. 11 al Legii nr. 77/2016, Curtea a constatat că obiectul contractelor de credit îl reprezintă sume de bani, şi nu bunuri imobile. În condiţiile în care art. 11 teza întâi prevede ca un criteriu de sine stătător criteriul devalorizării bunurilor imobile ce fac obiectul garanţiei aduse de debitor, se ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate privată asupra sumelor de bani ale împrumutătorului (instituţiei de credit), drept prevăzut de art. 44 din Constituţie. Curtea a constatat că un astfel de criteriu, care a fost prevăzut alternativ cu cel al riscurilor ce izvorăsc din contractul de credit şi, deci, folosit de sine stătător, este incompatibil cu aplicarea impreviziunii de către instanţa judecătorească, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Faptul că garanţia adusă se devalorizează nu are legătură cu executarea contractului de credit. Acest criteriu ar putea, în schimb, să fie folosit în coroborare cu principiul echităţii ca parte a teoriei impreviziunii astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Astfel, instanţa judecătorească urmează să evalueze dezechilibrul prestaţiilor rezultate din contractul de credit şi prin recurgerea la acest criteriu atunci când contractul de credit a fost convenit în vederea achiziţionării unui imobil.

69. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Prin urmare, ţinând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menţionată, a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi cea a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a două şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite a devenit inadmisibilă.

70. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate (Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016), decizia poate constitui motiv de revizuire, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.

71. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziţii legale criticate, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin, (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 135 privind economia.

72. Astfel, referitor la critica autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate privind nerespectarea principiului neretroactivităţii legii civile, acestea susţin că prin normele legale criticate se afectează obiectul contractelor de credit, prin schimbarea obligaţiei de plată a sumelor de bani datorate în aceea a predării imobilului cu care s-a garantat executarea contractului de credit. Aşa cum a arătat, însă, Curtea în considerentele Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în paragraful 94 şi următoarele, regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credinţă şi echitatea atunci când are loc o schimbare fundamentală a condiţiilor de executare a contractului. Curtea a reţinut că prevederile puse în principal în discuţie prin prisma încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie sunt cele ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, iar din analiza acestor prevederi legale rezultă faptul că ele se aplică şi contractelor aflate în curs de derulare. Expresia „în derulare” a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi şi cazul prevăzut de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, respectiv faza executării silite începute înainte de intrarea în vigoare a legii.

73. Cu referire la această critică, Curtea a reţinut că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte fiindu-le aplicabil cadrul legal de la acea dată. Acestea se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, 1h temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, Curtea a subliniat că prevederile acesteia nu retroactivează.

74. De asemenea, la paragraful nr. 108 al deciziei mai sus menţionate, Curtea a reţinut că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. De altfel, la paragraful 128 al deciziei precitate, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.

75 Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 7.721/180/2016 şi nr. 10.874/180/2016 ale Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, nr. 6.205/1.748/2016 şi nr. 7.056/1.748/2016 ale Judecătoriei Cornetu, nr. 3.915/221/2016 al Judecătoriei Deva - Secţia civilă, nr. 13.416/212/2016 ăl Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, nr. 14.451/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, nr. 13.215/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă, nr. 4.829/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, nr. 13.771/301/2016 şi nr. 14.407/301/2016, ale Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, nr. 17.197/245/2016, al Judecătoriei Iaşi - Secţia Civilă, nr. 6,787/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, nr. 1,959/257/2016 al Judecătoriei Mediaş, precum şi de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarele nr. 13.056/301/2016 al Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, nr. 4.815/315/2016 al Judecătoriei Târgovişte, nr. 10.543/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, nr. 12.438/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, nr. 7.509/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, nr. 9.114/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, nr. 9.819/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, nr. 2.160/252/2016 al Judecătoriei Lugoj şi nr. 9.154/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza a două şi ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi autoare în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi autoare în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi criticate din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale, prin raportare la criticile formulate

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Deva - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Piatra-Neamţ, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, Judecătoriei Mediaş, Judecătoriei Târgovişte, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi Judecătoriei Lugoj şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 312

din 9 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu

.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Elena Radu în Dosarul nr. 4.766/2/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 189D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Gheorghe Şupeală a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Ea arată că în reglementarea noului Cod de procedură civilă există un remediu pentru anularea unei hotărâri pronunţate cu autoritatea de lucru judecat a unei prime hotărâri judecătoreşti.

5. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.766/2/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 şi ale art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Elena Radu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile sunt neconstituţionale, întrucât sunt discriminatorii în raport cu reglementarea revizuirii în noul Cod de procedură civilă, accesul la calea de atac a revizuirii pentru motivul încălcării principiului securităţii juridice fiind mult mai facil. În prezent sunt aplicabile două legi organice, Codul de procedură civilă din 1865 şi noul de Codul de procedură civilă, de valoare egală, care reglementează condiţiile de acces la calea de atac a revizuirii pentru acelaşi motiv (încălcarea securităţii raporturilor juridice), însă în condiţii diferite, Codul de procedură civilă din 1865, limitând accesul justiţiabilului la calea de atac a revizuirii numai la situaţiile în care există identitate de obiect, părţi, cauză şi numai dacă hotărârea evocă fondul. A mai susţinut că nu poate fi asigurat tratamentul egalitar al cetăţenilor în faţa legii dacă s-ar permite accesul la această cale de atac numai unei categorii de cetăţeni, respectiv numai celor care au avut „şansa” ca cel de-ai doilea proces în care s-a încălcat principiul securităţii juridice să fi început după data intrării în vigoare a noul Cod de procedură civilă.

8. În aceste condiţii rămâne un vid legislativ în care hotărârile judecătoreşti viciate de încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice în cazurile în care nu există identitate de părţi, obiect şi cauză nu mai pot fi reformate, cu evidenta încălcare a principiilor egalităţii în drepturi a cetăţenilor, accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare, consacrate în Legea fundamentală.

9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că autoarea excepţiei a pornit de la prezumţia greşită că dispoziţiile referitoare la revizuirea pentru contrarietate de hotărâri cuprinse în noul Cod de procedură civilă ar permite exercitarea căii extraordinare pe acest motiv în condiţii mai avantajoase decât cele cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865. Instanţa a mai arătat că noua reglementare nu face decât să prevadă expres condiţia ca prin hotărârea potrivnică să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, condiţie care în vechea reglementare, deşi nu era formulată expres, era dedusă din trimiterea la tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză. Pe de altă parte, a mai arătat instanţa, reglementarea condiţiilor şi motivelor de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti revine în competenţa legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Prin modul în care legiuitorul a reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865 nu se aduce atingere niciunei norme constituţionale. Instanţa a mai arătat că, în realitate, autoarea excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumită de faptul că textul criticat nu prevede posibilitatea revizuirii şi pentru situaţia în care se invocă încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, chiar şi în lipsa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, aspect care, în opinia instanţei, nu poate forma obiect de analiză în procedura excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională neputându-se substitui legiuitorului în reglementarea altor cazuri de revizuire decât cele prevăzute de lege.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. Iar, potrivit prevederilor art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii,

12. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că autoarea îşi întemeiază critica de neconstituţionalitate pe o comparare a normelor criticate cu dispoziţii legale din actualul Cod de procedură civilă, ceea ce ţine de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii.

13. Raportat la situaţia de ansamblu se arată că modul de interpretare a unei legi şi de aplicare a unui act normativ nou asupra proceselor aflate pe rol nu poate fi decât de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, singura în măsură să decidă cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a noului Cod de procedură civilă, cu incidenţa prevederilor art. 3 din Legea nr. 76/2012. Într-o atare conjunctură, Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei în interpretarea prevederilor legale incidente cu privire la exercitarea căii de atac a revizuirii, în condicile în care, în virtutea rolului ei activ, instanţa de judecată tocmai acest lucru trebuie să-l realizeze.

14. Se mai arată că, prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se urmăreşte şi o modificare a soluţiei legislative în sensul extinderii cazurilor în care se poate formula revizuirea în procesul civil. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legiuitor pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării”, fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.” Se subliniază faptul că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice la care se referă textul de lege criticat a impus ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 şi ale art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865:

- Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012: „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.”;

- Art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...] 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. “

18. Curtea constată că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât continuă să îşi producă efecte în cauză.

19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, respectiv obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale, precum şi a respectării legii, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi în art. 129 privind folosirea căilor de atac.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate porneşte de la o premisă eronată, aceea potrivit căreia noul cod de procedură civilă nu mai prevede condiţia triplei identităţi (de părţi, obiect şi cauză) în legătură cu posibilitatea formulării căii extraordinare de atac a revizuirii, astfel încât noua reglementare ar fi mult mai uşor de accesat faţă de cea cuprinsă în Codul de procedură civilă din 1865, ceea ce dă naştere la discriminări.

21. Autoritatea de lucru judecat constituie un efect important al hotărârii judecătoreşti, ca act jurisdicţional emanând de la o putere publică a statului, efect care determină încheierea litigiului de o manieră care să nu mai permită readucerea lui în faţa instanţei, indiferent că aceasta s-ar realiza pe cale principală sau în mod incidental, într-un proces ulterior care ar avea legătură cu ceea ce s-a tranşat jurisdicţional anterior.

22. Articolul 431 din noul Cod de procedură civilă prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

23. Este adevărat că noua reglementare care nu menţionează expres necesitatea ca o parte să fi avut aceeaşi calitate într-un proces, spre deosebire de vechea reglementare din art. 1201 din Codul civil din 1864, însă noţiunea de identitate de părţi a fost dezvoltată pe cale doctrinară şi jurisprudenţială. Cu alte cuvinte, o persoană nu poate sta într-o nouă judecată în aceeaşi calitate (ca titulară a aceloraşi drepturi şi obligaţii dintr-un raport juridic dedus judecăţii), aceasta fiind interpretarea corectă atât sub imperiul vechii reglementări, cât şi sub imperiul noului Cod de procedură civilă. Aşadar, indiferent de formulările utilizate de Codul de procedură civilă din 1865 sau de noul Cod de procedură civilă [art. 509 alin. (1) interpretându-se în conformitate cu art. 431], pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate menţionată. Aceste chestiuni ţin de opţiunea legiuitorului, ca, de altfel, şi modul de redactare a dispoziţiilor legale.

24. Însă, Curtea constată că autoarea excepţiei solicită, în realitate, modificarea dispoziţiilor legale criticate în sensul dorit de aceasta. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 13 martie 2003).

25. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, normă intertemporală, Curtea constată că a mai făcut referire în jurisprudenţa sa la aceste prevederi atunci când a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă care stipulează: „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare

26. Astfel, prin Decizia nr. 409 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015, paragraful 12, Curtea a reţinut că prin dispoziţia legală criticată legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, spre deosebire de vechea reglementare procesual civilă (art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865), potrivit căreia legea nouă se aplică, de la data intrării ei în vigoare, şi proceselor, şi executărilor silite începute sub legea veche.

27. Cu acea ocazie, Curtea a reţinut că s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 620 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 6 ianuarie 2015, paragraful 22, prilej cu care a reţinut că textul legal criticat a fost adoptat de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, Dispoziţiile legale criticate au un caracter tranzitoriu şi reprezintă voinţa legiuitorului.

28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea şi în prezenta cauză. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Elena Radu în Dosarul nr. 4.766/2/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2016 privind siguranţa operaţiunilor petroliere offshore

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. III.4 din Legea nr. 161/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Articol unic. - Legea nr. 165/2016 privind siguranţa operaţiunilor petroliere offshore, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 8, alineatele (7) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(7) în anul 2017 finanţarea autorităţii competente se va realiza cu încadrarea în bugetul aprobat al Secretariatului General al Guvernului prin Legea bugetului de stat pe anul 2017 nr. 6/2017 şi în numărul total de posturi aferent ordonatorului principal de credite şi instituţiilor publice finanţate prin bugetul acestuia.

(8) Pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (5) şi (6), Secretariatul General al Guvernului este abilitat să introducă modificări în bugetul pe anul 2017, cu încadrarea în cheltuielile aprobate.”

2. La articolul 8, după alineatul (13) se introduc nouă noi alineate, alineatele (131)-(139), cu următorul cuprins:

(131) în cadrul autorităţii competente funcţionează un consiliu de administraţie format din 5 membri, numiţi pentru un mandat de 5 ani, după cum urmează:

a) preşedintele autorităţii competente;

b) doi reprezentanţi ai Secretariatului General al Guvernului:

c) un reprezentant al Ministerului Energiei;

d) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice.

(132) Consiliul de administraţie este condus de preşedintele autorităţii competente.

(133) Membrii consiliului de administraţie sunt cetăţeni români cu domiciliul în România, cu o bună reputaţie, având studii superioare tehnice, economice sau juridice, cu o vechime de minimum 10 ani în funcţii de conducere în instituţiile publice ori în companii din domeniul petrolului, energiei electrice sau al gazelor naturale.

(134) Membrii consiliului de administraţie prevăzuţi la alin. (131) lit. b)-d) beneficiază de o indemnizaţie lunară

reprezentând 10% din indemnizaţia preşedintelui autorităţii competente. Indemnizaţia se acordă în lunile în care consiliul de administraţie desfăşoară cel puţin o şedinţă.

(135) Membrii consiliului de administraţie sunt desemnaţi prin ordin de către conducătorii autorităţilor publice prevăzute la alin. (131) lit. b)-d).

(136) Mandatul de membru al consiliului de administraţie încetează în următoarele situaţii:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;

b) prin demisie;

c) la apariţia unei stări de incompatibilitate sau dacă împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penală cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă;

d) prin revocare de către autoritatea care l-a desemnat;

e) prin deces.

(137) Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii:

a) avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli;

b) aprobă, la propunerea preşedintelui, tarifele pentru lucrările şi serviciile efectuate de autoritatea competentă în favoarea titularilor de acord petrolier, operatorilor şi proprietarilor;

c) aprobă strategia de dezvoltare instituţională a autorităţii competente, programele de activitate şi programele de cooperare;

d) aprobă planurile anuale în vederea supravegherii eficiente, în conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 20 alin. (3);

e) aprobă raportul de activitate al autorităţii competente, care urmează a fi transmis Guvernului.

(138) Salarizarea personalului autorităţii competente se face la nivelul maxim al drepturilor salariale prevăzut pentru funcţiile publice din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, majorat cu până la 50%.

(139) Asimilarea funcţiilor specifice ale personalului autorităţii competente cu funcţiile publice din cadrul aparatului de lucru al Guvernului se face prin ordin al ordonatorului principal de credite, avizat în condiţiile legii,”

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

Preşedintele Autorităţii Competente de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră,

Constantin Gheorghe

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul energiei,

Toma-Florin Petcu

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Misa

 

Bucureşti, 9 august 2017.

Nr. 11.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2017, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Botoşani

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2017 cu suma de 10.222 mii lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2017, şi alocarea acesteia unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul Botoşani, pentru plata cheltuielilor curente şi de capital ocazionate de seceta din anul 2016, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1.

Art. 3. - Sumele alocate potrivit prevederilor art. 1, rămase neutilizate la finele exerciţiului bugetar, se reflectă în excedentul bugetului local şi se utilizează în anul următor cu aceeaşi destinaţie pentru care aceste fonduri au fost alocate.

Art. 4. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul şi structura bugetului de stat pe anul 2017.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sirma Caraman,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 9 august 2017.

Nr. 573.

 

ANEXĂ

 

Repartizarea sumelor pentru judeţul Botoşani

 

Nr. crt.

Unitatea administrativ-teritorială

Denumire obiectiv/cheltuială

Suma alocată

- mii lei -

0

1

2

3

1

Comuna Adăşeni

Săpat fântâni

676

Decolmatare, îndiguiri adăpători naturale

Întocmire studiu de fezabilitate racordare - alimentare cu apă în comuna Adăşeni din magistrala Ştefăneşti-Săveni

Întocmire studiu geotehnic-alimentare cu apă în comuna Adăşeni din magistrala Ştefăneşti-Săveni

Ridicări topografice - alimentare cu apă în comuna Adăşeni din magistrala Ştefăneşti-Săveni

Achiziţionare buldoexcavator

Achiziţionare combustibil pentru transport apă la animale

Săpare şi echipare 2 puţuri de adâncime/fântâni

2

Comuna Avrămeni

Întocmire studiu topografic

1.638

Întocmire studiu geotehnic

Reabilitare sistem de alimentare cu apă

Achiziţionare buldoexcavator

Achiziţionare 7 bazine pentru asigurare stocuri de apă

Construire 5 puţuri de mare adâncime

Executare 6 fântâni de mică adâncime

Achiziţionare autovidanjă

3

Comuna Blândeşti

Achiziţionare bazin de 10 mii litri

295

Execuţie foraje de mare adâncime - 3 buc. şi instalaţii şi pompe submersibile aferente

4

Comuna Conceşti

Execuţie puţ apă prin foraj vertical - 5 buc. x 125 m

2.142

5

Comuna Coţuşca

Execuţie puţuri de mare adâncime - 2 buc.. şi lucrări aferente

485

Achiziţionare vidanjă/cisternă monoax cu echipament specific

Achiziţionare maşină cu bazin de 10 mc pentru transport apă

Achiziţionare bazine pentru asigurarea stocului de apă pentru şcoli - 5 buc.

Executare fântâni în intravilanul localităţilor - 10 buc.

Achiziţionare combustibil şi materiale necesare

6

Comuna Dimăcheni

Execuţie puţuri de mare adâncime - 3 buc. şi lucrări aferente

500

7

Comuna Drăguşeni

Execuţie puţuri de mare adâncime - 3 buc. şi lucrări aferente

1.540

Execuţie 35 de fântâni de mică adâncime

Achiziţionare cisternă transport apă

8

Comuna George Enescu

Execuţie 8 fântâni cu adâncime între 20-25 m

6

9

Comuna Havârna

Execuţie puţuri de mare adâncime - 4 buc. şi 4 bazine de stocare a apei

295

Execuţie 50 de fântâni

10

Comuna Hăneşti

Execuţie fântâni - 4 buc. de diferite adâncimi

10

11

Comuna Hilişeu-Horia

Execuţie 3 foraje de mare adâncime şi lucrări aferente

142

12

Comuna Lozna

Execuţie puţuri de mare adâncime - 2 buc. şi lucrări aferente

218

13

Comuna Mihălăşeni

Realizare adăpători pentru animale

77

Realizare alimentare cu apă - 2,5 km ţeava polietilenă

Achiziţionare combustibil

Alte cheltuieli cu executarea (fier, scândură, cuie etc.)

14

Comuna Păltiniş

Execuţie puţuri de mare adâncime

1.095

Execuţie fântâni mici

Lucrări de amenajare acces fântâni

15

Comuna Ştiubieni

Achiziţionare rezervoare supraterane - 6 buc.

215

Achiziţionare 2 generatoare şi 2 motopompe

16

Comuna Văculeşti

Achiziţionare bazine de stocare apă - 4 buc.

400

Execuţie puţuri forate la mare adâncime - 4 buc.

17

Comuna Viişoara

Execuţie puţuri de mare adâncime - 6 buc. şi lucrări aferente

338

18

Comuna Vlăsineşti

Execuţie foraj de mare adâncime cu instalaţii aferente

150

Achiziţionare rezervoare de apă - 5 buc.

Achiziţionare cisternă de transport apă

Achiziţionare echipamente (motopompe - 2 buc., pompă electrică - 1 buc., generatoare - 2 buc.)

 

TOTAL

 

10.222

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Extindere clădire de învăţământ (pregătire) şi administrativă din Cazarma Băneasa”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Extindere clădire de învăţământ (pregătire) şi administrativă din Cazarma Băneasa”, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut la art. 1 se realizează din fonduri alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sirma Caraman,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 9 august 2017.

Nr. 574.

 

ANEXĂ

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ŞI INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii „Extindere clădire de învăţământ (pregătire) şi administrativă din Cazarma Băneasa”

 

Titular: Ministerul Afacerilor Interne

Beneficiar: UM 0260 Bucureşti

Amplasament: Str. Jandarmeriei nr. 166-174, sectorul 1, Bucureşti

Indicatori tehnico-economici:

 

- Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

(În preţuri valabile la data de 15.02.2017; 1 euro = 4,5 lei), din care:

mii lei

38.332

 

construcţii-montaj - Eşalonarea investiţiei

 

mii lei

30.930

 

Anul I

INV

mii lei

1.000

 

 

C+M

mii lei

-

 

Anul II

INV

mii lei

19.000

 

 

C+M

mii lei

16.000

 

Anul III

INV

mii lei

18.332

 

Capacităţi:

C+M

 

 

 

Pavilion administrativ

 

mii lei

14.930

 

- suprafaţa construită

 

mp

350

 

- suprafaţa desfăşurată Poligon de tragere

 

mp

350

 

- suprafaţa construită

 

mp

5.860

 

- suprafaţa desfăşurată

 

mp

5.860

 

Durata de realizare a investiţiei

 

luni

36

 

 

Factori do risc

Obiectivul de investiţii se va proteja cu respectarea Codului de proiectare seismică - Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P100-1/2013.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se realizează din fonduri alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind acordarea de stimulente financiare absolvenţilor care au obţinut media 10 la evaluarea naţională 2017 pentru absolvenţii clasei a VIII-a şi la examenul de bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2017

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 57 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă acordarea de stimulente financiare în valoare de 1.000 de lei fiecărui absolvent al clasei a VIII-a care a obţinut media 10 la evaluarea naţională pentru absolvenţii clasei a VIII-a - 2017.

Art. 2. - Se aprobă acordarea de stimulente financiare în valoare de 3.000 de lei fiecărui absolvent de liceu care a obţinut media 10 la examenul naţional de bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2017.

Art. 3. - Sumele necesare acordării stimulentelor financiare prevăzute la art. 1 şi 2 se alocă din bugetul aprobat pe anul 2017 Ministerului Educaţiei Naţionale, titlul 57.02 „Ajutoare sociale”, capitolul 65.01 „învăţământ”.

Art. 4. - Lista beneficiarilor stimulentelor financiare prevăzute la art. 1 şi 2 şi modalitatea de acordare a acestora se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale,

Liviu-Marian Pop

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 9 august 2017.

Nr. 576.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.