MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 969/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 969         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 7 decembrie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

229. - Lege pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, adoptată la Londra la 7 iulie 1995

 

Convenţie internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, 1995

 

1.037. - Decret privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, adoptată la Londra la 7 iulie 1995

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

854. - Hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi obiectivelor de investiţii „Protecţie mal drept braţ Borcea, zona Baital km 48 - 49 + 500, comuna Borcea, judeţul Călăraşi” şi „Combaterea inundaţiilor în bazinul hidrografic al râului Slănic şi afluenţi, judeţul Buzău”

 

855. - Hotărâre pentru completarea anexei nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 66 din 2 octombrie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, adoptată la Londra la 7 iulie 1995

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - România aderă la Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, adoptată la Londra la 7 iulie 1995.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor ari. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2017.

Nr. 229.

 

CONVENŢIE INTERNAŢIONALĂ

privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, 1995*)

 


*) Traducere.

 

Părţile la prezenta convenţie,

luând act de Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart. adoptată la Londra la 7 iulie 1978 (denumită în continuare „Convenţia STCW 1978*),

dorind să promoveze în continuare siguranţa vieţii şi a proprietăţii pe mare şi protecţia mediului marin, prin stabilirea unilaterală a standardelor internaţionale de formare, certificare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul angajat la bordul navelor de pescuit,

considerând că acest scop poate fi realizat cel mai bine prin încheierea unei Convenţii internaţionale privind standardele de pregătire, certificare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, denumită în continuare „Convenţie”, au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

Obligaţii generale

 

1. Statele părţi se angajează să pună în aplicare prevederile Convenţiei şi ale anexei la aceasta, care constituie parte integranta a Convenţiei. Orice referire la Convenţie constituie în acelaşi timp o trimitere la anexă.

2. Statele părţi se angajează să emită toate legile, decretele, ordinele şi regulamentele şi să ia toate măsurile care pot fi necesare pentru a da Convenţiei efecte depline, astfel încât să se asigure că, din punctul de vedere al siguranţei vieţii, proprietăţii pe mare şi al protecţiei mediului marin, personalul navei maritime de pescuit este calificat şi pregătit pentru sarcinile lui.

 

ARTICOLUL 2

Definiţii

 

În scopul Convenţiei, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în mod expres:

.1 Stat parte înseamnă un stat pentru care Convenţia a intrat în vigoare.

.2 Administraţie înseamnă guvernul părţii al cărei pavilion nava este autorizată să îl arboreze,

.3 Certificat înseamnă un document valabil, indiferent de numele sub care este cunoscut, emis sau recunoscut în conformitate cu prevederile Convenţiei şi care dă dreptul deţinătorului legal al acestuia să execute serviciul pe funcţia menţionată în acel document sau aşa cum a fost autorizat de reglementările naţionale.

.4 Certificare înseamnă deţinerea în mod corespunzător a unui certificat.

.5 Organizaţie înseamnă Organizaţia Maritimă Internaţională.

.6 Secretarul general înseamnă secretarul general al Organizaţiei.

.7 Navă de pescuit sau navă înseamnă orice navă utilizată în scop comercial pentru prinderea peştelui sau a altor resurse vii ale mării.

.8 Navă maritimă de pescuit înseamnă o navă de pescuit, alta decât cele care navighează exclusiv în apele interioare sau în apele din vecinătatea apelor protejate sau a zonelor unde se aplică regulamentele portuare.

 

ARTICOLUL 3

Domeniul de aplicare

 

Convenţia se aplică în cazul personalului de pe navele maritime de pescuit care au pavilionul unui stat parte la Convenţie.

 

ARTICOLUL 4

Comunicarea informaţiilor

 

Fiecare stat parte va comunica secretarului general următoarele informaţii:

.1 un raport privind măsurile luate pentru un efect deplin şi complet al prevederilor Convenţiei, inclusiv un specimen al certificatelor eliberate în conformitate cu Convenţia; şi

.2 alte informaţii care pot fi specificate sau prevăzute în regula I/5.

 

ARTICOLUL 5

Alte tratate şi interpretare

 

1 Toate tratatele anterioare, convenţiile şi acordurile în vigoare între statele părţi privind standardele de formare, certificare şi efectuare a serviciului pentru personalul navei de pescuit vor continua să aibă efect deplin doar cu privire la:

.1 personalul navei de pescuit căruia nu i se aplică prezenta Convenţie; şi

.2 personalul navei de pescuit căruia i se aplică prezenta Convenţie, cu privire la aspectele pentru care nu au fost prevederi exprese.

2 În măsura în care, totuşi, astfel de tratate, convenţii sau acorduri sunt conflictuale cu dispoziţiile din Convenţie, părţile revizuiesc angajamentele asumate în cadrul unor astfel de tratate, convenţii şi aranjamente, cu scopul de a se asigura că nu există niciun conflict între aceste angajamente şi obligaţiile lor conform Convenţiei.

3 Toate aspectele care nu sunt prevăzute în mod expres în Convenţie rămân supuse legislaţiei părţilor.

 

ARTICOLUL 6

Certificarea

 

Personalul navelor de pescuit trebuie să fie certificat în conformitate cu dispoziţiile din anexa la prezenta Convenţie.

 

ARTICOLUL 7

Dispoziţii naţionale

 

1 Fiecare stat parte va stabili procesele şi procedurile pentru investigarea imparţială a oricărui act de incompetenţă, oricărei acţiuni sau omisiuni care ar putea reprezenta o ameninţare directă la siguranţa vieţii, a proprietăţii pe mare sau a mediului marin, de către deţinătorii de certificate sau atestate emise de către statul parte, în legătură cu performanţa lor în îndeplinirea sarcinilor specifice certificatelor lor şi pentru retragerea, suspendarea şi anularea unor astfel de certificate din acest motiv, precum şi pentru prevenirea fraudei.

2 Fiecare stat parte va stabili pedepse sau măsuri disciplinare pentru cazurile în care prevederile legislaţiei naţionale ce pun în aplicare prezenta convenţie nu sunt respectate de navele de pescuit care arborează pavilionul său sau de personalul navelor de pescuit certificat corespunzător de acel stat parte.

3 în special, astfel de sancţiuni sau măsuri disciplinare sunt prevăzute şi aplicate în cazurile în care:

.1 un proprietar, agentul proprietarului sau comandantul navei de pescuit a angajat o persoană care nu deţine un certificat în conformitate cu prezenta convenţie;

.2 comandantul navei de pescuit a permis efectuarea unei activităţi sau a unui serviciu în orice funcţie pentru care aceste reglementări prevăd că poate fi îndeplinită doar de către o persoană care deţine un certificat corespunzător, de către o persoană care nu deţine un certificat corespunzător sau o dispensă;

.3 o persoană a obţinut în baza documentelor frauduloase sau falsificate un angajament să execute orice funcţie sau să îndeplinească orice sarcină care potrivit acestor reglementări trebuie executată sau îndeplinită de către o persoană posesoare a unui certificat sau unei dispense.

4 Un stat parte sub a cărui jurisdicţie îşi desfăşoară activitatea un proprietar sau un agent al proprietarului sau orice altă persoană despre care există motive întemeiate să se considere că este responsabilă pentru sau că are cunoştinţă despre orice aparentă neconformitate cu Convenţia, aşa cum este specificat la punctul 3, va acorda toată cooperarea posibilă oricărui stat parte, pe care l-a avizat de intenţia sa de a iniţia o acţiune în cadrul jurisdicţiei sale.

 

ARTICOLUL 8

Controlul

 

1 Navele de pescuit, în timp ce se află în portul unui alt stat parte, sunt supuse controlului de către ofiţerii autorizaţi corespunzător de către acel stat parte să verifice că toate persoanele care exercită funcţii la bord şi care sunt obligate să fie certificate în conformitate cu această convenţie sunt astfel certificate sau deţin o dispensă corespunzătoare.

2 în cazul necorectării oricărei deficienţe prevăzute la paragraful 3 din regula 1/4, în măsura în care aceasta prezintă un pericol pentru persoane, bunuri sau mediu, statul parte care controlează trebuie să ia măsuri pentru a garanta că nava nu va naviga decât dacă şi până când aceste cerinţe au fost îndeplinite, în măsura în care pericolul a fost eliminat. Situaţia privind măsurile luate trebuie să fie raportată imediat secretarului general şi Administraţiei.

3 Când se exercită controlul:

.1 se fac toate eforturile posibile pentru a evita ca o navă să fie în mod nejustificat reţinută sau întârziată. Dacă o navă este reţinută sau întârziată în mod nejustificat, aceasta are dreptul la despăgubiri pentru orice pierderi sau daune care rezultă din acestea; şi

.2 libertatea de acţiune permisă în cazul personalului navelor de pescuit străine nu trebuie să fie mai mică decât cea acordată personalului navelor care arborează pavilionul statului portului.

4 Acest articol va fi aplicat după cum este necesar pentru a se asigura că nu se acordă un tratament mai favorabil unei nave care arborează pavilionul unui stat non-parte faţă de cel aplicat unei nave care arborează pavilionul unui stat parte.

 

ARTICOLUL 9

Promovarea cooperării tehnice

 

1 Statele părţi la Convenţie trebuie să promoveze, în consultare şi cu asistenţă din partea Organizaţiei, sprijin pentru statele care solicita asistenţă tehnică pentru:

.1 formarea personalului administrativ şi tehnic;

.2 înfiinţarea instituţiilor de învăţământ pentru formarea personalului navelor de pescuit;

.3 furnizarea de echipamente şi facilităţi pentru instituţiile de formare;

.4 dezvoltarea de programe de instruire adecvate, inclusiv pregătire practică pentru navele maritime de pescuit; şi

.5 facilitarea altor măsuri şi aranjamente pentru a spori calificările personalului navelor de pescuit,

preferabil la nivel naţional, subregional sau regional, pentru a promova obiectivele şi scopurile Convenţiei, luând în considerare nevoile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare în această privinţă.

2 La rândul său, Organizaţia va susţine eforturile menţionate anterior, după caz, în consultare sau asociere cu alte organizaţii internaţionale, în special cu Organizaţia Internaţională a Muncii şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură.

 

ARTICOLUL 10

Amendamente

 

1 Convenţia poate fi amendată prin oricare dintre procedurile specificate în acest articol.

2 Amendamente ulterioare analizei în cadrul Organizaţiei:

.1 Orice amendament propus de un stat parte va fi înaintat secretarului general, care îl va transmite apoi tuturor membrilor Organizaţiei, tuturor statelor părţi şi directorilor generali ai Biroului Internaţional al Muncii şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, cu cel puţin şase luni înainte de a fi analizat.

.2 Orice amendament propus şi transmis în modul de mai sus se trimite spre analiză Comitetului de Siguranţă Maritimă al Organizaţiei.

3 Statele părţi, indiferent dacă sunt sau nu membre ale Organizaţiei, au dreptul de a participa la procedurile Comitetului de Siguranţă Maritimă în vederea analizării şi adoptării amendamentelor.

.4 Amendamentele se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părţi prezente şi votante în Comitetul de Siguranţa Maritimă, extins astfel cum este prevăzut la paragraful 2.3 (denumit în continuare „Comitetul extins de Siguranţă Maritimă*), cu condiţia ca cel puţin o treime din statele părţi să fie prezente la momentul votului.

.5 Amendamentele adoptate în conformitate cu paragraful

2.4 se comunică de către secretarul general tuturor statelor părţi.

.6 Un amendament la un articol se consideră a fi fost acceptat la data la care este acceptat de către două treimi din numărul statelor părţi.

.7 Un amendament la o anexă sau la un addendum la anexă se consideră a fi fost acceptat:

.7.1 după doi ani de la data adoptării; sau

.7.2 la sfârşitul unei perioade diferite de timp, care nu trebuie să fie mai mică de un an, dacă aşa a fost stabilit la momentul adoptării de către o majoritate de două treimi din numărul statelor părţi prezente şi votante în cadrul Comitetului extins pentru Siguranţă Maritimă.

Dacă în termenul prevăzut mai mult de o treime din statele părţi informează secretarul general că se opun amendamentului, acesta se consideră că nu a fost acceptat.

.8 Un amendament la un articol va intra în vigoare pentru acele state părţi care l-au acceptat, la şase luni de la data la care se consideră că a fost acceptat, şi pentru fiecare stat parte care îl acceptă după acea dată, la şase luni după data acceptării sale de către statul parte.

.9 Un amendament la anexă şi la un addendum la anexă va intra în vigoare pentru toate statele părţi, cu excepţia acelora care au obiectat la adoptarea amendamentului în conformitate cu paragraful 2.7 şi care nu şi-au retras aceste obiecţii, la şase luni de la data la care se consideră că a fost acceptat. Cu toate acestea, înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare, oricare dintre statele părţi poate notifica secretarului general că se scuteşte de punerea în aplicare a acestui amendament pentru o perioadă de cel mult un an de la data intrării sale în vigoare sau pentru o perioadă mai lungă care poate fi determinată printr-o majoritate de două treimi din statele părţi prezente şi votante în Comitetul extins de Siguranţă Maritimă, de la momentul adoptării amendamentului.

3 Amendament adoptat prin Conferinţă:

.1 La solicitarea unui stat parte, de comun acord cu de cel puţin o treime din numărul statelor părţi, Organizaţia convoacă, în asociere sau consultare cu directorii generali ai Biroului Internaţional al Muncii şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, o Conferinţă a statelor părţi pentru luarea în considerare a amendamentelor la prezenta convenţie.

.2 Orice amendament adoptat de o astfel de Conferinţă cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părţi prezente şi votante va fi comunicat de către secretarul general tuturor statelor părţi pentru acceptare.

.3 Cu excepţia cazului în care Conferinţa decide altfel, amendamentul va fi considerat a fi acceptat şi va intra în vigoare în conformitate cu procedurile specificate la paragrafele 2.6 şi 2.8 sau 2.7 şi 2.9, după caz, cu condiţia că precizările din cadrul acestor paragrafe referitoare la Comitetul extins de Siguranţă Maritimă vor fi considerate ca însemnând precizări referitoare la Conferinţă.

4 Orice declaraţie de acceptare sau obiecţie la un amendament sau orice notificare făcută în temeiul paragrafului 2.9 se prezintă în scris secretarului general, care va informa toate statele părţi cu privire la orice astfel de depunere şi data primirii acesteia.

5 Secretarul general va informa toate statele părţi despre orice amendamente care intră în vigoare, precum şi data la care fiecare asemenea amendament va intra în vigoare.

 

ARTICOLUL 11

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea

 

1 Convenţia va rămâne deschisă pentru semnare la sediul centrai al Organizaţiei începând cu 1 ianuarie 1996 până la 30 septembrie 1996 şi apoi rămâne deschisă pentru aderare. Statele pot deveni părţi la Convenţie prin:

.1 semnarea fără rezervă în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau

.2 semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

.3 aderare.

2 Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectuează prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general.

 

ARTICOLUL 12

Intrarea în vigoare

 

1 Convenţia va intra în vigoare la 12 luni de la data la care cel puţin 16 state fie au semnat fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, fie au depus instrumentele necesare de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în conformitate cu art. 11.

2 Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare în ceea ce priveşte Convenţia, iar condiţiile de intrare în vigoare ale acesteia au fost îndeplinite, dar înainte de data intrării în vigoare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va produce efecte de la data intrării în vigoare a Convenţiei sau trei luni de la data depunerii instrumentului, oricare dintre acestea survine mai târziu.

3 Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare după data la care Convenţia a intrat în vigoare, Convenţia va intra în vigoare după trei luni de la data depunerii instrumentului.

4 După data la care un amendament al Convenţiei se consideră că a fost acceptat în conformitate cu art. 10, orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare depus se aplică Convenţiei, aşa cum a fost modificată.

 

ARTICOLUL 13

Denunţarea

 

1 Convenţia poate fi denunţată de oricare dintre statele părţi, în orice moment după expirarea a cinci ani de la data la care Convenţia a intrat în vigoare pentru acel stat parte.

2 Denunţarea se efectuează printr-o notificare în scris a secretarului general.

3 O denunţare va produce efecte la 12 luni de la primirea acesteia de către secretarul general sau după expirarea unei perioade mai lungi care ar putea fi indicată în notificare.

 

ARTICOLUL 14

Depozitarul

 

1 Convenţia va fi depusă la secretarul general al Organizaţiei (denumit în continuare „depozitar*).

2 Depozitarul:

.1 va informa guvernele tuturor statelor care au semnat Convenţia sau au aderat la aceasta despre:

.1.1 fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, împreună cu data acestora;

.1.2 data intrării în vigoare a Convenţiei;

.1.3 depunerea oricărui instrument de denunţare a Convenţiei, împreună cu data la care a fost primit şi data la care denunţarea intră în vigoare; şi

.2 va transmite copii autorizate ale Convenţiei guvernelor tuturor statelor care au semnat prezenta Convenţie sau au aderat la aceasta.

3 De îndată ce Convenţia intră în vigoare, o copie certificată se transmite de către depozitar secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru înregistrare şi publicare în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.

 

ARTICOLUL 15

Limbi de circulaţie

 

Convenţia este redactată într-un singur exemplar original în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, fiecare text fiind în egală măsură autentic.

Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi de către guvernele lor pentru acest scop, au semnat Convenţia *

Adoptată la Londra la şapte iulie o mie nouă sute nouăzeci şi cinci.


* Semnăturile sunt omise.

 

ANEXĂ

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Reglementarea 1

 

Definiţii

 

În sensul prezentei anexe se aplică următoarele definiţii:

1 Reglementări înseamnă reglementările cuprinse în anexa la Convenţie.

2 Aprobat înseamnă aprobate de statul parte în conformitate cu regulile.

3 Comandantul navei de pescuit înseamnă persoană care are comanda unei nave de pescuit.

4 Ofiţer înseamnă un membru al echipajului, altul decât comandantul navei de pescuit, desemnat în această funcţie în conformitate cu legislaţia naţională sau, în absenţa unei astfel de desemnări, prin acord colectiv sau uzanţă.

5 Ofiţerul responsabil cu cartul de navigaţie înseamnă un ofiţer calificat în conformitate cu regula II/2 sau regula II/4 din prezenta convenţie.

6 Ofiţer mecanic înseamnă un ofiţer calificat în conformitate cu regula II/5 din prezenta convenţie.

7 Şef mecanic înseamnă ofiţerul mecanic principal, responsabil cu propulsia mecanică şi exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor mecanice şi electrice ale navei.

8 Ofiţer mecanic secund înseamnă ofiţerul mecanic următor în rang după şeful mecanic, căruia îi revine responsabilitatea propulsiei mecanice, precum şi a operării şi a întreţinerii instalaţiilor mecanice şi electrice ale navei, în cazul incapacităţii şefului mecanic.

9 Operator de radio înseamnă o persoană care deţine un certificat corespunzător emis sau recunoscut de o Administraţie în conformitate cu dispoziţiile Regulamentelor de radiocomunicaţii.

10 Regulamentele de radiocomunicaţii înseamnă regulamentele de radiocomunicaţii, anexate la sau considerate

ca fiind anexate la varianta cea mai recentă a Convenţiei internaţionale de telecomunicaţii în vigoare la un moment dat.

11 Convenţia STCW 1978 înseamnă Convenţia internaţională privind standardele de instruire, brevetare/ atestare şi efectuare a serviciului de cart. 1978, cu modificările ulterioare.

12 Protocolul Torremolinos, 1993, înseamnă Protocolul de la Torremolinos din 1993 referitor la Convenţia internaţională Torremolinos din 1977 pentru siguranţa navelor de pescuit.

13 Putere de propulsie înseamnă puterea nominală continuă maximă totală de ieşire în kilowaţi a tuturor mecanismelor de propulsie care apar pe certificatul de înmatriculare al navei sau în alt document oficial.

14 Apele limitate înseamnă acele ape din imediata apropiere a unui stat parte, aşa cum sunt definite de către Administraţie sa, în interiorul cărora se consideră că există un anumit grad de siguranţă, care permite ca standardele de calificare şi certificare pentru comandanţii şi ofiţerii navelor de pescuit să poată fi stabilite la un nivel mai scăzut decât cele pentru efectuarea serviciului în afara limitelor definite. În determinarea dimensiunilor apelor limitate Administraţia trebuie să ia în considerare liniile directoare elaborate de către Organizaţie.*


* Se face referire la anexa 1 la Rezoluţia A.539 (13) - Certificarea comandanţilor şi ofiţerilor responsabili cu supravegherea navigaţiei pe navele de pescuit de 24 de metri lungime şi peste, adoptată de Organizaţie.

 

15 Apele nelimitate înseamnă apele aflate în afara apelor limitate.

16 Lungimea (L) reprezintă 96% din lungimea totală la o linie de plutire aflată la 85% din înălţimea minimă de construcţie măsurată de la linia chilei sau lungimea de la partea exterioară a etravei la axul cârmei, la acea linie de plutire, dacă aceasta este mai mare. La navele proiectate cu o înclinare a chilei, linia de plutire la care această lungime este măsurată trebuie să fie paralelă cu linia de plutire proiectată.

17 înălţimea de construcţie este distanţa pe verticală măsurată de la linia chilei până la partea superioară a punţii principale de lucru, pe lateral.

 

Reglementarea 2

Aplicarea

 

Administraţia unui stat parte, în cazul în care consideră că este nerezonabil sau impracticabil să aplice în totalitate cerinţele regulilor II/3, II/4 şi II/5 şi cerinţa privind utilizarea limbii engleze de către personalul navelor de pescuit cu o lungime mai mică de 45 de metri, care operează exclusiv în porturile sale şi pescuiesc în apele sale limitate, poate stabili care dintre aceste reguli nu ar trebui să se aplice, parţial sau total, acestui tip de personal, fără derogare de la principiile de siguranţă din Convenţie. În acest caz, Administraţia în cauză trebuie să raporteze secretarului general detaliile privind măsurile care s-au luat cu privire la formarea şi certificarea acestui personal.

 

Reglementarea 3

Certificatele şi atestatele

 

1 Certificatele pentru personalul navelor de pescuit se emit doar dacă cerinţele de muncă, vârstă, aptitudine medicală, formare, calificare şi examinare sunt îndeplinite în conformitate cu aceste reglementări.

2 Un certificat emis de către un stat parte, în conformitate cu paragraful 1, va fi atestat de statul parte respectiv certificând eliberarea acestui certificat în forma prevăzută în anexa nr. 1 sau în anexa nr. 2.

3 Certificatele şi atestatele vor fi emise în limba sau în limbile oficiale ale statului emitent. În cazul în care limba folosită nu este engleza, textul trebuie să includă o traducere în această limbă.

4 În ceea ce priveşte operatorii radio, statele părţi pot:

.1 include cunoştinţe suplimentare cerute de regula II/6 la examenul pentru emiterea unui certificat în conformitate cu Regulamentele de radiocomunicaţii; sau

.2 să emită un certificat separat care să indice faptul că titularul are cunoştinţele suplimentare cerute de regula II/6.

5 Administraţia care a recunoscut un certificat emis de sau sub autoritatea unui alt stat parte, în conformitate cu regula 7, va emite un atestat de recunoaştere a certificatului respectiv în forma prevăzută în anexa nr. 3.

6 Atestatul va expira de îndată ce certificatul atestat a expirat sau a fost retras, suspendat sau anulat de către statul parte care l-a emis, dar nu după mai mult de cinci ani de la data emiterii.

7 Orice certificat corespunzător emis unui titular în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW 1978, pentru a îndeplini funcţia de şef mecanic, ofiţer mecanic sau operator radio, se consideră a fi un certificat echivalent în sensul paragrafului 1 referitor la navele de pescuit.

8 Sub rezerva situaţiilor permise conform anexelor nr. 1,2 şi 3, administraţiile pot utiliza un format diferit faţă de cel prezentat în anexe, cu condiţia ca un astfel de format să conţină cel puţin informaţiile solicitate, iar datele să fie introduse cu caractere latine şi cifre arabe.

 

Reglementarea 4

Proceduri de control

 

1 Controlul exercitat de un ofiţer autorizat corespunzător în conformitate cu art. 8 va fi limitat la următoarele:

.1 verificarea faptului că întreg personalul navelor de pescuit care efectuează serviciul la bord şi care trebuie să fie certificat în conformitate cu această convenţie este certificat corespunzător sau deţine dispensa necesară. Aceste certificate vor fi acceptate, cu excepţia cazului în care există motive întemeiate de a crede că un certificat a fost obţinut în mod fraudulos sau că titularul unui certificat nu este persoana căreia i-a fost emis iniţial certificatul; şi

.2 evaluarea capacităţii personalului navigant pe navele de pescuit de a menţine standardele pentru efectuarea serviciului de cart cerute de Convenţie, dacă există motive întemeiate de a crede că aceste standarde nu sunt menţinute, deoarece s-au produs următoarele evenimente:

.2.1 nava a fost implicată într-o coliziune, punere pe uscat sau eşuare; sau

.2.2 a avut loc o deversare de substanţe de la navă în marş, la ancoră sau la dană, ceea ce este ilegal în temeiul convenţiilor internaţionale; sau

.2.3 nava a fost manevrată într-un mod greşit sau periculos, mod prin care măsurile de rutare adoptate de Organizaţie sau practicile şi procedurile pentru siguranţa navigaţiei nu au fost respectate; sau

.2.4 nava este operată într-un asemenea mod încât prezintă un pericol pentru persoane, bunuri sau mediu.

2 În cazul în care sunt găsite deficienţe în temeiul paragrafului 1, ofiţerul care efectuează controlul trebuie să informeze de îndată, în scris, comandantul navei de pescuit şi Administraţia, astfel încât să poată fi luate măsuri corespunzătoare. O astfel de notificare va specifica detaliile deficienţelor constatate şi motivele în baza cărora statul parte stabileşte că aceste deficienţe prezintă un pericol pentru persoane, bunuri sau mediu.

3 Deficienţele care se consideră că prezintă un pericol pentru persoane, bunuri sau mediul înconjurător includ următoarele:

.1 lipsa unui certificat corespunzător sau a unei dispense la persoanele care trebuie să deţină un certificat;

.2 aranjamentele pentru efectuarea carturilor de navigaţie sau la compartimentul maşină sunt neconforme cerinţelor specificate de către Administraţie pentru respectiva navă;

.3 absenţa într-un cart a unei persoane calificate să opereze echipamente esenţiale pentru siguranţa navigaţiei, siguranţa radiocomunicaţiilor sau prevenirea poluării; sau

.4 incapacitatea de a asigura personal odihnit pentru primul serviciu de cart la începutul voiajului şi pentru carturile ulterioare.

 

Reglementarea 5

Comunicarea informaţiilor

 

1 Secretarul general trebuie să furnizeze statelor părţi, la cerere, orice informaţie care îi este comunicată în conformitate cu art. 4.

2 Dacă un stat parte nu comunică informaţiile prevăzute la art. 4 în termen de 24 de luni după data intrării în vigoare a Convenţiei pentru statul parte, nu are dreptul să solicite privilegiile prezentei convenţii până în momentul în care informaţiile au fost primite de către secretarul general.

 

Reglementarea 6

Certificarea

 

1 Fiecare stat parte se angajează să stabilească şi să menţină o modalitate de asigurare a faptului că programele ce încorporează nivelul de instruire şi pregătire practică necesar pentru atingerea standardelor de competenţă sunt monitorizate cu regularitate pentru a le asigura eficienţa.

2 Fiecare stat parte se angajează, în măsura în care este posibil, să menţină un registru sau registre cu toate certificatele şi atestatele specificate în reglementarea 3 şi în regulile de la 11/1 la 11/6, care sunt emise, au expirat sau au fost reconfirmate, declarate pierdute, suspendate sau anulate, precum şi dispensele emise şi să furnizeze informaţii cu privire la astfel de certificate, atestate şi dispense la cererea unui alt stat parte.

 

Reglementarea 7

Recunoaşterea certificatelor

 

1 Fiecare Administraţie se va asigura că, în scopul recunoaşterii printr-un atestat în conformitate cu reglementarea 3, a unui certificat emis de sau sub autoritatea unui alt stat parte, cerinţele pentru standarde de competenţă, precum şi emiterea şi atestarea certificatelor de către acel stat parte sunt pe deplin respectate.

2 Certificatele emise de către sau sub autoritatea unui stat terţ nu sunt recunoscute.

3 Prin derogare de la cerinţa de la punctul 1 din prezenta reglementare şi de la punctul 5 din reglementarea 3, o Administraţie poate, în cazul în care circumstanţele o cer, să permită unei persoane să efectueze pentru o perioadă de maximum trei luni serviciul la bordul unei nave cu drept să arboreze pavilionul său, în timp ce deţine un certificat corespunzător şi valabil emis de un alt stat parte, fără a fi atestată în conformitate cu cerinţele paragrafului 5 din reglementarea 3, cu condiţia ca aceasta să pună la dispoziţie dovada documentară care să ateste că a înaintat cererea de atestare Administraţiei.

 

Reglementarea 8

Dispoziţii tranzitorii

 

1 Un certificat de competenţă sau de serviciu pentru o funcţie pentru care prezenta convenţie impune un certificat şi care, înainte de intrarea în vigoare a convenţiei pentru un stat parte, a fost emis în conformitate cu legislaţia naţională sau cu regulamentele de radiocomunicaţii va fi recunoscut ca fiind valabil după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru acel stat parte.

2 După intrarea în vigoare a Convenţiei pentru un stat parte, acesta poate continua să emită certificate de competenţă în conformitate cu practicile sale anterioare pentru o perioadă de maximum cinci ani. Aceste certificatele vor fi recunoscute ca fiind valabile în sensul Convenţiei. În această perioadă de tranziţie, astfel de certificate se eliberează numai persoanelor care au început serviciul pe mare, înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei pentru acel stat parte, în cadrul compartimentului de pe navă pentru care a fost emis respectivul certificat. Statul parte trebuie să se asigure că toţi ceilalţi candidaţi pentru certificare sunt examinaţi şi certificaţi în conformitate cu Convenţia.

3 Un stat parte poate, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei pentru acel stat parte, să emită un certificat de serviciu pentru personalul navelor de pescuit care nu deţine niciun certificat corespunzător în conformitate cu Convenţia şi niciun certificat de competenţă emis în conformitate cu legislaţia sa anterior intrării în vigoare a Convenţiei pentru acel stat parte, dar care:

.1 a efectuat serviciul în funcţia pentru care solicită un certificat de serviciu, pe mare, pentru cel puţin trei ani în ultimii şapte ani anteriori intrării în vigoare a Convenţiei pentru acel stat parte;

.2 a făcut dovada că a efectuat acel serviciu satisfăcător; şi

.3 a îndeplinit cerinţele Administraţiei în ceea ce priveşte aptitudinea medicală, inclusiv acuitate vizuală şi auz, ţinând cont de vârsta lui din momentul depunerii cererii.

În scopul Convenţiei, un certificat de serviciu emis în conformitate cu prezentul paragraf se consideră echivalent al unui certificat emis în temeiul Convenţiei.

 

Reglementarea 9

Dispense

 

1 în condiţii excepţionale, o Administraţie, în cazul în care în opinia sa acest lucru nu va pune în pericol persoanele, bunurile sau mediul înconjurător, poate emite o dispensă care să permită unei persoane să efectueze serviciul la bordul unei nave de pescuit, pentru o perioadă de cel mult şase luni, pe o funcţie, alta decât cea a operatorului radio, cu excepţia cazurilor prevăzute de Regulamentul de radiocomunicaţii, funcţie pentru care persoana nu deţine certificatul corespunzător, cu condiţia ca persoana căreia i se emite dispensa să fie calificată în mod corespunzător pentru a ocupa postul vacant în condiţii de siguranţă, în conformitate cu cerinţele Administraţiei.

2 Orice dispensă acordată pentru un post se acordă numai unei persoane certificate corespunzător pentru ocuparea postului imediat inferior. În cazul în care certificarea pentru postul imediat inferior nu este impusă de Convenţie, poate fi acordată o dispensă unei persoane ale cărei competenţă şi experienţă sunt, în opinia Administraţiei, în mod clar echivalente cu cerinţele pentru postul care trebuie ocupat, cu condiţia ca, în cazul în care o astfel de persoană nu posedă un certificat corespunzător, persoana să fie obligată să promoveze un test acceptat de Administraţie şi care să demonstreze că o astfel de dispensă poate fi emisă în condiţii de siguranţă. În plus, Administraţia se va asigura că postul în discuţie este ocupat de titularul unui certificat corespunzător cât mai repede posibil.

3 Fiecare stat parte va trimite secretarului general, cât mai curând posibil după data de 1 ianuarie a fiecărui an, un raport pentru furnizarea de informaţii privind numărul total de dispense acordate în anul precedent pentru fiecare funcţie în parte pentru care se cere un certificat corespunzător, inclusiv pe cele nule.

 

Reglementarea 10

Echivalare

 

1 Convenţia nu împiedică un stat parte să menţină sau să adopte alt sistem de educaţie şi formare profesională, inclusiv cele care implică un stagiu de îmbarcare şi organizarea la bordul navelor în special adaptată la progresele tehnice şi la tipurile speciale de nave, cu condiţia ca nivelul de stagiu, cunoştinţe şi eficienţă în ceea ce priveşte navigaţia şi manipularea tehnică a navelor să asigure un grad de siguranţă pe mare şi să aibă un efect preventiv cu privire la poluare cel puţin echivalent cu cerinţele din Convenţie.

2 Detaliile referitoare la aceste aranjamente vor fi incluse în raportul elaborat în conformitate cu art. 4.

 

CAPITOLUL II

Certificarea comandanţilor navelor de pescuit, ofiţerilor, şefilor mecanici şi radiooperatorilor

 

Reglementarea 1

Cerinţe minime obligatorii pentru certificarea comandanţilor de nave de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare ce operează în ape nelimitate

 

1 Fiecare comandant de navă de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare şi care operează în apele nelimitate trebuie să deţină un certificat corespunzător.

2 Fiecare candidat la certificare trebuie:

.1 să satisfacă cerinţele statului parte privind aptitudinea medicală, în special cu privire la acuitatea vizuală şi auditivă;

.2 să îndeplinească cerinţele de certificare ca ofiţer responsabil cu cartul de navigaţie pe navele de pescuit cu lungime de 24 de metri sau mai mare şi care operează în ape nelimitate şi să aibă un stagiu de ambarcare aprobat de cel puţin 12 luni ca ofiţer responsabil cu cartul de navigaţie sau comandant pe nave de pescuit cu lungimea mai mică de 12 metri. Cu toate acestea, statele părţi pot permite substituirea unei perioade de cel mult şase luni de stagiu de ambarcare aprobat ca ofiţer responsabil cu cartul de navigaţie pe nave maritime care fac obiectul Convenţiei STCW1978; şi

.3 să fi trecut un examen sau examinări adecvate pentru evaluarea competenţei, spre satisfacerea statelor părţi. Un astfel de examen sau examene includ materiile prevăzute în anexa la prezenta reglementare. Un candidat pentru examinare care deţine un certificat de competenţă valabil emis în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW 1978 nu este necesar să fie reexaminat la materiile enumerate în anexă, care au fost trecute la un nivel superior sau echivalent pentru emiterea unui certificat conform Convenţiei.

 

Anexa la reglementarea 1

Cunoştinţe minime necesare pentru certificarea comandanţilor navelor de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mal mare care operează în ape nelimitate

 

1 Programa de mai jos este concepută pentru examinarea candidaţilor pentru certificarea pe funcţia de comandant de nave de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în ape nelimitate. Având în vedere faptul că comandantul navei de pescuit are responsabilitatea finală pentru siguranţa navei şi a echipajului său, în orice moment, inclusiv în timpul operaţiunilor de pescuit, examinarea la aceste materii trebuie să fie concepută încât să testeze dacă candidatul a asimilat în mod corespunzător toate informaţiile care se referă la siguranţa navei şi a echipajului, în conformitate cu programa.

2 Navigaţia şi determinarea poziţiei

2.1 Planificarea voiajului şi navigaţia în orice condiţii:

.1 prin metode acceptabile de determinare a rutelor oceanice;

.2 în zonele cu restricţii;

.3 dacă este cazul, în condiţii de gheaţă;

.4 în condiţii de vizibilitate redusă;

.5 când este cazul, în schemele de separaţie a traficului; şi

.6 în zonele afectate de maree sau curenţi.

2.2 Determinarea poziţiei:

.1 prin observaţii astronomice;

.2 prin observarea reperelor costiere, inclusiv capacitatea de a utiliza relevmente şi mijloace de semnalizare a navigaţiei, precum faruri, balize şi geamanduri, împreună cu hărţile de navigaţie, avizele pentru navigatori şi alte publicaţii, în vederea stabilirii cu precizie a punctului; şi

.3 prin utilizarea, în conformitate cu cerinţele statului parte, a mijloacelor electronice moderne de navigaţie cu care sunt prevăzute navele de pescuit, cu precădere cunoaşterea principiilor de funcţionare, a limitelor acestora, a surselor de erori, detectarea reprezentării greşite a informaţiilor şi metode de aplicare a corecţiilor pentru obţinerea unui punct determinant precis.

3 Efectuarea serviciului de cart

3.1 Sâ demonstreze cunoaşterea completă şi în detaliu a conţinutului, aplicarea şi semnificaţiile Regulamentului internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare, în special a anexelor II şi IV, care fac referire la siguranţa navigaţiei.

3.2 Să demonstreze cunoaşterea completă şi în detaliu a principiilor de bază ce trebuie respectate în efectuarea cartului de navigaţie, prevăzute în capitolul IV,

4 Navigaţia radar

4.1 Să demonstreze folosind un simulator radar sau, în lipsa acestuia, planşe de manevră cunoaşterea bazelor navigaţiei radar şi abilitatea de a opera şi utiliza radarul şi de a interpreta şi analiza informaţiile obţinute prin radar*, incluzând următoarele:

.1 factorii care afectează performanţele şi precizia:

.2 realizarea şi menţinerea afişajului;

.3 detectarea reprezentărilor incorecte ale informaţiilor, a ecourilor false, a valurilor;

.4 distanţa şi relevmentul;

.5 identificarea ţintelor false;

.6 cursul şi viteza altor nave;

.7 determinarea timpului şi distanţei de maximă apropiere pentru navele angajate pe drumuri de depăşire, întâlnire sau intersecţie;

.8 detectarea modificărilor de curs şi viteză ale altor nave;

.9 efectul pe care aceste schimbări le au asupra drumului sau vitezei navei proprii sau ambelor; şi

.10 aplicarea Regulamentelor internaţionale din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare.


* Se face referire la Rezoluţia nr. 2 a Conferinţei STCW1995-F.

 

5 Compasul magnetic şi giro

5.1 Abilitatea de a determina erorile compaselor magnetice şi giro utilizând mijloacele astronomice şi terestre şi introducerea corecţiilor pentru aceste erori

6 Meteorologie şi oceanografie

6.1 Cunoaşterea instrumentelor meteorologice şi aplicarea lor

6.2 Capacitatea de a aplica informaţiile meteorologice disponibile

6.3 Cunoaşterea caracteristicilor diverselor sisteme meteo, inclusiv, la discreţia statului parte, furtuni tropicale de tip revolving şi evitarea centrelor de furtună şi a cadranelor periculoase

6.4 Cunoaşterea condiţiilor meteorologice, cum ar fi ceaţa, care pot pune în pericol nava

6.5 Abilitatea de a utiliza corespunzător publicaţiile de navigaţie privind mareea şi curenţii

6.6 Capacitatea de a calcula timpii şi înălţimea mareelor şi de a evalua direcţia şi viteza fluxurilor de maree

7 Manevrarea şi conducerea navei de pescuit

7.1 Manevrarea şi conducerea unei nave de pescuit în toate condiţiile, inclusiv următoarele:

.1 acostarea, plecarea de la dană şi folosirea ancorei în diferite condiţii de vânt şi maree;

.2 manevre la adâncimi mici;

3 conducerea şi manevrarea navelor de pescuit în condiţii de vreme rea, inclusiv folosirea vitezei optime, în special manevrarea în mare cu valuri dinapoia traversului, acordarea asistenţei unei nave sau aeronave aflate în primejdie, operaţiuni de remorcare; modalităţi de manevrare a unei nave nemanevrabile prin reducerea derivei;

.4 manevrarea navei în timpul operaţiunilor de pescuit, în special cu privire la factorii care ar putea afecta în mod negativ siguranţa navei în timpul acestor operaţiuni;

5 măsuri de precauţie la manevra de lansare a bărcilor de salvare sau a ambarcaţiunilor de supravieţuire pe vreme rea;

6 metode de luare la bord a supravieţuitorilor din bărcile de salvare sau ambarcaţiunile de supravieţuire;

.7 unde este cazul, măsuri practice care trebuie să fie luate atunci când se navighează pe gheaţă sau în apropierea gheţarilor sau în condiţiile acumulării de gheaţă la bordul navei;

.8 utilizarea şi manevrarea în interiorul schemelor de separaţie a traficului;

.9 importanţa navigaţiei cu viteză redusă, pentru a evita avariile produse de valul prova şi pupa al navei proprii;

.10 transferul pe mare al peştelui pe nave de prelucrare sau alte nave; şi

.11 buncherajul pe mare.

8 Construcţia şi stabilitatea navei de pescuit

8.1 Cunoştinţe generale ale principalelor elemente structurale ale unei nave, precum şi denumirile corespunzătoare ale diverselor componente

8.2 Cunoaşterea teoriilor şi factorilor care afectează asieta şi stabilitatea navei şi măsurilor necesare pentru menţinerea asietei şi stabilităţii

8.3 Demonstrarea capacităţii de utilizare a datelor de stabilitate ale navei şi a diagramelor de stabilitate şi asietă şi capacitatea de precalculare a condiţiilor de funcţionare

8.4 Cunoaşterea efectelor de suprafeţe libere şi depunerii de gheaţă, după caz

8.5 Cunoaşterea efectelor apei pe punte

8.6 Cunoaşterea importanţei etanşeităţii la intemperii şi menţinerii integrităţii acesteia

9 Manipularea şi stivuirea capturii

9.1 Stivuirea şi securizarea capturii la bordul navelor, inclusiv a uneltelor de pescuit

9.2 Operaţiunile de încărcare şi descărcare, acordând o atenţie deosebită momentelor de înclinare determinate de instalaţia de încărcare şi de captură

10 Instalaţiile de propulsie ale navei de pescuit

10.1 Principiile de funcţionare a instalaţiilor de propulsie ale navelor de pescuit

10.2 Maşini şi motoare auxiliare ale navei

10.3 Cunoştinţe generale de termeni de inginerie marină

11 Prevenirea incendiilor şi instalaţiile de luptă contra incendiului

11.1 Organizarea exerciţiilor de incendiu

11.2 Categoria şi chimia focului

11.3 Sisteme de stingere a incendiilor

11.4 Participarea la un curs de stingere a incendiilor aprobat

11.5 Cunoaşterea reglementărilor privind echipamentele de stingere a incendiilor

12 Proceduri de urgenţă

12.1 Măsuri de precauţie în caz de eşuare a navei

12.2 Acţiuni ce trebuie întreprinse înaintea şi ulterior unei eşuări

12.3 Acţiuni ce trebuie întreprinse în cazul în care cârma se împotmoleşte pe fundul mării sau alte obstrucţionări

12.4 Repunerea în poziţie de plutire a unei nave eşuate, cu şi fără ajutor

12.5 Acţiuni care trebuie întreprinse în urma unei coliziuni

12.6 Astuparea temporară a găurilor de apă

12.7 Măsuri pentru protecţia şi siguranţa echipajului în situaţii de urgenţă

12.8 Limitarea daunelor şi salvarea navei în urma unui incendiu sau a unei explozii

12.9 Abandonarea navei

12.10 Guvernarea de urgenţă, pregătirea şi folosirea sistemelor de guvernare în caz de urgenţă şi pregătirea cârmei de avarie

12.11 Salvarea persoanelor de pe o navă în pericol sau de pe o epavă

12.12 Procedurile om la apă

12.13 Remorcare şi tractare

13 Asistenţa medicală

13.1 Cunoaşterea procedurilor de prim ajutor

13.2 Cunoaşterea procedurilor de obţinere a asistenţei medicale prin radio

13.3 O cunoaştere aprofundată a utilizării următoarelor publicaţii:

.1 Ghidul medical internaţional pentru nave sau publicaţii naţionale echivalente; şi

.2 secţiunea medicală din Codul internaţional de semnale.

14 Dreptul maritim

14.1 Cunoaşterea reglementărilor maritime internaţionale, aşa cum sunt ele cuprinse în acordurile şi convenţiile internaţionale care stabilesc obligaţiile şi responsabilităţile specifice ale comandantului navei de pescuit, în special cele ce privesc siguranţa şi protecţia mediului marin. Trebuie acordată o atenţie deosebită următoarelor subiecte:

.1 certificate şi alte documente necesar a se păstra la bordul navelor de pescuit conform cerinţelor convenţiilor internaţionale, modul în care acestea pot fi obţinute şi perioada de valabilitate legală a acestora;

.2 responsabilităţi conform cerinţelor relevante ale Protocolului Torremolinos, 1993;

.3 responsabilităţi conform cerinţelor relevante din capitolul V din Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare;

.4 responsabilităţi în conformitate cu anexa nr. 1 şi anexa nr. 5 la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul din 1978 la aceasta;

.5 declaraţii maritime de sănătate, precum şi cerinţele reglementărilor internaţionale de sănătate;

.6 responsabilităţi în temeiul Convenţiei privind Regulamentul internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare; Ş

.7 responsabilităţi în temeiul altor instrumente internaţionale care afectează siguranţa navei şi a echipajului.

14.2 Gradul de cunoaştere & legislaţiei maritime naţionale este lăsat la discreţia statelor părţi, dar trebuie să includă dispoziţiile naţionale de implementare a convenţiilor şi acordurilor internaţionale aplicabile.

15 Limba engleză

Cunoştinţe corespunzătoare de limba engleză care să îi permită comandantului navei de pescuit să folosească hărţi de navigaţie şi alte publicaţii nautice, să înţeleagă informările meteorologice şi măsurile privind siguranţa şi exploatarea navei şi să comunice cu alte nave şi staţii de coastă. Capacitatea de a utiliza şi înţelege Standardul frazeologic pentru comunicare maritimă al OMI

16 Comunicaţii

16.1 Cunoaştere generală a principiilor şi factorilor de bază necesari pentru utilizarea sigură şi eficientă a tuturor subsistemelor şi echipamentelor cerute de Sistemul global de primejdie şi securitate maritimă (GMDSS)

16.2 Cunoaşterea sistemelor de avertizare de navigaţie şi meteorologice şi selectarea serviciilor de comunicaţii adecvate

16.3 Cunoaşterea efectului advers al folosirii greşite a unor astfel de echipamente de comunicaţii

16.4 în cazul în care statele părţi au examinat candidaţii la aceste subiecte, la niveluri mai scăzute de certificare, ar putea avea opţiunea să nu îi reexamineze la aceste subiecte.

16.5 Abilitatea de a transmite şi primi semnale luminoase Morse şi de a folosi Codul internaţional de semnale

17 Salvarea vieţii omeneşti

17.1 O cunoaştere aprofundată a aparatelor şi dispozitivelor de salvare a vieţii omeneşti

17.2 O cunoaştere aprofundată a procedurilor de urgenţă, adunare echipaj şi exerciţii de rol

18 Căutare şi salvare

18.1 O cunoaştere aprofundată a Manualului navelor comerciale de căutare şi salvare (MERSAR)

19 Codul OAA/OIM/OMI pentru siguranţa pescarilor şi navelor de pescuit

19.1 Cunoaşterea părţii A din Codul OAA/OIM/OMI pentru siguranţa pescarilor şi a navelor de pescuit

20 Metode de demonstrare a competenţei

20.1 Navigaţie

20.1.1 Să demonstreze că poate utiliza sextantul, discul de relevmente, oglinda azimut şi că are capacitatea de a trasa poziţia, cursul şi direcţia.

20.2 Să demonstreze că deţine cunoştinţe aprofundate ale prevederilor şi aplicării Convenţiei privind Regulamentul internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare.

20.2.1 Prin utilizarea de modele mici care afişează semnale adecvate sau lumini sau prin utilizarea unui simulator de lumină de navigaţie

20.3 Radar

20.3.1 Prin observare simulatoare radar sau panouri de manevră

20.4 Lupta contra incendiilor

20.4.1 Prin participarea la un curs de stingere a incendiilor aprobat

20.5 Comunicaţii

20.5.1 Prin testul practic

20.6 Salvare de vieţi omeneşti

20.6.1 Prin manipularea mijloacelor de salvare, inclusiv echiparea cu veste de salvare şi, după caz, costume de scafandru

 

Reglementarea 2

Cerinţe minime obligatorii pentru brevetarea ofiţerilor responsabili cu cartul de navigaţie pe navele de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în ape nelimitate

 

1 Fiecare ofiţer responsabil cu cartul de navigaţie pe o navă de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare, care operează în ape nelimitate, trebuie să deţină un certificat corespunzător.

2 Fiecare candidat la certificare trebuie:

.1 să aibă cel puţin 18 ani;

.2 să satisfacă cerinţele statului parte privind standardele medicale, în special în ceea ce priveşte acuitatea vizuală şi auditivă;

.3 să aibă un stagiu de ambarcare aprobat de cei puţin 2 ani în sectorul de punte pe navele de pescuit cu o lungime de cel puţin 12 metri. Cu toate acestea» Administraţia poate permite înlocuirea unui stagiu de îmbarcare cu o perioadă de pregătire specială care să nu depăşească un an, cu condiţia ca programul de pregătire specială să fie cel puţin echivalent cu stagiul de ambarcare solicitat, pe care îl substituie, sau cu un stagiu de ambarcare aprobat, care este dovedit de către un registru reglementat de Convenţia STCW 1978;

.4 să fi trecut un examen sau examinări adecvate pentru evaluarea competenţei spre satisfacţia statului parte. Un astfel de examen sau examinări vor cuprinde materiile prevăzute în anexa la prezenta reglementare. Un candidat pentru examinare care deţine un certificat de competenţă valabil emis în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW 1978 nu este necesar să fie reexaminat la materiile enumerate în anexă, care au fost absolvite la un nivel superior sau echivalent pentru emiterea certificatului conform Convenţiei;

.5 să respecte cerinţele aplicabile din reglementarea 6, după caz, pentru îndeplinirea atribuţiilor radio ce îi revin, în conformitate cu Regulamentele de radiocomunicaţii.

 

Anexa la reglementarea 2

Cunoştinţe minime necesare pentru certificarea ofiţerilor responsabili cu cartul de navigaţie pe navele de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în ape nelimitate

 

1 Programa de mai jos este concepută pentru examinarea candidaţilor pentru certificarea în funcţia de ofiţeri responsabili cu cartul de navigaţie pe navele de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în ape nelimitate.

2 Navigaţie astronomică

Abilitatea de a folosi un corp ceresc pentru a determina erorile compasului

3 Navigaţie terestră şi costieră

3.1 Capacitatea de a determina poziţia navei prin utilizarea: .1 reperelor;

.2 mijloacelor de semnalizare pentru navigaţie, inclusiv faruri, balize şi geamanduri; şi

.3 punctului estimat, luând în considerare vântul, mareele, curenţii, viteza de rotaţie a elicei pe minut şi din înregistrări.

3.2 Cunoaştere aprofundată şi abilitatea de a folosi hărţi de navigaţie şi publicaţii nautice, precum instrucţiuni de navigaţie, tabele de maree, avize pentru navigatori, avertismente radio de navigaţie

4 Navigaţia radar

4.1 Să demonstreze folosind un simulator radar sau, în lipsa acestuia, planşe de manevră, cunoaşterea bazelor navigaţiei radar şi abilitatea de a opera şi utiliza radarul şi de a interpreta şi analiza informaţiile obţinute prin radar*, incluzând următoarele:

.1 factorii care afectează performanţele şi precizia;

.2 setarea şi menţinerea afişajului;

.3 detectarea reprezentărilor incorecte ale informaţiilor, a ecourilor false, a valurilor;

.4 raza de acţiune şi relevmente;

.5 identificarea ţintelor critice;

.6 cursul şi viteza altor nave;

.7 timpul şi distanţa de maximă apropiere pentru navele angajate pe drumuri reciproce de întâlnire, intersecţie sau depăşire;

.8 detectarea schimbărilor de drum şi viteză ale altor nave;

.9 efectul pe care aceste schimbări îl au asupra drumului sau vitezei navei proprii sau a ambelor; şi

.10 aplicarea Regulamentului internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare.


* Se face referire la Rezoluţia nr. 2 a Conferinţei STCW 1995-F.

 

5 Serviciul de cart

5.1 Să demonstreze cunoaşterea aprofundată a conţinutului, aplicării şi prevederilor Regulamentului internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare, în special anexele nr. 2 şi 4 referitoare la siguranţa navigaţiei.

5.2 Să demonstreze cunoaşterea principiilor de bază care trebuie respectate în executarea serviciului de cart. aşa cum este prevăzut în capitolul IV.

6 Sistemele electronice de navigaţie şi stabilirea poziţiei

Abilitatea de a determina poziţia navei prin utilizarea mijloacelor electronice de navigaţie spre satisfacţia statului parte

7 Meteorologie

7.1 Cunoaşterea instrumentelor meteorologice de la bord şi aplicarea lor

7.2 Cunoaşterea caracteristicilor diferitelor sisteme meteorologice

8 Compasul magnetic şi giro

Îngrijirea şi utilizarea compasului şi a echipamentelor asociate

9 Comunicarea

9.1 Cunoaşterea generală a principiilor şi factorilor de bază necesari pentru utilizarea sigură şi eficientă a tuturor subsistemelor şi echipamentelor cerute de Sistemul global de primejdie şi securitate maritimă (GMDSS)

9.2 Cunoaşterea sistemelor de avertizare de navigaţie şi meteorologice şi selectarea circuitelor de comunicare adecvate

9.3 Cunoaşterea efectului advers al folosirii greşite a acestor echipamente de comunicaţii

10 Prevenirea incendiilor şi instalaţiile de luptă contra incendiului

10.1 Cunoaşterea categoriei şi chimiei focului

10.2 Cunoaşterea sistemelor şi procedurilor de stingere a incendiilor

10.3 Participarea la un curs aprobat de stingere a incendiilor

11 Salvarea vieţii omeneşti

Abilitatea de a conduce exerciţiile de abandon al navei şi cunoştinţe privind funcţionarea dispozitivelor de salvare şi echipamentului asociat, inclusiv aparatul de radio-telefonie bidirecţional. Tehnici de supravieţuire pe mare, inclusiv participarea la un curs aprobat de supravieţuire pe mare

 

 

12 Proceduri de urgenţă şi practici de lucru sigure pentru personalul navelor de pescuit

Cunoaşterea elementelor enumerate în secţiunile corespunzătoare din Codul OAA/OIM/OMI de siguranţă pentru pescari şi pentru navele de pescuit, partea A, şi din capitolul VIII din anexa la Protocolul Torremolinos, 1993

13 Manevrarea şi conducerea navei de pescuit

13.1 Cunoştinţe de bază privind manevrarea şi conducerea unei nave de pescuit, inclusiv următoarele:

.1 acostarea, plecarea de la dană, ancorarea şi manevrarea în paralel cu alte nave pe mare;

.2 manevră în timpul operaţiunilor de pescuit cu o atenţie deosebită la factorii care ar putea afecta în mod negativ siguranţa navei în timpul acestor operaţiuni;

.3 efectele vântului, mareei şi ale curenţilor asupra operării navei;

.4 manevre în apă puţin adâncă;

.5 conducerea navelor de pescuit pe vreme rea;

.6 salvarea persoanelor şi asistarea unei nave sau aeronave aflate în primejdie;

.7 remorcare şi tractare;

.8 procedura de om la apă; şi

.9 dacă este cazul, măsuri practice care trebuie să fie luate atunci când se navighează în gheaţă sau în condiţii de acumulare de gheaţă la bordul navei.

14 Construcţia navei de pescuit

Cunoştinţe generale a principalelor elemente structurale ale unei nave

15 Stabilitatea navei

demonstreze capacitatea de a utiliza datele de stabilitate, tabelele de stabilitate şi asietă şi condiţiile de operare precalculate.

16 Manipularea şi stivuirea mărfii

Cunoştinţe privind manipularea şi stivuirea în siguranţă a capturii şi efectul acestor factori asupra siguranţei navei

17 Limba engleză

Cunoştinţe corespunzătoare de limba engleză care permit ofiţerului să utilizeze diagrame şi alte publicaţii nautice, să înţeleagă informaţiile meteorologice şi mesajele privind siguranţa şi funcţionarea navei. Capacitatea de a înţelege şi de a folosi Standardul frazeologic pentru comunicare maritimă al OMI

18 Ajutor medical

Cunoaşterea procedurilor de prim ajutor. Aplicarea în practică a ghidurilor medicale şi sfaturilor prin radio.

19 Căutare şi salvare

Cunoştinţe corespunzătoare procedurilor de căutare şi salvare pe baza Manualului navelor comerciale de căutare şi salvare (MERSAR)

20 Prevenirea poluării mediului marin

Cunoaşterea măsurilor de precauţie care trebuie respectate pentru a preveni poluarea mediului marin

21 Metode de demonstrare a competenţei

Statele părţi stabilesc metode pentru demonstrarea competenţei privind cerinţele relevante ale prezentei anexe.

 

Reglementarea 3

Cerinţe minime obligatorii pentru certificarea comandanţilor navelor de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mal mare care operează în apa limitate

 

1 Fiecare comandant de navă de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în ape limitate trebuie, cu excepţia cazului în care deţine un certificat corespunzător emis în conformitate cu reglementarea 1, să deţină un certificat adecvat corespunzător emis cel puţin în conformitate cu prevederile prezentei reglementări.

2 Fiecare candidat la certificare trebuie:

.1 să satisfacă cerinţele statelor părţi cu privire la aptitudinea medicală, în special cu privire la acuitatea vizuală şi auditivă;

.2 să îndeplinească cerinţele de certificare ca ofiţer responsabil cu cartul de navigaţie pe navele de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în ape limitate sau nelimitate şi să aibă un stagiu de îmbarcare aprobat de cel puţin 12 luni ca ofiţer responsabil cu cartul de navigaţie sau comandant pe navele de pescuit cu lungimea de 12 metri sau mai mare. Cu toate acestea, un stat parte poate permite substituirea unei perioade de maximum şase luni de stagiu de ambarcare aprobat ca ofiţer responsabil cu cartul de navigaţie pe navele comerciale;

.3 să fi promovat un examen sau examinări adecvate pentru evaluarea competenţei care să satisfacă cerinţele statului parte. O astfel de examinare sau examene trebuie să includă materiile prevăzute în anexa acestei reglementări.

3 Statul parte, ţinând seama de efectul asupra siguranţei tuturor navelor şi structurilor care pot fi operate în aceleaşi ape limitate, ar trebui să ia în considerare apele limitate pe care le-a definit în conformitate cu definiţia dată în reglementarea 1/1 şi să stabilească orice materie suplimentară care ar trebui inclusă pentru examinare sau examene.

4 Un candidat pentru examinare care deţine un certificat valabil de competenţă emis în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW 1978 nu este necesar să fie reexaminat la materiile enumerate în anexă care au fost deja promovate la un nivel superior sau echivalent pentru emiterea certificatului conform Convenţiei.

 

Anexa la reglementarea 3

Cunoştinţe minime necesare pentru certificarea comandanţilor navelor de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în ape limitate

 

1 Programa de mai jos este concepută pentru examinarea candidaţilor în vederea certificării în funcţia de comandant de nave de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în ape limitate. Având în vedere faptul că comandantul are responsabilitatea finală pentru siguranţa navei şi a echipajului său, în orice moment, inclusiv în timpul operaţiunilor de pescuit, subiectele de examinare trebuie să fie concepute astfel încât să testeze dacă candidatul a asimilat în mod corespunzător toate informaţiile care se referă la siguranţa navei şi a echipajului În conformitate cu programa.

2 Navigaţia şi determinarea poziţiei

2.1 Planificarea voiajului şi navigarea în toate condiţiile:

.1 prin metode acceptabile de determinare a rutelor;

.2 în apele cu restricţii;

.3 dacă este cazul, în gheaţă;

.4 în condiţii de vizibilitate redusă;

.5 unde este cazul, în cadrul sistemelor de separare a traficului; şi

.6 în zonele afectate de maree sau curenţi.

2.2 Determinarea poziţiei:

.1 prin observarea reperelor costiere, inclusiv capacitatea de a utiliza relevmente şi mijloace de semnalizare a navigaţiei, precum faruri, balize şi geamanduri, împreună cu hărţile de navigaţie, avizele pentru navigatori şi alte publicaţii, şi evaluarea preciziei punctului determinant; şi

.2 prin utilizarea, conform cerinţelor statului parte, a mijloacelor moderne electronice de navigaţie cu care sunt echipate navele de pescuit în cauză.

3 Serviciul de cart

3.1 Demonstrează cunoştinţe temeinice privind conţinutul, modul de aplicare şi scopul Regulamentului internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare, în special anexele nr. 2 şi 4 cu privire la siguranţa navigaţiei.

3.2 Demonstrează cunoaşterea principiilor de bază prevăzute la capitolul IV, care trebuie respectate la efectuarea unui cart de navigaţie.

4 Navigaţia radar

4.1 Statele părţi decid dacă să includă sau nu programa pentru radar de mai jos în cerinţele generale pentru certificarea comandanţilor navelor de pescuit. În cazul în care statele părţi nu decid includerea programei în cerinţele generale, se vor asigura ca programa să fie luată în considerare în scopul certificării comandanţilor navelor de pescuit care servesc la bordul navelor dotate cu echipamente radar şi care navighează în apele limitate.

4.2 Demonstrează, folosind simulatorul radar sau, atunci când nu este disponibil, planşele de manevră, cunoaşterea bazelor navigaţiei radar şi abilitatea de a opera şi utiliza radarul, de a interprete şi analiza informaţiile obţinute prin radar*, incluzând următoarele:

.1 factorii care afectează performanţele şi precizia;

.2 setarea şi menţinerea afişajului;

.3 detectarea reprezentărilor incorecte ale informaţiilor, a ecourilor false, a valurilor;

.4 distanţe şi relevmente;

.5 identificarea ţintelor critice;

.6 cursul şi viteza altor nave;

.7 timpul şi distanţa de maximă de apropiere pentru navele angajate pe drumuri reciproce de întâlnire, intersecţie sau depăşire;

.8 detectarea schimbărilor de drum şi viteză ale altor nave;

.9 efectul pe care aceste schimbări le au asupra drumului sau vitezei navei proprii sau a ambelor; şi

.10 aplicarea Regulamentului internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare.


* Se face referire la Rezoluţia 2 a Conferinţei STCW1995-F.

 

5 Compasuri

5.1 Capacitatea de a determina erorile compasurilor şi de a aplica corecţiile corespunzătoare

6 Meteorologie şi oceanografie

6.1 Cunoaşterea instrumentelor meteorologice şi aplicarea lor

6.2 Capacitatea de a aplica informaţiile meteorologice disponibile

6.3 Cunoaşterea caracteristicilor diferitelor sisteme meteorologice care afectează apele limitate în cauză, la latitudinea statelor părţi

6.4 Cunoaşterea condiţiilor meteorologice care afectează apele limitate în cauză ce pot pune în pericol nava, la latitudinea statelor părţi

6.5 Dacă este cazul, abilitatea de a folosi publicaţiile de navigaţie corespunzătoare referitoare la maree şi curenţi

7 Manevrarea şi conducerea navelor de pescuit

7.1 Manevrarea şi operarea unei nave de pescuit în orice condiţii, inclusiv următoarele:

.1 acostare şi plecarea de la dană şi ancorarea în diferite condiţii de vânt şi maree;

.2 manevre în apă puţin adâncă;

.3 conducerea şi manevrarea navelor de pescuit în condiţii de vreme rea, inclusiv folosirea vitezei optime, în special manevrarea în mare cu valuri dinapoia traversului, acordarea asistenţei unei nave sau aeronave aflate în primejdie, modalităţi de manevrare a unei nave nemanevrabile prin reducerea derivei;

.4 manevrarea navei în timpul operaţiunilor de pescuit cu o atenţie deosebită asupra factorilor care ar putea să afecteze în mod negativ siguranţa navei în timpul acestor operaţiuni;

.5 măsuri de precauţie la manevra de lansare a bărcilor de salvare sau ambarcaţiunilor de salvare pe vreme rea;

.6 metode de preluare la bord a supravieţuitorilor din bărcile de salvare sau ambarcaţiunile de salvare;

.7 acolo unde este cazul, măsuri practice care să fie luate atunci când se navighează în condiţii de îngheţ şi condiţii de acumulare de gheaţă la bordul navei;

.8 acolo unde este cazul, utilizarea şi manevrarea navei în interiorul schemelor de separaţie a traficului;

.9 importanţa navigaţiei cu viteză redusă, pentru a evita avariile produse de valul prova şi pupa asupra stabilităţii navei;

.10 transferul pe mare al peştelui pe nave de prelucrare sau alte nave

8 Construcţia şi stabilitatea navei de pescuit

8.1 Cunoştinţe generale privind principalele elemente structurale ale unei nave, precum şi denumirile corespunzătoare ale diferitelor componente

8.2 Cunoaşterea teoriilor şi factorilor care afectează asieta şi stabilitatea navei şi măsurilor necesare pentru menţinerea asietei şi stabilităţii

8.3 Demonstrarea capacităţii de utilizare a datelor de stabilitate ale navei şi a diagramelor de stabilitate şi asietă şi capacitatea de precalculare a condiţiilor de funcţionare

8.4 Cunoaşterea efectelor de suprafeţe libere şi depunerii de gheaţă, după caz

8.5 Cunoaşterea efectelor apei pe punte

8.6 Cunoaşterea importanţei etanşeităţii la intemperii şi apă şi menţinerii integrităţii acesteia.

9 Manipularea şi stivuirea capturii

9.1 Stivuirea şi securizarea capturii la bordul navelor, inclusiv a uneltelor de pescuit

9.2 Operaţiunile de încărcare şi descărcare, acordând o atenţie deosebită momentelor de înclinare determinate de instalaţia de încărcare şi de captură

10 Instalaţiile de propulsie ale navei de pescuit

10.1 Principiile de funcţionare a instalaţiilor de propulsie ale navelor de pescuit

10.2 Maşini şi motoare auxiliare ale navei

10.3 Cunoştinţe generale de termeni de inginerie marină

11 Prevenirea incendiilor şi instalaţiile de luptă contra incendiului

11.1 Organizarea exerciţiilor de incendiu

11.2 Categoria şi chimia focului

11.3 Sisteme de stingere a incendiilor

11.4 Participarea la un curs de stingere a incendiilor aprobat

11.5 Cunoaşterea reglementărilor privind echipamentele de stingere a incendiilor

12 Proceduri în situaţii de urgenţă

12.1 Măsuri de precauţie în caz de eşuare a navei

12.2 Acţiuni ce trebuie întreprinse înaintea şi ulterior unei eşuări

12.3 Acţiuni ce trebuie întreprinse în cazul în care cârma se împotmoleşte pe fundul mării sau alte obstrucţionări

12.4 Repunerea în poziţie de plutire a unei nave eşuate, cu şi fără ajutor

12.5 Acţiuni care trebuie întreprinse în urma unei coliziuni

12.6 Astuparea temporară a găurilor de apă

12.7 Măsuri pentru protecţia şi siguranţa echipajului în situaţii de urgenţă

12.8 Limitarea daunelor şi salvarea navei în urma unui incendiu sau unei explozii

12.9 Abandonarea navei

12.10 Guvernarea de urgenţă, pregătirea şi folosirea sistemelor de guvernare în caz de urgenţa şi pregătirea cârmei de avarie, după caz

12.11 Salvarea persoanelor de pe o navă în pericol sau de pe o epavă

12.12 Procedurile om la apă

12.13 Remorcare şi tractare

13 Asistenţă medicală

13.1 Cunoaşterea procedurilor de prim ajutor. Aplicarea în practică a ghidurilor medicale şi a consilierii primite prin radio.

13.2 Aplicarea practică a ghid urilor medicale şi a consilierii prin radio, inclusiv capacitatea de a acţiona efectiv pe baza acestor cunoştinţe în caz de accidente sau îmbolnăviri care pot să apară la bordul navei

14 Dreptul maritim

14.1 Ţinând cont de apele limitate, aşa cum sunt acestea definite de statele părţi, să dovedească cunoaşterea reglementărilor maritime internaţionale, aşa cum sunt ele cuprinse în acordurile şi convenţiile internaţionale care stabilesc obligaţiile şi responsabilităţile specifice ale comandantului navei de pescuit, în special cele ce privesc siguranţa şi protecţia mediului marin.

14.2 Gradul de cunoaştere a legislaţiei maritime naţionale este la latitudinea statului parte, dar trebuie să includă dispoziţii naţionale de punere în aplicare a acordurilor şi convenţiilor internaţionale.

15 Salvarea vieţii omeneşti

Cunoaşterea mijloacelor de salvare existente la bordul navelor de pescuit. Organizarea rolului de abandon al navei şi utilizarea echipamentului

16 Căutarea şi salvarea

Cunoaşterea procedurilor de căutare şi salvare

17 Codul OAA/OIM/OMI pentru siguranţa pescarilor şi navelor de pescuit, partea A

Cunoaşterea unor anumite secţiuni ale Codului OAA/OIM/OMI pentru siguranţa pescarilor şi navelor de pescuit, la solicitarea statele părţi

18 Metode de demonstrare a competenţei

Statul parte va stabili metode adecvate pentru demonstrarea competenţei în conformitate cu cerinţele relevante ale prezentei anexe.

 

Reglementarea 4

Cerinţe minime obligatorii pentru certificarea ofiţerilor responsabili cu cartul de navigaţie pe navele de pescuit CU lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în apele limitate

 

1 Fiecare ofiţer responsabil cu cartul de navigaţie pe o navă de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în apele limitate fie trebuie să deţină un certificat emis în conformitate cu reglementarea 2, fie să deţină un certificat corespunzător emis cel puţin în conformitate cu prevederile prezentei reglementări.

2 Fiecare candidat la certificare trebuie:

.1 să aibă cel puţin 18 ani;

.2 să satisfacă cerinţele statului parte privind standardele medicale, în special în ceea ce priveşte acuitatea vizuală şi auditivă;

.3 să aibă un stagiu de ambarcare aprobat de cel puţin 2 ani în sectorul de punte pe navele de pescuit cu o lungime de cel puţin 12 metri. Cu toate acestea, Administraţia poate permite înlocuirea unui stagiu de îmbarcare cu o perioadă de pregătire specială care să nu depăşească un an, cu condiţia ca programul de pregătire specială să fie cel puţin echivalent cu stagiul de ambarcare solicitat, pe care îl substituie, sau cu un stagiu de ambarcare aprobat, care este dovedit de către un registru reglementat de Convenţia STCW 1978;

.4 să fi trecut un examen sau examinări adecvate pentru evaluarea competenţei spre satisfacţia statului parte. Un astfel de examen sau examinări vor cuprinde materiile prevăzute în anexa la prezenta reglementare. Un candidat pentru examinare care deţine un certificat de competenţă valabil emis în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW 1978 nu este necesar să fie reexaminat la materiile enumerate în anexă, care au fost absolvite la un nivel superior sau echivalent pentru emiterea certificatului conform Convenţiei; şi

.5 să respecte cerinţele aplicabile din reglementarea 6, după caz, pentru îndeplinirea atribuţiilor radio ce îi revin, în conformitate cu Regulamentele de radiocomunicaţii.

 

Anexă la reglementarea 4

Cunoştinţe minime necesare pentru certificarea ofiţerilor responsabili cu cartul de navigaţie pe navele de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în ape limitate

 

1 Programa de mai jos este concepută pentru examinarea candidaţilor în vederea certificării în funcţia de ofiţer responsabil cu cartul de navigaţie pe nave de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare care operează în apele limitate.

2 Navigaţie terestră şi costieră

2.1 Capacitatea de a determina poziţia navei utilizând:

.1 repere costiere;

.2 mijloacele de semnalizare pentru navigaţie, inclusiv faruri, balize şi geamanduri; şi

.3 punctul estimat, luând în considerare vântul, mareele, curenţii, viteza de rotaţie a elicei pe minut şi din înregistrări.

2.2 Cunoaştere aprofundată şi abilitatea de a folosi hărţi de navigaţie şi publicaţii nautice, precum instrucţiuni de navigaţie, tabele de maree, avize pentru navigatori şi avertismente radio de navigaţie

3 Navigaţia radar

3.1 Statul parte va decide dacă să includă sau nu programa radar de mai jos în cerinţele generale pentru certificarea ofiţerilor responsabili cu cartul de navigaţie. În cazul în care statul parte nu a decis să includă programa în cerinţele generale, se va asigura că programa este luată în considerare în scopul certificării ofiţerilor responsabili cu cartul de navigaţie pe navele echipate cu radare şi care navighează în apele limitate.

3.2 Să demonstreze folosind un simulator radar sau, în lipsa acestuia, planşe de manevră, cunoaşterea bazelor navigaţiei radar şi abilitatea de a opera şi utiliza radarul şi de a interpreta şi analiza informaţiile obţinute prin radar, incluzând următoarele:

.1 factorii care influenţează performanţa şi precizia;

.2 realizarea şi menţinerea afişajului;

.3 detectarea reprezentărilor incorecte ale informaţiilor, a ecourilor false, a valurilor;

.4 raza de acţiune şi relevmente;

.5 identificarea ţintelor critice;

.6 cursul şi viteza altor nave;

.7 timpul şi distanţa maximă de apropiere pentru navele angajate pe drumuri reciproce de întâlnire, intersecţie sau depăşire;

.8 detectarea schimbărilor de drum şi viteză ale altor nave;

.9 efectul pe care aceste schimbări le au asupra cursului sau vitezei navei proprii sau a ambelor; şi

.10 aplicarea Regulamentului internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare.

4 Serviciul de cart

4.1 Să demonstreze cunoaşterea aprofundată a conţinutului, aplicării şi prevederilor Regulamentului internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare, în special anexele nr. 2 şi 4 referitoare la siguranţa navigaţiei.

4.2 Să demonstreze cunoaşterea principiilor de bază care trebuie respectate în executarea serviciului de cart aşa cum este prevăzut în capitolul IV.

5 Sisteme electronice de navigaţie şi determinare a poziţie navei

5.1 Capacitatea de a determina poziţia navei prin utilizarea mijloacelor electronice de navigaţie, după caz, conform cerinţelor statului parte

6 Meteorologie

6.1 Abilitatea de a utiliza şi interpreta informaţiile obţinute cu ajutorul instrumentelor meteorologice de la bordul navei

6.2 Cunoaşterea caracteristicilor diverselor sisteme meteo care influenţează apele limitate la care se face referire

7 Compasuri

7.1 Capacitatea de a determina erorile compasurilor şi de a aplica corecţiile corespunzătoare

8 Stingerea incendiilor

8.1 Cunoştinţe de prevenire a incendiilor şi utilizarea echipamentelor de stingere a incendiilor

8.2 Absolvirea unui curs aprobat de stingere a incendiilor

9 Salvarea vieţii omeneşti

9.1 Cunoaşterea mijloacelor de salvare prevăzute la bordul navelor de pescuit. Capacitatea de a organiza exerciţii de abandon al navei şi cunoaşterea utilizării mijloacelor de salvare

9.2 Absolvirea unui curs aprobat de supravieţuire pe mare

10 Proceduri de urgenţă şi practici de lucru sigure pentru personalul navelor de pescuit

10.1 Cunoaşterea elementelor enumerate în secţiunile corespunzătoare din Codul OAA/OIM/OMI de siguranţă pentru pescari şi pentru navele de pescuit, partea A, şi din capitolul III din anexa la Protocolul Torremolinos, 1993

11 Manevrarea şi conducerea navelor de pescuit

11.1 Cunoştinţe de bază privind manevrarea şi manipularea unei nave de pescuit, inclusiv următoarele:

.1 acostarea, plecarea de la dană, ancorarea şi trecerea de-a lungul altor nave pe mare;

.2 manevrarea navei în timpul operaţiunilor de pescuit cu o atenţie deosebită asupra factorilor care ar putea să influenţeze în mod negativ siguranţa navei în timpul acestor operaţiuni;

.3 efectele vântului şi ale mareei/curentului asupra dirijării navei;

.4 manevre în ape de mică adâncime;

.5 manevrarea navelor de pescuit în condiţii de vreme rea;

.6 salvarea persoanelor şi asistarea unei nave sau a unei aeronave aflate în primejdie;

.7 remorcarea şi tractarea;

.8 proceduri în caz de om la apă; şi

.9 acolo unde este cazul, măsuri practice care să fie luate atunci Când se navighează în condiţii de îngheţ şi condiţii de acumulare de gheaţă la bordul navei

12 Stabilitatea navei

12.1 Să demonstreze capacitatea de a utiliza datele de stabilitate, tabelele de stabilitate şi asietă şi condiţiile de operare precalculate.

13 Manipularea capturii

13.1 Cunoştinţe despre manipularea şi stivuirea capturii în condiţii de siguranţă şi efectul acestor factori asupra siguranţei navei

14 Construcţia navei de pescuit

14.1 Cunoştinţe generale despre principalele componente structurale ale unei nave

15 Ajutorul medical

15.1. Cunoaşterea procedurilor de prim ajutor. Punerea în practică a ghidurilor medicale şi a consilierii prin radio

16 Căutarea şi salvarea

16.1 Cunoaşterea procedurilor de căutare şi salvare

17 Prevenirea poluării mediului marin

17.1 Cunoaşterea măsurilor de precauţie ce trebuie respectate pentru a preveni poluarea mediului marin

18 Metode de demonstrare a competenţei

18.1 Statul parte va stabili metodele adecvate pentru demonstrarea competenţei în conformitate cu cerinţele prezentei anexe.

 

Reglementarea 5

Cerinţe minime obligatorii pentru certificarea şefilor mecanici şi a ofiţerilor mecanici secunzi pe navele de pescuit maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 750 kW sau mai mare

 

1 Fiecare persoană care îndeplineşte funcţia de şef mecanic sau ofiţer mecanic secund pe o navă maritimă de pescuit cu un motor principal cu o putere de propulsie de 750 kW sau mai mare trebuie să deţină un certificat corespunzător.

2 Fiecare candidat la certificare trebuie:

.1 să aibă minimum 18 ani;

.2 să satisfacă cerinţele statelor părţi cu privire la aptitudinea medicală, în special cu privire la acuitatea vizuală şi auditivă;

.3 pentru certificarea ca ofiţer mecanic secund trebuie să aibă un stagiu de ambarcare aprobat la bordul navelor maritime, în compartimentul maşini, de cel puţin 12 luni. Cu toate acestea, această perioadă poate fi redusă la minimum 6 luni în cazul în care statul parte solicită o pregătire specială, care este considerată a fi echivalentă ca valoare cu perioada de stagiu de ambarcare substituită;

.4 pentru certificarea ca şef mecanic, stagiul de îmbarcare aprobat trebuie să fie de cel puţin 24 de luni, din care nu mai puţin de 12 luni trebuie să fie efectuat pe funcţie ca ofiţer mecanic secund;

.5 să fi participat la un curs practic aprobat de stingere a incendiilor; şi

.6 să fi promovat un examen sau examinări adecvate pentru evaluarea competenţei în conformitate cu cerinţele statului parte. O astfel de examinare trebuie să includă materiile prevăzute în anexa prezentei reglementări, cu excepţia faptului că statul parte poate modifica cerinţele de examinare şi durata stagiului de îmbarcare pentru ofiţerii navelor de pescuit angajate în voiaje în apele limitate, ţinând cont de puterea motoarelor de propulsie şi de efectul produs asupra siguranţei tuturor navelor de pescuit care pot naviga în aceleaşi ape.

3 Instruirea pentru atingerea cunoştinţelor teoretice necesare şi experienţa practică trebuie să fie în conformitate cu reglementările şi recomandările internaţionale.

4 Nivelul de cunoştinţe necesar prevăzut în cadrul diferitelor paragrafe ale anexei poate varia în funcţie de certificatul ce urmează a fi emis, şi anume pentru ofiţer mecanic secund sau pentru şef mecanic.

 

Anexă la reglementarea 5

Cunoştinţe minime necesare pentru certificarea şefilor mecanici şi ofiţerilor mecanici secunzi pe nave maritime de pescuit cu un motor principal cu o putere de propulsie de 750 kW sau mai mare

 

1 Programa de mai jos este concepută pentru examinarea candidaţilor în vederea certificării pe funcţia de şef mecanic şi ofiţer mecanic secund pe nave maritime de pescuit cu un motor principal cu o putere de propulsie de 750 kW sau mai mare. Având în vedere faptul că un ofiţer mecanic secund, în orice moment, poate fi în poziţia de a prelua şi de a-şi asuma responsabilităţile şefului mecanic, subiectele de examinare trebuie să fie stabilite astfel încât să testeze dacă candidatul a asimilat în mod corespunzător toate informaţiile disponibile referitoare la funcţionarea în siguranţă a maşinilor navei de pescuit.

2 în ceea ce priveşte paragrafele 3.4 şi 4.1 de mai jos, statul parte poate reduce cerinţele referitoare la cunoştinţele despre tipurile maşinilor de propulsie, altele decât instalaţiile maşinilor pentru care certificatul care va fi emis este considerat validat. Un certificat emis pe o astfel de bază nu poate fi valabil pentru categoriile de instalaţii-maşini care au fost omise, până când ofiţerul mecanic nu dovedeşte că este competent şi în aceste echipamente, în conformitate cu prevederile statului parte. Orice limitare de acest fel trebuie să fie menţionată în certificat.

3 Fiecare candidat trebuie să aibă suficiente cunoştinţe teoretice elementare pentru a înţelege principiile de bază care implică următoarele subiecte:

.1 procesele de combustie;

.2 transmisia de căldură;

.3 mecanică şi hidromecanică;

.4 după caz:

.4.1 motoarele diesel navale;

.4.2 instalaţia maritimă de propulsie cu abur;

.4.3 turbinele maritime cu gaz;

.5 sistemele de transmisie ale cârmei;

.6 proprietăţile carburanţilor şi ale lubrifianţilor;

.7 proprietăţilor materialelor;

.8 agenţii de stingere a incendiului;

.9 echipamente electrice maritime;

.10 sisteme de automatizare, dispozitive şi control;

.11 construcţia navei de pescuit, inclusiv stabilitatea şi controlul avariilor;

.12 sistemele auxiliare; şi

.13 sistemele de refrigerare.

4 Fiecare candidat trebuie să aibă cunoştinţe practice adecvate în cel puţin următoarele subiecte:

.1 operarea şi întreţinerea, după caz, a:

.1.1 motoarelor diesel maritime;

.1.2 instalaţiei maritime de propulsie cu abur;

.1.3 turbinelor maritime cu gaz;

.2 operarea şi întreţinerea sistemelor motoarelor auxiliare, inclusiv a sistemelor de transmisie a direcţiei;

.3 operarea, testarea şi întreţinerea sistemelor electrice şi de control;

.4 întreţinerea echipamentelor de manipulare a capturilor şi a echipamentelor de pe punte;

.5 detectarea funcţionării defectuoase a motoarelor, localizarea defecţiunilor şi acţiuni de prevenire a deteriorării;

.6 organizarea procedurilor de întreţinere şi reparaţii în condiţii de siguranţă;

.7 metode şi ajutoare pentru prevenirea, detectarea şi stingerea incendiilor;

.8 reglementări care trebuie respectate în ceea ce priveşte poluarea operaţională sau accidentală a mediului marin, precum şi metode şi asistenţă pentru a preveni astfel de poluări;

.9 primul ajutor pentru leziuni care ar putea să apară în compartimentele maşinilor şi utilizarea echipamentelor de prim ajutor;

.10 utilizarea şi funcţionarea echipamentelor de salvare;

.11 metodele de control al daunelor cu referiri specifice la măsurile care trebuie luate în cazul inundaţiilor cu apă de mare a sălii maşinilor; şi

.12 practici de siguranţa muncii.

5. Fiecare candidat trebuie să aibă cunoştinţe de drept internaţional, în conformitate cu acordurile şi convenţiile internaţionale, întrucât acestea influenţează obligaţiile şi responsabilităţile specifice ale compartimentului maşini, în special cele referitoare la siguranţa şi protecţia mediului marin. Gradul de cunoaştere a legislaţiei maritime naţionale este la latitudinea statului parte, dar trebuie să includă modalităţile de punere în aplicare a acordurilor şi convenţiilor internaţionale.

6. Fiecare candidat trebuie să aibă cunoştinţe de instruire, organizare şi formare a personalului la bordul navelor de pescuit.

 

Reglementarea 6

Cerinţe minime obligatorii pentru certificarea personalului responsabil cu sau care îndeplineşte atribuţii de radiocomunicaţii la bordul navelor de pescuit

 

Notă explicativă

Dispoziţii obligatorii referitoare la efectuarea cartului radio sunt prezentate în Regulamentele de radiocomunicaţii şi Protocolul Torremolinos, 1993. Dispoziţiile pentru întreţinerea echipamentului radio sunt stabilite în Protocolul Torremolinos, 1993, şi în liniile directoare adoptate de către Organizaţie.*

Domeniul de aplicare

1 Cu excepţia celor prevăzute la paragraful 2, prevederile prezentei reglementări se aplică personalului responsabil cu sau care îndeplineşte atribuţii de radiocomunicaţii pe o navă care este dotată cu echipamente radio, utilizând frecvenţele şi tehnicile Sistemului global de primejdie si securitate maritimă (GMDSS), în conformitate cu cerinţele impuse prin acord internaţional sau de legislaţia naţională.

2 Personalul de la bordul navelor pentru care dotarea cu echipamente radio nu este obligatorie în temeiul acordurilor internaţionale sau al legislaţiei naţionale nu este obligat să respecte dispoziţiile prezentei reglementări, dar este totuşi obligat să respecte Regulamentele de radiocomunicaţii. Administraţia trebuie să se asigure că, pentru această categorie de personal, sunt emise sau recunoscute certificate corespunzătoare care îndeplinesc cerinţele Regulamentului de radiocomunicaţii.

Cerinţe minime pentru certificarea personalului radio GMDSS

1 Fiecare persoană responsabilă cu sau care îndeplineşte atribuţii de radiocomunicaţii pe o navă trebuie să deţină un certificat sau certificate corespunzătoare emise sau recunoscute de către Administraţie în conformitate cu prevederile Regulamentului de radiocomunicaţii.

2 Nivelul minim de cunoştinţe, gradul de înţelegere şi experienţă necesare pentru certificare în conformitate cu prezenta reglementare trebuie să fie suficiente pentru ca personalul radio să îşi îndeplinească atribuţiile în mod eficient şi în condiţii de siguranţă.

3 Fiecare candidat pentru certificare trebuie:

.1 să aibă minimum 18 ani;

.2 să îndeplinească standardele medicale stabilite de statul parte, în special cele cu privire la acuitatea vizuală şi auditivă; şi

3 să respecte cerinţele din anexa prezentei reglementări.

4 Fiecare candidat la certificare este obligat să treacă un examen sau examene, în conformitate cu cerinţele statului parte.

5 Pentru atestarea tuturor tipurilor de certificate emise în conformitate cu prevederile Regulamentelor de radiocomunicaţii şi în vederea îndeplinirii cerinţelor Convenţiei sunt stipulate în anexa prezentei reglementări cunoştinţele necesare, gradul de înţelegere şi deprinderile practice necesare. Pentru determinarea nivelului adecvat de cunoştinţe şi formare profesională, statul parte trebuie să ia de asemenea în considerare recomandările relevante ale Organizaţiei.**


* Se face referire la Recomandarea privind orientările de întreţinere de radio pentru sistemul de primejdie şi siguranţă maritimă la nivel mondial referitoare la zonele maritime A3 şi A4, adoptată de Organizaţie prin Rezoluţia A.702(17).

** Se face referire la recomandările privind formarea personalului de radio (GMDSS), adoptate de către Organizaţie prin Rezoluţia A.703(17).

 

Anexă la reglementarea 6

Cerinţe minime suplimentare de cunoştinţe şi pregătire profesională pentru personalul radio GMDSS

 

1 în plus faţă de îndeplinirea cerinţelor necesare pentru emiterea unui certificat în conformitate cu Regulamentele de radiocomunicaţii, fiecare candidat la certificare trebuie să aibă cunoştinţe despre:

.1 prevederile privind servicii radio în situaţii de urgenţă;

.2 radiocomunicaţii În serviciul căutare şi salvare, inclusiv procedurile din Manualul de căutare şi salvare pentru navele comerciale (MERSAR);

.3 mijloacele de prevenire a transmiterii de alerte false de primejdie şi procedurile de atenuare a efectelor alertelor false de primejdie;

,4 sistemele de raportare ale navelor;

.5 serviciile medicale radio;

.6 utilizarea Codului internaţional de semnalizare şi Standardului frazeologic pentru comunicare maritimă; şi

.7 măsuri preventive privind siguranţa navei şi a personalului în legătură cu riscurile ce privesc echipamentele radio, inclusiv riscurile radiaţiilor electrice şi nonionizante.

 

Reglementarea 7

Cerinţe minime obligatorii pentru menţinerea competenţei şi actualizarea cunoştinţelor pentru comandaţii, ofiţerii şi ofiţerii mecanici ai navelor de pescuit

 

1 Fiecare comandat sau ofiţer al unei nave de pescuit care deţine un certificat şi care efectuează serviciul la bordul navelor maritime sau intenţionează să revină pe mare după o perioadă de şedere la ţărm, pentru a fi în continuare calificat să efectueze serviciul pe mare, trebuie ca la intervale regulate de cel puţin 5 ani să îndeplinească cerinţele Administraţiei privind:

.1 aptitudinea medicală, în special din punctul de vedere al acuităţii vizuale şi auditive; şi

.2 un stagiu de ambarcare de cel puţin 12 luni în ultimii 5 ani în funcţia de comandant sau ofiţer pe o navă de pescuit; sau

.3 capacitatea de a îndeplini atribuţii operaţionale pe navele de pescuit, atribuţii corespunzătoare gradului de certificare deţinut, considerate a fi cel puţin echivalente cu stagiul de îmbarcare prevăzut la punctul 1.2 sau prin:

.3.1 susţinerea unui test aprobat; sau

.3.2 finalizarea cu succes a unui curs autorizat sau a unui curs adecvat pentru comandanţii şi ofiţerii de nave de pescuit care efectuează serviciul la bordul navelor de pescuit, în special pentru noii sosiţi care efectuează stagiul de îmbarcare pe aceste nave; sau

.3.3 terminarea unui stagiu de îmbarcare aprobat pe funcţia de ofiţer pentru o perioadă de cel puţin trei luni, pe o navă de pescuit, pe o funcţie supranumerară, chiar înainte de a prelua funcţia pentru care este valabil certificatul.

2 Cursurile de perfecţionare şi de actualizare a cunoştinţelor impuse de prezenta reglementare trebuie să fie aprobate de către Administraţie şi includ textul modificărilor recente aduse regulamentelor internaţionale referitoare la siguranţa vieţii omeneşti pe mare şi protecţia mediului marin.

3 Administraţia trebuie să se asigure că textele modificărilor recente aduse regulamentelor internaţionale referitoare la siguranţa vieţii omeneşti pe mare şi la protecţia mediului marin sunt disponibile pentru navele care se află sub jurisdicţia sa.

 

Reglementarea 8

Cerinţe minime obligatorii pentru menţinerea competenţei şi actualizarea cunoştinţelor personalului radio GMDSS

 

1 Fiecare membru al personalului radio GMDSS care deţine un certificat sau certificate emise sau recunoscute de statul parte, pentru a fi calificat în vederea efectuării stagiului de îmbarcare, trebuie să îndeplinească în conformitate cu dispoziţiile statului parte următoarele cerinţe:

.1 aptitudinea medicală, în special cu privire la acuitatea vizuală şi auditivă, la intervale regulate, care nu depăşesc 5 ani; şi

.2 competenţă profesională:

.2.1 să aibă un stagiu de îmbarcare aprobat care implică atribuţii de radiocomunicaţii de cel puţin 12 luni în totalitate în ultimii5 ani; sau

.2.2 prin prisma faptului că a îndeplinit atribuţii referitoare la sarcinile corespunzătoare gradului de certificat deţinut considerate a fi cel puţin echivalente cu stagiul de îmbarcare prevăzut la punctul 1.2.1 sau:

.2.3 prin promovarea unui test aprobat sau finalizarea cu succes a unui curs de formare profesională aprobat sau cursuri pe mare sau pe uscat, care trebuie să includă acele elemente care au relevanţă directă pentru siguranţa vieţii pe mare şi care sunt aplicabile pentru certificatul pe care acea persoană îl deţine, în conformitate cu cerinţele Protocolului Torremolinos, 1993.

2 Când noi moduri, echipamente sau practici urmează să devină obligatorii la bordul navelor autorizate să arboreze pavilionul unui stat parte, statul parte în cauză poate solicita personalului radio GMDSS să susţină un test aprobat sau să absolve cu succes un curs sau cursuri de formare corespunzătoare, pe mare sau pe uscat, cu referire în special la îndatoririle legate de siguranţă.

3 Administraţia trebuie să se asigure că modificările recente aduse textelor regulamentelor internaţionale privind comunicaţiile radio şi care sunt relevante pentru siguranţa vieţii pe mare sunt disponibile pentru navele care au dreptul să arboreze pavilionul său.

 

CAPITOLUL III

Programul de pregătire de bază pentru siguranţa maritimă a întregului personal al navei de pescuit

 

Reglementarea 1

Programul de pregătire de bază pentru siguranţa maritimă a întregului personal al navei de pescuit

 

1 Personalul navei de pescuit trebuie, înainte de a i se atribui orice sarcină la bordul navei, să beneficieze de o pregătire de bază aprobată de către Administraţie în următoarele domenii:

.1 tehnici individuale de supravieţuire, inclusiv îmbrăcarea vestelor de salvare şi, după caz, a costumelor de scafandru;

.2 prevenirea şi stingerea incendiilor;

,3 proceduri în caz de urgenţă;

A primul ajutor elementar;

.5 prevenirea poluării marine; şi

.6 prevenirea accidentelor la bordul navei.

2 în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor paragrafului 1, Administraţia va stabili dacă şi în ce măsură aceste dispoziţii se vor aplica personalului navelor de pescuit de mici dimensiuni sau personalului angajat deja pe navele de pescuit.

 

CAPITOLUL IV

Serviciul de cart

 

Reglementarea 1

Principii de bază care trebuie respectate în efectuarea serviciului de cart de navigaţie la bordul navelor de pescuit

 

1 Administraţiile trebuie să atragă atenţia armatorilor şi operatorilor navelor de pescuit, comandanţilor de nave de pescuit şi personalului care efectuează serviciul de cart asupra următoarelor principii, care trebuie să fie respectate pentru a se asigura că supravegherea navigaţiei în condiţii de siguranţă este menţinută în permanenţă.

2 Comandantul fiecărei nave de pescuit trebuie să se asigure că procedurile de efectuare a serviciului de cart sunt adecvate pentru menţinerea în siguranţă a veghii de navigaţie. Sub conducerea generală a comandantului navei de pescuit, ofiţerii care efectuează serviciul de cart vor fi responsabili să asigure navigarea în condiţii de siguranţă pe durata perioadelor lor de activitate, atunci când vor fi în mod special preocupaţi să evite coliziunea şi eşuarea navei.

3 Fără a se limita la cele ce urmează, principiile de bază trebuie să fie luate în considerare la bordul tuturor navelor de pescuit. Cu toate acestea, un stat parte poate excepta navele de pescuit de dimensiuni foarte mici care operează în ape limitate de la respectarea în totalitate a principiilor de bază.

4 Traseul spre sau dinspre zonele de pescuit

4.1 Procedurile de efectuare a serviciului de cart de navigaţie

4.1.1 Componenţa cartului trebuie în orice moment să fie adecvată şi corespunzătoare împrejurărilor şi condiţiilor curente şi trebuie să se ţină cont de necesitatea de a se menţine o veghe corespunzătoare.

4.1.2 Atunci când se decide alcătuirea cartului de navigaţie, următorii factori trebuie să fie luaţi, inter alia, în considerare:

.1 în niciun moment cabina timonierului nu trebuie să fie lăsată nesupravegheată;

.2 condiţiile meteorologice, de vizibilitate şi vizibilitatea pe timpul zilei sau al nopţii;

.3 vecinătatea pericolelor de navigaţie care poate necesita ca ofiţerul de cart responsabil să îndeplinească sarcini de navigaţie suplimentare;

.4 utilizarea şi starea operaţională a mijloacelor de navigaţie, precum radarul sau dispozitivele electronice care indică poziţia şi orice alt echipament care influenţează navigarea în condiţii de siguranţă a navei;

.5 dacă nava este prevăzută cu sistem de guvernare automată; şi

.6 orice alte solicitări neobişnuite care pot interveni în timpul cartului de navigaţie ca urmare a condiţiilor operaţionale speciale.

4.2 Capacitatea de a fi apt pentru efectuarea serviciului la bord

Modul de organizare a serviciului de cart trebuie să fie eficient, astfel încât personalul care efectuează serviciul de cart să nu fie afectat de oboseală. Responsabilităţile trebuie să fie organizate într-o asemenea manieră încât personalul serviciului de cart de la începerea voiajului şi al carturilor de schimb care se succedă să fie suficient de odihnit şi apt de muncă.

4.3 Navigaţia

4.3.1. Voiajul intenţionat trebuie, în măsura în care este posibil, să fie planificat din timp, luând în considerare toate informaţiile pertinente, şi ruta stabilită trebuie verificată înainte de începerea călătoriei.

4.3.2 în timpul cartului de navigaţie, cursul, poziţia şi viteza trebuie să fie verificate la intervale suficient de dese, folosindu-se orice fel de echipamente de navigaţie necesare, pentru a se asigura că nava urmează cursul planificat.

4.3.3 Ofiţerul cu responsabilitatea cartului trebuie să cunoască foarte bine locaţia şi modul de funcţionare a tuturor echipamentelor de siguranţă şi de navigaţie de la bordul navei şi trebuie să fie conştient şi să ţină cont de limitările operaţionale ale unor astfel de echipamente.

4.3.4 Ofiţerului cu responsabilitatea cartului de navigaţie nu trebuie să i se atribuie sau nu trebuie să exercite nicio altă activitate care ar putea interfera cu navigarea în siguranţă a navei.

4.4 Echipamentul de navigaţie

4.4.1 Ofiţerii cu responsabilitatea cartului trebuie să utilizeze într-un mod cât mai eficient toate echipamentele de navigaţie pe care le au la dispoziţie.

4.4.2 Când utilizează radarul, ofiţerul cu responsabilitatea cartului trebuie să aibă în vedere să se conformeze în orice moment cu dispoziţiile privind utilizarea radarului cuprinse în reglementările aplicabile pentru prevenirea coliziunilor pe mare.

4.4.3 în caz de nevoie, ofiţerul de cart nu trebuie să ezite să folosească timona, motoarele, aparatele de semnalizare luminoase şi sonore.

4.5 Sarcinile şi responsabilităţile de navigaţie

4.5.1 Ofiţerul de cart responsabil trebuie:

.1 să vegheze în timonerie;

.2 să nu părăsească în niciun caz timoneria până când nu este înlocuit în mod corespunzător;

.3 să continue să fie responsabil pentru navigarea în siguranţă a navei, în pofida prezenţei comandantului navei de pescuit în timonerie, până când nu va fi informat în mod expres că acesta şi-a asumat acea responsabilitate şi acest lucru este înţeles reciproc;

.4 să informeze comandantul navei de pescuit atunci când are orice îndoială cu privire la măsurile care trebuie luate în interesul siguranţei; şi

.5 să nu predea cartul ofiţerului de schimb în cazul în care există motive să se creadă că acesta din urmă nu este capabil să îndeplinească sarcinile de cart eficient, caz în care va fi notificat comandantul navei de pescuit.

4.5.2 La preluarea cartului, ofiţerul de schimb trebuie să confirme şi să fie satisfăcut de poziţia estimată sau adevărată a navei şi să confirme traseul preconizat, cursul şi viteza şi va nota orice pericole pentru navigaţie estimate a fi întâlnite în timpul cartului.

4.5.3 Ori de câte ori este posibil se va ţine o înregistrare corespunzătoare a mişcărilor şi activităţilor derulate cu privire la navigaţia navei, în timpul cartului.

4.6 Serviciul de veghe

4.6.1 Se va menţine o veghe corespunzătoare în conformitate cu regula 5 din Regulamentul internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1972. Aceasta va avea scopul:

.1 de a menţine o stare continuă de vigilenţă prin văz şi auz, precum şi prin toate celelalte mijloace disponibile, cu privire la orice modificări semnificative apărute în mediul de operare;

.2 de a evalua pe deplin situaţia şi riscul de coliziune, eşuare şi alte pericole de navigaţie; şi

.3 de a detecta navele sau aeronavele aflate în primejdie, persoanele naufragiate, epave şi resturi.

4.6.2 Pentru a determina dacă componenţa cartului de navigaţie este adecvată pentru a asigura menţinerea unei veghe corespunzătoare şi continue, comandantul navei de pescuit trebuie să ia în considerare toţi factorii relevanţi, inclusiv pe cei descrişi la paragraful 4.1 din prezentul regulament, precum şi următorii factori:

.1 vizibilitatea, starea vremii şi a mării;

.2 densitatea traficului, precum şi alte activităţi care au loc în zona în care nava navighează;

.3 atenţia necesară atunci când navighează în sau în apropierea schemelor de separare a traficului şi a altor măsuri de orientare;

.4 volumul de muncă suplimentară cauzat de natura funcţiilor navei, cerinţele de exploatare imediate şi manevre anticipate;

.5 controlul cârmei şi al elicei şi caracteristicile de manevră ale navei;

.6 capacitatea de a fi apt pentru serviciu a oricăror membri ai echipajului de serviciu care pot fi desemnaţi ca membri ai cartului;

.7 cunoaşterea şi încrederea în competenţa profesională a ofiţerilor şi a echipajului navei;

.8 experienţa ofiţerului de cart şi familiarizarea acestuia cu echipamentele navei, procedurile şi capacitatea de manevră;

.9 activităţi care au loc la bordul navei în orice moment şi disponibilitatea de asistenţă ce poate fi imediat solicitată la timonerie, dacă este necesar;

.10 starea operaţională a instrumentelor din timonerie şi a comenzilor, inclusiv a sistemelor de alarmă;

.11 dimensiunea navei şi câmpul de vizibilitate disponibile de la postul de comandă;

.12 configuraţia timoneriei, în măsura în care astfel de configuraţie ar putea împiedica un membru al cartului să detecteze prin vedere sau auz orice evoluţii externe; şi

.13 orice standarde, proceduri şi instrucţiuni referitoare la organizarea serviciului de cart şi la aptitudinea pentru serviciu, care au fost adoptate de către Organizaţie.

4.7 Protecţia mediului marin

Comandantul navei de pescuit şi ofiţerul responsabil cu cartul trebuie să fie conştienţi de efectele grave în caz de poluare operaţională sau accidentală a mediului marin şi vor lua toate măsurile de precauţie posibile pentru a preveni astfel de poluări, în special în cadrul reglementărilor internaţionale şi portuare relevante.

4.8 Starea vremii

Ofiţerul de cart responsabil trebuie să ia măsuri corespunzătoare şi să notific» comandantul navei de pescuit atunci când modificări nefavorabile ale vremii ar putea afecta siguranţa navei, inclusiv condiţiile care duc la acumularea de gheaţă.

5 Navigaţia cu pilot la bord

Prezenţa unui pilot la bord nu scuteşte comandantul navei de pescuit sau ofiţerul de cart responsabil de îndatoririle şi obligaţiile lui pentru siguranţa navei. Comandantul navei de pescuit şi pilotul fac schimb de informaţii cu privire la procedurile de navigaţie, condiţiile locale şi caracteristicile navei. Comandantul navei de pescuit şi ofiţerul de cart responsabil cooperează cu pilotul şi trebuie să efectueze o verificare exactă a poziţiei navei şi a mişcării acesteia.

6 Navele angajate în pescuit sau în căutare de peşte

6.1 în plus faţă de principiile enumerate la paragraful 4, următorii factori vor fi luaţi în considerare şi trataţi corespunzător de către ofiţerul de cart responsabil:

.1 alte nave implicate în pescuit şi echipamentele lor, caracteristicile de manevră ale navei proprii, în special distanţa de oprire şi diametrul de cotitură ţinând cont de viteza de navigaţie şi cu echipamentele de pescuit peste bord;

.2 siguranţa echipajului de pe punte;

.3 efecte adverse asupra siguranţei navei şi a echipajului său prin reducerea stabilităţii şi a bordului liber cauzată de forţe excepţionale rezultate din operaţiuni de pescuit, de manipulare şi de depozitare a capturilor, precum şi de condiţii meteorologice neobişnuite;

.4 apropierea faţă de structuri off-shore. În special cu privire la zonele de siguranţă; şi

.5 epave şi alte obstacole subacvatice care ar putea fi periculoase pentru echipamentele de pescuit.

6.2 La stivuirea capturii trebuie acordată atenţie cerinţelor esenţiale ale bordului liber, stabilităţii adecvate şi etanşeităţii în orice moment în timpul călătoriei către portul de debarcare, luând în considerare consumul de combustibil şi rezervele, riscul de condiţii meteorologice nefavorabile şi, mai ales în timpul iernii, riscul de acumulare de gheaţă pe sau deasupra punţilor expuse în zonele în care acumularea de gheaţă este probabil să apară.

7 Supravegherea la ancoră

Comandantul navei de pescuit trebuie să se asigure, în vederea siguranţei navei şi a echipajului, că o supraveghere adecvată este menţinută în permanenţă din timonerie sau de pe punte pe navele de pescuit la ancoră.

8 Serviciul de cart prin radio

Comandantul navei de pescuit trebuie să se asigure că este menţinută o veghe radio corespunzătoare pe frecvenţe adecvate în timp ce nava este pe mare, luând în considerare cerinţele Regulamentului de radiocomunicaţii.

 

ANEXA 1

 

 

 

Forma utilizată pentru a atesta emiterea unui certificat va trebui să aibă aspectul arătat în cele ce urmează, cu condiţia ca formularea „sau până la data expirării oricărei prelungiri a valabilităţii acestui certificat aşa cum se menţionează pe verso”, care apare pe partea din faţă a formularului, şi prevederile privind înregistrarea prelungirii valabilităţii, care apar pe verso, să fie omise dacă certificatul trebuie să fie înlocuit la expirare.

 

(Ştampila oficială)

 

(Ţara)

 

CERTIFICAT EMIS ÎN CONFORMITATE CU DISPOZIŢIILE CONVENŢIEI INTERNAŢIONALE PRIVIND STANDARDELE

DE PREGĂTIRE A NAVIGATORILOR, BREVETARE/ATESTARE ŞI EFECTUARE A SERVICIULUI DE CART PENTRU PERSONALUL MARITIM PE NAVELE DE PESCUIT, 1995

 

Guvernul ...................................., atestă că titularul prezentului certificat are calificarea necesară stabilită în conformitate cu prevederile reglementării ...................................., din convenţia mai sus menţionată şi este declarat competent pentru îndeplinirea atribuţiilor specificate mai jos, sub rezerva limitărilor indicate, până la data de .................................... sau până la data expirării oricărei prelungiri a valabilităţii acestui certificat, după cum este menţionat pe verso:

Titularul de drept al acestui certificat poate îndeplini următoarea funcţie sau funcţii:

 

 

Funcţia

Limitări aplicabile (dacă este cazul)

 

 

 

Certificat nr. ....................................

Data emiterii ....................................

 

...........................................................

(Ştampila oficială)

Semnătura funcţionarului legal autorizat

 

...........................................................

 

Numele funcţionarului legal autorizat

 

Data naşterii titularului certificatului ...........................................................

Semnătura titularului certificatului ...............................................................

 

Fotografia titularului certificatului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Valabilitatea acestui certificat se prelungeşte până la ...........................................................

(Stampila oficială)

 

 

...........................................................

Semnătura funcţionarului legal autorizat

 

 

Data de revalidare ...........................................................

...........................................................

 

Numele funcţionarului legal autorizat

 

 

Valabilitatea acestui certificat se prelungeşte până la ...........................................................

 

(Ştampila oficială)

...........................................................

 

Semnătura funcţionarului legal autorizat

 

 

Data de revalidare ...........................................................

...........................................................

 

Numele funcţionarului legal autorizat

 

ANEXA 2

 

 

Formularul utilizat pentru a atesta emiterea unui certificat va trebui să aibă aspectul arătat în cele ce urmează, cu condiţia ca formularea „sau până la data expirării oricărei prelungiri a valabilităţii acestui certificat aşa cum se menţionează pe verso”, care apare pe partea din faţă a formularului, şi prevederile privind înregistrarea prelungirii valabilităţii, care apar pe verso, să fie omise dacă atestatul trebuie să fie înlocuit la expirare.

 

(Ştampila oficială)

 

(Ţara)

 

ATESTAT CARE CONFIRMĂ EMITEREA UNUI CERTIFICAT CONFORM PREVEDERILOR CONVENŢIEI INTERNAŢIONALE PRIVIND STANDARDELE

DE PREGĂTIRE A NAVIGATORILOR, BREVETARE/ATESTARE ŞI EFECTUARE A SERVICIULUI DE CART PENTRU PERSONALUL MARITIM PE NAVELE DE PESCUIT, 1995

 

Guvernul ...................................., atestă faptul că Certificatul nr. ...................................., a fost emis către ...................................., care are calificarea necesară stabilită în conformitate cu prevederile reglementării din convenţia menţionată şi este declarat competent pentru îndeplinirea atribuţiilor specificate mai jos, sub rezerva limitărilor indicate, până la data de ...................................., sau până la data expirării prelungirii valabilităţii prezentului atestat, după cum este menţionat pe verso:

Titularul de drept al prezentului atestat poate îndeplini următoarea funcţie sau funcţii specificate în cerinţele aplicabile ale Administraţiei pentru echipajul minim de siguranţă:

 

 

Funcţia

Limitări aplicabile (dacă este cazul)

 

 

 

Atestat nr. ....................................

Data emiterii ....................................

 

...........................................................

(Ştampila oficială)

Semnătura funcţionarului legal autorizat

 

...........................................................

 

Numele funcţionarului legal autorizat

 

Data naşterii titularului certificatului ...........................................................

Semnătura titularului certificatului ...............................................................

 

Fotografia titularului certificatului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Valabilitatea acestui atestat se prelungeşte până la ...........................................................

(Stampila oficială)

 

 

...........................................................

Semnătura funcţionarului legal autorizat

 

 

Data de revalidare ...........................................................

...........................................................

 

Numele funcţionarului legal autorizat

 

 

Valabilitatea acestui atestat se prelungeşte până la ...........................................................

 

(Ştampila oficială)

...........................................................

 

Semnătura funcţionarului legal autorizat

 

 

Data de revalidare ...........................................................

...........................................................

 

Numele funcţionarului legal autorizat

 

ANEXA 3

 

 

Formularul utilizat pentru a atesta recunoaşterea unui certificat va trebui să aibă aspectul arătat în cele ce urmează, cu condiţia ca formularea „sau până la data expirării oricărei prelungiri a valabilităţii acestui certificat aşa cum se menţionează pe verso”, care apare pe partea din faţă a formularului, şi prevederile privind înregistrarea prelungirii valabilităţii, care apar pe verso, să fie omise dacă atestatul trebuie să fie înlocuit la expirare.

 

(Stampila oficială)

 

(Ţara)

 

ATESTAT DE RECUNOAŞTERE A UNUI CERTIFICAT CONFORM PREVEDERILOR CONVENŢIEI INTERNAŢIONALE PRIVIND STANDARDELE

DE PREGĂTIRE A NAVIGATORILOR, BREVETARE/ATESTARE ŞI EFECTUARE A SERVICIULUI DE CART PENTRU PERSONALUL MARITIM PE NAVELE DE PESCUIT, 1995

 

Guvernul ...................................., atestă faptul că Certificatul nr. ...................................., emis către ...................................., de către sau în numele Guvernului ...................................., este pe deplin recunoscut în conformitate cu dispoziţiile reglementării I/7 din convenţia de mai sus, iar deţinătorul legal este autorizat să îndeplinească atribuţiile specificate mai jos, sub rezerva limitărilor indicate, până la data de .................................... sau până la data expirării prelungirii valabilităţii prezentului atestat, după cum este menţionat pe verso:

Titularul de drept al prezentului atestat poate îndeplini următoarea funcţie sau funcţii specificate în cerinţele aplicabile ale Administraţiei pentru echipajul minim de siguranţă:

 

Atribuţii

Limitări aplicabile (dacă este cazul)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atestat nr. ....................................

Data emiterii ....................................

 

...........................................................

(Ştampila oficială)

Semnătura funcţionarului legal autorizat

 

...........................................................

 

Numele funcţionarului legal autorizat

 

Data naşterii titularului certificatului ...........................................................

Semnătura titularului certificatului ...............................................................

 

Fotografia titularului certificatului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Valabilitatea acestui atestat se prelungeşte până la ...........................................................

(Stampila oficială)

 

 

...........................................................

Semnătura funcţionarului legal autorizat

 

 

Data de revalidare ...........................................................

...........................................................

 

Numele funcţionarului legal autorizat

 

 

Valabilitatea acestui atestat se prelungeşte până la ...........................................................

 

(Ştampila oficială)

...........................................................

 

Semnătura funcţionarului legal autorizat

 

 

Data de revalidare ...........................................................

...........................................................

 

Numele funcţionarului legal autorizat

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, adoptată la Londra la 7 iulie 1995

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, adoptată la Londra la 7 iulie 1995, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 28 noiembrie 2017.

Nr. 1.037.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi obiectivelor de investiţii „Protecţie mal drept braţ Borcea, zona Baital km 48 - 49 + 500, comuna Borcea, judeţul Călăraşi” şi „Combaterea inundaţiilor în bazinul hidrografic al râului Slănic şi afluenţi, judeţul Buzău”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici aferenţi obiectivelor de investiţii: „Protecţie mal drept braţ Borcea, zona Baital km 48 - 49 + 500, comuna Borcea, judeţul Călăraşi” şi „Combaterea inundaţiilor în bazinul hidrografic al râului Slănic şi afluenţi, judeţul Buzău”, prevăzuţi în anexele nr. 1 şi 2, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivelor de investiţii prevăzute la art. 1 se face de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Apelor şi Pădurilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, din veniturile proprii ale Administraţiei Naţionale „Apele Române”, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul apelor şi pădurilor,

Adriana-Doina Pană

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Paul Stănescu

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 29 noiembrie 2017.

Nr. 854.

 

ANEXA Nr. 1

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ŞI INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii „Protecţie mal drept braţ Borcea, zona Baital km 48 - 49 + 500, comuna Borcea, judeţul Călăraşi”

 

Titular: Ministerul Apelor şi Pădurilor

Beneficiar: Administraţia Naţională „Apele Române” - A.B.A. Buzău - Ialomiţa

Amplasament: lucrările proiectate sunt amplasate pe malul drept al braţului Borcea, în Balta Ialomiţei, pe raza comunei Borcea, judeţul Călăraşi. Din punctul de vedere al cadastrului apelor, lucrările se situează în limitele bazinului hidrografic Dunărea - cod cadastral XIV-1 - în amonte de confluenţa cu râul Ialomiţa.

Accesul în comuna Borcea se face pe drumul naţional DN 3B (Călăraşi - Feteşti) care devine în intravilan strada principală a localităţii. Accesul în amplasamentul lucrărilor se face pe apă sau cu bacul.

Indicatori tehnico-economici

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)*): din care:

 

mii lei

80.416

 

construcţii-montaj

(în preţuri valabile la 31.01.2017, 1 euro = 4,5038 lei)

 

mii lei

75.452

 

Eşalonarea investiţiei

 

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

40.200

 

 

C + M

mii lei

37.700

 

Anul II

INV

mii lei

40.216

 

Capacităţi totale:

C + M

mii lei

37.752

 

- Apărare de mal

 

ml

1.800

 

Durata de realizare a investiţiei:

 

luni

24

 

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja antiseismic potrivit prevederilor Normativului P100 -1/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se face de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Apelor şi Pădurilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, din veniturile proprii ale Administraţiei Naţionale „Apele Române”, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.


*) Valoarea se va actualiza potrivit evoluţiei ulterioare a preţurilor.

 

ANEXA Nr. 2

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ŞI INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii „Combaterea inundaţiilor în bazinul hidrografic al râului Slănic şi afluenţi, judeţul Buzău”

 

Titular: Ministerul Apelor şi Pădurilor

Beneficiar: Administraţia Naţională „Apele Române” - A.B.A. Buzău – Ialomiţa

Amplasament: lucrările propuse a se executa pentru acest obiectiv de investiţii sunt amplasate pe râul Slănic, afluent de stânga al râului Buzău, care face parte din bazinul hidrografic al râului Buzău. Din punct de vedere administrativ, lucrările propuse sunt amplasate în comunele Lopătari, Mânzăleşti, Vintilă Vodă, Beceni, Cernăteşti şi Săpoca, judeţul Buzău.

Indicatori tehnico-economici

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)*): din care:

 

mii lei

98.779

 

construcţii-montaj

(în preţuri valabile la 31.01,2017, 1 euro = 4,5038 lei)

 

mii lei

88.724

 

Eşalonarea investiţiei

 

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

59.300

 

 

C + M

mii lei

53.300

 

Anul II

INV

mii lei

39.479

 

Capacităţi totale:

C + M

mii lei

35.424

 

- Consolidare de mal

 

ml

8.235

 

Durata de realizare a investiţiei:

 

luni

24

 

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja antiseismic potrivit prevederilor Normativului P100-1/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se face de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Apelor şi Pădurilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, din veniturile proprii ale Administraţiei Naţionale „Apele Române”, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.


*) Valoarea se va actualiza potrivit evoluţiei ulterioare a preţurilor.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru completarea anexei nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La anexa nr. 14 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Bran” la Hotărârea Guvernului nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 şi 697 bis din 24 septembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, secţiunea I „Bunuri imobile” se completează după cum urmează:

- după poziţia nr. 165 se introduc două noi poziţii, poziţiile nr. 166 şi 167, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Paul Stănescu

 

Bucureşti, 29 noiembrie 2017.

Nr. 855.

 

ANEXĂ

 

Completări la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Bran

 

SECŢIUNEA I

Bunuri imobile

Nr. crt.

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Elemente de identificare

Anul dobândirii sau, după caz, al dării în folosinţă

Valoare de inventar

- lei -

Situaţia juridică actuală

166

16.4

Sediu primărie

Adresa: comuna Bran, str. Sextil Puşcariu nr. 7, judeţul Braşov

Înscris în CF 107821 Bran, nr. cad. 107821-C1 Descriere: construcţie cărămidă cu 4 nivele, suprafaţa construită la sol: 293 mp, suprafaţa construită/desfăşurată: 1,172 mp Vecinătăţi:

- sud: comuna Bran - nr. topo 1694/3, CF 102465

- nord: comuna Bran - nr. cad. 107822, CF 107822

- vest: comuna Bran - nr. cad. 107822, CF 107822

- est: judeţul Braşov - DJ 112H

2017

602.600

Domeniul public al comunei Bran conform contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de Biroul Notarului Public Coriolan Stoian Emil sub nr. 353/27.03.2017, 354/27.03.2017, HCL nr. 33/04.05.2017 şi HCL nr. 64/13.09.2017

167

1.3.7.

Teren sediu primărie

Adrese: comuna Bran, str. Sextil Puşcariu nr. 7, judeţul Braşov

Înscris în CF 107821 Bran, nr. cad. 107821

Suprafaţă: 3.165 mp

Categoria de folosinţă: curţi, construcţii

Vecinătăţi:

- sud: comuna Bran - nr. topo 1694/3, CF 102465

- nord: comuna Bran - nr. cad. 107822, CF 107822

- vest: comuna Bran - nr. cad. 107822, CF 107822

- est: judeţul Braşov - DJ 112H

2017

780.904

Domeniul public a) comunei Bran conform contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de Biroul Notarului Public Coriolan Stoian Emil sub nr. 353/27.03.2017, 354/27.03.2017, HCL nr. 33/04.05.2017 şi HCL nr. 64/2017

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 66

din 2 octombrie 2017

 

Dosar nr. nr. 1.055/1/2017

 

Iulia Cristina Tarcea - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Cristina Petronela Văleanu - judecător la Secţia l civilă

Nina Ecaterina Grigoraş - judecător la Secţia I civilă

Eugenia Puşcaşiu - judecător la Secţia I civilă

Rodica Susanu - judecător la Secţia I civilă

Alina Iuliana Juca - judecător la Secţia I civilă

Rodica Zaharia - judecător la Secţia a II-a civilă

Ruxandra Monica Ouţă - judecător la Secţia a II-a civilă

Roxana Popa - judecător la Secţia a II-a civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Adriana Elena Gherasim - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Laura-Mihaela Ivanovici - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Mariana Constantinescu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.055/1/2017, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şt Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 623 din Codul de procedură civilă raportat la art. 220 aţin. (3) şi (5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 3 pct. 18 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; dovada de comunicare către petentul Biroul Executorului Judecătoresc X a fost restituită, cu menţiunea „domiciliu schimbat”; din verificările efectuate a rezultat că activitatea acestuia este suspendată, potrivit anexei la Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 3/2017 privind aprobarea Tabloului executorilor judecătoreşti pe anul 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 11 aprilie 2017. Părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a dispus, din oficiu, prin încheierea din 20 decembrie 12016, în Dosarul nr. 4.754/270/2016, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată.

2. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 aprilie 2017.

II. Expunerea succintă a procesului

3. Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2016 pe rolul Judecătoriei Oneşti cu nr. 4.754/270/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc X a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Y, la cererea creditorului municipiul Oneşti, în baza titlului executoriu - Sentinţa civilă nr. xxxx din 10 mai 2016, pronunţată de Judecătoria Oneşti, definitivă, în vederea evacuării debitorului din spaţiul proprietatea creditorului şi a executării obligaţiei de plată a sumei de 1.919,52 lei reprezentând contravaloarea chiriei, cheltuielilor de întreţinere şi majorărilor de întârziere.

4. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 887 coroborate cu art. 665 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

5. Prin încheierea din data de 17 august 2016, Judecătoria Bacău a respins cererea de încuviinţare a executării silite formulată de executorul judecătoresc.

6. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că titlul executoriu constată o obligaţie datorată unităţii administrativ-teritoriale, astfel că trebuie clarificată problema dacă aceasta reprezintă o creanţă bugetară şi, deci, o creanţă fiscală ce se poate pune în executare doar în condiţiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 207/2015).

7. Interpretând dispoziţiile art. 623 din Codul de procedură civilă, ale art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 273/2006), şi ale Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată (Legea nr. 69/2010), instanţa de fond a reţinut că în sfera bugetului general consolidat, pe lângă bugetul de stat şi alte bugete speciale prevăzute în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006, sunt incluse şi bugetele locale. Bugetele locale se constituie, în principal, din veniturile realizate pe plan local şi veniturile primite de la nivel central.

8. Reţinând că suma stabilită prin Sentinţa civilă nr. xxxx din 10 mai 2016 reprezintă venit propriu al unităţii administrativ-teritoriale, care se varsă în bugetul local, în raport cu dispoziţiile art. 220 şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, instanţa de fond a conchis că, indiferent de faptul că sunt executate creanţe fiscale care se varsă la bugetul local ori creanţe fiscale care se varsă la bugetul de stat, executarea silită se realizează de către executorii fiscali menţionaţi în art. 220 din Legea nr. 207/2015. Chiar dacă în cadrul unităţilor administraţiei locale nu există executori fiscali, acestea au obligaţia de a urma procedura prevăzută de art. 226 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 207/2015, respectiv de a transmite titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat sau bugetului local, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ori organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor în cadrul cărora există executori fiscali. Astfel, în cazul analizat, unitatea administrativ-teritorială nu poate solicita ca executarea silită să se efectueze potrivit dreptului comun, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 623 din Codul de procedură civilă şi ale Legii nr. 207/2015, anterior citate.

9. Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditorul municipiul Oneşti, solicitând modificarea în tot a încheierii, în sensul admiterii cererii şi încuviinţării executării silite.

10. Criticile formulate vizează modul greşit în care prima instanţă a asimilat datoria izvorâtă din contractul de închiriere unei creanţe bugetare, reţinând că ar fi incidente dispoziţiile legale fiscale, punând în mod greşit semnul de echivalenţă între creanţele bugetare şi creanţele fiscale; toate creanţele datorate bugetului local sunt creanţe bugetare, însă nu toate sunt creanţe fiscale, astfel cum sunt prevăzute de legislaţia fiscală; art. 1 din Legea nr. 207/2015 stabileşte domeniul de reglementare al legislaţiei fiscale, iar faţă de aceste prevederi, chiria reprezintă o creanţă bugetară, însă nu o creanţă fiscală. A susţinut că, în mod greşit, instanţa a reţinut că debitele stabilite prin titlul executoriu se fac venit la bugetul local, în realitate reprezentând cheltuieli de întreţinere calculate pentru utilităţile de care a beneficiat locatarul, datorate în baza unui raport juridic contractual, încheiat în temeiul legii civile; că art. 220 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 este o normă dispozitivă şi nu una imperativă, creditorul având facultatea de a alege calea privind punerea în executare a titlului.

11. La termenul din 18 octombrie 2016, tribunalul a pus în discuţie, din oficiu, necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă prin raportare la art. 220 alin. (3) şi alin. (5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, prin prisma art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 şi art. 3 pct. 18 din Legea nr. 69/2010, respectiv cui aparţine competenţa de a executa silit obligaţiile stabilite prin hotărâre judecătorească în baza unui raport de drept substanţial civil, contractual, iar nu fiscal, administrativ: executorului judecătoresc de drept comun sau organelor de executare fiscale.

12. Prin încheierea din 20 decembrie 2016 sesizarea a fost considerată admisibilă şi s-a dispus şi suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

13. Instanţa de trimitere a constatat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a sesizării stabilite de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă. Astfel, cauza se află pe rolul Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în apel, tribunalul urmând a pronunţa o hotărâre în ultimă instanţă.

14. S-a avut în vedere, de asemenea, că de dezlegarea chestiunii de drept privind stabilirea competenţei de executare a hotărârilor judecătoreşti favorabile unităţilor administrativ-teritoriale, obţinute în bâza unui raport de drept substanţial civil, contractual, respectiv dacă această competenţă aparţine executorilor judecătoreşti de drept comun sau organelor de executare silită fiscală, depinde soluţionarea pe fond a apelului, în acest context s-a subliniat faptul că tribunalul este chemat să stabilească, pronunţându-se asupra fondului apelului, care dintre organele de executare menţionate, cel de drept comun sau cel fiscal, este competent să execute silit obligaţia de a plăti suma de bani reprezentând chirie, cheltuieli de întreţinere şi majorări de întârziere şi obligaţia de a evacua un spaţiu, stabilite printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în materie civilă contractuală - într-un raport juridic de locaţiune stabilit între unitatea administrativ-teritorială şi o persoană de drept privat.

15. Această chestiune de drept este nouă, dispoziţiile legale aplicabile având un caracter de noutate. Astfel, Legea nr. 207/2015 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016; aplicarea coroborată a acestui act normativ cu prevederile art. 623 din Codul de procedură civilă şi a principiilor reglementate în acte normative anterioare, respectiv art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 şi art. 3 pct. 18 din Legea nr. 69/2010, a generat o problemă de drept cu caracter de noutate.

16. Tribunalul a reţinut că, în urma verificării site-ului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această chestiune de drept nu face obiectul unor statuări ale instanţei supreme şi nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

17. Este de remarcat faptul că această chestiune de drept a generat deja o jurisprudenţă divergentă la nivelul Tribunalului Bacău, aşa cum rezultă din verificările efectuate în sistemul ECRIS, ca urmare a exemplelor oferite de apelant în punctul de vedere exprimat cu privire la oportunitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

18. Apelantul municipiul Oneşti a evidenţiat practica neunitară a instanţelor de judecată din raza Curţii de Apel Bacău, care au pronunţat hotărâri contrare, prin care unele au încuviinţat executarea silită prin executori judecătoreşti raportat la prevederile art. 623 din Codul de procedură civilă, iar altele au respins această cerere raportat la prevederile art. 220 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 207/2015, neexistând o aplicare unitară a prevederilor legale menţionate, şi a considerat oportună sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a stabili competenţa de a executa silit obligaţiile stabilite printr-o hotărâre judecătorească, în baza unui raport de drept substanţial civil, contractual, iar nu fiscal, administrativ.

Evacuarea chiriaşului nu poate fi efectuată pe cale administrativă, neexistând nicio prevedere legală care să permită proprietarului să procedeze astfel, singurul abilitat fiind executorul judecătoresc, conform art. 623, art. 628 alin. (1) şi art. 652 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă. Solicită a se observa că, raportat la prevederile art. 220 din Legea nr. 207/2015, doar recuperarea creanţelor bugetare poate fi efectuată prin executorii fiscali.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

19. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului a evidenţiat jurisprudenţă divergentă la nivelul Tribunalului Bacău (după cum rezultă din soluţiile pronunţate în dosarele nr. 4.753/270/2016, 4.756/270/2016, 6.897/270/2016, ataşate încheierii de sesizare) referitoare la problema de drept privind competenţa de a executa silit hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie contractuală civilă în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv dacă aceasta aparţine organelor de executare silită de drept comun - executorii judecătoreşti sau organelor de executare silită fiscală.

20. Astfel, într-o opinie s-a considerat că obligaţia de a plăti sume de bani reprezentând contravaloarea chiriei restante, cheltuieli de întreţinere şi penalităţi de întârziere aferente şi obligaţia de a evacua spaţiul, stabilite prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, trebuie executate prin executorii fiscali. S-a considerat că destinaţia veniturilor determină competenţa executorului judecătoresc sau a celui fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă. Constatând că titlul executoriu în cauză are, în mod incontestabil, ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, definit potrivit Legii nr. 69/2010, întrucât chiria, cheltuielile de întreţinere şi penalităţile cuprinse în sentinţa civilă supusă executării sunt venituri ale bugetului local, s-a stabilit că nu este competent executorul judecătoresc de drept comun să execute silit această obligaţie.

21. În susţinerea aceleiaşi opinii s-a mai arătat că obligaţia de a plăti o sumă reprezentând despăgubiri civile, stabilite printr-o decizie penală în favoarea unităţii administrativ-teritoriale, trebuie executată silit de organele de executare fiscală, obiectul executării silite constituindu-l o creanţă ce are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale, din momentul în care se datorează având caracterul de creanţă bugetară de încasat la bugetul local. În aplicarea art. 623 din Codul de procedură civilă, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 şi a Legii nr. 69/2010 s-a apreciat că executarea silită a creanţei constând în despăgubiri stabilite prin decizia penală nu se poate realiza de executorul judecătoresc

22. Într-o opinie parţial concordantă s-a arătat că executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se realizează de executorul fiscal, conform art. 220 alin. (5) din Legea nr. 207/2015. S-a apreciat că dispoziţiile din art. 2 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 se referă doar la procedura de emitere a unui titlu executoriu care, în cazul acestor creanţe, este cea de drept comun, judiciară, executarea silită realizându-se însă conform Legii nr. 207/2015. În ipoteza în care sentinţa a cărei executare se solicită cuprinde două dispoziţii susceptibile de executare silită, cea privind plata unei creanţe şi cea privind evacuarea unui imobil, s-a arătat că executarea creanţei ce se varsă în bugetul unităţii administrativ-teritoriale se realizează de către executorul fiscal, conform legii de procedură fiscală, iar cea privind evacuarea se realizează de către executorul judecătoresc de drept comun, în baza dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă, în lipsa unei prevederi legale care să prevadă prorogarea de competenţă în favoarea executorului fiscal.

23. În opinia tribunalului, dispoziţiile art. 623 din Codul de procedură civilă instituie principiul potrivit căruia organul de executare de drept comun este executorul judecătoresc, excepţia constituind-o executarea titlurilor executorii ce conţin creanţe fiscale şi a titlurilor executorii având ca obiect realizarea veniturilor la bugetul Uniunii Europene şi la bugetul Comunităţii Europene a Energiei Atomice. Titlurile executorii - hotărâri judecătoreşti care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat-se execută de către organele fiscale dacă stabilesc creanţe fiscale, în raporturi juridice de drept substanţial public, fiscal, nu şi în ipoteza în care stabilesc creanţe civile, în raporturi juridice de drept substanţial privat în care unităţile administrativ-teritoriale sunt implicate.

24. Instanţa de trimitere apreciază că textul art. 220 alin. (5) raportat la alin. (4) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 contrazice textul de principiu din art. 2 alin. (4) din acelaşi act normativ cu privire la domeniul de aplicare a legii, astfel încât interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 220 alin. (4) şi (5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 conduce la o concluzie contrară celei de principiu instituite de art. 2 alin. (4). Dispoziţiile art. 623 din Codul de procedură civilă, ce instituie regula executării silite a titlurilor executorii de către executorul judecătoresc, precum şi excepţia de la regulă, în privinţa titlurilor executorii ce au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, corelate cu textele anterior enunţate privind executarea creanţelor fiscale, trimit la aceeaşi concluzie, în sensul că executarea hotărârilor judecătoreşti ce stabilesc creanţe bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează de organele de executare silită fiscală. Nefiind avute în vedere exclusiv creanţele fiscale, ci creanţele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale, toate textele citate converg spre a oferi soluţia potrivit căreia executarea silită a sumelor care se cuvin bugetului general consolidat, rezultate din raporturi juridice contractuale, stabilite prin hotărâri judecătoreşti, se face de către executorii fiscali, iar nu de executorii judecătoreşti.

25. Având în vedere, însă, că dispoziţiile Legii nr. 207/2015 nu fac nicio referire la executarea obligaţiilor de a face stabilite prin titluri executorii - hotărâri judecătoreşti, în baza unor raporturi juridice contractuale, ci doar la colectarea creanţelor şi la executarea silită a acestora, s-ar impune a se face aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, potrivit cărora se aplică în completare prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţile publice şi contribuabili/plătitori.

26. Prin urmare, s-ar reveni astfel la regula instituită de art. 623 din Codul de procedură civilă privind competenţa executorilor judecătoreşti de drept comun, fapt ce, transpus situaţiei din speţă, ar avea semnificaţia că o parte din conţinutul titlului executoriu - hotărâre judecătorească (respectiv obligaţia de a plăti o sumă de bani către unitatea administrativ-teritorială reprezentând chirie, cheltuieli de întreţinere şi majorări de întârziere) ar putea fi executată doar de organele de executare fiscală, iar cealaltă parte din conţinutul titlului executoriu (respectiv obligaţia de a evacua un imobil) ar putea fi executată doar de executorul judecătoresc de drept comun, operându-se o scindare a conţinutului titlului executoriu, în pofida faptului că ambele obligaţii au fost stabilite în baza aceluiaşi raport juridic de drept substanţial civil contractual - contractul de închiriere încheiat între unitatea administrativ-teritorială şi un subiect de drept privat.

27. Având în vedere dificultăţile de interpretare generate de corelarea acestor dispoziţii legale, care au condus la o jurisprudenţă divergentă în cadrul acestei instanţe, tribunalul a apreciat că este admisibilă şi oportună sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea chestiunii de drept constând în determinarea organului competent să execute Silit obligaţii stabilite în favoarea unor subiecte de drept public prin hotărâri judecătoreşti, în baza unor raporturi juridice contractuale de drept privat.

VI. Jurisprudenţă instanţelor naţionale în materie

28. Curtea de Apel Bacău a comunicat că Tribunalul Bacău a transmis jurisprudenţă identificată odată cu sesizarea.

Tribunalul Neamţ a comunicat că punctul de vedere al judecătorilor Secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este în sensul că în baza art. 623 din Codul de procedură civilă, ce constituie dreptul comun în materia executării silite, titlurile executorii se pun în executare prin executorul judecătoresc, cu excepţia titlurilor executorii care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, care se execută de către executorii fiscali în baza dispoziţiilor art. 220 alin. (3) şi (5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, prin prisma art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 şi art. 3 pct. 18 din Legea nr. 69/2010, ce reprezintă norme cu caracter special.

La nivelul Secţiei civile a Judecătoriei Piatra-Neamţ s-a comunicat că practica este unitară, în sensul admiterii încuviinţării executării silite a hotărârilor judecătoreşti de natura celor evidenţiate în sesizare, formulate de executorii judecătoreşti, deoarece s-a apreciat că nu există o echivalenţă între creanţele bugetare şi cele fiscale; un alt argument este cel rezultat din prevederile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, care nu sunt aplicabile situaţiilor legate de administrarea creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale, aşadar civile. În evidenţierea punctului de vedere au fost ataşate următoarele hotărâri, prin care instanţele, deşi nu abordează explicit problema de drept semnalată în cauză, încuviinţează executarea silită la cererea executorului judecătoresc, respectiv: încheierile nr. 43 din 11 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 91/279/2017; nr. 67 din 13 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 166/279/2017; nr. 459 din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 280/279/2017, şi nr. 598 din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 721/279/2017, cu menţiunea că sunt definitive.

29. Curtea de Apel Cluj a comunicat că, în urma verificărilor efectuate, pe rolul Secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal nu a fost identificată practică judiciară În materia ce face obiectul sesizării.

Punctul de vedere al judecătorilor Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Maramureş este că dispoziţiile legale în discuţie se interpretează în sensul că executarea silită, cu tot ce implică ea, inclusiv sub aspectul încuviinţării, aparţine şi executorilor judecătoreşti, nu doar executorilor fiscali, în situaţia creanţelor bugetare (care nu sunt exclusiv fiscale), astfel cum este cazul analizat.

La nivelul Tribunalului Cluj a fost identificată Sentinţa nr. 6.021 din 10 iunie 2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia nr. 1.006/A din 21 octombrie 2015 a Tribunalului Cluj - Secţia civilă, în cuprinsul căreia se furnizează o interpretare a dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă, însă prin raportare la dispoziţiile art. 136 alin. (3), art. 141 alin. (12), art. 1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003), art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 pct. 2 şi art. 11 din Legea nr. 69/2010 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, iar nu prin raportare la dispoziţiile din cuprinsul sesizării, apreciindu-se că în cazul unor creanţe bugetare datorate în temeiul unui contract de închiriere, stabilite printr-o hotărâre judecătorească, executarea silită demarată prin organele de executare proprii ale unităţii administrativ-teritoriale este legală.

30. Curtea de Apel Constanţa a comunicat că nu s-au identificat hotărâri judecătoreşti în materia ce face obiectul sesizării.

Tribunalul Tulcea a comunicat opinia potrivit căreia executarea silită a creanţelor bugetare care, potrivit legii, se administrează de unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se poate realiza prin executori fiscali organizaţi în compartimente de specialitate, aceştia fiind abilitaţi să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015.

31. Curtea de Apel Craiova a comunicat punctul de vedere al judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în cuprinsul căruia s-a arătat că textele legale în discuţie nu suscită dificultăţi de interpretare şi aplicare; în acest sens, dispoziţiile art. 623 din Codul de procedură civilă reglementează competenţa executorului judecătoresc, chiar în conflict cu legi speciale, dar exclude din competenţă veniturile datorate bugetului general consolidat, bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice; corelativ acestei excepţii, dispoziţiile art. 220 din Legea nr. 207/2015 reglementează posibilitatea executării creanţelor bugetare, inclusiv a celor privind venituri proprii, prin executori fiscali; o analiză a normelor de competenţă în materie fiscală conduce la prima concluzie a reglementării în manieră extensivă a competenţei executorului fiscal, norma de procedură fiscală utilizând criteriul creanţei bugetare ce face obiectul executării silite, cu două menţiuni speciale privind includerea veniturilor proprii şi a creanţelor rezultate din contracte; or, ambele noţiuni trebuie interpretate nu prin raportare la Legea nr. 273/2006, respectiv Legea nr. 69/2010, ci la sfera de aplicare a Legii nr. 207/2015, act normativ ce constituie dreptul comun în materia executării creanţelor bugetare.

32. Curtea de Apel Galaţi a comunicat că nu a identificat jurisprudenţă, însă opinia unanimă a judecătorilor din cadrul Tribunalului Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal este în sensul că executarea titlurilor executorii - hotărâri judecătoreşti având ca obiect raporturi substanţiale de drept privat se impune a fi realizată de executorii judecătoreşti, fiind exclusă competenţa organelor de executare fiscală. Textul art. 226 alin, (3) din Legea nr. 207/2015 are în vedere raporturile juridice contractuale administrative şi nu raporturi contractuale în care subiectul de drept public s-a implicat în circuitul civil în calitate de subiect de drept privat.

33. Curtea de Apel Suceava a comunicat că opinia majoritară a judecătorilor de la instanţele arondate este că organele fiscale, iar nu executorii judecătoreşti, sunt competente să execute silit orice creanţă ţinând de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat ai unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat şi din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, indiferent dacă titlul executoriu a fost emis chiar de către organul fiscal sau este reprezentat de o hotărâre judecătorească sau alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu; în sprijinul acestei opinii s-a invocat Decizia nr. 6 din 14 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 20 iunie 2012 (Decizia nr. 6 din 14 mai 2012), şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 942 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008 (Decizia nr. 942 din 23 septembrie 2008). Acelaşi punct de vedere a fost împărtăşit şi de judecătorii din cadrul Judecătoriei Botoşani.

În ilustrarea opiniei exprimate au fost anexate deciziile nr. 54 din 18 februarie 2016 şi nr. 320 din 2 iulie 2015 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, definitive, hotărâri nerelevante din perspectiva circumstanţelor şi a chestiunii de drept semnalate.

Judecătoria Fălticeni a comunicat că opinia judecătorilor este aceea că executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale, executare care se efectuează în baza unei hotărâri judecătoreşti, este o procedură specială, ce beneficiază de o reglementare distinctă în Legea nr. 207/2015 şi se completează, acolo unde acest act normativ nu dispune, cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă în materie, în măsura în care normele sunt compatibile cu această procedură sau nu contravin regulilor speciale din domeniul dreptului fiscal. Prin urmare, executarea silită a creanţelor bugetare se va face prin intermediul executorilor fiscali, definiţi de art. 1 pct. 22 din Legea nr. 207/2015, cu excepţiile prevăzute la art. 220 alin. (21) din acelaşi act normativ.

Judecătoria Săveni a comunicat că art. 623 din Codul de procedură civilă impune competenţa exclusivă a executorului judecătoresc în executarea oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor expres menţionate în text. Dispoziţiile art. 220 alin. (3)-(5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 şi art. 3 pct. 18 din Legea nr. 69/2010, care se referă la organe execuţionale proprii pentru anumite categorii de creanţe, sunt implicit abrogate.

Tribunalul Suceava a comunicat că opinia judecătorilor Secţiei a II-a civile este în sensul că executarea silită a creanţelor reprezentând despăgubiri este de competenţa executorului judecătoresc, iar în privinţa executării silite a creanţelor care provin din amenzi, practica secţiei nu este unitară. Au fost anexate deciziile nr. 422 din 30 iunie 2016, nr. 461 din 21 iulie 2016, nr. 573 din 12 octombrie 2016, nr. 572 din 12 octombrie 2016, nr. 464 din 21 iulie 2016, nr. 463 din 21 iulie 2016, nr. 172 din 22 martie 2017, nerelevante din perspectiva circumstanţelor şi a chestiunii de drept semnalate.

34. Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel laşi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Timişoara au comunicat că nu au identificat jurisprudenţă în materia ce face obiectul sesizării.

35. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VII. Jurisprudenţă Curţii Constituţionale

36. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege supuse interpretării în prezenta cauză.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

37. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă; pe fondul sesizării au apreciat că executarea silită a titlurilor executorii - hotărâri judecătoreşti privind creanţe bugetare, datorate în temeiul unor raporturi juridice contractuale care se fac venit la bugetul consolidat al statului, se realizează prin executori fiscali, ca organe de executare silită ale statului.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

A. Asupra admisibilităţii sesizării

38. Pronunţarea unei decizii interpretative de principiu, în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare la nivel naţional, condiţionează admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile de îndeplinirea unor cerinţe cumulative, condiţii extrase din dispoziţiile legale redate în cele ce urmează.

39. Astfel, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

40. Verificarea circumstanţelor sub care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată denotă îndeplinirea exigenţelor referitoare la cerinţele de admisibilitate legate de necesitatea ca titularul sesizării să fie legal învestit cu judecarea unei cauze în ultimă instanţă, prin sesizare să fie identificată o chestiune de drept nouă, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

41. Din datele prezentate în motivarea încheierii de sesizare rezultă că obiectul litigiului dedus judecăţii - aflat în faza apelului conform art. 666 alin. (7) din Codul de procedură civilă - constă în cererea privind încuviinţarea executării silite a unei hotărâri judecătoreşti, iar Tribunalul Bacău - instanţa de trimitere - urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei decizii care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă.

42. Problema de drept supusă dezbaterii de titularul sesizării este nouă, întrucât asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

43. Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită este una veritabilă, fiind evidenţiate dificultăţile din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă, referitoare la competenţa organului de executare cu dispoziţiile şi principiile înscrise în Legea nr. 207/2015, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016.

44. Încheierea de sesizare, întocmită conform art. 520 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, evidenţiază contradictorialitatea dispoziţiilor legale ce formează obiectul sesizării şi semnalează în mod concret dificultatea problemei de drept supuse dezbaterii care generează premisele declanşării mecanismului de unificare al procedurii pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la problema de drept privind competenţa de a executa silit hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie contractuală care au ca obiect venituri datorate bugetului consolidat al statului.

45. Titularul sesizării evidenţiază, în raport cu circumstanţele cauzei, că dispoziţiile art. 623 din Codul de procedură civilă, ce instituie regula executării titlurilor de către executorul judecătoresc, precum şi excepţia privind executarea titlurilor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se impun a fi corelate cu normele privind executarea creanţelor fiscale, respectiv art. 220 alin. (5) raportat la art. 220 alin, (4) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, în pofida principiului consacrat în art. 2 alin. (4) din acelaşi act normativ, care vizează domeniul său de aplicare.

46. Având în vedere dificultăţile de interpretare generate de corelarea acestor dispoziţii legale, care prefigurează apariţia unei practici neunitare cu privire la problema de drept care face obiectul sesizării, deja semnalată la nivelul Tribunalului Bacău, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reţine caracterul veritabil al chestiunii de drept supuse dezbaterii, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

47. Este îndeplinită şi condiţia de admisibilitate privind identificarea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea cauzei aflate în curs de judecată.

48. Astfel, între problema de drept ce face obiectul sesizării şi soluţionarea pe fond a cauzei există un raport de dependenţă, în sensul că hotărârea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o pronunţă în procedura mecanismului de unificare a practicii judiciare reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă produce un efect concret asupra soluţiei din procesul pendinte, în cauză, sesizarea de faţă pune în discuţie o chestiune de drept de a cărei lămurire poate depinde soluţionarea apelului şi, implicit, a cererii de încuviinţare a executării silite, fiind indisolubil legată de delimitarea sferei de competenţă a executorilor judecătoreşti de cea a organelor de executare fiscală.

B. Asupra fondului sesizării

49. Examinând argumentele titularului sesizării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că problema controversată care face obiectul sesizării sale o constituie, în realitate, rezolvarea de principiu a chestiunii de drept referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă raportat la art. 220 alin. (3) şi (5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 şi art. 3 pct. 18 din Legea nr. 69/2010 în privinţa determinării organelor de executare competente să procedeze la executarea silită a unei creanţe rezultate dintr-un raport juridic contractual şi care se face venit la bugetul de stat.

50. Dispoziţiile art. 623 din Codul de procedură civilă reglementează competenţa generală a executorului judecătoresc, precum şi categoriile de creanţe exceptate de la urmărirea silită derulată de executorul judecătoresc statuând că „executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel”.

51. Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, veniturile şi cheltuielile bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2), cumulate la nivelul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, alcătuiesc bugetul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.

52. Art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că „dispoziţiile prezentei legi se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării şi raportării:

a) bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti;

b) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, după caz;

c) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

d) bugetului împrumuturilor externe şi interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi a altor costuri se asigură din bugetele locale şi care provin din: împrumuturi externe contractate de stat şi subîmprumutate autorităţilor administraţiei publice locale şi/sau agenţilor economici şi serviciilor publice din subordinea acestora; împrumuturi contractate de autorităţile administraţiei publice locale şi garantate de stat; împrumuturi externe şi/sau interne contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale;

e) bugetului fondurilor externe nerambursabile.”

53. Definiţia bugetului centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale este cuprinsă în pct. 18 al art. 3 din Legea nr. 69/2010, anume: „bugetul centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale - veniturile şi cheltuielile bugetelor generale ale unităţilor administrativ-teritoriale, definite la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare”.

54. Bugetul general consolidat este definit la pct. 2 al art. 3 din acelaşi act normativ, anume: „bugetul general consolidat - ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetul instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum şi ale altor entităţi clasificate în administraţia publică, agregate, consolidate şi ajustate conform Regulamentului (UE) nr. 549/2013 pentru a forma un întreg”.

55. Prin urmare, bugetul general consolidat include, pe lângă altele, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, constituite din venituri realizate pe plan local, respectiv venituri proprii şi venituri primite de la nivel central.

56. Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 220 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, creanţele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autorităţile sau instituţiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizaţi în compartimente de specialitate, aceştia fiind abilitaţi să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor acestui act normativ.

57. Prevederile alineatelor (4) şi (5) ale art. 220 din Legea nr. 207/2015 stabilesc că organele prevăzute la alineatele (2) şi (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită, acestea fiind competente şi pentru executarea silită a creanţelor prevăzute la art. 226 alin, (3).

58. În concret este vorba despre executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale, care se realizează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

59. Or, în circumstanţele factuale expuse de titularul sesizării rezultă că prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu s-a dispus, pe lângă evacuarea debitorului din imobilul proprietatea creditorului, şi obligarea acestuia la plata unei sume de bani datorată unităţii administrativ-teritoriale reprezentând contravaloarea chiriei, cheltuieli de întreţinere şi majorări în sumă de 1.919,52 lei pentru imobilul situat în municipiul Oneşti, judeţul Bacău.

60. Prin urmare, creanţa datorată unităţii administrativ-teritoriale, obiect al executării silite în dosarul în care a fost formulată sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constând în plata unei sume de bani menţionată în titlul executoriu, reprezintă un venit propriu al acesteia, care se varsă în bugetul local, în raport cu dispoziţiile art. 220 şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015. În acest context, chiar dacă nu este vorba de o creanţă fiscală, obligaţia datorată unităţii administrativ-teritoriale constituie o creanţă bugetară, în privinţa executării căreia sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 207/2015.

61. În consecinţă, fiind în discuţie încasarea unei creanţe bugetare datorate în temeiul unui raport juridic contractual şi stabilite printr-o hotărâre judecătorească, care se face venit la bugetul consolidat al statului, executarea silită urmează să se realizeze prin intermediul organelor fiscale, ca organe de executare silită ale statului.

62. Pe lângă atribuţiile legate de administrarea creanţelor fiscale, organele fiscale au, potrivit dispoziţiilor legale, şi un rol secundar, ca organe de executare silita pentru creditorii bugetari.

63. Distinct de creanţele fiscale, organul fiscal poate recupera şi creanţe bugetare, iar, conform art. 226 din Legea nr. 207/2015, executarea se va desfăşura de către acesta în cazul instituţiilor publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, al instituţiilor publice finanţate din venituri proprii, al instituţiilor publice finanţate integral sau parţial de la bugetul local, precum şi al instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau a subdiviziunilor acestora.

64. În acest fel, bugetul instituţiilor menţionate nu va fi grevat de cheltuielile de executare, pe care le implica o executare prin executor judecătoresc, atât timp cât au la dispoziţie această variantă lipsită de costuri şi fără consecinţe negative, în cazul unui control al Curţii de Conturi care să vizeze eficienţa, economicitatea, legalitatea şi regularitatea operaţiunilor desfăşurate de respectiva instituţie.

65. În consecinţă, nu are relevanţă că se execută creanţe bugetare, care se varsă la bugetul local sau creanţe bugetare care se varsă la bugetul de stat, în ambele situaţii executarea silită urmând să se realizeze de către executorii fiscali menţionaţi în art. 220 din Legea nr. 207/2015.

66. Dispoziţiile art. 226 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 207/2015 oferă soluţii şi pentru situaţia în care unităţile administrativ-teritoriale nu dispun de executori fiscali, în acest caz ele urmând să transmită titlurile executorii privind veniturile proprii spre executare silită organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ori organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale, în cadrul cărora există executori fiscali.

67. Argumente în susţinerea acestei interpretări se regăsesc în expunerea de motive la proiectul actului normativ - Legea nr. 207/2015, unde se precizează că, la fel ca şi în textul vechiului Cod de procedură fiscală (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003), normele sale nu se aplică creanţelor rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepţia redevenţelor miniere, petroliere şi a redevenţelor din contractele încheiate de Agenţia Domeniilor Statului.

68. Pentru creanţele rezultate din raporturi juridice contractuale [spre exemplu: chirii, redevenţe, altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 207/2015; dividendele cuvenite statului/unităţilor administrativ-teritoriale ca urmare a deţinerii de acţiuni la diverse societăţi comerciale] sunt aplicabile prevederile dreptului comun în ceea ce priveşte regimul juridic, mai puţin recuperarea pe calea executării silite.

69. Această din urmă activitate a fost dată în competenţa executorilor fiscali (din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau ai unităţilor administrativ-teritoriale), care efectuează executarea silită în baza titlului executoriu obţinut în condiţiile dreptului comun, însă după regulile corespunzătoare din Legea nr. 207/2015.

70. De altfel, aceste prevederi sunt în armonie cu cele ale Codului de procedură civilă care a eliminat din competenţa executorilor judecătoreşti executarea silită a veniturilor bugetului general consolidat.

71. Regimul derogatoriu de la dreptul comun, în materia executării creanţelor bugetare, constituie opţiunea legiuitorului, care poate stabili norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale (reprezentate de dispoziţiile art. 623 din Codul de procedură civilă), determinate de anumite situaţii speciale.

72. Situaţia specială, în acest caz, este dată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanţelor bugetare, interesul general ocrotit impunând adoptarea unor reguli care să asigure protejarea eficientă a creanţelor statului şi recuperarea lor cu prioritate.

73. Contrar opiniei instanţei de trimitere nu se aduce astfel atingere principiului egalităţii, cu privire la care Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât dacă la situaţii juridice egale se impune un tratament juridic egal, la situaţii diferite tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit (de exemplu, Decizia nr. 942 din 23 septembrie 2008). în acelaşi mod a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 6 din 14 mai 2012.

74. Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reţine că executarea silită a creanţelor rezultate din titlurile executorii reprezentate de hotărâri judecătoreşti, având la bază raporturi juridice substanţiale de drept privat, se realizează prin organele fiscale, ca organe de executare silită ale statului - atunci când au natura juridică a unor creanţe bugetare ce se fac venit la bugetul consolidat al statului sau bugetul general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, indiferent dacă titlul executoriu a fost emis chiar de către organul fiscal sau este reprezentat de o hotărâre judecătorească ori alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.754/270/2016.

În interpretarea dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă raportat la art. 220 alin. (3) şi (5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 3 pct. 18 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, stabileşte că:

Executarea silită a titlurilor executorii - hotărâri judecătoreşti privind creanţe bugetare, datorate în temeiul unor raporturi juridice contractuale care se fac venit la bugetul consolidat al statului, se realizează prin executori fiscali, ca organe de executare silită ale statului.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 octombrie 2017.

 

p. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.