MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 690/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 690         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 25 august 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 331 din 11 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

Decizia nr. 338 din 11 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 şi ale art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989

 

Decizia nr. 470 din 27 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale aii. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

584. - Hotărâre privind modificarea datelor de identificare a unor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Justiţiei şi transmiterea acestora în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale

 

594. - Hotărâre privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Băcală Mircea din funcţia publică de prefect al judeţului Timiş în funcţia publică de inspector guvernamental

 

595. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Timiş de către doamna Andreaş Eva-Georgeta

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

595. - Decizie privind numirea prin mobilitate a domnului Mircea Băcală în funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

947. - Ordin al ministrului sănătăţii privind abrogarea lit. c) a art. 15 din anexa la Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.406/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea concursului ori examenului pentru ocuparea funcţiei de şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu din unităţile sanitare publice

 

1.134. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru modificarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.279/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 5 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Caraş-Severin

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 331

din 11 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Bicheru în Dosarul nr. 2.748/216/2015 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 211D/2016.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012. În acest sens, referitor la critica raportată la prevederile art. 16 din Constituţie, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că persoanele condamnate şi persoanele aflate în curs de judecată nu se află în aceeaşi situaţie juridică. De asemenea arată că prevederile art. 21 din Legea fundamentală nu au nicio legătură cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 9 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.748/216/2015, Judecătoria Curtea de Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Bicheru cu ocazia soluţionării unei cereri referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Codul penal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 încalcă principiul legalităţii, egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi dreptul la un proces echitabil, întrucât creează discriminare între persoanele condamnate înainte de 1 februarie 2014 şi cele condamnate ulterior acestei date pentru fapte identice comise în acelaşi timp, fapte cu privire la care a intervenit abrogarea incriminării. Într-o atare situaţie, instanţa de judecată va căuta incriminări similare cu cele abrogate, în condiţiile în care limitele speciale ale pedepselor pot fi semnificativ diferite. De asemenea consideră că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu prezintă claritatea, precizia şi previzibilitatea pe care trebuie să le întrunească o normă juridică, având în vedere formularea „sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire”. Susţine că atributele de claritate, precizie şi previzibilitate se înglobează în noţiunea de proces echitabil. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii, şi anume Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Amann împotriva Elveţiei, paragraful 50, şi Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 52, 55 şi 56.

6. Judecătoria Curtea de Argeş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa judecătorească arată că trebuie făcută diferenţa între abrogare şi dezincriminare. Abrogarea unui text care incriminează o anumită faptă nu înseamnă neapărat că acea faptă a fost dezincriminată. Astfel, este posibil ca fapta să-şi schimbe numai sediul de incriminare şi denumirea, conţinutul rămânând acelaşi, aşa cum este şi cazul de faţă, fără ca diferenţele între pedepsele prevăzute de cele două texte de lege să afecteze în vreun fel previzibilitatea legii. Va exista dezincriminare atunci când o incriminare din legea veche nu mai are corespondent în legea nouă - ipoteză prevăzută de dispoziţiile art. 4 din Codul penal -, precum şi atunci când o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii - situaţie reglementată de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012. Potrivit dispoziţiilor de lege criticate nu va exista însă dezincriminare în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. În ceea ce priveşte previzibilitatea legii, instanţa arată că aceasta presupune ca legea să fie redactată într-un mod suficient de clar şi de precis, astfel încât orice persoană să îi poată anticipa efectele şi să îşi regleze conduita în mod corespunzător. Precizia cu care trebuie redactat un text de lege nu este însă absolută. Astfel, Curtea Constituţională a definit şi cu alte ocazii problema previzibilităţii şi relaţia acesteia cu principiul legalităţii, în sensul că statele au obligaţia de a asigura definirea oricărei infracţiuni prin lege, iar această condiţie este îndeplinită dacă orice persoană poate să anticipeze, pe baza textului legai şi a interpretării date acestuia de către instanţele de judecată, care sunt acţiunile sau omisiunile ce pot atrage răspunderea sa penală. Aşadar, în situaţia din prezenta cauză, în care un text de lege este abrogat, dar fapta ca atare este în continuare incriminată de lege sub o altă denumire, nu se poate vorbi de imprevizibilitatea legii, atâta timp cât orice persoană poate anticipa efectele acesteia şi poate să îşi regleze conduita în mod corespunzător. O altă interpretare ar duce la o absolutizare nejustificată a principiului previzibilităţii legii.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat are în vedere situaţiile în care, prin noile reglementări în materie penală, au fost eliminate suprapunerile legislative, intenţia legiuitorului fiind nu dezincriminarea unor fapte, ci doar eliminarea acestor suprapuneri. Este, astfel, evident că neaplicarea art. 4 din Codul penal în cazurile în care faptele sancţionate prin Codul penal din 1969 sunt în continuare incriminate prin noua lege penală, chiar şi sub o altă denumire, nu este de natură a contraveni vreunui principiu constituţional, prin urmare nici prevederilor art. 16 privind egalitatea în drepturi. Consideră că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu împiedică însă aplicarea principiului privind legea penală mai favorabilă în cazurile care cad sub incidenţa sa.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, având în vedere faptul că nu poate fi pus semnul egalităţii între persoanele condamnate definitiv şi cele care se află în curs de judecată. Curtea Constituţională a statuat În mod constant, în jurisprudenţa sa, făptui că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această diferenţă de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 683 din 19 noiembrie 2014.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: „Dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit textului de lege criticat, dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. Prevederile art. 4 din Codul penal - ce reglementează ipoteza în care o faptă este dezincriminată, caz în care legea penală se aplică retroactiv-statuează că: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi” Dispoziţiile art. 4 din Codul penal reproduc, astfel, integral conţinutul art. 12 alin. 1 din Codul penal din 1969, deşi denumirile marginale sunt diferite. Prevederile art. 12 din Codul penal anterior au ca denumire marginală „Retroactivitatea legii penale”, iar cele ale art. 4 din noul Cod penal - „Aplicarea legii penale de dezincriminare”, reglementările fiind însă identice.

15. Curtea reţine că dezincriminarea priveşte fapta prevăzută de legea penală în întregul său, sub raportul tuturor condiţiilor de incriminare şi de sancţionare, în sensul că fapta dezincriminată nu mai constituie infracţiune sub nicio formă, în nicio modalitate. Precizări importante în acest sens se găsesc în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 187/2012, care la alineatul (1) stabileşte că dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinata, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. Dacă însă legea nouă modifică numai o parte din condiţiile de incriminare în raport cu legea veche, nu este vorba despre o dezincriminare, adică despre o abolire a incriminării, ci despre o continuitate a incriminării faptei, astfel că vor fi incidente dispoziţiile privind aplicarea legii penale mai favorabile. Dezincriminarea nu trebuie confundată cu abrogarea unei incriminări, deoarece este posibil ca o faptă cu privire la care s-a abrogat incriminarea să rămână incriminată în cuprinsul altei legi penale. Astfel, incriminarea prevăzută într-o lege penală abrogată poate să se regăsească într-un alt text - din Codul penal sau dintr-o lege specială cu dispoziţii penale. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a precizat, prin prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, că dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. Prin urmare, fapta nu este dezincriminată în cazul în care norma de incriminare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, dar conţinutul ei este acoperit de o incriminare generală existentă. Aceeaşi interpretare rezultă şi din partea finală a textului art. 7 din Legea nr. 187/2012, care stabileşte că, ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracţiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau de o lege specială modificată prin dispoziţiile legii de punere în aplicare a Codului penal, trimiterea se consideră făcută la infracţiunea sau infracţiunile prevăzute de legea nouă, având aceleaşi elemente constitutive.

16. În considerarea celor arătate mai sus, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, întrucât nu au o formulare neclară, ambiguă şi imprevizibilă pentru un cetăţean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerinţele privind claritatea, accesibilitatea şi previzibilitatea legii. Orice justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte - din textul normei juridice criticate, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanţele judecătoreşti şi în urma obţinerii unei asistenţe juridice adecvate - care sunt acţiunile şi inacţiunile ce pot atrage răspunderea sa penală.

17. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ce consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei („.nullum crimen, nulla poena sine lege”) - pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni -, instituie şi cerinţa potrivit căreia legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Totodată, Curtea de la Strasbourg a reţinut că noţiunea de „drept” folosită la art. 7 corespunde celei de „lege” care apare în alte articole din Convenţie şi înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară, presupunând cerinţe calitative, îndeosebi cele ale accesibilităţii şi previzibilităţii (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.

18. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, cu unanimitate de voturi, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a Statelor membre. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93).

19. Referitor la pretinsa discriminare între, pe de o parte, persoanele care au săvârşit faptele şi au fost condamnate sub imperiul legii vechi, iar, pe de altă parte, cele care, săvârşind faptele în aceleaşi condiţii, nu au fost condamnate, urmând a li se aplica noile dispoziţii, Curtea reţine că aceste două categorii de persoane nu se găsesc în situaţii identice sau similare, având în vedere că unele persoane au fost condamnate definitiv, iar celelalte nu au fost condamnate definitiv, astfel încât tratamentul juridic diferenţiat este justificat şi nu se poate vorbi despre existenţa unei discriminări (Decizia nr. 385 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 31 iulie 2014, paragraful 36). Prin urmare, dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

20. În fine, Curtea constată că prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie nu sunt aplicabile în cauza de faţă, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fiind o reglementare de drept penal substanţial care vizează continuitatea incriminării faptelor penale, iar nu o normă de natură a avea incidenţă în materia garanţiilor dreptului la un proces echitabil.

21, Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Bicheru în Dosarul nr. 2.748/216/2015 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 338

din 11 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 şi ale art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi ale art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantin Hodoroagă, în Dosarul nr. 4.840/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 298D/2016.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele prezentate pe larg în cuprinsul motivării scrise a acesteia. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate depune două înscrisuri,

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 3 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.840/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi ale art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constantin Hodoroagă într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei adrese emise de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că a făcut demersurile necesare obţinerii certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, însă i s-a comunicat că persoanelor care executau serviciul militar obligatoriu în acea perioadă nu li se acordă acest titlu. Astfel, apreciază că Legea nr. 42/1990 şi Legea nr. 341/2004 instituie discriminări între revoluţionarii civili şi cei care executau serviciul militar obligatoriu, în perioada în care a avut loc Revoluţia din Decembrie 1989, întrucât un militar în termen nu poate obţine o recomandare de la o asociaţie de revoluţionari, aşa cum prevedea art. 2 din Legea nr. 42/1990.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate şi, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, consideră că nu se impune motivarea opiniei sale, întrucât excepţia nu a fost ridicată din oficiu.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, astfel cum instanţa de contencios constituţional a statuat în repetate rânduri în jurisprudenţa sa, egalitatea cetăţenilor în faţa legii nu presupune uniformitate. Astfel, textele supuse analizei se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fără privilegii şi discriminări.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 sunt constituţionale, întrucât revoluţionarii şi persoanele care au calitatea de angajaţi, în exercitarea sarcinilor de serviciu, nu sunt în situaţii juridice identice, astfel că tratamentul juridic prevăzut de dispoziţiile de lege criticate este diferit. Ca atare, activitatea desfăşurată de angajaţi, în exercitarea sarcinilor de serviciu (cadre militare, poliţişti) a fost ca urmare a unui raport de serviciu din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, spre deosebire de revoluţionari care au participat la revolta populară din decembrie 1989, fără a fi condiţionaţi de un raport de muncă sau de serviciu.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul (excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004: „Trilurile Instituite la alin. (1) se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările ulterioare, doar pentru cazurile în care solicitantul este posesor al certificatului şi titular al brevetului de atestare a titlului acordat de către Preşedintele României, prin decret prezidenţial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

- Art. 2 din Legea nr. 42/1990: „În semn de preţuire şi recunoştinţă pentru cei care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 se instituie titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 se conferă şi celor care au fost reţinuţi în perioada 16-22 decembrie 1989 ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria revoluţiei, precum şi celor care, în perioada 16-25 decembrie 1989, s-au remarcat prin fapte deosebite în lupta pentru victoria revoluţiei.

Persoanele prevăzute la alin. 2 trebuie să facă dovada faptelor deosebite în luptele pentru victoria revoluţiei şi să fie recomandate de o asociaţie, un club, o fundaţie sau o ligă a luptătorilor, legal constituite până la data de 30 decembrie 1992.

În vederea recunoaşterii calităţii prevăzute de prezenta lege. a eliberării certificatelor doveditoare şi propunerii distincţiilor prevăzute la art. 1, 2, 3 şi 4 din prezenta lege se instituie Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989. Componenţa comisiei, ai cărei membri sunt numiţi prin hotărâre a Guvernului, este următoarea:

- un reprezentant al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale;

- un reprezentant al Ministerului Sănătăţii;

- un reprezentant al Ministerului Finanţelor;

- un reprezentant al Ministerului Apărării Naţionale;

- un reprezentant al Ministerului de Interne;

- un reprezentant al Ministerului Justiţiei;

- un reprezentant al Ministerului Public;

- un reprezentant al Secretariatului General al Guvernului;

- un reprezentant al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989;

- 8 reprezentanţi ai asociaţiilor de revoluţionari legal constituite până la data de 30 decembrie 1992, prin rotaţie, în condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei. Preşedintele comisiei este numit la propunerea asociaţiilor de revoluţionari legal constituite până la data de 30 aprilie 1991, de către Guvern, şi va fi angajat al Guvernului. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 asigură aplicarea prevederilor prezentei legi şi executarea lucrărilor de secretariat şi arhivă ale comisiei. Secretariatul General al Guvernului va asigura spaţiul şi fondurile necesare desfăşurării lucrărilor comisiei.

Termenul pentru depunerea dosarelor în vederea recunoaşterii calităţii de luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau de participant la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 este de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Eliberarea certificatelor doveditoare se va face potrivit metodologiei stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, aprobat prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”.

14. Curtea observă că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 199/2016 privind modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 7 noiembrie 2016, titlul legii a fost modificat în sensul „Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004”.

15. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

16. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 42/1990, Curtea constată că aceste norme au fost abrogate prin art. 17 din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă. “.

17. Curtea observă, de asemenea, că abrogarea dispoziţiilor de lege criticate a avut loc anterior învestirii instanţei judecătoreşti cu cererea de chemare în judecată, astfel încât, în cauza dedusă judecăţii instanţei de fond, aceste norme nu produc efecte juridice.

18. Prin urmare, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiect al controlului de constituţionalitate decât dispoziţiile din legi sau ordonanţe în vigoare sau care continuă să producă efecte juridice, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 din Legea nr. 42/1990 este inadmisibilă.

19. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că prin cererea de chemare în judecată formulată, autorul excepţiei a solicitat instanţei judecătoreşti anularea unei hotărâri a Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin care i s-a comunicat că art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 10 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că prin acordarea titlurilor se înţelege atestarea calităţilor obţinute prin preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere faptul că, aşa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu se află în ipoteza normei, întrucât nu deţine titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 este inadmisibilă.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 şi ale art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantin Hodoroagă, în Dosarul nr. 4.840/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 470

din 27 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 355 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Halchin şi Victor Halchin în Dosarul nr. 19.110/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 837D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 50D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 lit. e) şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sorin Daniel Bucşe în Dosarul nr. 5.775/236/2015 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 50D/2017 la Dosarul nr. 837D/2016, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate, care vizează modalitatea diferită de luare a interogatoriului pentru persoanele fizice şi persoanele juridice, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea, prin Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, constatând constituţionalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 12 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 19.110/271/2015, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 355 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Halchin şi Victor Halchin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea caracterului abuziv al unor prevederi dintr-un contract de credit.

8. Prin încheierea din 23 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.775/236/2015, Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 lit. e) şi art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sorin Daniel Bucşe Într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de obligare a acestuia la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 1 aprilie 2013-31 ianuarie 2015.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că există o discriminare procedurală în sensul că persoana fizică trebuie să răspundă imediat unor întrebări despre al căror conţinut nu ia la cunoştinţă decât în momentul în care acestea sunt citite, fiind realizat astfel elementul surpriză specific al acestei probe, în timp ce persoana juridică primeşte întrebările, are timp pentru elaborarea răspunsului, se poate documenta astfel încât să conducă răspunsul spre propriile susţineri, persoana fizică neputând să demonstreze nesinceritatea persoanei juridice decât prin înscrisuri care provin de la persoana juridică interogată. În continuare, se arată că, pentru ca dreptul de acces la justiţie să fie efectiv garantat, nu este suficient ca instanţa să fie doar sesizată, ci trebuie să se asigure părţilor o judecată efectivă, având în vedere preeminenţa dreptului şi a egalităţii în drepturi. Părţilor dintr-un proces civil trebuie să li se asigure acelaşi tratament procesual de la începutul şi până la finalizarea litigiului. Prin urmare, dreptul la un proces echitabil ar presupune administrarea probei cu interogatoriul, în sensul comunicării lui către părţile pârâte persoane juridice numai în condiţiile art. 260 din Codul de procedură civilă, după ce ar fi încuviinţată proba în condiţiile art. 258 din acelaşi Cod. Totodată, se apreciază că prin dispoziţiile legale criticate se încalcă şi dreptul la apărare prin favorizarea uneia dintre părţi.

10. De asemenea, se susţine că raţionamentul avut în vedere în Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014 nu este aplicabil în situaţia în care părţile din litigiu sunt persoane juridice, iar în prezenta cauză problema ridicată are o cu totul altă motivare, respectiv cunoaşterea conţinutului interogatoriului înainte de formularea întâmpinării de către pârât.

11. Referitor la dispoziţiile art. 194 lit. e) din Codul de procedura civilă, se apreciază că acestea impun reclamantului să administreze o probă, în mod preventiv, în condiţiile în care acesta nu ştie în ce sens este pertinentă soluţionării cererii, având în vedere că nici nu cunoaşte poziţia procesuală a părţii pârâte.

12. Judecătoria Oradea - Secţia civilă şi Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 355 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 194 lit. e) şi art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, precum şi calitatea părţilor din litigiile deduse judecăţii, respectiv persoane fizice şi persoane juridice de drept privat, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra: „Cererea de chemare în judecată va cuprinde: [...] e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a li-a fiind aplicabile în mod corespunzător”.

- Art. 355 alin. (1): „Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în condiţiile prevăzute la art. 194 lit. e). “.

19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate constatând constituţionalitatea acestora.

21. În privinţa dispoziţiilor art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, paragrafele 13 şi 14, că legiuitorul, prin dispoziţiile legale criticate, a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. În privinţa cererii de chemare în judecată,Curtea a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă â cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, precum şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Curtea a mai reţinut că instanţele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate, pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării.

22. În continuare, Curtea a observat că, potrivit art. 194 lit. e) tezele a patra şi a cincea din Codul de procedură civilă, în cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Simetric cu cererea de chemare în judecată, potrivit art. 205 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. 194 lit. e) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul arătării dovezilor de către pârât, acesta fiind, aşadar, obligat la rândul său să ataşeze interogatoriul întâmpinării atunci când reclamantul are calitatea de persoană juridică de drept public sau privat.

23. În ceea ce priveşte reglementarea diferită de administrare a probei cu interogatoriu pentru persoanele juridice, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragrafele 18-20, că deosebirea de statut juridic dintre persoanele fizice şi persoanele juridice justifică în mod obiectiv aplicarea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte răspunsul dat la interogatoriu, în cadrul unui proces civil. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, în deplin acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, şi Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60), principiul egalităţii în drepturi se aplică doar situaţiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, stabilit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări. Cu acel prilej, Curtea a mai reţinut că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu. Astfel, procedura de administrare a probei interogatoriului nu încalcă principiul egalităţi armelor, întrucât acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 209 din Codul civil, Curtea a reţinut că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii. Organele de administrare a persoanei juridice pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice. Având în vedere natura probei interogatoriului, precum şi faptul că accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procesuale se face cu respectarea regulilor de competenţă şi procedură de judecată stabilite de lege, Curtea a apreciat că administrarea în mod oral a acestei probe nu poate fi aplicată persoanei juridice, care prezintă anumite particularităţi determinate de însăşi natura acestui subiect de drept. Rezultă că legiuitorul a ţinut cont de aceste particularităţi obiective şi a adaptat modul de administrare a acestei probe în mod corespunzător şi în privinţa persoanei juridice. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii de arme în proces în sensul că persoana juridică ar beneficia de un tratament juridic mai favorabil în ceea ce priveşte luarea interogatoriului, ci de un tratament adaptat naturii sale juridice.

24. Totodată, Curtea a observat că, potrivit art. 352 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care partea, persoană fizică, declară că pentru a răspunde la întrebări trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau dosare, instanţa va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu. Aşadar, atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice beneficiază de un termen suficient pentru a da declaraţii în legătură cu actele juridice existente la dosarul cauzei, prevederile procesuale fiind similare ca finalitate materială. Desigur, la faptele juridice tratamentul juridic nu poate fi similar, motivat pe deosebirea de statut juridic, aşa cum s-a arătat mai sus.

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, cele reţinute în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Georgeta Halchin şi Victor Halchin în Dosarul nr. 19.110/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi de Sorin Daniel Bucşe în Dosarul nr. 5.775/236/2015 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele a treia şi a patra şi ale art. 355 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea datelor de identificare a unor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Justiţiei şi transmiterea acestora în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 9 alin. (1) şi al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă modificarea datelor de identificare a imobilelor aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Justiţiei, înregistrate cu numerele M.F.P. 38177 şi M.F.R 27318, potrivit anexei nr. 1.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea imobilelor prevăzute la art. 1 din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Justiţiei în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale, potrivit anexei nr. 2, cu destinaţia realizării unor obiective/activităţi de interes public local, declarându-se din bunuri de interes public naţional în bunuri de interes public local.

(2) în cazul în care nu se respectă destinaţia prevăzută la alin. (1), imobilele revin, în condiţiile legii, în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Justiţiei.

Art. 3. - Predarea-preluarea imobilelor se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 4. - Ministerul Justiţiei îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 11 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Tudorel Toader

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şt fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 18 august 2017.

Nr. 584.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Justiţiei

 

Nr. M.F.P.

Cod de clasificare

Tip bun

(mobil/ imobil)

Denumirea

Descriere tehnică

Vecinătăţi

Adresa

Anul dobândirii/

dării în folosinţă

Valoare de inventar

(lei)

38177

8.29.09

Imobil

Judecătoria Năsăud - Corp A

Clădire D+P+2E

Sc = 41 mp

Sd = 542 mp

S teren = 175 mp

CF 4603/2 indv.

Top 833/1/2

N - Bd. Republicii

S - Parchetul Năsăud

E - Clădiri RATL

V - locuinţe private

România,

judeţul Bistriţa-Năsăud,

oraşul Năsăud,

str. Piaţa Unirii nr. 14

1974

276.445,00

Curte în intravilan

S teren = 58 mp

CF 4605

Top 836/1/3

Curte în intravilan

S teren = 180 mp

CF 4605

Top 834/b/1

Magazie

Sc = 75 mp

CF 4606

Top 833/3

Curte în intravilan

S teren = 68 mp

CF 4606

Top 836/1/1

Curte comună în intravilan

S teren = 45 mp

CF 895

Top 836/1/2

27318

8.29.09

Imobil

Judecătoria Ineu

P

Sc = 656,85 mp

Sd = 656,85 mp

S teren = 3,089 mp

N – teren

S – şosea

E - case particulare

V - case particulare

România,

judeţul Arad,

oraşul Ineu,

Calea Republicii nr. 26

1952

78.634,00

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor care se transmit din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Justiţiei în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale

 

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Descrierea tehnică a imobilului

Numărul de identificare M.F.P.

România,

judeţul Bistriţa-Năsăud,

oraşul Năsăud,

str. Piaţa Unirii nr. 14

Ministerul Justiţiei -

C.U.1.4265841

Tribunalul Bistriţa-Năsăud

- C.U.I. 4426832

Oraşul Năsăud,

judeţul Bistriţa-Năsăud,

C.U.I. 4347887 - domeniul public

Clădire D+P+2E

Sc = 41 mp

Sd - 542 mp

S teren = 175 mp

CF 4603/2 indv.

Top 833/1/2

38177

Curte în intravilan

S teren = 58 mp

CF 4605

Top 836/1/3

Curte în intravilan

S teren-180 mp

CF 4605

Top 834/b/1

Magazie

Sc = 75 mp

CF 4606

Top 833/3

Curte în intravilan

S teren = 68 mp

CF 4606

Top 836/1/1

Curte comună în intravilan

S teren = 45 mp

CF 895

Top 836/1/2

România,

judeţul Arad,

oraşul Ineu,

Calea Republicii nr. 26

Ministerul Justiţiei

- C.U.I. 4265841

Tribunalul Bistriţa-Năsăud

- C.U.I. 4426832

Oraşul Ineu,

judeţul Arad,

C.U.I. 3519020 - domeniul public

Parter

Sc = 656,85 mp

Sd = 656,85 mp

S teren = 3.089 mp

27318

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Băcală Mircea din funcţia publică de prefect al judeţului Timiş în funcţia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile art. 27 alin. (1) lit. c) şi ale art. 32 din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se dispune aplicarea mobilităţii pentru domnul Băcală Mircea din funcţia publică de prefect al judeţului Timiş în funcţia publică de inspector guvernamental.

Art. 2. - Numirea în funcţia publică de inspector guvernamental se face prin decizie a prim-ministrului.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 23 august 2017.

Nr. 594.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Timiş de către doamna Andreaş Eva-Georgeta

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Doamna Andreaş Eva-Georgeta exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al judeţului Timiş.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 23 august 2017.

Nr. 595.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea prin mobilitate a domnului Mircea Băcală în funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vedere prevederile art. 33 alin. (1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 594/2017 privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Băcală Mircea din funcţia publică de prefect al judeţului Timiş în funcţia publică de inspector guvernamental,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

prim-ministrul emite prezenta decizie.

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Mircea Băcală se numeşte în funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în aplicarea mobilităţii înalţilor funcţionari publici.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 24 august 2017.

Nr. 595.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind abrogarea lit. c) a art. 15 din anexa la Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.406/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea concursului ori examenului pentru ocuparea funcţiei de şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu din unităţile sanitare publice

 

Văzând Referatul de aprobare nr. FB 8,118 din 16,08.2017 al Centrului de resurse umane în sănătate publică, având în vedere prevederile art. 185 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Litera c) a articolului 15 din anexa la Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.406/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea concursului ori a examenului pentru ocuparea funcţiei de şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu din unităţile sanitare publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 noiembrie 2006, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Art. 2. - Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, precum şi unităţile sanitare publice cu paturi vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Florian-Dorel Bodog

 

Bucureşti, 22 august 2017.

Nr. 947.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.279/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 5 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Caraş-Severin

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.279/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 5 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Caraş-Severin, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 14 octombrie 2016, se modifică după cum urmează:

1. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1 la prezentul ordin.

2. Anexa nr. 5 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2 la prezentul ordin.

Art. II. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Ileana Spiroiu

 

Bucureşti, 10 august 2017.

Nr. 1.134.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 11a Ordinul nr. 1,279/2016)

 

Lista unităţilor administrativ-teritoriale şi a sectoarelor cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii administrativ-teritoriale

Judeţul

Sectoarele cadastrale în care încep lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor

1

Glimboca

Caraş-Severin

1, 2

2

Mehadia

Caraş-Severin

1, 2

3

Păltiniş

Caraş-Severin

1, 2, 3, 4, 5, 6

4

Pojejena

Caraş-Severin

1, 2, 3, 4, 5, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 24

5

Turnu Ruieni

Caraş-Severin

1, 2

 

ANEXA Nr. 2*)

(Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 1.279/2016)

 


Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.