MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 1035/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 1035         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 28 decembrie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

269. - Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2018

 

1.301. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2018

 

273. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2017 pentru modificarea art. 4 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

 

1.305. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2017 pentru modificarea art. 4 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 732 din 22 noiembrie 2017 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 70/2017 pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

111. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.095. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind publicarea textului notelor verbale, semnate la Skopje la 8 august 2017 şi, respectiv, la Skopje la 17 august 2017, care constituie schimbul de instrumente pentru corectarea erorii materiale în versiunea în limba română a textului Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 4 august 2016

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

1.085. - Decizie privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, respectiv corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte mobile

 

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2018

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Prezenta lege aprobă plafoanele unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (2) şi art. 29 alin. (1) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată.

Art. 2. - (1) Plafonul soldului bugetului general consolidat, exprimat ca procent în produsul intern brut, este în anul 2018 de - 2,97%, iar în anul 2019 de - 2,58%.

(2) Plafonul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, exprimat ca procent în produsul intern brut, este de 8,9% în anul 2018 şi de 8,6% în anul 2019.

Art. 3. - (1) Plafonul privind datoria publică, conform metodologiei Uniunii Europene pentru sfârşitul anului 2018, este de 40,0% din produsul intern brut.

(2) în anul 2018 plafoanele privind finanţările rambursabile, care pot fi contractate de către unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, precum şi cele privind tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de către unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale sunt în sumă de 1.200,0 milioane lei fiecare. Valoarea aferentă finanţărilor rambursabile, care poate fi autorizată pentru o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială, este de maximum 100 milioane lei anual.

(3) Plafoanele prevăzute la alin. (2) nu cuprind finanţările rambursabile destinate refinanţării datoriei publice locale, finanţările rambursabile destinate proiectelor care beneficiază de fonduri externe nerambursabile de la Uniunea Europeană şi nici pe cele destinate proiectelor care beneficiază de fonduri externe nerambursabile de la donatori europeni în cadrul programelor interguvernamentale.

(4) Plafonul privind emiterea de garanţii de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi de către unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, pentru anul 2018, este de 6.000,0 milioane lei.

(5) în anul 2018, plafoanele nominale ale cheltuielilor totale şi ale cheltuielilor de personal, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 69/2010, republicată, sunt stabilite prin derogare de la prevederile art. 6 şi 7 din aceeaşi lege şi sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(6) Plafoanele nominale ale soldurilor bugetului general consolidat, bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale şi ale altor bugete componente ale bugetului general consolidat, în anul 2018, sunt stabilite prin derogare de la prevederile art. 6 şi 7 din Legea nr. 69/2010, republicată, şi sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(7) în anul 2018, plafonul soldului primar al bugetului general consolidat este de - 14.862,8 milioane lei.

Art. 4. - (1) Obiectivul bugetar pe termen mediu este reprezentat de atingerea unui nivel al soldului structural anual al administraţiei publice de - 1% din produsul intern brut.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 69/2010, republicată, prezenta lege nu prevede calea de ajustare către obiectivul bugetar pe termen mediu prevăzut la alin. (1), iar nivelul plafoanelor soldului structural anual al administraţiei publice este prevăzut în anexa nr. 3. Ajustarea soldului structural anual al administraţiei publice se face începând cu anul 2019.

(3) în anul 2018, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 69/2010, republicată, nu se aplică.

Art. 5. - Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale vor elabora propunerile de cheltuieli bugetare, în concordanţă cu prevederile Legii nr. 69/2010, republicată, precum şi cu încadrarea în plafoanele prevăzute în prezenta lege.

Art. 6. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României. cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 22 decembrie 2017.

Nr. 269.

 

ANEXA Nr. 1

 

Plafoane nominale ale cheltuielilor totale şi ale cheltuielilor de personal pe anul 2018*)

 

 

- milioane lei –

 

Cheltuieli totale

din care:

Cheltuieli de personal

Bugetul general consolidat

286.077,3

81.155,5

Bugetul de stat

154.374,0

43.609,3

Bugetul general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale**)

62.862,5

23.132,1

Bugetul asigurărilor sociale de stat

62.715,8

238,5

Bugetul asigurărilor pentru şomaj

972,4

118,1

Bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate**)

33.769,0

306,0

Bugetul instituţiilor/activităţilor finanţate integral şi/sau parţial din venituri proprii**)

23.626,7

13 118,0

Alte bugete componente ale bugetului general consolidat**)

4.201,6

633,4


*) Nu includ asistenţa financiară din partea Uniunii Europene sau alţi donatori.

**) Estimări.

 

ANEXA Nr. 2

 

Plafoanele nominale ale soldului bugetului general consolidat şi ale principalelor bugete componente pentru anul 2018

 

- milioane lei –

Bugetul general consolidat, din care:

- 26.959,6

Bugetul de stat

- 35.776,4

Bugetul asigurărilor sociale de stat

191,1

Bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

245,2

Bugetul asigurărilor pentru şomaj

1.133,2

Bugetul instituţiilor/activităţilor finanţate integral şi/sau parţial din venituri proprii

2.300,0

 

ANEXA Nr. 3

 

Plafoanele soldului structural anual al administraţiei publice

 

 

 

 

 

 

 

 

 

% din PIB

 

2015

2016

2017*)

2018*)

2019*)

2020*)

Sold structural anual al administraţiei publice

-0,3

-2,2

-3,06

-3,17

-2,71

-2,22


*) Estimări.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2018

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale ari. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2018 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 21 decembrie 2017.

Nr. 1.301.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2017 pentru modificarea art. 4 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40 din 31 mai 2017 pentru modificarea art. 4 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 14 iunie 2017, cu următoarele modificări şi completări:

1. Titlul ordonanţei de urgenţă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii”

2. Articolul I se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. I. - Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4 alineatul (1), literele c) fi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«c) de primarul general al municipiului Bucureşti, după solicitarea de către acesta a avizului primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru:

1. executarea lucrărilor de construcţii pentru investiţii ce se realizează pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector şi/sau care se realizează în extravilan;

2. lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şt orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care vor fi executate la: clădiri, construcţii sau părţi din construcţii împreună cu instalaţiile, componentele artistice, parte integrantă din acestea, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, inclusiv la anexele acestora, precum şi alte construcţii, identificate în cadrul aceluiaşi imobil, clasate individual ca monument potrivit Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, imobile teren şi/sau construcţii, identificate prin număr cadastral, amplasate în zone construite protejate stabilite potrivit legii, clădiri cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate, imobile teren şi/sau construcţii, identificate prin număr cadastral, cuprinse în parcelările induse în Lista monumentelor istorice;

3. lucrări de modernizare, reabilitare, extindere de reţele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafaţă, de transport şi distribuţie pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicaţii - inclusiv fibră optică, executate pe domeniul public sau privat al municipiului Bucureşti, precum şi lucrări de modernizare şi/sau reabilitare de străzi, care sunt în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti;

d) de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepţia celor prevăzute la lit. c), inclusiv monumente istorice din categoria ansamblurilor şi siturilor, branşamente şi racorduri aferente reţelelor edilitare».

2. La articolul 7, alineatele (5) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«(5) Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă de valabilitate de cel mult 24 de luni de la data emiterii, interval în care solicitantul are dreptul să înceapă lucrările. Valabilitatea autorizaţiei se extinde de la data consemnată în înştiinţarea prevăzută la alin. (8) pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic.

....................................................................................................................................

(8) Investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul teritorial în_construcţii asupra datei de începere a lucrărilor autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei.»

3. La articolul 11 alineatul (1), după litera n) se introduce o nouă literă, litera o), cu următorul cuprins:

«o) lucrări pentru amplasarea de structuri uşoare demontabile pentru acoperirea terenurilor de sport existente sau destinate desfăşurării evenimentelor culturale care vor fi realizate în baza unui aviz de amplasare.»

4. La articolul 11, după alineatul (23) se introduce un nou alineat, alineatul (24), cu următorul cuprins:

«(24) Prin excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) se pot executa fără autorizaţie de construire lucrări de reparaţii la finisaje interioare şi înlocuiri de tâmplărie interioară, precum şi reparaţii şi înlocuiri la pardoseli şi la instalaţiile interioare, care se execută la construcţiile amplasate în zone de protecţie a monumentelor istorice şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, dacă acestea nu reprezintă construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică, stabilite prin documentaţiile urbanism aprobate.»

5. La anexa nr. 2, punctul 10 „Drept de execute a lucrărilor de construcţii”, subpunctul 1 se modifică fi va avea următorul cuprins:

«1. dreptul real principal: drept de proprietate, drept de administrare, drept de concesiune având ca obiect terenuri aflate în domeniul public sau privat a) statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, uz, uzufruct, superficie, servitute;»“.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 22 decembrie 2017.

Nr. 273.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2017 pentru modificarea art. 4 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2017 pentru modificarea art. 4 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 22 decembrie 2017.

Nr. 1.305.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 732

din 22 noiembrie 2017

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 70/2017 pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 70/2017 pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România, în temeiul prevederilor art. 146 lit. I) din Constituţie şi art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

2. Cu Adresa nr. 2/10.098 din 30 octombrie 2017, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.091 din 30 octombrie 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.682L/2/2017.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România susţine că Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017 contravine dispoziţiilor art. 67 din Constituţie privind actele juridice ale Parlamentului şi cvorumul legal. Referitor la situaţia de fapt se arată că, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 27 septembrie 2017, a fost dezbătută şi adoptată Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017, care face obiectul prezentei sesizări, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017. Potrivit stenogramei şedinţei din 27 septembrie 2017, preşedintele de şedinţă a constatat în debutul acesteia întrunirea cvorumului legal, din totalul deputaţilor şi senatorilor înregistrându-şi prezenţa un număr de 276

4. Ulterior, după anunţarea punctului de pe ordinea de zi referitor la dezbaterea proiectului de Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, domnul deputat Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, vicelider al Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor, a luat cuvântul, solicitând, în temeiul art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, reverificarea cvorumului (aşa cum rezultă din stenograma publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 135 din 6 octombrie 2017). Având în vedere că, potrivit art. 102 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, dispoziţiile acestuia se completează cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi din Regulamentul Senatului, iar, potrivit art. 15 alin. (4) teza întâi din Regulamentul Camerei Deputaţilor, „Unul dintre viceliderii grupului parlamentar îl înlocuieşte de drept pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie* se constată că au fost îndeplinite condiţiile stipulate la art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, referitoare la solicitarea de reverificare a cvorumului.

5. Solicitarea de verificare a cvorumului a fost determinată şi de împrejurarea că, anterior dezbaterii acestui punct de pe ordinea de zi, au fost adoptate de către Plenul Parlamentului alte trei hotărâri, cu privire la care, inclusiv din constatările preşedintelui de şedinţă consemnate şi în stenogramă, rezultă neîndeplinirea numărului de jumătate plus unu dintre parlamentari. De la momentul solicitării de verificare prin apel nominal a întrunirii cvorumului legal de către domnul deputat Lucian Daniei Stanciu-Viziteu, în condiţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, şi până la momentul realizării efective a procedurii au fost adoptate în şedinţa comună patru hotărâri, printre care şi Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017, care face obiectul prezentei sesizări.

6. Cu privire la încălcarea art. 67 din Constituţie se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, potrivit căreia existenţa cvorumului legal se precizează în funcţie de momentul votului final. Din identitate de raţiune, se apreciază că argumentele Curţii Constituţionale cu privire la momentul în raport cu care se apreciază cvorumul necesar pentru adoptarea unei legi, respectiv momentul votului final, se aplică mutatis mutandis şi pentru adoptarea hotărârilor Parlamentului. Cu privire la stabilirea cvorumului legal, Curtea a precizat în mod repetat că, în lipsa unei solicitări pentru reverificarea cvorumului prin apel nominal, cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei îşi păstrează valabilitatea pe tot parcursul acesteia (spre exemplu, prin Decizia nr. 96 din 30 iunie 1998 sau prin Decizia nr. 188 din 29 decembrie 1998). Or, ţinând cont că deputatul Uniunii Salvaţi România, care exercita la acel moment atribuţiile de lider de grup, a solicitat verificarea cvorumului în condiţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, autorii sesizării apreciază că, având în vedere şi faptul că preşedintele de şedinţă nu şl-a îndeplinit la termen obligaţia de verificare a cvorumului, cvorumul de 276 de deputaţi şi senatori stabilit la deschiderea şedinţei şi-a încetat valabilitatea începând cu momentul solicitării şi până la momentul îndeplinirii procedurii de verificare, prin apel nominal, timp în care a fost adoptată şi hotărârea care face obiectul prezentei sesizări. O interpretare contrară ar permite eludarea exigenţelor constituţionale care impun respectarea cvorumului legal la momentul votului final, prin simplul fapt al refuzului preşedintelui de şedinţă de a verifica existenţa acestuia, în condiţiile prescrise de art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Pe cale de consecinţă, Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România apreciază că Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017 a fost adoptată cu încălcarea cvorumului legal prevăzut la art. 67 din Constituţie.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi al celui al Senatului.

8. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/10.748 din 14 noiembrie 2017, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.494 din 14 noiembrie 2017, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate, avându-se în vedere, pe de o parte, competenţi materială a forului constituţional în privinţa hotărârilor Parlamentului, din perspectiva reglementărilor legale în domeniu şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, şi, pe de altă parte, incidenţa şi temeinicia argumentelor invocate din perspectivă constituţională, sub aspectul conţinutului sesizării.

9. Referitor la competenţa Curţii Constituţionale cu privire la verificarea constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului, se menţionează că, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională are competenţa de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului. În vederea desfăşurării legale a şedinţelor, prin Constituţie s-a reglementat prezenţa obligatorie la lucrările plenului celor două Camere cel puţin a majorităţii deputaţilor şi senatorilor. În regulamentele parlamentare este instituită regula potrivit căreia cvorumul trebuie îndeplinit doar cu ocazia votului final. În ceea ce priveşte adoptarea hotărârilor Camerelor reunite ale Parlamentului, Legea fundamentală stabileşte, prin prevederile art. 76 alin. (1) şi (2), cvorumul decizional necesar adoptării acestor acte juridice, realizând o distincţie între hotărârile parlamentare care se adoptă cu majoritatea absolută de voturi, respectiv cele referitoare la adoptarea sau modificarea regulamentelor parlamentare, şi hotărârile care se adoptă cu majoritate simplă.

10. Cu privire Sa situaţia de fapt, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor arată că, din stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 27 septembrie 2017 şi a anunţurilor preşedinţilor de şedinţă, astfel cum acestea sunt consemnate, rezultă că adoptarea hotărârii deduse controlului de constituţionalitate a fost realizată cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Cvorumul evidenţiat de către preşedintele Camerei Deputaţilor, la începutul şedinţei, în temeiul art. 34 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, republicat, a fost de 276 de deputaţi şi senatori, peste minimul necesar prevăzut de Constituţie, condiţie care a mai fost verificată pe parcursul desfăşurării activităţii plenului, cu prilejul exercitării votului referitor la desemnarea membrilor titulari şi membrilor supleanţi ai Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, rezultând un număr de 321 de membri ai Parlamentului, şi, respectiv, la exprimarea votului cu privire la numirea unui membru supleant al Consiliului Naţional al Audiovizualului, fiind reţinută prezenţa a 257 de deputaţi şi senatori. Solicitarea de verificare a cvorumului formulată de domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu a fost motivată, potrivit susţinerilor autorilor sesizării, de împrejurarea potrivit căreia, anterior dezbaterii proiectului de hotărâre care face obiectul sesizării, au fost adoptate de către Plenul Parlamentului alte trei hotărâri, cu privire la care, „inclusiv din constatările preşedintelui de şedinţă consemnate şi în stenogramă, rezultă neîndeplinirea numărului de jumătate plus unu dintre parlamentari”, fiind sugerată absenţa cvorumului încă de la momentele respective. Această afirmaţie nu poate fi reţinută întrucât preşedintele de şedinţă a comunicat, în fiecare dintre situaţiile prezentate, rezultatul votului, şi nu cvorumul, prin aplicarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, republicat, etapă a procedurii legislative pentru care Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, a statuat că „îndeplinirea condiţiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcţie de numărul de voturi exprimate. Astfel, este posibil ca, deşi prezenţi, parlamentarii să se abţină de la vot. Instanţa de contencios constituţional nu este în măsură să cenzureze o astfel de conduită”.

11. Se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, obligaţia preşedintelui de şedinţă de verificare a existenţei cvorumului este de natură regulamentară, nevizând aspecte de nivel constituţional (Decizia nr. 188 din 29 decembrie 1998). Expresie a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Constituţie, autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului conferă acestora dreptul de a dispune cu privire la propria organizare şi instituire a procedurilor de desfăşurare a activităţilor parlamentare, operând în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul român îşi exercită suveranitatea naţională. În sprijinul argumentului adus, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia ori de câte ori aceasta a fost sesizată cu încălcarea unor prevederi referitoare la procedurile interne de organizare şi funcţionare a structurilor Camerei Deputaţilor, aceasta a statuat că soluţionarea unor astfel de „critici de neconstituţionalitate excedează competenţei Curţii Constituţionale”. Se invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009, nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, precum şi nr. 209 din 7 martie 2012, prin care s-a constatat că nu este de competenţa instanţei constituţionale să controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare regulamentele celor două Camere ale Parlamentului în procesul legislativ. În virtutea principiilor statuate, Curtea a considerat că aplicarea regulamentului este o atribuţie a fiecărei Camere, astfel încât contestaţiile deputaţilor şi senatorilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivă a Parlamentului, considerând totodată că „şi-ar extinde competenţa şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai că ar pronunţa soluţii fără temei constituţional, dar ar încălca, astfel, şi principiul autonomiei regulamentare a Camerei”.

12. Biroul permanent al Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 27 septembrie 2017, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. I) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 70/2017.

14. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017 pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 27 septembrie 2017 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017, cu următorul conţinut: „în temeiul prevederilor art. 6 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Anexa la Hotărârea Parlamentului nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 martie 2017, se modifică după cum urmează:

- la punctul 5, domnul deputat Popescu Virgil-Daniel, Grupul parlamentar PNL, este desemnat în calitatea de membru în locul domnului deputat Bode Lucian Nicolae, Grupul parlamentar PNL.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 27 septembrie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.”

15. Autorul sesizării de neconstituţionalitate invocă în susţinerea acesteia art. 67 din Constituţie, potrivit căruia „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor. “

16. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. I) din Constituţie şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori/

17. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre care aparţine plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, sesizarea fiind formulată de un număr de 14 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România, fiind semnată de liderul grupului parlamentar, care, potrivit dispoziţiilor legale, are calitatea de titular al sesizării.

18. În continuare, Curtea va analiza îndeplinirea în prezenta cauză a altor condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege, dat de Curte în jurisprudenţa sa. Sub acest aspect, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanţa constituţională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012).

19. De asemenea, Curtea Constituţională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015).

20. Având în vedere că, în speţă, critica de neconstituţionalitate a hotărârii vizează nemijlocit norma consacrată de art. 67 din Constituţie, care stabileşte cvorumul legal de şedinţă necesar adoptării hotărârilor Parlamentului, Curtea constată că sesizarea având ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate.

21. Analizând criticile de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 70/2017, Curtea reţine că proiectul hotărârii care face obiectul prezentei sesizări a fost dezbătut şi adoptat în cadrul şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017. Potrivit stenogramei şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 135 din 6 octombrie 2017, preşedintele de şedinţă a constatat în debutul acesteia întrunirea cvorumului legal, înregistrându-se prezenţa unui număr de 276 de deputaţi şi senatori din totalul de 465.

22. Ulterior, după anunţarea punctului de pe ordinea de zi referitor la dezbaterea proiectului de Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre (devenită Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017), domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu, vicelider al Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor, a luat cuvântul, solicitând, în temeiul art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, reverificarea cvorumului. Preşedintele de şedinţă a amânat verificarea întrunirii cvorumului legal pentru momentul votului cu bile, exercitat asupra ultimelor două puncte de pe ordinea de zi, referitoare la numirea preşedintelui Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune şi la numirea unui membru supleant în Consiliul Naţional al Audiovizualului. Apoi, s-a supus la vot deschis prin ridicare de mâini şi a fost adoptată, cu majoritate de voturi, Hotărârea nr. 70/2017, a cărei constituţionalitate este contestată în prezentul dosar.

23. Analizând dispoziţiile art. 67 din Constituţie, Curtea reţine că acestea reglementează condiţiile de cvorum legal, respectiv numărul de parlamentari care trebuie să fie prezenţi la momentul votului final.

24. Pentru a analiza pretinsa încălcare a prevederilor art. 67 din Constituţie, Curtea urmează să facă aplicarea jurisprudenţei sale în materia cvorumului şi a majorităţii necesare adoptării actelor Parlamentului. În acest sens, face referire la Decizia nr. 55 din 21 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 14 martie 2001, prin care Curtea a statuat că, dintre cvorumul de lucru şi cel de vot, numai acesta din urmă este reglementat prin Constituţie şi că „nimic nu împiedică instituirea prin regulament a unui alt cvorum de lucru decât cvorumul de vot”. Totodată, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a stabilit că dispoziţiile constituţionale ale art. 74 alin. (2) [devenite, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei, art. 76 alin. (2)] „au în vedere votul final exprimat pentru proiectul de lege în ansamblu”. De asemenea, Curtea a statuat, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori asupra legilor, că „în accepţiunea dispoziţiilor art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, nu este competentă să controleze fapte materializate în acţiuni sau inacţiuni, ci numai conformitatea extrinsecă şi intrinsecă a actului normativ adoptat cu Constituţia” (a se vedea Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010).

25. Astfel, pe de o parte, dispoziţiile art. 67 din Constituţie prevăd că majoritatea parlamentarilor trebuie să fie prezentă la şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului la momentul votării hotărârii, iar, pe de altă parte, art. 76 alin. (2) stabileşte că, pentru ca hotărârea să fie adoptată, ea trebuie să întrunească susţinerea majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. Aceste două condiţii nu se suprapun, cvorumul fiind o condiţie necesară pentru legala desfăşurare a procedurii votului, ce se apreciază anterior acestui moment, în timp ce prin vot se validează o opţiune politică, ceea ce se constată ulterior exprimării acesteia prin vot.

26. Faptul că textul constituţional al art. 67 nu se referă şi la cvorumul de şedinţă, adică acela care trebuie să fie întrunii pe tot parcursul dezbaterilor, este explicat de Curte, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, precitată, astfel: „în mod indubitabil, această jurisprudenţă a Curţii plasează dispoziţiile art. 67 şi 76 la momentul votului final. Această concluzie este întărită şi prin dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, care vizează «dezbaterea şi adoptarea legi»; întrucât art. 67 şi 76 din Constituţie prevăd că numai la adoptarea legii este nevoie de un anumit cvorum şi majoritate de adoptare, rezultă, fără dubiu, că textul Constituţiei nu impune aceleaşi cerinţe şi cu privire la dezbaterea legii. Astfel, Curtea constată că adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizează votul final exercitat de către Parlament asupra ansamblului legii. În acest sens se pronunţă atât doctrina juridică din România, cât şi cea străină.”

27. Cu privire la numărul deputaţilor sau senatorilor prezenţi în sala de şedinţă la momentul votului final asupra unei legi, prin Decizia nr. 74 din 16 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 29 aprilie 1997, Curtea a stabilit că, în lipsa unei solicitări pentru reverificarea cvorumului după apelul nominal, „rezultatele acestuia au rămas valabile până la finele şedinţei . De asemenea, prin Decizia nr. 96 din 30 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, Curtea, analizând o obiecţie de neconstituţionalitate care viza lipsa cvorumului de şedinţă, s-a raportat în mod exclusiv la stenograma şedinţei comune, statuând că, „întrucât cvorumul stabilit de preşedintele de şedinţă la începutul acesteia era de 245 de senatori şi deputaţi, deci peste minimul necesar prevăzut de Constituţie, şi având în vedere că, în timpul şedinţei, preşedinţii grupurilor parlamentare nu au cerut preşedintelui şedinţei comune reverificarea cvorumului, aşa cum se prevede la art. 22 alin. 1 din regulament, se impune concluzia că adoptarea Legii privind acordarea tichetelor de masă s-a făcut cu respectarea cerinţelor privitoare la cvorum, impuse de dispoziţiile art. 64 din Constituţie şi ale art. 39 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului”.

28. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că „îndeplinirea condiţiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcţie de numărul de voturi exprimate. Astfel, este posibil ca, deşi prezenţi, parlamentarii să se abţină de la vot. Instanţa de contencios constituţional nu este în măsură să cenzureze o astfel de conduită” (a se vedea în acest sens Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011).

29. Mai mult, prin Decizia nr. 188 din 29 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Curtea a statuat că, „în ceea ce priveşte faptul că, după părăsirea sălii de şedinţă de către grupurile parlamentare ale P.D.S.R., P.R.M. şi P.U.N.R., preşedintele de şedinţă avea obligaţia să verifice în ce măsură condiţia constituţională de cvorum era întrunită, se reţine că şi această susţinere vizează tot aspecte de nivel regulamentar, iar nu constituţional. [...] Din examinarea stenogramei lucrărilor, Curtea reţine că era îndeplinit cvorumul legal prevăzut de Constituţie înainte ca grupurile parlamentare menţionate să părăsească şedinţa, iar ulterior nu s-a cerut verificarea cvorumului conform Regulamentului Camerei Deputaţilor.”

30. În fine, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, precitată, Curtea a reţinut că, „potrivit art. 144 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, reverificarea cvorumului se dispune la şedinţele de vot final de către preşedinte, imediat înaintea votării, din proprie iniţiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar”. Or, în cauza respectivă, „la lucrările şedinţei Camerei Deputaţilor din 15 septembrie 2010 din partea a doua, în care de altfel a şi fost adoptată legea criticată, au luat parte, conform stenogramei şedinţei, 181 de deputaţi, lipsind 152. Pe parcursul şedinţei, în lipsa oricărei solicitări din partea liderilor de grup parlamentar, preşedintele de şedinţă nu a mai verificat cvorumul, astfel încât, având în vedere jurisprudenţa menţionată a Curţii Constituţionale, cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei şi-a păstrat valabilitatea pe tot parcursul acesteia. Astfel, nu se poate constata că nu a existat cvorum la votul final, mai ales că, potrivit stenogramei şedinţei, chiar la votul final a rezultat o prezenţă de cel puţin 175 de deputaţi.” în acest context, Curtea a observat că „singurul document oficial în raport cu care are competenţa de a verifica cvorumul la momentul exercitării votului final este stenograma şedinţei; or, potrivit constatărilor din stenogramă, făcute atât la începutul şedinţei Camerei Deputaţilor, cât şi la momentul votului final, cvorumul constituţional era îndeplinit”.

31. Având în vedere cele reţinute mai sus, Curtea constată că îndeplinirea condiţiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcţie de numărul de voturi exprimate. Curtea urmează să verifice îndeplinirea condiţiei constituţionale de cvorum legal, având în vedere modul în care au fost aplicate dispoziţiile regulamentare în materie, aşa cum rezultă din stenograma de şedinţă, singurul document oficial în raport cu care are competenţa de a verifica îndeplinirea constituţionalităţii procedurii la momentul exercitării votului final.

32. Autonomia regulamentară dă dreptul Camerelor Parlamentului de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare. Ea constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, şi Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015).

33. În această lumină, relevante sub aspectul supus analizei Curţii sunt cele statuate de Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, care la art. 33 alin. (1) prevede că „Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi să se înscrie pe lista de prezenţă a şedinţei comune, ţinută de secretari”. Astfel, potrivit art. 52 alin. (1), „în toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adoptă legi, hotărâri sau moţiuni de cenzură, trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului”. În temeiul art. 34, „Preşedintele care conduce şedinţa comună este obligat să anunţe prezenţa, ordinea de zi şi programul de lucru”, iar, conform art. 52 alin. (2), „înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură, preşedintele de şedinţă va verifica, prin apel nominal, întrunirea cvorumului legal, dacă un lider de grup solicită acest lucru* Dacă în sală nu este prezentă majoritatea deputaţilor şi senatorilor, „preşedintele care conduce şedinţa comună a celor două Camere amână votarea până la întrunirea cvorumului legal”, în temeiul art. 52 alin. (3) din regulament.

34. Examinând dispoziţiile art. 67 din Constituţie, Curtea constată că, pentru a adopta o hotărâre cu respectarea normelor constituţionale, la şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului. Dacă există suspiciuni cu privire la numărul parlamentarilor prezenţi la şedinţă, înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură, liderul unui grup parlamentar poate solicita preşedintelui de şedinţă verificarea, prin apel nominal, a întrunirii cvorumului legal. În jurisprudenţa sa referitoare la stabilirea cvorumului legal al şedinţelor Camerelor Parlamentului, Curtea a statuat că, în lipsa unei solicitări pentru reverificarea cvorumului prin apel nominal, preşedintele de şedinţă nu a mai verificat cvorumul, astfel încât cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei şi-a păstrat valabilitatea pe tot parcursul acesteia.

35. În speţă, însă, potrivit stenogramei şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017, înaintea votului final asupra hotărârii care constituie obiectul sesizării de neconstituţionalitate, un lider de grup parlamentar a solicitat preşedintelui de şedinţă reverificarea cvorumului prin apel nominal, în temeiul art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

36. Curtea constată că preşedintele de şedinţă nu a dat curs acestei solicitări întemeiate pe dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Regulament. Însă, aceste dispoziţii regulamentare instituie obligaţia preşedintelui de şedinţă de a verifica întrunirea cvorumului legal, dacă un lider de grup solicită acest lucru, nefiind lăsată această verificare la aprecierea preşedintelui de şedinţă. Dacă în sală nu sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor, preşedintele care conduce şedinţa comună a celor două Camere amână votarea până la întrunirea cvorumului legal, potrivit art. 52 alin. (3) din Regulament. Astfel, Curtea constată că această dispoziţie regulamentară, potrivit căreia preşedintele de şedinţă va verifica, prin apel nominal, întrunirea cvorumului legal, dacă un lider de grup solicită acest lucru, este o dispoziţie imperativă ce dă expresie prevederilor art. 67 din Constituţie, care impun ca actele Parlamentului să se adopte cu respectarea cvorumului legal.

37. Având în vedere acestea, Curtea reţine că neîndeplinirea obligaţiei preşedintelui de şedinţă de a verifica întrunirea cvorumului legal, la solicitarea unui lider de grup parlamentar, nu constituie numai un act de neaplicare a Regulamentului, ci, întrucât se pune în discuţie însuşi cvorumul consacrat prin Constituţie, reprezintă o veritabilă problemă de neconstituţionalitate a actului adoptat de Parlament fără verificarea întrunirii cvorumului legal prevăzut de art. 67 din Constituţie.

38. De altfel, Curtea reţine că posibilitatea unui lider de grup parlamentar de a solicita preşedintelui de şedinţă verificarea, prin apel nominal, a cvorumului legal, reprezintă şi un mijloc regulamentar pus la dispoziţia opoziţiei. Aşa cum a reţinut Curtea, prin Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, „în domeniul dreptului parlamentar, principala consecinţă a naturii elective a mandatului reprezentativ şi a pluralismului politic o constituie principiul pe care doctrina l-a consacrat în mod sugestiv «majoritatea decide, opoziţia se exprimă». Majoritatea decide, întrucât, în virtutea mandatului reprezentativ primit de la popor, opinia majoritară este prezumat că reflectă sau corespunde opiniei majoritare a societăţii. Opoziţia se exprimă ca o consecinţă a aceluiaşi mandat reprezentativ care fundamentează dreptul inalienabil al minorităţii politice de a-şi face cunoscute opţiunile politice şi de a se opune, în mod constituţional şi regulamentar, majorităţii aflate la putere.” [...] Acest principiu presupune ca prin organizarea şi funcţionarea Camerelor Parlamentului să se asigure ca majoritatea să decidă numai după ce opoziţia s-a exprimat, iar decizia pe care aceasta o adoptă să nu fie obstrucţionată în cadrul procedurilor parlamentare, Aşa fiind, o serie de norme din regulamentele parlamentare au ca scop evitarea blocării majorităţii în procesul decizional (organizarea dezbaterilor, limitarea duratei unor luări de cuvânt, regimul amendamentelor, instituirea unor termene procedurale etc.), iar altele sunt destinate realizării protecţiei minorităţilor politice (alcătuirea birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare potrivit configuraţiei politice, sistemul majorităţilor necesare în scopul desfăşurării lucrărilor şi adoptării măsurilor ce fac obiectul unor dezbateri, posibilitatea sesizării Curţii Constituţionale, potrivit prevederilor art. 146 din Constituţie, accesul egal la mijloacele procedurale parlamentare, exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă, formularea de amendamente etc.)”.

39. În final, Curtea reţine că, odată constatat cvorumul legal la începutul şedinţei Parlamentului, normele regulamentare instituie prezumţia relativă a întrunirii acestuia pe toată durata şedinţei, cu consecinţa adoptării actelor în condiţii de constituţionalitate. Prezumţia relativă încetează să opereze în momentul în care liderul unui grup parlamentar solicită preşedintelui de şedinţă verificarea cvorumului legal şi este răsturnată dacă, în urma numărătorii, rezultă un număr mai mic de jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului, sau este confirmată dacă, în urma numărătorii, rezultă un număr mai mare. Solicitarea formulată de liderul unui grup parlamentar lipseşte de efecte juridice prezumţia relativă şi, pe cale de consecinţă, actul adoptat este lipsit de premisa legalităţii sub aspectul întrunirii condiţiei cvorumului legal. Acesta este motivul pentru care dispoziţia regulamentară prevede expres în art. 52 alin. (2) obligaţia preşedintelui de şedinţă de a verifica îndeplinirea cvorumului „înaintea votului final”. Întrucât cvorumul este o condiţie necesară pentru desfăşurarea constituţională a procedurii votului, consecinţa nerespectării acestei norme atrage neconstituţionalitatea actului adoptat de Parlament.

40. Având în vedere aceste argumente şi ţinând seama de faptul că, potrivit stenogramei de şedinţă, în cadrul procedurii de adoptare a Hotărârii Parlamentului României nr. 70/2017, înaintea votului final asupra acestui act, liderul unui grup parlamentar a solicitat verificarea cvorumului legal, însă preşedintele de şedinţă nu a îndeplinit obligaţia de a verifica întrunirea cvorumului legal necesar pentru adoptarea unei hotărâri, Curtea constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 67 din Constituţie.

41. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017 pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre este neconstituţională.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006

 

Prezenta reglementare are un caracter urgent şi este impusă de evoluţia procesului de conformare a României raportat la Obligaţiile asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, aferent serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Oportunitatea promovării acestei ordonanţe de urgenţă rezultă din necesitatea clarificării, compatibilizării şi armonizării legislaţiei, în scopul accelerării procedurilor de accesare a fondurilor comunitare destinate modernizării şi/sau dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor de utilităţi publice de interes local, în sensul respectării obligaţiilor asumate prin tratat.

Necesitatea amendării în regim de urgenţă a legislaţiei privind serviciile comunitare de utilităţi publice şi în mod deosebit a celei referitoare la serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în sensul eliminării situaţiilor juridice potrivit cărora nu pot fi gestionate şi implementate măsurile necesare conformării, rezultă din faptul că neadoptarea acestui act normativ poate avea consecinţe deosebit de grave pentru România în cazul în care Comisia Europeană, în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ar sesiza Curtea Europeană de Justiţie pentru constatarea neîndeplinirii obligaţiilor stabilite prin tratat.

Urgenţa prezentului act normativ se justifică prin necesitatea respectării termenelor asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, unele din acestea fiind depăşite la acest moment, iar altele fiind în risc de a fi depăşite, cu consecinţe grave pentru România. Astfel, în ceea ce priveşte alimentarea cu apă, pentru principala cerinţă a Directivei Consiliului 98/83/CE din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman, termenul de conformare a fost 31 decembrie 2015. Termenul de tranziţie final pentru implementarea Directivei Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale a fost stabilit la 31 decembrie 2018, toate termenele intermediare fiind depăşite.

Având în vedere dificultăţile privind implementarea măsurilor prevăzute de directive datorită gradului actual redus de asigurare a serviciilor de alimentare cu apa potabilă, canalizare şi epurare a apelor uzate, uzura fizică şi morală a infrastructurii existente şi costurile deosebit de mari necesare pentru respectarea cerinţelor europene, inclusiv în ceea ce priveşte îmbunătăţirea capacităţii de monitorizare,

având în vedere dificultăţile ivite în implementarea unor proiecte finanţate din bugetul de stat şi din fonduri comunitare şi interesul naţional privind implementarea proiectelor finanţate din fonduri europene sau din bugetul de stat, proiecte care prevăd execuţia de lucrări legate de înfiinţarea, extinderea, reabilitarea, modernizarea, înlocuirea, întreţinerea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi faptul că una dintre obligaţiile de conformare a României este realizarea unor investiţii semnificative în dezvoltarea infrastructurii de apă şi apă uzată, ce vizează calitatea apei destinate consumului uman distribuite prin sisteme centralizate,

având în vedere existenţa unor inconsecvenţe legislative în materia achiziţiilor publice şi pentru eliminarea riscului de a genera o procedură de infringement în acest domeniu, determinată de faptul că o serie de dispoziţii prevăzute de Legea serviciilor

comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contravin legislaţiei în materia achiziţiilor publice, achiziţiilor sectoriale şi concesiunilor de lucrări şi servicii,

în considerarea faptului că elementele mai sus menţionate vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 10, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice se constituie şi dobândesc personalitate juridică potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare. Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice nu se pot diviza şi nu pot constitui filiale sau sucursale ca structuri teritoriale. Prin derogare de la prevederile art. 13 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, organele asociaţiei sunt adunarea generală, consiliul director şi comisia de cenzori. Adunarea generală adoptă hotărâri în conformitate cu statutul asociaţiei. Hotărârile adunării generale sunt asimilate actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”

2. La articolul 10, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) Cu scopul de a facilita fuziunea operatorilor regionali ai serviciilor de utilităţi publice, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară pot fuziona, în condiţiile legii, în baza hotărârilor autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre, cu respectarea principiilor prevăzute la art. 6, inclusiv principiile autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice.”

3. La articolul 10, alineatul f5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Unităţile administrativ-teritoriale pot mandata asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice, în condiţiile stabilite prin actul constitutiv şi statutul asociaţiei, să exercite, în numele şi pe seama lor, atribuţiile, drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 8 alin, (3), art. 9 şi art. 22 alin. (3) şi (4), cu excepţia celor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. b)-d), f)-h) şi art. 9 alin. (1) lit. d) Exercitarea atribuţiilor, drepturilor şi obligaţiilor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. a), d1), d2), i)-k), art. 9 alin, (2) lit. g), art. 27, art. 29 alin. (2) şi art. 30 alin. (5) este condiţionată de primirea în prealabil a unui mandat special din partea autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei.”

4. La articolul 12, litera e) se abrogă,

5. La articolul 30, alineatul (2) se abrogă.

6. La articolul 32, alineatul (4) se abrogă.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sirma Caraman,

secretar de stat

p. Ministrul delegat pentru fonduri europene,

Mihaela Virginia Toader,

secretar de stat

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice,

Bogdan-Petru Alexa

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 20 decembrie 2017.

Nr. 111.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind publicarea textului notelor verbale, semnate la Skopje la 8 august 2017 şi, respectiv, la Skopje la 17 august 2017, care constituie schimbul de instrumente pentru corectarea erorii materiale în versiunea în limba română a textului Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 4 august 2016

 

În baza art. 38 alin. (4) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

în temeiul art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, schimbul de instrumente*), semnate la Skopje la 8 august 2017 şi, respectiv, la Skopje la 17 august 2017, pentru corectarea erorii materiale în versiunea în limba română a textului Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 4 august 2016.

Notele verbale care constituie schimbul de instrumente, prevăzute în anexă, fac parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 14 decembrie 2017.

Nr. 2.095.


*) Traducere oficială din limba engleză.

 

ANEXĂ

 

AMBASADA ROMÂNIEI ÎN REPUBLICA MACEDONIA

 

Notă verbală nr. 606

 

Ambasada României la Skopje prezintă salutul său Directoratului pentru Securitatea Informaţiilor al Republicii Macedonia şi are onoarea de a informa că partea română solicită acceptarea de către partea macedoneană a rectificării ce se impune în varianta în limba română a textului Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate.

Eroarea materială constă în absenţa alineatului 10 din articolul 8 - Vizite, alineat care există în versiunile în limba macedoneană şi în limba engleză ale textului Acordului.

Revizuirea erorii materiale menţionată mai sus nu afectează Acordul din punct de vedere substanţial.

Ambasada României la Skopje foloseşte această oportunitate pentru a reînnoi Directoratului pentru Securitatea Informaţiilor al Republicii Macedonia asigurarea Înaltei sale consideraţii.

8 august 2017

 

DIRECTORATUL PENTRU SECURITATEA INFORMAŢIILOR AL REPUBLICII MACEDONIA, SKOPJE

 

 

REPUBLICA MACEDONIA

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

Nr. 46-22S71/12

 

Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Macedonia prezintă salutul său Ambasadei României la Skopje şi, în legătură cu Nota verbală nr. 606 din 8 august 2017 referitoare la rectificarea ce se impune în varianta în limba română a textului Acordului dintre Guvernul Republicii Macedonia şi Guvernul României privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, are onoarea de a informa că partea macedoneană acceptă rectificarea erorii materiale din textul versiunii în limba română.

Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Macedonia foloseşte acest prilej pentru a reînnoi Ambasadei României la Skopje asigurarea Înaltei sale consideraţii.

 

Skopje, 17 august 2017

 

AMBASADEI ROMÂNIEI ÎN REPUBLICA MACEDONIA

SKOPJE

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

DECIZIE

privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, respectiv corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte mobile

 

În temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (2) pct. 21, ale art. 11 alin. (1), precum şi ale art. 12 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv ale art. 92 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se identifică următoarele pieţe relevante din sectorul comunicaţiilor electronice, ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii specifice în sarcina furnizorilor de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă:

a) corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, prevăzute în anexa nr. 1;

b) corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte mobile, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 2. - Pe pieţele identificate în conformitate cu dispoziţiile art. 1, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii realizează periodic analize de piaţă, în scopul determinării situaţiei concurenţiale şi al impunerii, menţinerii, modificării sau retragerii obligaţiilor specifice prevăzute în paragraful 3 secţiunea a 2-a din cap. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii,

Sorin Mihai Grindeanu

 

Bucureşti, 13 decembrie 2017.

Nr. 1.085.

 

ANEXA Nr. 1

 

Pieţele relevante din sectorul comunicaţiilor electronice corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe

 

a) Pieţele relevante ale produsului

Pieţele corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în reţelele publice de telefonie operate de fiecare dintre următorii furnizori de reţele publice de comunicaţii electronice:

1. Societatea „Alizee Telecom NetWork” - S R L.

2. Societatea „2K Telecom” - S.R.L.

3. Societatea „A1 Telecom NetWork ISP” - S.R.L.

4. Societatea „Ada Voice” - S.R.L.

5. Societatea „Adisam Telecom” - S.A.

6. Societatea „Canal S” - S.R.L.

7. Societatea „Caro NetWork” - S.R.L.

8. Societatea „Combridge” - S.R.L.

9. Societatea „Connet-RO” - S.R.L.

10. Societatea „Digital Cable Systems” - S.A.

11. Societatea „Dotro Telecom - S.R.L.

12. Societatea „Euroweb Romania” - S.A.

13. Societatea „GTS Telecom” - S.R.L.

14. Societatea „Ines Group” - S.R.L.

15. Societatea „Intersaf - S.R.L.

16. Societatea „Iristel Romania” - S.R.L.

17. Societatea „Media Sat” - S.R.L.

18. „Societatea Naţională de Radiocomunicaţii” - S.A.

19. Societatea „Net-Connect Communications” - S.R.L.

20. Societatea „Nextgen Communications - S.R.L.

21. Societatea „Nobel Romania” - S.R.L.

22. Societatea „Orange România” - S.A.

23. Societatea „Prime Telecom” - S.R.L.

24. Societatea RCS & RDS - S.A.

25. Societatea „Smart Telecom Media” - S.R.L.

26. Societatea „Spice Telecom” - S.R.L.-D.

27. Societatea „Telcor Communications” - S.R.L.

28. Societatea „Telekom Romania Communications” - S.A.

29. Societatea „Telekom Romania Mobile Communications” - S.A.

30. Societatea „Trans Tel Services” - S.R.L.

31. Societatea „UPC Romania” - S.R.L.

32. Societatea „Vitanic RO” - S.R.L.

33. Societatea „Viva Telecom” - S.R.L.

34. Societatea „Vocalnet Communication” - S.R.L.

35. Societatea „Vodafone Romania” - S.A.

36. Societatea „Volocall” - S.R.L.

Pieţele cuprind serviciile de terminare a apelurilor de voce la puncte fixe la numere geografice, numere independente de locaţie şi numere naţionale scurte de forma 19vx sau 19vxy, unde v = 0-4, pentru servicii de interes public la nivel naţional sau pentru servicii de interes general, în fiecare reţea publică de telefonie, inclusiv serviciile furnizate pentru propria activitate, indiferent de tehnologia sau mediul de transmisie utilizat ori de originea naţională sau internaţională a apelurilor, inclusiv a apelurilor furnizate prin reţeaua proprie sau prin reţeaua unui terţ utilizând tehnologia VoIP.

Pieţele identificate sunt pieţe de gros, supuse prevederilor paragrafului 3 secţiunea a 2- a din cap. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

b) Pieţele geografice relevante

Pieţele naţionale determinate de teritoriul României

 

ANEXA Nr. 2

 

Pieţele relevante din sectorul comunicaţiilor electronice corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte mobile

 

a) Pieţele relevante ale produsului

Pieţele corespunzătoare serviciilor de terminare a apelurilor la puncte mobile la numere implementate în reţelele publice de telefonie operate de fiecare dintre următorii furnizori de reţele publice de comunicaţii electronice:

1. Societatea „Lycamobile” - S.R.L.

2. Societatea „Orange România” - S.A.

3. Societatea RCS & RDS - S.A.

4. Societatea „Telekom Romania Mobile Communications - S.A.

5. Societatea „Vodafone Romania” - S.A.

Pieţele cuprind serviciile de terminare a apelurilor de voce la numere nongeografice pentru servicii de comunicaţii electronice furnizate la puncte mobile, inclusiv serviciile de terminare furnizate pentru propria activitate, indiferent de tehnologia sau mediul de transmisie utilizat ori de originea naţională sau internaţională a apelurilor.

Pieţele identificate sunt pieţe de gros, supuse prevederilor paragrafului 3 secţiunea a 2-a din cap. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

b) Pieţele geografice relevante

Pieţele naţionale determinate de teritoriul României

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.