MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 1026/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 1026         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 27 decembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 574 din 21 septembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 590 din 26 septembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 591 din 26 septembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

109. - Ordonanţă de urgenţă privind înfiinţarea Centrului Cultural .Sala Palatului” şi pentru stabilirea unor măsuri care să asigure funcţionarea acestuia

 

940. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2069

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 574

din 21 septembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Sylvia Rosman în Dosarul nr. 27.016/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 560D/2016.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Adrian Laurenţiu Ionescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa părţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 772D/2016, nr. 1.552D/2016 şi nr. 966D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text de lege, ridicată de Marcus Paul în Dosarul nr. 27.750/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Andre Philippe Davody în Dosarul nr. 27.000/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, precum şi de Ana Cristina Daniela Dumitrescu şi Ana Viorelia Ionescu în Dosarul nr. 27.019/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, domnul avocat Adrian Laurenţiu Ionescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în toate cele patru dosare, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, arătând că, în opinia sa, aceasta este neîntemeiată.

6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 772D/2016, nr. 1.552D/2016 şi nr. 966D/2017 la Dosarul nr. 560D/2016. Apărătorul autorilor excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 772D/2016, nr. 1.552D/2016 şi nr. 966D/2017 la Dosarul nr. 560D/2016, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele arătate pe larg în motivarea scrisă. Precizează că art. 34 alin. (5) instituie cauze prioritare de soluţionare a dosarelor, în funcţie de care unele instanţe au apreciat că se impune obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să soluţioneze cu prioritate, altele au respins ca premature cererile de soluţionare, iar altele doar au constatat dreptul petentului de a-i fi soluţionat cu prioritate dosarul. În ipoteza în care instanţele au respins cererile ca premature, se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, instituindu-se şi o diferenţă de tratament juridic în defavoarea petentului.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în precedent, Curtea Constituţională a constatat conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile din Constituţie invocate şi în cauza de faţă, iar existenţa unei practici neunitare la nivelul instanţelor de judecată nu reprezintă un temei care să justifice reconsiderarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin încheierile din 6 aprilie 2016 şi 4 mai 2016, Sentinţa civilă nr. 594 din 29 aprilie 2016 şi încheierea din 6 mai 2016, pronunţate în dosarele nr. 27.016/3/2015**, nr. 27.750/3/2015**, nr. 27.000/3/2015** şi, respectiv, nr. 27.019/3/2015**, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională CU excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv În perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Sylvia Rosman, Marcus Paul, Andre Philippe Davody, precum şi de Ana Cristina Daniela Dumitrescu şi Ana Viorelia Ionescu în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de obligare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unor decizii de compensare pentru imobile care nu mai pot fi restituite în natură, revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Acţiunile au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în toate cele patru dosare conexate, se susţine, în esenţă, că termenul de 60 de luni instituit de legiuitor îngrădeşte accesul liber la justiţie, prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 permiţând instanţelor de judecată ca, indiferent de etapa de soluţionare a dosarelor administrative şi de stadiul în care se află acestea, să respingă ca premature cererile de chemare în judecată având ca obiect obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte, ceea ce echivalează cu o interdicţie temporară a exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie. De asemenea, autorii excepţiei arată că textele de lege criticate nu conţin nicio sancţiune în cazul în care cererea nu este soluţionată într-un termen rezonabil, nici după termenul de 60 de luni neexistând speranţa că vor obţine măsurile compensatorii ce li se cuvin. Totodată, textul dă posibilitatea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a alege în mod cu totul abuziv dosarele pe care aceasta înţelege să le soluţioneze. Prin faptul că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres un termen de soluţionare în interiorul celor 60 de luni pentru situaţia dosarelor care au hotărâri judecătoreşti prin care a fost soluţionat fondul notificării şi prin faptul că nu a fost stabilit numărul concret de dosare administrative care trebuie soluţionate anual de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor se încalcă efectele obligatorii ale actului jurisdicţional şi ordinea statului de drept, obstrucţionându-se buna funcţionare a justiţiei. Mai arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât un organ al administraţiei publice nu se poate substitui autorităţii judecătoreşti, încălcând dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. În cazul în care dosarul administrativ a fost analizat pe fond definitiv/irevocabil în ceea ce priveşte calitatea, dreptul şi întinderea acestuia, nu mas poate parcurge din nou aceeaşi procedură raportat la termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 din Legea nr. 165/2013. Susţin că se încalcă şi dreptul de proprietate privată, întrucât hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc au generat un drept de creanţă asupra statului, dând naştere în patrimoniul persoanei îndreptăţite la despăgubiri la un „bun” în sensul art. 1 - „Protecţia proprietăţii” din primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă îşi exprimă opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

14. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, la art. 34 au fost adăugate încă două alineate, prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 103/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 24 mai 2016. Curtea se va pronunţa asupra prevederilor criticate de autorii excepţiei, care se regăsesc, în prezent, la art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 şi care au următorul conţinut:

- Art. 34 alin. (1)-(3): „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrări/ lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.”

18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) care garantează dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi la art. 126 alin. (1) şi (2) privind realizarea justiţiei. De asemenea, se invocă prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi în art. 14- Interzicerea discriminării, precum şi în art. 1 - „Protecţia proprietăţii”din primul Protocolul adiţional la aceeaşi convenţie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, acţiunile deduse soluţionării Tribunalului Bucureşti, instanţă care a sesizat Curtea Constituţională în toate cele patru cauze, se circumscriu celei de-a două etape a procesului de restituire, respectiv emiterea deciziei de compensare în cazul acelor imobile care nu pot fi restituite în natură, fiind, aşadar, incident art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, dar şi art. 34 alin. (2), care stabileşte aceleaşi termene şi pentru dosarele care sunt înregistrate la Secretariatul Comisiei după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.

20. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acestea sunt aplicabile şi proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii. Dar această situaţie nu se regăseşte în cauzele de faţă, înregistrate pe rolul instanţei de fond după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ca atare, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din lege, nu este aplicabilă cauza de inadmisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

21. Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunţat, prin prisma unor critici similare, referitoare la termenele pe care acestea le stabilesc, şi a constatat conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi în prezentele cauze conexate. Astfel, referitor la susţinerea potrivit căreia instituirea unui nou termen, de 5 ani, în favoarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, pentru soluţionarea dosarelor de despăgubire, termen a cărui neepuizare determină respingerea ca prematur introdusă a cererii adresate instanţei pentru obligarea acestei autorităţi la soluţionarea dosarului de despăgubire, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, paragraful 19), că textul de lege criticat face parte din ansamblul de reguli procedurale instituite de legiuitorul român în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Prin stabilirea unui interval maxim de timp în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este obligată să soluţioneze dosarele de despăgubire se realizează o limitare în timp a acestei etape administrative, ceea ce reprezintă o remediere a deficienţei legislaţiei anterioare, care nu prevedea vreun termen în acest sens. În virtutea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, persoanele care se considerau îndreptăţite în temeiul legilor reparatorii se adresau instanţei de contencios administrativ ca urmare a refuzului nejustificat de emitere de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei conţinând titlul de despăgubire, în condiţiile în care era asimilată unui refuz nejustificat de soluţionare trecerea unui interval de timp apreciat de acestea în mod subiectiv ca nerezonabil, de natură a justifica un demers jurisdicţional. Aşadar, omisiunea reglementării unui termen legal de soluţionare a dosarelor de despăgubire crea premisele unui comportament arbitrar al autorităţii administrative competente şi punea persoanele care se considerau îndreptăţite în situaţia de a acţiona în mod aleatoriu, valorificând o cale nespecifică de acţiune, la care recurgeau ca urmare a lipsei de certitudine în ce priveşte soluţionarea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarelor de despăgubire. Ca atare, instituirea, prin textul de lege criticat în cauzele de faţă, a unui interval maxim de timp în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să îşi îndeplinească această atribuţie reprezintă o concretizare a intenţiei legiuitorului român de clarificare a procedurii de restituire, prin conferirea unui grad de previzibilitate apt să dea expresie exigenţelor dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.

22. De asemenea, prin Decizia nr. 381 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 1 august 2017, paragraful 20, Curtea a reţinut, în acord cu cele constatate în jurisprudenţa sa anterioară, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, paragraful 34, mai sus referită, că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea îndeplinirii obligaţiilor instituite în sarcina statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, obligaţii ce au implicat modificarea mecanismului de restituire, prin implementarea unor proceduri simplificate şi eficiente, precum şi prin stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative, dublate de un control jurisdicţional efectiv, Curtea de la Strasbourg subliniind necesitatea implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluţionarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat.

23. Faţă de constatarea potrivit căreia textul de lege criticat în prezentele cauze stabileşte un termen în interiorul căruia trebuie să fie soluţionate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a reiterat, de exemplu, prin Decizia nr. 381 din 6 iunie 2017, paragrafele 21 şi 22, cele reţinute în jurisprudenţa sa în această materie, în sensul că reglementarea, prin Legea nr. 165/2013, a unui interval de timp fix, cert şi precis determinat în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să soluţioneze dosarele deja înregistrate este de natură să asigure un cadru legal care să confere eficienţă dreptului de proprietate recunoscut persoanelor îndreptăţite. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că termenele stabilite dau expresie celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot mai sus menţionată. De asemenea, ulterior adoptării Legii nr. 165/2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat măsurile pentru care a optat legiuitorul român, observând că acesta a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 119). Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, prin aceeaşi hotărâre, că Legea nr. 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru soluţionarea cererilor (paragraful 121) şi, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga şi eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluţionare definitivă a pretenţiilor, o atare situaţie excepţională este inerentă complexităţii factuale şi juridice vizând restituirea proprietăţilor preluate abuziv, aşa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei şi nici contrare drepturilor garantate de Convenţie, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce priveşte durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 şi 131).

24. În ce priveşte criticile referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, formulate faţă de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a pronunţat, de asemenea, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, paragraful 21.

25. Pentru identitate de raţiune, toate cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa mai sus evocată sunt pe deplin aplicabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care au în vedere situaţia dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, acestea urmând să fie soluţionate în aceleaşi termene, de 60 de luni, respectiv 36 de luni în cazul dosarelor de fond funciar, care încep să curgă de la momentul înregistrării dosarului.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei sale, Curtea apreciază că, în cauza de faţă, îşi menţin valabilitatea atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au stat la baza acestora.

27. Curtea reţine, totodată, că, prin Legea nr. 103/2016, au fost introduse în cuprinsul art. 34 din Legea nr. 165/2013 încă două noi alineate, alin. (4) şi (5), care reglementează ordinea de soluţionare a dosarelor Astfel, art. 34 alin. (4) stabileşte regula potrivit căreia acestea vor fi soluţionate în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naţionale, iar art. 34 alin. (5) consacră situaţiile în care, prin excepţie de la prevederile alin. (4), dosarele se soluţionează cu prioritate. În redactarea actuală, în urma modificării operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 decembrie 2016, art. 34 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 165/2013 stabileşte că vor fi soluţionate cu prioritate dosarele în care, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive, instanţele de judecată s-au pronunţat cu privire la existenţa şi întinderea dreptului, precum şi la calitatea de persoană îndreptăţită, astfel că susţinerile autorilor excepţiei referitoare la această problematică au rămas lipsite de obiect, ca urmare a modificării legislative menţionate.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sylvia Rosman în Dosarul nr. 27.016/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Marcus Paul în Dosarul nr. 27.750/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Andre Philippe Davody în Dosarul nr. 27.000/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, precum şi de Ana Cristina Daniela Dumitrescu şi Ana Viorelia Ionescu în Dosarul nr. 27.019/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 septembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 590

din 26 septembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv

în perioada regimului comunist în România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. Î65/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Viorel Constantin în Dosarul nr. 26.149/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 420D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că aceasta este neîntemeiată.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală, care consacră principiul egalităţii în drepturi, deoarece acesta presupune luarea în considerare a tratamentului aplicabil celor cărora li se aplică în decursul perioadei în care legea este în vigoare. De asemenea, consideră că acestea nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, ci creează un cadru legislativ clar pentru plata despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 11 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 26.149/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Viorel Constantin într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii de compensare prin puncte a despăgubirilor cuvenite pentru un imobil preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist, emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite în dosarele de despăgubiri, întrucât nu oferă un cadru clar de valorificare a punctelor pe care statul român înţelege să le ofere cu titlu de despăgubire şi nu prezintă nicio garanţie pe termen scurt sau mediu că persoanele îndreptăţite vor fi realmente despăgubite, în condiţiile în care punctele se valorifică abia începând cu 1 ianuarie 2016, iar Fondul Naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile încă nu a fost înfiinţat, deşi termenul limită era 1 septembrie 2014, Se încalcă şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, întrucât persoanele îndreptăţite în dosarele de despăgubiri aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de un tratament diferit şi de o modalitate diferită de gestionare a dosarelor, unele persoane fiind mai avantajate (cele care şi-au încasat despăgubirile astfel cum prevedea Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente eşalonat, în două tranşe, pe parcursul a doi ani consecutivi), iar altele fiind dezavantajate pentru că nu li se poate garanta că vor mai fi despăgubite, întrucât sistemul punctelor nu este o modalitate viabilă de despăgubire. Dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii şi, implicit, autoritatea de lucru judecata hotărârilor judecătoreşti pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în condiţiile în care se aplică şi persoanelor care, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, erau titularii unei hotărâri definitive şi irevocabile prin care se impunea în sarcina statului român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligaţia emiterii titlului de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, în opinia sa, soluţiile instituite de legiuitor prin Legea nr. 165/2013 nu încalcă textele din Constituţie la care face referire autorul excepţiei.

10. Avocatul Poporului menţionează că, în ceea ce priveşte prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, că sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Referitor la prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 apreciază că nu se poate pune în discuţie nesocotirea vreunui principiu constituţional.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. Din argumentele prezentate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă, însă, că criticile formulate de autorul acesteia vizează prevederile art. 16, ale art. 21 alin. (6) şi (7) şi cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, care, la data ridicării excepţiei, aveau următoarea redactare:

- Art. 16: „Cererile de restituire care nu pot Fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7

- Art. 21 alin. (6) şi (7): „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

(7) Numărul de puncte se stabileşte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).

- Art. 41 alin. (5); „Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executai potrivit art. 21. “

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi în art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate în cauza de faţă au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a apreciat că acestea constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, în acord cu cele reţinute în jurisprudenţa sa, reprezentată de Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014, Curtea a reţinut că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea a constatat, de asemenea, că, prin hotărârea-pilot menţionată, a fost lăsată, însă, statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Prin aceeaşi decizie, Curtea a făcut referire şi la Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României (paragraful 127), prin care instanţa de la Strasbourg a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele].

16. Totodată, Curtea a constatat că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). Curtea a constatat că nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situaţia juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. În concordanţă cu principiul tempus regit actum şi al aplicării imediate a legii noi, este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operaţiuni, iar nu prin raportare la dispoziţii legale abrogate, aşa cum sunt cele din Legea nr. 247/2005, care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite.

17. De asemenea, Curtea a arătat că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. Altfel spus, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluţionate sub imperiul Legii nr. 247/2005, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu reprezintă un viciu de constituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiaşi principiu mai sus amintit, tempus regit actum.

18. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (6)-(7) din Legea nr. 165/2013, referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei de compensare şi la faptul că valoarea obţinută se exprimă în puncte, Curtea â reţinut, de pildă, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a observat că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie - Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ş\ Legea nr. 247/2005 - referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare, însă legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, menite să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării.

19. Totodată, prin Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, Curtea a constatat că situaţia în care autorul excepţiei are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a stabilit în sarcina autorităţii publice pârâte o obligaţie de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, este diferită de cea potrivit căreia prin aceeaşi sentinţă judecătorească a fost stabilită şi suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma unei evaluări efectuate în condiţiile Legii nr. 247/2005. Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la art. 41 alin. (1) teza a două din Legea nr. 165/2013, legea nouă aplicându-se doar în ceea ce priveşte modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite. Prin urmare, dacă evaluarea asupra valorii imobilului nu a fost efectuată şi nici stabilit cuantumul bănesc prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este firesc, fără a fi retroactiv şi discriminatoriu, ca aceste operaţiuni să se raporteze la actul în vigoare la momentul în care au loc. Prin Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014, mai sus amintită, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2) şi art. 16 din Legea fundamentală, pentru argumente similare celor mai sus enunţate referitoare la dreptul legiuitorului de a reglementa modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută potrivit opţiunii sale exclusive] ţinând seama de impactul economic şi social specific.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor citate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Constantin în Dosarul nr. 26.149/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 591

din 26 septembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elisabeta Ichim în Dosarul nr. 22.446/300/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 554D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.426D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 29.798/300/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ambele dosare menţionate, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis la dosar punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, apreciind că este neîntemeiată,

6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1 426D/2017 la Dosarul nr. 554D/2016. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.426D/2017 la Dosarul nr. 554D/2016, care a fost primul înregistrat

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiata, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că nu se pune problema retroactivităţii legii, întrucât nu vorbim despre reglementarea aplicată cu privire la existenţa dreptului la despăgubire, ci de cea aplicabilă executării obligaţiei, or, executarea obligaţiei este o situaţie juridică în curs, faţă de care noua reglementare e imediat aplicabilă. În ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Constituţie, precizează că procedura de executare nu se stinge până când nu este executată obligaţia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

8. Prin încheierile din 4 decembrie 2015 şi 27 februarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 22.446/300/2013 şi, respectiv, nr. 29.798/300/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Elisabeta Ichim în cauze având ca obiect soluţionarea unei cereri de întoarcere a executării silite, respectiv contestaţie la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la valorificarea unei decizii emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia, în favoarea căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în anul 2011 o decizie reprezentând titlu de despăgubire în realizarea căruia aceasta a optat pentru despăgubiri băneşti în numerar, susţine că textele de lege criticate nesocotesc principiul neretroactivităţii legii, precum şi pe cel al securităţii juridice, întrucât, deşi procedura privind emiterea titlurilor de despăgubire s-a încheiat, pentru efectuarea plăţilor în dosarele aprobate este necesară reluarea procedurii privind emiterea unui titlu de despăgubire, într-o modalitate identică cu cea deja parcursă. De asemenea, susţine că se încalcă şi prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, întrucât se înlătură efectele titlului de despăgubire emis în favoarea acesteia prin care i se recunoaşte un drept de creanţă asupra statului român. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precizând că, prin Hotărârea din 12 mai 2009, pronunţată în Cauza Elias împotriva României, aceasta a statuat că neexecutarea unei decizii administrative care recunoaşte dreptul la o despăgubire într-un cuantum pe care îl Stabileşte reprezintă o ingerinţă în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

13. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate de autoarea excepţiei.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din analiza dosarelor cauzelor aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti rezultă că în soluţionarea litigiilor este incidenţă teza întâi a art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, fiind vorba despre un dosar administrativ de despăgubire aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar nu despre o despăgubire bănească stabilită prin hotărâre judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a acestei legi, aşa cum prevede teza a două a alin. (1) din art. 41. Prin urmare, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl reprezintă prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 41 alin. (1) şi (3): „(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (...)

(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

17. în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile şi în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate în cauza de faţă, respingând-o ca neîntemeiată. Astfel, referitor la critica raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind neretroactivitatea legii civile, prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 6 martie 2016, paragraful 21, Curtea a constatat că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mana Atanasiu şi alţii împotriva României (paragrafele 232 şi 235), instanţa europeană a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună, în legislaţia naţională, pentru viitor, exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, lucru ce rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, astfel încât instanţa constituţională a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate nu pot avea caracter retroactiv. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Faţă de acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 764 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragraful 14, sau Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, paragraful 15).

19. Prin Decizia nr. 84 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2015, paragraful 15, Curtea a reţinut că este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speţă titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Mai mult, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012 referitoare la Cererea nr. 57.265/08, pronunţată în Cauza Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 47-52, Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 126), Curtea a reţinut că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de Legea nr. 165/2013, prin eşalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranşe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii.

20. Tot astfel, prin Decizia nr. 714 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 17 martie 2017, paragraful 21, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, consacrat de art. 44 din Constituţie. În acest sens a reţinut că prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 25, a statuat că măsura eşalonării plăţii cuvenite este menită să concretizeze dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri, conferind certitudinea realizării creanţei într-un interval de timp determinat în mod inechivoc, cu eliminarea riscului amânării sine die a plăţii datorate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, cu evitarea problemelor pe care executarea uno ictu a obligaţiilor de plată a despăgubirilor le-ar putea genera, respectiv impactul negativ asupra bugetului naţional. În plus, stabilirea unei sume minime ce poate fi acordată pentru o tranşă, într-un cuantum rezonabil, este de natură să asigure premisele îndestulării beneficiarilor legii reparatorii, prin realizarea succesivă a creanţelor acestora.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a conduce la o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

22. De altfel, Curtea observă că, prin Legea nr. 251/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1055 din 28 decembrie 2016, cuantumul minim al unei tranşe a fost majorat, începând cu 1 ianuarie 2017, de la 5.000 de iei la 20.000 lei.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elisabeta Ichim în Dosarul nr. 22.446/300/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi în Dosarul nr. 29.798/300/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

privind înfiinţarea Centrului Cultural „Sala Palatului” şi pentru stabilirea unor măsuri care să asigure funcţionarea acestuia

 

Având în vedere nevoile concrete ale sectorului cultural, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN) a demarat demersurile pentru consolidarea, restaurarea şi modernizarea Sălii Palatului şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, a purtat primele discuţii cu reprezentanţi ai Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru susţinerea financiară a unui astfel de proiect, în cadrul unui împrumut acordat în condiţii avantajoase pentru România.

Având în vedere destinaţia culturală ce urmează a fi dată acestui imobil şi atribuţiile specifice MCIN, prima etapă în acest demers de transformare a spaţiului într-un centru cultural şi o condiţie sine qua non pentru accesarea împrumutului extern o constituie trecerea imobilului din administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale.

Luând act de faptul că la ora actuală nu există o sală modernă de concerte de dimensiuni mari în Bucureşti şi nicio infrastructură adecvată pentru evenimente culturale de anvergură şi având în vedere prioritatea actualului Guvern privind proiectarea unei săli de concerte la standarde internaţionale în Bucureşti, ce urmează să devină centrul de referinţă pentru Festivalul şi Concursul internaţional „George Enescu”, sunt necesare demersuri legislative şi administrative pentru realizarea acestor obiective.

Transformarea şi adaptarea acestui imobil pentru a servi ca sală de concerte pentru mai multe genuri muzicale ar plasa definitiv capitala noastră pe harta circuitelor muzicale internaţionale şi ar spori totodată anvergura Festivalului „George Enescu”, devenit un incontestabil brand de ţară şi care va putea, în sfârşit, să asigure desfăşurarea acestui eveniment în condiţii demne de secolul XXI. Mai mult decât atât, noua sală va permite organizarea de activităţi culturale la nivel înalt şi va funcţiona în baza unei strategii culturale transparente care va facilita parteneriatele publice sau/şi private în domeniu.

Acest spaţiu cultural de mare anvergură va avea un rol deosebit atât în promovarea culturii şi a muzicii în special, cât şi a imaginii României în lume. Prin consolidarea, reabilitarea şi modernizarea Sălii Palatului se doreşte crearea unui spaţiu care să corespundă din punctul de vedere al capacităţii, al siguranţei spectatorilor, dar şi al dotărilor tehnice la standardele oferite de majoritatea sălilor de profil din lume, astfel ca evenimentele culturale semnificative şi publicul lor să beneficieze de condiţii în acord cu nivelul calităţii actului artistic.

Revitalizarea construcţiei monumentului istoric Sala Palatului în scopul amenajării unei săli de concerte multifuncţionale reduce semnificativ costurile financiare şi de timp în comparaţie cu ridicarea unei construcţii noi în centrul capitalei. Totodată, interesul general vizează asigurarea accesului la cultură, ca drept şi principiu constituţional.

Nefinalizarea în timp util a formalităţilor pentru contractarea unui împrumut pentru modernizarea şi consolidarea imobilului Sala Palatului va avea consecinţe negative asupra stării generale a imobilului, care nu va putea beneficia de reparaţiile care se impun şi nici de modernizările atât de necesare. În ipoteza neadoptării urgente a acestui act normativ, consecinţele negative se vor răsfrânge, în mod direct, şi asupra beneficiarilor evenimentelor desfăşurate la Sala Palatului, aceştia fiind privaţi de accesul la evenimente culturale de înaltă calitate şi ţinută artistică.

De asemenea, amânarea în continuarea demersurilor necesare pentru realizarea modernizării şi consolidării imobilului Sala Palatului va perpetua criticile publicului şi ale specialiştilor în domeniu cu privire la condiţiile de desfăşurare a Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”, devenit unul dintre cele mai apreciate şi frecventate evenimente culturale europene şi o incontestabilă carte de vizită pentru România.

Situaţia extraordinară care necesită intervenţia legislativă prin delegare este determinată de necesitatea asigurării dreptului de administrare a imobilului anterior obţinerii împrumutului extern.

Pentru respectarea angajamentului Guvernului, dată fiind durata anticipată a unei investiţii de anvergura celei ce urmează a fi realizată la Sala Palatului, având în vedere regularitatea ediţiilor Festivalului Internaţional „George Enescu”, precum şi termenul agreat de partea română în relaţia cu finanţatorul extern pentru aprobarea împrumutului (martie 2018), este imperios necesară adoptarea de urgenţă a prezentului act normativ, care va facilita accesarea fondurilor externe în timp util prin realizarea formalităţilor necesare pentru transmiterea cererii de împrumut către Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în cursul lunii ianuarie 2018.

Ţinând cont de faptul că în lipsa acestor măsuri legislative luate în regim de urgenţă, impuse de o situaţie extraordinară, există riscul de a nu putea finaliza în timp util formalităţile de contractare a fondurilor externe şi, ca o consecinţă directă, nu vor putea fi demarate în timp util lucrările de modernizare şi consolidare a imobilului Sala Palatului, pentru a permite desfăşurarea la standarde înalte a ediţiilor viitoare ale Festivalului Internaţional „George Enescu”, începând cu anul 2019, şi implicit accesul public la evenimente culturale de înaltă calitate şi ţinută artistică,

îh temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. 1. - (1) Se înfiinţează Centrul Cultural „Sala Palatului”, instituţie publică de spectacole şi concerte, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, având sediul în strada Ion Câmpineanu nr. 28, sector 1, municipiul Bucureşti.

(2) în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale va elabora hotărârea de Guvern privind organizarea şi funcţionarea Centrului Cultural „Sala Palatului”.

(3) Salarizarea personalului Centrului Cultural „Sala Palatului” se face conform reglementărilor legale în vigoare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, la nivel de unităţi subordonate.

Art. 2. - Valoarea de inventar a bunului imobil aflat în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, cu numărul M.F. 153183, prevăzut în anexa nr. 40 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică la suma de 34.966.575,08 lei.

Art. 3. - (1) Se aprobă transmiterea bunului imobil aflat în domeniul public al statului, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” în administrarea Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale pentru Centrul Cultural „Sala Palatului”.

(2) Se aprobă transmiterea bunurilor de natura activelor fixe şi obiectelor de inventar identificate conform anexei nr. 2, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” în administrarea Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale pentru Centrul Cultural „Sala Palatului”.

(3) în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii de Guvern privind organizarea şi funcţionarea Centrului Cultural „Sala Palatului” personalul care asigură funcţionarea imobilului „Sala Palatului”, din cadrul Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, se preia şi se încadrează în cadrul Centrului Cultural „Sala Palatului”, cu respectarea prevederilor şi procedurilor legale.

(4) Centrul Cultural „Sala Palatului” preia de la Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” imobilul prevăzut la alin. (1), precum şi patrimoniul aferent acestuia, inclusiv activele fixe, obiectele de inventar, bunurile mobile şi dotările aferente acestui imobil, pe bază de protocol de predare-preluare încheiat în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii prevăzute la art. 1 alin. (2).

Art. 4. - (1) La data semnării protocolului prevăzut la art. 3 alin. (4), Centrul Cultural „Sala Palatului” se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, inclusiv în cele provenite din convenţiile şi contractele încheiate potrivit legii.

(2) Patrimoniul Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” se diminuează cu valoarea de inventar a imobilului prevăzut la art. 3 alin. (1) şi a bunurilor mobile, transmise conform prezentei ordonanţe de urgenţă, conform protocolului prevăzut la art. 3 alin, (4).

Art. 5. - (1) Se acordă de la bugetul de stat prin bugetul aprobat Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, suma de 4.530 mii lei, inclusiv TVA, pentru plata contravalorii Proiectului tehnic al reabilitării imobilului, investiţie în curs de finalizare, aflat în proprietatea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” şi achiziţionat din fondurile proprii ale acesteia.

(2) Se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, suma de 221 mii lei pentru plata investiţiilor şi modernizărilor realizate şi recepţionate de către Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” din fondurile proprii, de la data preluării imobilului, şi care trec, în condiţiile legii, în domeniul public al stalului şi în administrarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale pentru Centrul Cultural „Sala Palatului”, la valoarea de inventar, inclusiv TVA.

(3) Se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, suma de 217 mii lei pentru plata valorii rămasă de amortizat, inclusiv TVA, a bunurilor de natura activelor fixe şi a obiectelor de inventar, achiziţionate de către Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat din fondurile proprii, de la data preluării imobilului, pentru dotarea sau utilarea imobilului „Sala Palatului”.

(4) Sumele prevăzute la alin. (1) şi (2) majorează valoarea de inventară imobilului prevăzut la art. 3 alin. (1).

Art. 6. - (1) Fondurile alocate de la bugetul de stat prevăzute la art. 5 alin. (1)-(3) se achită Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, din bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale pe anul 2017 de la capitolul 67.01 „Cultură, recreere şi religie”, titlul 65 „Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă”.

(2) Investiţiile recepţionate şi modernizările finalizate prevăzute la art. 5 alin. (2) se menţionează distinct în cuprinsul protocolului prevăzut la art. 3 alin. (4).

(3) Până la data semnării protocolului de predare-preluare prevăzut la art. 3 alin. (4), cheltuielile cu utilităţile, precum şi plata drepturilor salariale ale personalului aferent imobilului „Sala Palatului” rămân în sarcina Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”.

Art. 7. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:

a) numărul curent 68 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 60/2005 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 1 februarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Hotărârea Guvernului nr. 1.088/2006 privind înfiinţarea Centrului Cultural „Sala Palatului”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 28 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În cuprinsul hotărârii prevăzute la art. 1 alin. (2) Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale va propune şi modificarea corespunzătoare a anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea introducerii în cuprinsul anexei a Centrului Cultural „Sala Palatului”, precum şi majorarea corespunzătoare a numărului total de posturi cu numărul de posturi preluate de la Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”.

Art. 8. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Ministrul culturii şi identităţii naţionale,

Alexandru Pugna,

secretar de stat

Secretarul general al Guvernului,

Roxana-Cezarina Bănică

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rîndunică,

secretar de stat

 

Bucureşti, 20 decembrie 2017.

Nr. 109.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale Imobilului aflat În domeniul public al statului, care se transmite din administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” în administrarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale pentru Centrul Cultural „Sala Palatului”

 

Nr. crt.

Nr. M.F.P.

Denumirea şi locul unde este situat imobilul

Persoana juridică de la cane se transmite imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Valoarea de inventar (lei)

1.

153183

Imobil „Sala Palatului”,

str. Ion Câmpineanu nr. 28, sectorul 1, Bucureşti

CF: 226281

Statul român, domeniul public, din administrarea Regiei Autonome „Administraţia

Patrimoniului Protocolului de Stat”

CUI: 2351555

Statul român, domeniul public, în administrarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale pentru Centrul Cultural „Sala Palatului”

CUI: 4192812

Suprafaţa terenului - 8.955 mp

Suprafaţa utilă - 20.287,52 mp

Suprafaţa construită la sol - 6.998 mp

Suprafaţa desfăşurată - 21.212 mp

34.966.575,08

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunurilor de natura activelor fixe şi obiectelor de inventar (în număr de 45) aflate în domeniul public al statului, care se transmit din administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” (CUI: 2351555) în administrarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale (CUI: 4192812) pentru Centrul Cultural „Sala Palatului”

 

Nr. crt.

Nr. inv. MF

Denumire

Dată punere în funcţiune

Preţ unitar

Cant.

Valoare evidenţă

Valoare totală

1

21089

BR. RE. PE AŞTEPTARE HO. FLAMANDU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

2

21090

BR. RE. DE VEGHE HO. FLAMANDU

01.01,1991

1.800

1

1.800

1.800

3

21091

BR. RE. LA FEREASTRA H. FLAMANDU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

4

21092

BR. RE. DARURI I HO. FLAMANDU

01.01.1991

1.800

1

1.800

1.800

5

21093

BR. RE. DEP. O AMIN. HO. FLAMANDU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

6

21094

BR. RE. DIN PROFIL HO. FLAMANDU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

7

21095

BR. RE.  FALCONIER HO. FLAMANDU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

8

21096

BR. RE. PR. LA GHERGHEF FLAMINDU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

9

21097

BR. RE. PICTORUL HOREA FLAMANDU

01.02.1991

1.500

1

1.500

1.500

10

21098

BR. RE. LA DESEN HOREA FLAMANDU

01.01.1998

1.500

1

1.500

1.500

11

21099

BR. RE. PROFIL PIERDUT FLAMANDU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

12

21100

BR. RE. SOMN ÎN MÂINI H. FLAMANDU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

13

21101

BR. RE. FATA ARLECHIN H. FLAMINDU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

14

21102

BR. RE. ANOTIMPURILE MUNCII HF

01.01.1991

500

4

2.000

2.000

15

21103

BR. RE. FEMEIA CU LIRA FLAMANDU

01.01.1991

1.000

1

1.000

1.000

16

21104

BR. RE. FEM. CU CARTE H. FLAMANDU

01.01.1991

1.000

1

1.000

1.000

17

21105

PIC. FR. DE ARŢAR V. MARGINEAN

01.11.1996

2.000

1

2.000

2.000

18

21106

PIC. LIVADA DE MERI E. NICULESCU

01.01.1996

600

1

600

600

19

21107

PIC. PLANTATE EMILIA NICULESCU

01.11.1996

600

1

600

600

20

21108

PIC. FLORI DAN HATMANU

01.01.1991

1.500

1

1.500

1.500

21

21109

PIC. FLORI DE LILIAC EUGEN POPA

01.01.1991

1.000

1

1.000

1.000

22

21110

PIC. BUJORI VIRGIL ALMASAN

01.01.1991

2.000

1

2.000

2.000

23

21111

PIC. DUBLU PEISAJ V. MARGINEAN

01.11.1996

1.000

1

1.000

1.000

24

21112

PIC. FLORI DE CÂMP EUGEN POPA

01.01.1991

600

1

600

600

25

21113

PIC. PRIMĂVARA VIRGIL ALMASAN

01.01.1991

2.000

1

2.000

2.000

26

21114

PIC. FLORI SIMIONA CHINTILA

01.01.1991

600

1

600

600

27

21115

PIC. CRINI VIRGIL ALMASAN

01.01.1991

1.800

1

1.800

1.800

28

21116

PIC. TRIPTIC FLORIN CIUBOTARU

01.11.1996

1.600

1

1.600

1.600

29

21117

PIC. GAROAFE DIMITRIE GRIGORAS

01.01.1991

500

1

500

500

30

21118

PIC. ANEMONE NIVOLAE BLEI

01.01.1991

120

1

120

120

31

21120

PIC. IARNA IN DELTA P. POPOVICI

01.01.1991

500

1

500

500

32

21121

TAPIS. ROD VIORICA IACOB

01.01.1991

3.000

1

3.000

3.000

33

21123

TAPIS. COMPOZIŢIE FILARET O.

01.01.1991

1.000

1

1.000

1.000

34

21124

TAPIS. MIHAI-VITEAZUL L. SARU

01.12.1982

4.000

1

4.000

4.000

35

21125

TAPIS. BRAZDA BOGATA IL. BALOTA

01.01.1991

1.800

1

1.800

1.800

36

21126

TAPIS. PRIM AVARA NICOLAE BALAJ

01.01.1991

1.200

1

1.200

1.200

37

21127

TAPIS. DRUM GABRIELA BEJA

01.01.1991

600

1

600

600

38

21128

TAPIS. MUNTELE FILARET OLOIER

01.01.1991

2.500

1

2.500

2.500

39

21129

TAPIS. ARC PESTE TIMP O. PASTINA

01.01.1991

1.000

1

1.000

1.000

40

21130

TAPIS. PEISAJ V GEORGETA PECULA

01.01.1991

400

1

400

400

41

21131

TAPIS SOLARA SZERVATUSZ B.

01.01.1998

1.200

1

1.200

1.200

42

21132

TAPIS. COVOR ZB. ANA LUPAS

01.01.1991

2.000

1

2.000

2.000

43

21133

TAPIS. UNDE I OLOIER MARIANA

01.11.1996

1.000

1

1.000

1.000

44

21134

TAPIS. UNDE II OLOIER MARIANA

01.11.1996

1.000

1

1.000

1.000

45

21135

TAPIS. COMPOZIŢIE I M. FLAMIND

01.01,1991

1.000

1

1,000

1.000

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2009

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi având în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Normele metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 9 martie 2009 cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în cazul salariaţilor din instituţiile şi autorităţile publice, prevăzute de art. 1 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă, se acordă o singură indemnizaţie de vacanţă, sub formă de vouchere, în cuantum de 1,450 lei pentru un salariat, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie.1

2. Articolul 6 se modifica şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Pentru instituţiile şi autorităţile publice prevăzute de art. 1 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă, voucherele de vacanţă se acordă în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetele proprii aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite.”

3. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - Sumele reprezentând costul imprimatului voucherului de vacanţă pe suport hârtie, respectiv costul suportului electronic sau al înlocuirii acestuia, precum şi costul emiterii voucherului de vacanţă pe suport hârtie/electronic, după caz, contractate cu unitatea emitentă şi primite de către angajator, se suportă, în condiţiile art. 3 alin. (7) din ordonanţa de urgenţă, de către angajatori din bugetele proprii. În cazul instituţiilor publice, acestea se suportă de la alineatul «Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii» al articolului bugetar «Alte cheltuieli” de la titlul «Bunuri şi servicii».”

4. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 12. - (1) Beneficiarii care au primit vouchere de vacanţă nominale sunt singurele persoane îndreptăţite să utilizeze voucherele de vacanţă în perioada menţionată pe acestea şi în exclusivitate pentru achitarea pachetului de servicii turistice contractat.

(2) Cuantumul acordat salariaţilor, alţii decât cei prevăzuţi la art. 3 alin. (2), sub forma voucherelor de vacanţă se stabileşte, în condiţiile legii, de către angajatori proporţional cu perioada de exercitare a raportului de serviciu sau durata contractului de muncă, într-un an calendaristic.

(3) în cazul cumulului de funcţii, voucherele de vacanţă vor fi acordate de către angajatorii unde beneficiarii în cauză îşi au funcţia de bază, potrivit legii, sau, după caz, de fiecare angajator proporţional cu timpul lucrat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) în cazul salariaţilor din instituţiile şi autorităţile publice, prevăzute de art. 1 alin. (2) din ordonanţă de urgenţă, care au mai mulţi angajatori, se acordă o singură indemnizaţie de vacanţă, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat, de către angajatorul unde beneficiarii în cauză îşi au funcţia de bază, potrivit legii. În cazul în care nu se poate stabili funcţia de bază, beneficiarul indemnizaţiei de vacanţă alege, în scris, unitatea care îi va acorda voucherele de vacanţă, având obligaţia de a transmite, în termen de maximum 10 zile lucrătoare, şi către ceilalţi angajatori opţiunea realizată.

(5) Beneficiarii au dreptul să îşi aleagă unitatea afiliată pentru achiziţionarea serviciilor turistice.”

5. La articolul 14% după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

(21) în cazul instituţiilor publice, restituirea contravalorii voucherelor de vacanţă pe suport hârtie prevăzute la alin. (1) sau a sumelor prevăzute la alin. (2) se face cu respectarea dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare.”

6. La articolul 18, literele a), b), d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) să deschidă conturi sau subconturi de plăţi distincte la unităţile Trezoreriei Statului în a căror rază sunt înregistraţi fiscal, pentru încasarea valorii nominale a voucherelor de vacanţă pe suport hârtie şi/sau pe suport electronic de la instituţiile publice, indiferent de modalitatea de organizare şi finanţare, inclusiv în cazul activităţilor finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, şi la societăţi bancare pentru încasarea valorii nominale a voucherelor de vacanţă pe suport hârtie şi/sau pe suport electronic de la celelalte categorii de angajatori. Închiderea acestor conturi sau subconturi de plăţi se face numai după ce unitatea emitentă face dovada către instituţiile financiare autorizate că valoarea nominală a voucherelor de vacanţă pe suport hârtie emise şi încasate de unitatea emitentă a fost decontată integral unităţilor afiliate. Aceste conturi sunt conturi cu funcţionalitate specială şi nu sunt supuse executării silite prin poprire, în sensul art. 781 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare;

b) să deschidă conturi sau subconturi de plăţi distincte la unităţile Trezoreriei Statului în a căror rază sunt înregistraţi fiscal pentru încasarea costurilor aferente emiterii voucherelor de vacanţă pe suport electronic, inclusiv a costului suportului electronic şi/sau a costului imprimatelor reprezentând vouchere de vacanţă pe suport hârtie, de la instituţiile publice, indiferent de modalitate de organizare şi finanţare, inclusiv în cazul activităţilor finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, şi la societăţi bancare pentru încasarea costurilor aferente emiterii voucherelor de vacanţă pe suport electronic, inclusiv a costului suportului electronic şi/sau a costului imprimatelor reprezentând vouchere de vacanţă pe suport hârtie, de la celelalte categorii de angajatori;

.................................................................................................................

d) să asigure securitatea livrării voucherelor de vacanţă la angajator şi a celor returnate de la unităţile afiliate, cu respectarea prevederilor legale în materie;

e) să asigure elemente de securitate pentru voucherele de vacanţă pe suport hârtie şi/sau pe suport electronic;”.

7. La articolul 18, după litera b) se introduce o nouă literă, litera b1), cu următorul cuprins:

„b1) prin conturile sau subconturile de plăţi deschise potrivit lit. a), la rambursarea de sume către unităţile afiliate, în exclusivitate pentru decontarea valorii nominale a voucherelor de vacanţă pe suport hârtie prezentate în baza contractelor încheiate între unitatea emitentă şi unităţile afiliate respective şi la rambursarea de sume către unităţile afiliate, fie direct de către unităţile emitente autorizate de Ministerul Finanţelor Publice, fie indirect, prin intermediul organizaţiilor specializate/schemelor de plăţi naţionale ori internaţionale, în exclusivitate pentru decontarea valorii nominale a voucherelor de vacanţă pe suport electronic prezentate în baza contractelor încheiate între unitatea emitentă şi unităţile afiliate respective. Decontarea valorii nominale a voucherelor de vacanţă pe suport electronic se face între unităţile afiliate şi unităţile emitente, prin intermediul instituţiilor financiare autorizate, cu sprijinul organizaţiilor care administrează scheme/aranjamente de plată ori al altor organizaţii care dezvoltă sisteme de acceptare proprii sau cu ajutorul propriilor platforme. Închiderea conturilor sau subconturilor de plăţi prevăzute la lit. a) se face numai după ce unitatea emitentă face dovada către instituţiile financiare autorizate că valoarea nominală a voucherelor de vacanţă pe suport electronic/hârtie emise şi încasate de unitatea emitentă a fost decontată integral unităţilor afiliate;”.

8. Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 24. - (1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni, şi se sancţionează cu 3 până la 6 puncte-amendă:

a) distribuirea de către angajatori către beneficiari a voucherelor de vacanţă sau transferul de către unităţile emitente către beneficiari a valorii nominale a voucherelor de vacanţă pe suport electronic, fără respectarea strictă a prevederilor legale;

b) distribuirea de către angajatori a voucherelor de vacanţă pe suport hârtie, dacă aceştia la data stabilită pentru distribuire nu au achitat unităţii emitente, integral, contravaloarea nominală a voucherelor de vacanţă pe suport hârtie achiziţionate, inclusiv costul imprimatelor reprezentând voucherele de vacanţă pe suport hârtie;

c) transferul valorii nominale a voucherelor de vacanţă pe suport electronic de către unităţile emitente către beneficiari, dacă angajatorii nu au achitat unităţii emitente, la data stabilită pentru transfer, contravaloarea nominală totală a voucherelor de vacanţă pe suport electronic achiziţionate şi costurile legate de emiterea voucherelor de vacanţă pe suport electronic;

d) transferul de către angajatori către beneficiari a contravalorii nominale a voucherelor de vacanţă, precum şi a costurilor aferente emiterii voucherelor de vacanţă pe suport electronic şi/sau a costului imprimatelor reprezentând voucherele de vacanţă pe suport hârtie;

e) încheierea contractelor de către unităţile emitente cu unităţile afiliate, fără solicitarea în prealabil a licenţei de turism, în cazul agenţiilor de turism, şi a certificatului de clasificare, în cazul structurilor de primire turistice;

f) încheierea contractelor de către unităţile emitente cu unităţile afiliate care nu deţin licenţă de turism, în cazul agenţiilor de turism, sau certificat de clasificare, în cazul structurilor de primire turistice, valabile la data încheierii contractului;

g) nerealizarea de către unităţile emitente a evidenţei tranzacţiilor cu vouchere de vacanţă pe suport electronic, prin intermediul unui sistem informatic care să permită stocarea corespunzătoare a datelor în condiţii de protecţie şi siguranţă pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.

(2) Utilizarea de către beneficiari a voucherelor de vacanţă pentru achiziţionarea altor servicii decât cele prevăzute la art. 23 constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracţiune şi se sancţionează cu 2 până la 6 puncte-amendă.

(3) Un punct-amendă reprezintă contravaloarea unui salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit în condiţiile legii.

(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c), d) şi g) se fac de către personalul cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, iar a celor prevăzute la alin. (1) lit. e), f) şi alin. (2) se fac de către personalul cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Turismului.

(5) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

9. După articolul 27 se introduce un nou articol, articolul 271, cu următorul cuprins:

„Art. 271. - Prelucrarea datelor cu caracter personal de către angajatori, unităţi emitente, entităţi procesatoare şi alte organizaţii specializate se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.”

10. În tot cuprinsul hotărârii, sintagmele „tichete de vacanţă”/„tichet de vacanţă” se înlocuiesc cu sintagmele „vouchere de vacanţă”/„voucher de vacanţă”.

Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 215/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 9 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. III. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul turismului,

Mircea-Titus Dobre

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rîndunică,

secretar de stat

Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,

Lucian Şova

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 20 decembrie 2017.

Nr. 940.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.