MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 675/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 675         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 18 august 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 247 din 25 aprilie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 91 şi art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum şi art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

588. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către doamna Geea-Rossana Balazsy-Titieni a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Institutului Naţional de Administraţie

 

589. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Cristian Vasile Bitea a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

117. - Ordin al directorului general al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci pentru aprobarea Instrucţiunilor privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti

 

1.236. - Ordin al ministrului transporturilor pentru actualizarea Contractului de activitate al Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A. pentru perioada 2016-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 232/2016

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr.247

din 25 aprilie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 91 şi art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum şi art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 91 şi art. 230 alin (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea În aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum şi art. 700 din Codul civil din 1864, excepţie ridicată de Aron Orăşanu în Dosarul nr. 7.007/4/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 477D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate mandatarul acestuia, domnul Marius-Silviu Orăşanu, iar pentru părţile Neagoe Ştefan şi Neagoe Stela, domnul avocat Dediu Gheorghe din cadrul Baroului Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că mandatarul autorului excepţiei de neconstituţionalitate a depus mai multe acte emise de unităţile de parchet, ca urmare a sesizărilor depuse în legătură cu moştenirea ce face obiectul judecăţii instanţei a quo şi că acesta nu are studii juridice, drept care, având în vedere art. 83 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu poate pune concluzii în faţa Curţii Constituţionale.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţilor Neagoe Ştefan şi Neagoe Stela, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate sunt norme tranzitorii şi de punere în aplicare a Codului civil. Se arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate realizează o confuzie între normele de procedură aplicabile imediat şi cele de drept substanţial. În sensul constituţionalităţii art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 sunt invocate Decizia nr. 374 din 19 martie 2009 şi Decizia nr. 1.394 din 29 octombrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Decizia civilă nr. 3.339A din 23 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.007/4/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2), art. 91 şi art. 230 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011, art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum şi art. 700 din Codul civil din 1864, excepţie ridicată de Aron Orăşanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisă, printre altele, excepţia lipsei calităţii procesuale active a autorului excepţiei, motivat de faptul că nu a acceptat, în termenul de opţiune succesorală, o moştenire deschisă în anul 2003.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază, în esenţă, că prin efectul dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 91 şi art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 şi art. 6 alin. (2),

(3) şi (5) din Codul civil se ajunge la crearea unei lex tertia, întrucât cauza sa se judecă atât potrivit Codului civil din 1864, cât şi noului Codul de procedură civilă. Se apreciază că nu se poate formula o excepţie procesuală în baza noului Cod de procedură civilă şi admite această excepţie în baza unui Cod civil abrogat: o asemenea aplicare a legii încalcă art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.

8. Cu privire la art. 700 din Codul civil din 1864 şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil se arată că, prin reglementarea unui termen scurt de opţiune succesorală, acestea îngrădesc dreptul unui succesibil de a accede la moştenire, contrar art. 46 şi art. 53 din Constituţie. Un asemenea termen este unul discriminatoriu şi lipsit de proporţionalitate.

9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Se arată că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Faptul că norma de procedură este de imediată aplicare, iar normele de drept material presupun raportarea la legea aplicabilă din momentul incidenţei respectivului act sau fapt juridic nu înseamnă că se creează o lax tertia în aceste condiţii, se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie.

11. Cu privire la instituirea unui termen de opţiune succesorală se arată că raţiunea acestuia este de a curma starea de incertitudine asupra bunurilor unei persoane decedate, situaţia juridică a acestora trebuind soluţionată într-un interval de timp rezonabil. În consecinţă, nu se poate reţine că art. 700 din Codul civil din 1864 şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil încalcă art. 44 alin. (3) sau art. 46 din Constituţie.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că art. 5 alin. (2), art. 91 şi art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 şi art. 6 alin. (2), (3) şi (5) din Codul civil nu sunt contrare principiului neretroactivităţii legii şi nici egalităţii în drepturi, fiind firesc ca, pe de o parte, legea nouă să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze domeniul său propriu de activitate şi, pe de altă parte, ca reglementările juridice succesive să prezinte diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate.

14. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 700 din Codul civil din 1864 şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil se arată că. din punct de vedere istoric, prin Decretul nr. 73/1954 a avut loc o reducere a termenului de opţiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni, pentru ca, în prezent, prin noul Cod civil, legiuitorul să considere că este mai potrivit ca acest termen să fie de 1 an. În sensul constituţionalităţii termenului de opţiune succesorală de 6 luni, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, subliniind că opţiunea legiuitorului a avut în vedere, pe de o parte, necesitatea limitării la o perioadă de timp cât mai scurtă a incertitudinii cu privire la titularul dreptului real şi soluţionării într-un interval de timp rezonabil a situaţiei juridice a patrimoniului succesoral, iar, pe de altă parte, asigurarea posibilităţii oricărui succesibil de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile reprezentantului părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă dispoziţiile art. 5 alin, (2), art. 91 şi art. 230 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011, art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum şi art. 700 din Codul civil din 1864. Curtea observă că art. 230 din Legea nr. 71/2011 nu are decât un singur alineat, iar instanţa, din eroare, cu privire la acest text legal a şi admis şi a şi respins cererea de sesizare a Curţi Constituţionale. În acest caz, odată ce instanţa a sesizat Curtea Constituţională, aceasta din urmă a fost şi rămâne legal învestită, fără a i se putea opune Curţii Constituţionale necorelările cuprinse în hotărârea judecătorească menţionată. De asemenea, Curtea mai observă că nu este criticat întregul art. 700 din Codul civil din 1864, ci numai alineatul 1 al acestui articol, astfel încât numai acesta va fi reţinut ca şi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Prin urmare, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2), art. 91 şi art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum şi art. 700 alin. (1) din Codul civil din 1864, care au următorul conţinut:

- Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011: „(2) Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.”;

- Art. 91 din Legea nr. 71/2011: „Moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii.

- Art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011: „La data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă:

a) Codicele civil (sau Codul civil din 1864), publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864, nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16 ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor art. 1.169-1.174 şi 1.176-1.206. care se abrogă la data intrării în vigoarea Legii nr. 134/2010; ;

- Art. 6 alin. (2), (3) şi (5) din Codul civil: „(2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz. săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi. [...]

(5) Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz. produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

- Art. 1.103 alin. (1) din Codul civil: „(1) Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. “;

- Art. 700 din Codul civil din 1864: „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 44 alin. (2) şi (3) privind dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moştenire şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, din dosarul instanţei a quo, rezultă că moştenirea care face obiectul judecăţii a fost deschisă anterior datei de 1 octombrie 2011, iar cererea de anulare a certificatului de moştenitor a fost formulată la data 15 martie 2013. Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, criticat în prezenta cauză, „Moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii”. Prin urmare, normele de drept material aplicabile în speţă sunt cele cuprinse în Codul civil din 1864, aspect de care este nemulţumit autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în timp ce normele de procedură aplicabile, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, sunt cele ale noului Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la 15 februarie 2013. Solicitând constatarea neconstituţionalităţii normei intertemporale [art. 91 din Legea nr. 71/2011], autorul excepţiei urmăreşte ca în cauza sa să se aplice noul Cod civil, care prevede condiţii mai puţin restrictive sub aspectul perioadei de opţiune succesorală [aceasta a crescut de la 6 luni la 1 an]. Este, însă, de observat că nici în aceste condiţii, având în vedere situaţia de fapt din dosar, autorul nu are un act de acceptare a succesiunii în termen de 1 an de la data deschiderii celor două succesiuni. În consecinţă, având în vedere că cererea de chemare în judecată urmăreşte anularea unui act juridic întemeiat pe Codul civil din 1864, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil este inadmisibilă, textele menţionate neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

20. De asemenea. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 este inadmisibilă, întrucât textul criticat, normă intertemporală, vizează efectele viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, pe când cauza a quo vizează anularea unui act juridic întemeiat pe Codul civil din 1864; prin urmare, în discuţie nu sunt efectele viitoare ale situaţiilor juridice stabilite înainte de 1 octombrie 2011, ci caracterul valid al încheierii actului juridic întemeiat pe Codul civil din 1864. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 este, de asemenea, inadmisibilă, pentru că, indiferent de abrogarea sau nu a Codului civil din 1864, de adoptarea sau nu a unui nou Cod civil, actul juridic contestat a fost încheiat sub imperiul Codului civil din 1864, astfel încât acţiunea în constatarea nulităţii se va supune, din punctul de vedere al condiţiilor substanţiale, tot Codului civil din 1864.

21. Prin urmare, Curtea constată că numai excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 71/2011 şi art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

22. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 71/2011, Curtea observă că art. 651 din Codul civil din 1864 prevedea c㠄Succesiunile se deschid prin moarte”, astfel că legea aplicabilă devoluţiunii succesorale în cazul conflictului în timp de legi succesorale succesive, în concepţia Codului civil din 1864, este cea de la momentul deschiderii succesiunii. Aceeaşi concepţie este menţinută şi în art. 954 alin. (1) din noul Cod civil, potrivit căruia „Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acestuia*. În acest context normativ, legiuitorul a ales ca reglarea aplicării regimului juridic în privinţa succesiunilor deschise în cazul abrogării vechiului cod şi intrării în vigoare a noului cod să fie realizată prin prevederile unei legi distincte, care să indice expressis verbis criteriul avut în vedere pentru a determina legea aplicabilă succesiunii. Desigur, chiar şi în lipsa unei asemenea legi, aşadar, în condiţiile în care legiuitorul nu ar fi normativizat o asemenea normă intertemporală, printr-o interpretare teleologică, s-ar fi ajuns la aceeaşi concluzie.

23. Această normă intertemporală este reprezentată de art. 91 din Legea nr. 71/2011, care dispune cu privire la legea aplicabilă în privinţa moştenirilor, alegând drept criteriu în ipoteza succesiunii în timp a legilor data deschiderii acestora, normă de drept substanţial. Consecinţele ataşate decesului în planul regimului succesoral reprezintă o fada praeterita, care nu mai pot fi repuse în discuţie sau modificate, acestea deja aparţinând trecutului, astfel încât vor fi guvernate de legea aplicabilă de la momentul constituirii/naşterii lor. Cu alte cuvinte, această soluţie legislativă nu face altceva decât să respecte domeniul propriu de aplicare a fiecărui cod civil, în deplin acord cu art. 15 alin. (2) din Constituţie.

24. Cu privire la invocarea art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât nu se pune vreo problemă care să vizeze egalitatea în drepturi sau dreptul la proprietate privată, ci corecta aplicare în timp a legilor. De asemenea, aspectele invocate de autorul excepţiei referitoare la crearea de către instanţele judecătoreşti a unei tex tertia, prin combinarea prevederilor Codului civil din 1864 cu cele ale noului Codul de procedură civilă, sunt greşite, reglementarea de drept material, indiferent că este noul sau vechiul Cod civil, neputând fi confundată cu reglementarea de drept procesual în vigoare la momentul valorificării dreptului.

25. Cu privire la dispoziţiile art. 700 alin, 1 din Codul civil din 1864, Curtea s-a mai pronunţat în sensul constituţionalităţii textului legal criticat din perspectiva art. 46 din Constituţie, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.102 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 343 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 10 mai 2010, Decizia nr. 1.394 din 29 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 7 decembrie 2009, Decizia nr. 777 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Decizia nr. 547 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2009, Decizia nr. 374 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, Decizia nr. 452 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Decizia nr. 138 din 11 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 4 octombrie 2000, ale căror considerente şi soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

26. Prin aceste decizii, Curtea, în esenţă, a statuat că dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opţiune succesorală, iar nu însuşi dreptul la moştenire, care este garantat prin art. 46 din Constituţie. În reglementarea dată de Codul civil, moştenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morţii celui care lasă moştenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine, transmiterea patrimoniului succesoral, deşi operează de la decesul celui care lasă moştenirea, nu este nici definitivă şi nici obligatorie. De aceea, succesibilul are un drept de opţiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi, pe de altă parte, desfiinţarea acestui titlu prin renunţare la succesiune. Acest drept de opţiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuşi dreptul la moştenire, este un drept patrimonial, supus, prin urmare, prescripţiei extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripţie extinctivă constituie o materie care intră, desigur, în competenţa legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opţiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin Decretul nr. 73/1954 a constituit opţiunea legiuitorului pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real şi pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripţie extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moştenire consfinţit prin art. 46 din Constituţie. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că un argument suplimentar îl constituie chiar existenţa dispoziţiilor legale referitoare la repunerea în termen.

27. În continuarea celor de mai sus, Curtea constată că, prin impunerea unui termen de prescripţie extinctiv asociat dreptului la moştenire, statul a adus o limitare a acestui drept [drept care nu este, prin esenţa sa, absolut, ci relativ], limitare, care, însă, este justificată. Chiar dacă în deciziile indicate nu s-au efectuat referiri exprese la un test de proporţionalitate [cu privire la „testul” de proporţionalitate, a se vedea Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013], acesta a fost implicit realizat, după cum urmează: a existat un scop legitim urmărit, respectiv limitarea la o perioadă de timp cât mai scurtă a incertitudinii cu privire la titularul dreptului real şi îngăduirea posibilităţii oricărui succesibil de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală; măsura este adecvată, fiind capabilă în sine să ducă la îndeplinirea scopului legitim urmărit, este necesară, fiind o atingere minimă adusă dreptului la moştenire, statul dozându-şi în mod corespunzător intervenţia; de asemenea, măsura este proporţională, păstrând un just echilibru între interesele generale ale societăţii, şi anume evitarea incertitudinii juridice în privinţa situaţiei juridice a bunurilor lui de cujus, şi interesele individuale ale succesibilului, termenul fiind suficient de consistent din punct de vedere temporal pentru ca acesta să îşi poată manifesta opţiunea succesorală [acceptarea tacită sau expresă a moştenirii]. Fiind astfel configurat dreptul la moştenire, Curtea constată că prescripţia extinctivă reglementată prin art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 ţine de conţinutul dreptului, iar art. 53 din Constituţie nu are incidenţă în cauză ratione materiae.

28. Cu privire la invocarea art. 44 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că acesta nu are incidenţă în cauză, nefiind reglementat vreun transfer silit de proprietate în favoarea statului. Faptul că prin neexercitarea dreptului de opţiune succesorală s-ar putea ca statul să devină proprietar al bunurilor din masa succesorală nu este o consecinţă a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie, ci a nevalorificării dreptului la moştenire de către succesibili.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, excepţie ridicată de Aron Orăşanu în Dosarul nr. 7.007/4/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate formulată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 25 aprilie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către doamna Geea-Rossana Balazsy-Titieni a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Institutului Naţional de Administraţie

 

Având în vedere propunerea Institutului Naţional de Administraţie formulată prin Adresa nr. 364 din 20 iulie 2017, precum şi Avizul favorabil nr. 46.311/2017 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Institutului Naţional de Administraţie de către doamna Geea-Rossana Balazsy-Titieni,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b), art. 89 alin. (21) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Geea-Rossana Balazsy-Titieni exercită, cu caracter temporar, prin detaşare, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Institutului Naţional de Administraţie.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 18 august 2017.

Nr. 588.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Cristian Vasile Bitea a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vedere Avizul favorabil nr. 47.403/2017 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatului General al Guvernului de către domnul Cristian Vasile Bitea,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cristian Vasile Bitea exercită, cu caracter temporar, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatului General al Guvernului.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 18 august 2017.

Nr. 589.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI

OFICIUL DE STAT PENTRU INVENŢII ŞI MĂRCI

 

ORDIN

pentru aprobarea Instrucţiunilor privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti

 

Având în vedere dispoziţiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată,

ţinând cont de prevederile art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 6 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti, prevăzute în anexa care face parte integranta din prezentul ordin,

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Directorul general al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci,

Adriana Aldescu

 

Bucureşti, 26 iulie 2017.

Nr. 117.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCŢIUNI

privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti

 

ARTICOLUL 1

Dispoziţii generale

 

(1) Sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti, potrivit prezentelor instrucţiuni, se va face cu respectarea prevederilor privind ajutorul de minimis stipulate în Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 din 18 decembrie 2013 pentru aplicarea art. 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 352 din 24 decembrie 2013.

(2) Sprijinul acordat potrivit prezentelor instrucţiuni nu intră sub incidenţa obligaţiei de notificare către Comisia Europeană în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.407/2013.

(3) Sprijinul financiar se va acorda numai după verificarea criteriilor de eligibilitate a beneficiarilor, inclusiv a regulilor de ajutor de minimis, şi a respectării regulii de cumul, respectiv dacă suma totală a ajutoarelor de minimis primite pe parcursul unei perioade de 2 ani fiscali şi în anul fiscal în curs de către beneficiarul ajutorului de minimis, fie din surse ale statului sau ale autorităţilor locale, fie din surse comunitare, nu depăşeşte pragul de 200.000 euro, respectiv de 100.000 euro, dacă acesta efectuează transport de mărfuri în contul terţilor sau contra cost.

(4) în cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentelor instrucţiuni, depăşeşte plafoanele de minimis menţionate, operatorul economic nu poate beneficia de prevederile prezentelor instrucţiuni nici pentru acea fracţie din ajutor care nu depăşeşte aceste plafoane.

(5) Sprijinul financiar acordat în conformitate cu prezentele instrucţiuni poate fi cumulat cu ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei, din 25 aprilie 2012 în limita plafonului stabilit în regulamentul respectiv.

(6) Sprijinul financiar se cumulează cu ajutoare de minimis acordate în conformitate cu alte regulamente de minimis în limita plafonului relevant prevăzut la alin. (3).

(7) Sprijinul financiar se poate cumula cu ajutoarele de Stat acordate pentru aceleaşi costuri eligibile, cu condiţia ca un astfel de cumul să nu conducă la depăşirea intensităţii sau a valorii maxime relevante a ajutorului, stabilită pentru condiţiile specifice ale fiecărui caz de un regulament sau de o decizie de exceptare pe categorii adoptată de Comisia Europeană. Dacă prin cumul s-ar ajunge la depăşirea respectivei intensităţi sau valori maxime, ajutorul de minimis nu va fi acordat.

(8) în cazul fuziunilor sau al achiziţiilor, atunci când se stabileşte dacă un nou ajutor de minimis acordat unei întreprinderi noi sau întreprinderii care face achiziţia depăşeşte plafonul relevant, se iau în considerare toate ajutoarele de minimis anterioare acordate tuturor întreprinderilor care fuzionează. Ajutoarele de minimis acordate legal înainte de fuziune sau achiziţie rămân legal acordate.

(9) în cazul în care o întreprindere se împarte în două sau mai multe întreprinderi separate, ajutoarele de minimis acordate înainte de separare se alocă întreprinderii care a beneficiat de acestea, şi anume, în principiu, întreprinderii care preia activităţile pentru care au fost utilizate ajutoarele de minimis. În cazul în care o astfel de alocare nu este posibilă, ajutoarele de minimis se alocă proporţional pe baza valorii contabile a capitalului social al noilor întreprinderi la data la care separarea produce efecte.

 

ARTICOLUL 2

Obiectiv

 

(1) Obiectivul prezentelor instrucţiuni este sprijinirea brevetării invenţiilor româneşti, prin acordarea unui sprijin financiar sub formă de sume nerambursabile din bugetul anual de venituri şi cheltuieli al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), pentru achitarea taxelor aferente procedurilor legale de obţinere a protecţiei prin brevet de invenţie în străinătate.

(2) Prezentele instrucţiuni reglementează criteriile, modul de acordare, de raportare şi monitorizare a măsurilor de natura ajutorului financiar instituite prin Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată.

 

ARTICOLUL 3

Baza legală

 

Prezentele instrucţiuni sunt elaborate în conformitate cu:

a) Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată;

b) Hotărârea Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu modificările şi completările ulterioare;

c) Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 din 18 decembrie 2013 pentru aplicarea art. 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis;

d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare

 

ARTICOLUL 4

Definiţii

 

În sensul prezentelor instrucţiuni următorii termeni se definesc astfel:

a) invenţie românească - invenţie creată pe teritoriul României de către persoane fizice române;

b) solicitant - persoana fizică sau persoana juridică care solicită sprijin financiar pentru brevetarea în străinătate a unei invenţii româneşti în conformitate cu prezentele instrucţiuni;

c) beneficiarul ajutorului de minimis - persoana juridică care primeşte sprijin financiar pentru brevetarea în străinătate a unei invenţii româneşti în conformitate cu prezentele instrucţiuni;

d) sprijin financiar - ajutor limitat la un nivel care nu distorsionează concurenţa şi/sau comerţul cu statele membre, care constă într-o sumă nerambursabilă reprezentând contravaloarea taxelor aferente procedurilor de brevetare în străinătate a unei invenţii româneşti, mai puţin taxele pentru traducere şi taxele pentru servicii sau onorariile mandatarilor. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013, nivelul său maxim pentru o întreprindere unică este de 200.000 de euro pe durata a trei exerciţii financiare (anul curent şi ultimele 2 exerciţii financiare încheiate), respectiv de 100.000 euro pentru întreprinderile care desfăşoară activităţi de transport de mărfuri în contul terţilor sau contra cost;

e) întreprindere unică - include toate întreprinderile între care există cel puţin una dintre relaţiile următoare:

e1) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor unei alte întreprinderi;

e2) o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

e3) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

e4) o întreprindere care este acţionar sau asociat al unei alte întreprinderi şi care controlează singură, în baza unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor întreprinderii respective.

Întreprinderile care întreţin, cu una sau mai multe întreprinderi, relaţiile la care se face referire la lit. e1)-e4) sunt considerate întreprinderi unice.

 

ARTICOLUL 5

Fondul de sprijin pentru brevetare

 

(1) în vederea sprijinirii brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti, OSIM poate aloca o parte din veniturile încasate în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) Nivelul sumelor alocate în aplicarea alin. (1) se aprobă prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli al OSIM, sub forma unui fond de sprijin constituit pentru brevetare.

(3) Suma alocată conform alin. (1) şi (2), precum şi lista celor care au beneficiat în anul precedent de sprijin în vederea brevetării în străinătate se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială şi pe site-ul OSIM: www.osim.ro

(4) Cheltuielile efectuate de către OSIM pentru sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti se evidenţiază distinct în bugetul propriu de venituri şi cheltuieli.

(5) Instrucţiunile privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti se aplică de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data de 31.12.2020.

(6) Pentru perioada de valabilitate a aplicării prezentelor instrucţiuni, valoarea totală estimată a ajutorului de minimis care va fi acordat întreprinderilor beneficiare este de 920.000 lei, defalcată după cum urmează:

 

An

2017

2018

2019

2020

Total

Buget

230.000 lei

230.000 lei

230.000 lei

230.000 lei

920.000 lei

 

ARTICOLUL 6

Beneficiari eligibili

 

(1) Numărul total estimat al întreprinderilor care urmează să beneficieze de sprijinul financiar în temeiul prezentelor instrucţiuni este de 40.

(2) Pot beneficia de sprijin financiar în vederea brevetării în străinătate a unei invenţii româneşti, în condiţiile prezentelor instrucţiuni, următoarele categorii de solicitanţi:

a) persoane fizice române cu un venit brut mediu lunar pe ultimele 12 luni mai mic decât de 10 ori venitul brut stabilit ca medie lunară pe economie pentru ultimele 12 luni;

b) întreprinderi unice, care desfăşoară o activitate economică în România, din categoria întreprinderi mici sau mijlocii, astfel cum sunt definite de Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

(i) nu se află în procedură de executare silită sau în incapacitate de plată ori în stare de insolvenţă sau faliment, nu a fost deschisă procedura concordatului preventiv sau lichidării societăţii şi nici nu îndeplinesc criteriile prevăzute de legislaţia internă pentru ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă la cererea creditorilor lor;

(ii) la data solicitării sprijinului financiar nu înregistrează debite restante la bugetele componente ale bugetului general consolidat;

(iii) pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi (2 ani anteriori datei solicitării sprijinului financiar şi anul în curs), nu au primit ajutoare de minimis sau, dacă au primit, acestea cumulate nu depăşesc plafonul echivalent în lei a 200.000 euro, respectiv 100.000 de euro în cazul întreprinderilor care desfăşoară activitate de transport rutier de mărfuri în contul terţilor sau contra cost;

(iv) întreprinderea nu a fost subiectul unei decizii de recuperare a unui ajutor de stat sau de minimis ori, în cazul în care a făcut obiectul unei astfel de decizii, aceasta a fost deja executată şi creanţa integral recuperată, cu dobânzile aferente.

(3) Nu se acordă sprijin financiar în baza prezentelor instrucţiuni:

a) întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele pescuitului şi acvaculturii1;

b) întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în producţia primară de produse agricole2:

c) întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul prelucrării şi comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

- atunci când valoarea ajutoarelor este stabilită pe baza preţului sau a cantităţii unor astfel de produse achiziţionate de la producătorii primari sau introduse pe piaţă de întreprinderile respective;

- atunci când ajutoarele sunt condiţionate de transferarea lor parţială sau integrală către producătorii primari;

d) pentru activităţile legate de export către ţări terţe sau către alte state membre, respectiv pentru cantităţile exportate, pentru înfiinţarea şi funcţionarea unei reţele de distribuţie sau pentru alte Cheltuieli curente legate de activitatea de export;

e) pentru utilizarea preferenţială a produselor naţionale faţă de produsele importate.

(4) în cazul în care o întreprindere îşi desfăşoară activitatea atât în sectoarele menţionate la alin. (3) lit. a), b) sau c), cât şi în unul sau mai multe sectoare sau domenii de activitate incluse în domeniul de aplicare al prezentelor instrucţiuni, se poate acorda sprijin financiar în cadrul acestei scheme pentru aceste din urmă sectoare sau activităţi, cu condiţia ca beneficiarul ajutorului de minimis să se asigure, prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităţilor sau o distincţie între costuri, că activităţile desfăşurate în sectoarele excluse din domeniul de aplicare al prezentelor instrucţiuni nu beneficiază de sprijinul acordat în baza schemei.

 

1 Reglementat» de Regulamentul (CE) nr. 1.379/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.184/2006 şi (CE) nr. 1.224/2009 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 354 din 28.12.2013.

2 Produsele enumerate în anexa I la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, cu excepţia produselor obţinute din pescuit şi acvacultură.

 

ARTICOLUL 7

Condiţii de eligibilitate

 

(1) Solicitantul persoană juridică are obligaţia de a furniza toate informaţiile referitoare la ajutoarele de minimis de care a beneficiat întreprinderea unică în ultimii 3 ani fiscali consecutivi (anul în curs şi ultimii 2 ani anterior depunerii cererii).

(2) Invenţia pentru care se solicită sprijin financiar pentru brevetare în străinătate trebuie să facă obiectul unei cereri de brevet de invenţie naţionale depuse la OSIM, pentru care s-a constituit un depozit naţional reglementar şi pentru care OSIM nu a luat o hotărâre de respingere sau care nu a fost declarată ca fiind considerată retrasă.

 

ARTICOLUL 8

Depunerea cererii

 

(1) Cererea privind acordarea sprijinului financiar în vederea brevetării în străinătate a unei invenţii româneşti, semnată de solicitant (model prevăzut în anexa nr. 1), depusă la OSIM, va fi însoţită de următoarele documente:

a) raportul de documentare extins cu opinie scrisă privind brevetabilitatea, întocmit de OSIM, de către o altă autoritate naţională sau regională de brevete sau de către o autoritate internaţională de documentare desemnată conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor;

b) documentul din care reiese că toate persoanele semnatare ale cererii privind acordarea de sprijin financiar sunt persoane îndreptăţite la acordarea brevetului de invenţie în statele în care se doreşte sprijin financiar pentru obţinerea protecţiei prin brevet;

c) o prezentare a stadiului aplicării invenţiei în cauză (cu menţionarea eventualelor rezultate obţinute, planuri de comercializare ori stadiul actual al comercializării) sau o prezentare a posibilităţilor preconizate pentru producerea şi comercializarea invenţiei în cauză (cu menţionarea oportunităţilor de licenţiere sau cesionare prin contracte cu firme româneşti sau străine, potenţiale pieţe de desfacere etc.);

d) o prezentare a posibilităţilor preconizate pentru susţinerea plăţilor neacoperite de sprijinul financiar acordat de OSIM.

(2) Cererea de acordare a sprijinului financiar prevăzută la alin. (1) se va depune la OSIM cu cel puţin trei luni înainte de împlinirea termenului la care trebuie efectuată plata taxelor pentru procedurile de brevetare pentru care se solicită sprijinul financiar.

(3) Cererea de acordare a sprijinului financiar va fi însoţită de o declaraţie pe propria răspundere a întreprinderii unice (modei prevăzut în anexa nr. 2), care să cuprindă informaţii despre:

a) suma totală a ajutoarelor de minimis primite de întreprinderea unică în ultimii 3 ani, din surse ale statului sau ale autorităţilor locale ori din surse comunitare;

b) faptul că întreprinderea nu a făcut obiectul unei decizii a Comisiei Europene, a unui furnizor sau a Consiliului Concurenţei de recuperare a unui ajutor de stat/de minimis sau, în cazul în care a făcut obiectul unei asemenea decizii, aceasta a fost deja executată şi creanţa integral recuperată.

 

ARTICOLUL 9

Constituirea comisiei

 

(1) Comisia pentru aprobarea sprijinului financiar în vederea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti din cadrul OSIM este alcătuită din:

a) directorul Direcţiei brevete de invenţie, care este şi preşedintele comisiei;

b) şeful Serviciului financiar;

c) şeful Serviciului de examinare în fond a invenţiilor din domeniul tehnic aferent cererii de brevet de invenţie în cauză;

d) şeful Serviciului juridic;

e) şeful Serviciului administrare brevete, care îndeplineşte şi atribuţii de secretar ai comisiei.

(2) în cazul absenţei unuia dintre membri, componenţa comisiei prevăzută la alin. (1) se poate modifica prin ordin al directorului general al OSIM, prin desemnarea unui alt salariat care are aceeaşi pregătire profesională ca şi membrul înlocuit.

 

ARTICOLUL 10

Soluţionarea cererii

 

(1) Sprijinul financiar în vederea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti se acordă de către OSIM printr-o hotărâre motivată, emisă de comisia constituită conform art. 9, denumită în continuare Comisia, fără a depăşi nivelul sumelor aprobate prin bugetul OSIM.

(2) Dacă sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 6 şi 7, Comisia evaluează conţinutul documentaţiei menţionate la art. 8 pe baza punctajului stabilit conform art. 11 şi emite, după caz, o hotărâre motivată de acordare de sprijin financiar pentru brevetare în străinătate sau de respingere a cererii.

(3) Punctajul minim necesar pentru acordarea sprijinului financiar este de 42 de puncte.

(4) La acordarea sprijinului financiar, dispoziţiile art. 13 se aplică în mod corespunzător.

(5) Lucrările Comisiei se consemnează într-un proces-verbal întocmit de către secretarul acesteia.

(6) Hotărârea Comisiei redactată se comunică solicitantului în termen de 10 zile de emiterea acesteia, prin grija secretarului. OSIM va informa în scris beneficiarul ajutorului de minimis cu privire la cuantumul sprijinului financiar acordat pe baza prezentelor instrucţiuni, precum şi despre caracterul său de minimis, făcând referire expresă la Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013.

 

ARTICOLUL 11

Evaluarea documentaţiei

 

Comisia evaluează documentaţia depusă de solicitant şi acordă lin punctaj unic, nefracţionat, aferent îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 8 alin. (1), după cum urmează:

a) pentru raportul de documentare extins cu opinie scrisă privind brevetabilitatea, dacă se apreciază că soluţia tehnică îndeplineşte toate condiţiile legale pentru brevetare: 30 de puncte, astfel:

(i) soluţia tehnică este dezvăluită conform art. 17 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată: 5 puncte;

(ii) soluţia tehnică este considerată invenţie conform art. 7 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată: 5 puncte;

(iii) soluţia tehnică nu este exclusă de la brevetare conform art. 8 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată: 5 puncte;

(iv) soluţia tehnică este susceptibilă de aplicare industrială, conform art. 12 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată: 5 puncte;

(v) soluţia tehnică, astfel cum este revendicată, prezintă noutate, conform art. 9 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată: 5 puncte;

(vi) soluţia tehnică, astfel cum este revendicată, prezintă activitate inventivă, conform art. 11 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, sau, dacă nu prezintă activitate inventivă, se apreciază că prin amendarea setului de revendicări soluţia tehnică poate depăşi stadiul tehnicii: 5 puncte;

b) pentru dovada că toate persoanele semnatare ale cererii privind acordarea de sprijin financiar sunt persoane îndreptăţite la acordarea brevetului de invenţie în statele în care se doreşte sprijin financiar: 5 puncte;

c) pentru prezentarea stadiului aplicării invenţiei în cauză: 3 puncte; solicitantul este invitat să furnizeze informaţiile pertinente cu privire la implementarea invenţiei la data solicitării sprijinului financiar, incluzând stadiul dezvoltării (la nivel de laborator, proiect-pilot, model static, prototip, model funcţional/ comercializat);

d) pentru prezentarea posibilităţilor preconizate pentru producerea şi comercializarea invenţiei în cauză: 2 puncte; solicitantul este invitat să furnizeze informaţiile pertinente cu privire la stadiul lucrărilor deja efectuate, incluzând studii/ rapoarte tehnico-economice, fezabilitate, de piaţă, feedback consumatori/utilizatori;

e) pentru dovada posibilităţii de susţinere a plăţilor neacoperite de sprijinul financiar acordat de OSIM: 5 puncte; solicitantul este invitat să furnizeze informaţiile pertinente cu privire la posibilitatea suportării celorlalte costuri aferente procedurii de brevetare neacoperite de sprijinul financiar solicitat.

 

ARTICOLUL 12

Contestaţia

 

(1) Hotărârile Comisiei pot fi contestate în scris şi motivat la directorul general al OSIM, care va desemna prin ordin o comisie pentru soluţionarea contestaţiei.

(2) Membrii Comisiei nu pot face parte din Comisia de contestaţii.

(3) Soluţia motivată pronunţată de comisia desemnată conform alin. (1) va fi comunicată contestatarului în termen de maximum 30 de zile de la depunerea acesteia la OSIM.

 

ARTICOLUL 13

Condiţii speciale

 

(1) O persoană, individual sau ca parte a unui colectiv, poate beneficia de sprijin financiar din partea OSIM în vederea brevetării în străinătate pentru maximum 3 invenţii româneşti.

(2) în decursul unui an calendaristic, o persoană, individual sau ca parte a unui colectiv, nu poate beneficia de sprijin în vederea brevetării în străinătate decât o singură dată.

(3) Persoanele din cadrul unui colectiv nu pot beneficia fiecare în parte de sprijin financiar pentru brevetarea în străinătate a aceleiaşi invenţii.

 

ARTICOLUL 14

Acordarea sprijinului financiar

 

(1) Sprijinul financiar acordat de OSIM în vederea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti constă într-o sumă nerambursabilă reprezentând contravaloarea taxelor legale aferente procedurilor de brevetare din fiecare ţară menţionată în cerere, în care nu se includ taxele pentru traducere şi taxele pentru servicii sau onorariile mandatarilor.

(2) Suma care reprezintă contravaloarea taxelor prevăzute la alin. (1) se transferă de către OSIM, pe baza hotărârii Comisiei, în contul solicitantului, prin virament bancar.

(3) Solicitantul are obligaţia de a achita oficiului/oficiilor de proprietate intelectuală la care solicită brevetarea invenţiei taxele legale pentru care a primit sprijinul financiar şi de a comunica la OSIM dovada plăţii acestora în termen de 10 zile de la achitare.

(4) în cazul nerespectării de către solicitant a obligaţiei prevăzute la alin. (3), directorul general al OSIM va emite un ordin prin care va dispune recuperarea sprijinului acordat, care, potrivit legii, va avea caracter de titlu executoriu.

(5) în situaţia în care, după formularea cererii de acordare a sprijinului financiar şi până la încheierea procedurii de brevetare în străinătate a invenţiei româneşti, solicitantul cesionează în totalitate drepturile asupra invenţiei, acesta va fi obligat la restituirea sprijinului financiar primit de la OSIM.

 

ARTICOLUL 15

Raportarea şi monitorizarea sprijinului financiar

 

(1) Raportarea şi monitorizarea sprijinului financiar acordat în baza prezentelor instrucţiuni se fac în conformitate cu legislaţia europeană şi cu prevederile Regulamentului privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat3 şi ale Regulamentului privind Registrul ajutoarelor de stat4.

(2) OSIM păstrează evidenţa detaliată a sumelor acordate în baza prezentelor instrucţiuni pe o durată de 10 ani de la data la care ultima alocare specifică a fost acordată. Această evidenţă trebuie să conţină informaţii necesare pentru a demonstra respectarea condiţiilor impuse de legislaţia europeană în domeniul ajutorului de stat, cum sunt: datele de identificare ale beneficiarului ajutorului de minimis, valoarea sprijinului, momentul şi modalitatea acordării sprijinului, originea, durata acestuia etc.

(3) OSIM are obligaţia ca, în conformitate cu prevederile art. 29 din Regulamentul privind Registrul ajutoarelor de stat, să încarce în Registrul general al ajutoarelor de stat acordate în România (RegAS) prezentele instrucţiuni, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a acestora. Hotărârile/Actele de acordare, plăţile, obligaţiile de recuperare a ajutoarelor şi rambursarea efectivă a respectivelor obligaţii, aferente acestei măsuri, se vor încărca în RegAS în termen de 7 zile lucrătoare de la data emiterii hotărârii de acordare a sprijinului financiar, respectiv de la data instituirii plăţilor, a obligaţiilor de recuperare a ajutoarelor sau a rambursării efective a respectivelor obligaţii.

(4) OSIM va pune la dispoziţia Consiliului Concurenţei, la termenul şi în formatul solicitat de acesta, toate datele şi informaţiile necesare pentru monitorizarea ajutoarelor de minimis la nivel naţional, inclusiv pentru întocmirea inventarului ajutoarelor de minimis şi a rapoartelor şi informărilor necesare îndeplinirii obligaţiilor României în calitate de stat membru al Uniunii Europene

(5) Pe baza unei cereri scrise, OSIM va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Consiliului Concurenţei, în 20 de zile lucrătoare sau în termenul fixat în cerere, toate informaţiile pe care Comisia Europeană le consideră necesare pentru evaluarea respectării condiţiilor acestei scheme de ajutor de minimis.

(6) OSIM are obligaţia de a supraveghea permanent sumele acordate, aflate în derulare, şi de a dispune măsurile care se impun în cazul nerespectării condiţiilor stabilite prin prezentele instrucţiuni sau prin legislaţia naţională ori europeană aplicabilă la momentul respectiv.

(7) în aplicarea prevederilor alin. (6), directorul general al OSIM va emite ordine prin care va dispune recuperarea sprijinului acordat, care, potrivit legii, vor avea caracter de titlu executoriu. OSIM va informa în scris Consiliul Concurenţei cu privire la ordinele proprii emise pentru recuperarea sumelor acordate sub formă de sprijin financiar, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la emitere.

(8) Beneficiarul ajutorului de minimis are obligaţia de a pune la dispoziţia OSIM, în formatul şi în termenul solicitate de către acesta, toate datele şi informaţiile necesare în vederea îndeplinirii procedurilor de raportare şi monitorizare ce revin ca responsabilitate acestuia.

(9) Beneficiarul ajutorului de minimis trebuie să păstreze timp de minimum 10 ani de la data la care a fost acordată ultima alocare specifică toate documentele referitoare la sprijinul financiar primit potrivit prezentelor instrucţiuni.


3 Pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2007.

4 Pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 437/2016.

 

ARTICOLUL 16

Modalităţi de recuperare a sprijinului financiar utilizat abuziv

 

(1) Monitorizarea sprijinului financiar acordat în baza prezentelor instrucţiuni se realizează de către OSIM, care va respecta prevederile legale în vigoare privitoare la controale la faţa locului pentru a verifica condiţiile de acordare a ajutoarelor şi pentru a dispune măsurile ce se impun în situaţia în care aceste condiţii nu au fost respectate.

(2) Ajutorul de minimis care trebuie rambursat sau recuperat include şi dobânda aferentă, datorată de la data plăţii acestuia până la data recuperării sau a rambursării integrale. Rata dobânzii aplicabile este cea stabilită potrivit prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.589/2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(3) OSIM va furniza date şi informaţii suplimentare Consiliului Concurenţei, atunci când din informaţiile deţinute de acesta rezultă că nu au fost respectate condiţiile de acordare a sprijinului financiar.

 

ARTICOLUL 17

Confidenţialitate

 

Documentele depuse de către solicitanţi potrivit prezentelor instrucţiuni sunt confidenţiale, OSIM având obligaţia de a nu dezvălui informaţiile menţionate în cuprinsul acestora către terţe persoane, cu excepţia cazului în care informaţiile sunt furnizate organelor abilitate ale statului, în exercitarea atribuţiilor ce le revin.

 

ARTICOLUL 18

Anexe

 

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

 

ARTICOLUL 19

Intrarea în vigoare

 

Prezentele instrucţiuni intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXA Nr. 1

la instrucţiuni

 

Model de cerere pentru acordarea de sprijin financiar în vederea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti

 

Către

Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci

Domnului ...........................................,

director general

 

Subsemnatul/Subsemnaţii, ......................................................., în calitate de solicitant/solicitanţi al/ai unui brevet pentru invenţia cu titlul:

.......................................................................................

pentru care a fost depusă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) Cererea de brevet de invenţie nr.

solicit/solicităm, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, precum şi ale art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu modificările şi completările ulterioare, acordarea de sprijin financiar în vederea brevetării în străinătate a acestei invenţii.

Doresc/Dorim brevetarea invenţiei în statele ..............................................., . Precizez/Precizăm că în decursul acestui an calendaristic am mai/nu am mai beneficiat de sprijin financiar din partea OSIM în vederea brevetării în străinătate a vreunei invenţii.

Anexez/Anexăm dovezile referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 din Instrucţiunile privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti, aprobate prin Ordinul directorului general al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. 117/2017.

 

...................................

(semnătura şi ştampila)

 

Data ...........................

 

ANEXA Nr. 2

la instrucţiuni

 

Model de declaraţie pe propria răspundere a solicitantului privind ajutoarele de minimis

 

(Se completează de solicitant, în limba română, prin tehnoredactare.)

 

DECLARAŢIE

 

1. Date de identificare a solicitantului

 

Numele sau denumirea întreprinderii ................................................................

Adresa (domiciliul sau sediul social) ................................................................, cod poştal .................................

Telefon ................................., fax ................................., e-mail .................................

Data înregistrării întreprinderii .................................

Nr. de înmatriculare la oficiul registrului comerţului .................................

Codul de identificare fiscală .................................

Codul IBAN în care se solicită transferarea sprijinului financiar acordat de OSIM ................................., deschis la .................................

Forma juridică .................................

Obiectul principal de activitate .................................

Cod CAEN .................................

Obiectul secundar de activitate .................................

Cod CAEN .................................

Numărul mediu de salariaţi (în anul fiscal anterior) .................................

Cifra de afaceri (conform ultimei situaţii financiare anuale) ................................. lei

Valoare active totale (conform ultimei situaţii financiare anuale)1 ................................. lei

 

1 Active totale sunt elemente patrimoniale (bunurile întreprinderii) formate din: active imobilizate (fixe), active circulante şi financiare.

 

Tipul întreprinderii: |_| autonomă

|_| unică, iar întreprinderile ce alcătuiesc întreprinderea unică sunt (denumire şi CUI): 1) .................................; 2) ................................. .

 

 

Prin întreprindere unică se înţelege totalitatea întreprinderilor între care există cel puţin una dintre următoarele relaţii:

(i) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor unei alte entităţi;

(ii) o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, conducere sau supraveghere ale unei alte entităţi;

(iii) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

(iv) o întreprindere care este acţionar sau membru al unei alte entităţi şi care controlează singură, în baza unui acord cu alţi acţionari sau membri ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor întreprinderii respective.

Întreprinderile care întreţin oricare dintre relaţiile descrise la pct. (i)-(iv) prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi sunt considerate de asemenea o întreprindere unică.

 

 

denumită în continuare întreprindere, prin reprezentant legal, declar următoarele:

 

2. Date privind ajutoarele de minimis primite de întreprinderea unică în ultimii 3 ani (ultimii 2 ani fiscali şi anul fiscal curent):

|_| 1. Nu a mai beneficiat de ajutoare de minimis din surse locale, naţionale, comunitare sau din alte surse,

|_| 2. A beneficiat de următoarele ajutoare de minimis:

 

Nr. crt.

Denumirea întreprinderii

CUI

Data contractării ajutorului de minimis 3

Furnizorul ajutorului de minimis

Suma acordată, în euro 4

Observaţii

0

1

2

3

4

5

6

 

 

 

 

 

 

 

Total ajutor de minimis anterior

 

 

 

NOTĂ;

În tabelul de mai sus vor fi menţionate, pe lângă ajutoarele de minimis primite de solicitant, următoarele:

- eventualele ajutoare de minimis primite de societăţile cu care acesta formează întreprinderea unică (se va face menţiunea „unic㔠în coloana „Observaţii”);

- în cazul în care întreprinderea face sau a făcut obiectul unei fuziuni sau achiziţii desfăşurate ulterior datei de 1,01 2014, vor fi incluse toate ajutoarele de minimis acordate anterior întreprinderilor iniţiale (se va face menţiunea „fuziune” sau „achiziţie”, după caz, în coloana „Observaţii”);

- în cazul întreprinderilor care au rezultat ulterior datei de 1.01.2014 din divizarea unei entităţi economice, eventualele ajutoare de minimis acordate înainte de divizare se alocă întreprinderii care a beneficiat de acestea 5 (se va face menţiunea „divizare”, după caz, în coloana „Observaţii”).

 

2 Relaţiile prezentate descriu raporturile care, în principal, caracterizează întreprinderile legate, conform art. 44 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.

3 Reprezintă data în care este conferit întreprinderii dreptul legal de a beneficia de ajutor, şi nu data plăţii ajutorului (se completează pe formatul zz/ll/aaaa).

4 Echivalentul în euro al ajutorului de minimis se determină folosind cursul de schimb lei/euro comunicat de Banca Naţională a României, aferent datei la care s-a acordat ajutorul.

5 Dacă nu este posibil, ajutoarele se vor repartiza proporţional, pe baza valorii contabile a capitalului social al noilor întreprinderi.

 

3. Confirm că înţeleg cerinţele Regulamentului (CE) nr. 1.407/2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis şi că datele prezentate mai sus sunt corecte. De asemenea declar pe propria răspundere că la data formulării cererii de sprijin financiar

- întreprinderea nu se află în procedura de executare silită sau în incapacitate de plată ori în stare de insolvenţă sau faliment, nu a fost deschisă procedura concordatului preventiv sau lichidării societăţii şi nici nu îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia internă pentru ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă la cererea creditorilor săi;

- împotriva întreprinderii nu au fost emise decizii de recuperare a unui ajutor de stat sau, în cazul în care asemenea decizii au fost emise, acestea au fost executate;

- întreprinderea nu are datorii la bugetul general consolidat şi la bugetele locale, atât pentru sediul social, cât şi pentru toate punctele de lucru;

- întreprinderea desfăşoară activităţi în unul dintre următoarele sectoare: pescuit, acvacultură, producţia primară de produse agricole.

 Da  Nu

Dacă da:

Întreprinderea se obligă să ţină contabilitate separată pe activităţi, astfel încât activitatea de pescuit/acvacultură/producţia primară de produse agricole să nu beneficieze de sprijinul financiar oferit de

OSIM.

 Da  Nu

4. În situaţia în care, după formularea cererii de acordare a sprijinului financiar şi până la încheierea procedurii de brevetare în străinătate a invenţiei româneşti, cesionez în totalitate drepturile asupra invenţiei, mă oblig la restituirea sprijinului financiar primit de la OSIM.

5. Date de identificare a reprezentantului legai al întreprinderii care solicită ajutorul de minimis (conform actelor de înfiinţare sau împuternicire prin procură notarială să reprezinte întreprinderea)

 

Subsemnatul(a) ................................., identificat(ă) cu B.I./C.I. seria .......... nr. ................................., eliberat(ă) de la data de ................................., cu domiciliul în localitatea ................................., str. ................................. nr. ...., bl. ...., sc. ...., ap. ...., sectorul/judeţul ................................., funcţia .................................,

în calitate de reprezentant legal al întreprinderii ................................., declar pe propria răspundere că toate informaţiile furnizate şi consemnate în prezenta declaraţie sunt corecte şi complete.

Sunt de acord să primesc informarea privind acordarea ajutorului de minimis prin (Se va bifa şi completa una dintre opţiuni ):

 e-mail, la adresa:

...........................................................

 fax, la nr.:

...........................................................

 poştă, la adresa:

...........................................................

Înţeleg că orice omisiune sau incorectitudine în prezentarea informaţiilor, în scopul de a obţine avantaje pecuniare, este pedepsită conform legii.

 

Numele .................................

Funcţia .................................

Semnătura autorizată şi ştampila solicitantului6 .................................

 

Data semnării .................................


6 Toate cererile depuse pentru această schemă vor fi semnate de aceeaşi persoană autorizată să reprezinte legal întreprinderea.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

 

ORDIN

pentru actualizarea Contractului de activitate al Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A. pentru perioada 2016-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 232/2016

 

Având în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic european,

în temeiul prevederilor art. 37 şi 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 19 din Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin.

Art. 1. - Se aprobă actualizarea Contractului de activitate al Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” - S A. pentru perioada 2016-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 232/2016, prin încheierea Actului adiţional nr. 1 pentru anul 2017, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Alexandru-Răzvan Cuc

 

Bucureşti, 8 august 2017.

Nr. 1.236.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.