MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 994/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 994         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 14 decembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 488 din 27 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Decizia nr. 698 din 7 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

876. - Hotărâre privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2007 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Varianta de ocolire a municipiului Bârlad”, judeţul Vaslui

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

717. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Adrian-Daniel Găvruţa a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

 

718. - Decizie privind stabilirea atribuţiilor domnului Şerban Claudiu Octavian, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

111. - Ordin al directorului general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat privind actualizarea Catalogului naţional cu pachete, produse şi profile de protecţie INFOSEC versiunea mai 2014

 

334/1.848/3.032. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2017 al Societăţii Comerciale PISCICOLA - S.A. Călăraşi din coordonarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

14. - Regulament privind abrogarea Regulamentului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 6/2013 emis în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 488

din 27 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea-Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Loz Itzhak în Dosarul nr. 27.631/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.630D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.589D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare e Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Ana Pădineanţ în Dosarul nr. 5.887/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.589D/2016 la Dosarul nr. 1.630D/2016, care a fost primul înregistrat

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 4 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 27.631/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Loz Izhak într-o cauză ce are ca obiect contestaţie privind durata procesului.

7. Prin încheierea din 19 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.887/290/2016, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Ana Pădineanţ într-o cauză ce are ca obiect contestaţie privind durata procesului.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate creează un dezechilibru între persoanele care au calitatea de părţi în dosarele penale începute înainte de 1 februarie 2014 şi persoanele care au calitatea de părţi în dosarele penale începute după această dată, în sensul că doar acestea din urmă pot introduce o contestaţie privind durata rezonabilă a procesului penal. În acest mod, egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie, precum şi caracterul justiţiei de a fi unică, imparţială şi egală pentru toţi sunt flagrant periclitate. Se creează, astfel, un dezechilibru procesual, persoana acuzată neavând acces liber la justiţie şi fiind în imposibilitatea de a ataca lipsa de activitate a procurorului de caz.

9. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că principiul liberului acces la justiţie are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social. Cu toate acestea, el poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege împrejurarea că procesele începute sub imperiul legii vechi nu sunt susceptibile de cenzura ce poate fi exercitată pe calea contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului penal nu echivalează cu afectarea principiului constituţional referitor la caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal, în condiţiile în care art. 8 din Codul de procedură penală prevede că „organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil”. Aşadar, instanţa de judecată apreciază că, indiferent de regimul juridic sub imperiul căruia au început procesele, organele judiciare sunt obligate să respecte un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor.

10. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, instanţa judecătorească susţine că dispoziţia legală contestată nu afectează principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, stabilirea unui regim legal diferit fiind determinat de existenţa unor situaţii diferite, deoarece persoanele ale căror procese au început înainte de data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală şi cele ale căror procese au început după această dată nu se află în aceeaşi situaţie juridică. Astfel, în condiţiile în care procesul penal este guvernat de reguli procedurale diferite pentru fiecare categorie în parte, cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferenţiat este justificat.

11. Judecătoria Reşiţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Arată că, potrivit art. 13 alin. (1) din Codul de procedură penală, legea procesual penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţii tranzitorii. Astfel, aplicarea normelor procesual penale în timp este guvernată de regula activităţii, această regulă fiind aplicabilă tuturor normelor juridice, nu numai celor de procedură. Mai mult, legea procesual penală este de imediată aplicare, toate activităţile procesuale desfăşurându-se numai în conformitate cu legea în vigoare în momentul efectuării actului sau al îndeplinirii măsurii procesuale ori procedurale, Prin dispoziţiile criticate, legiuitorul a instituit o excepţie de la această regulă, stabilind că „Dispoziţiile art. 4881-4886 din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, referitoare la contestaţia privind durata rezonabilă a procesului penal, se aplică numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010”. În acest context, instanţa apreciază că egalitatea în faţa legii este încălcată prin excepţia reglementată de dispoziţiile criticate, întrucât, în cazul de faţă, procedura remediu, reglementată de dispoziţiile art. 4881-488& din Codul de procedură penală, vizează atitudinea pasivă a organelor judiciare, şi, din această perspectivă, cele două categorii de persoane, respectiv cele ale căror procese au început înaintea datei intrării în vigoare a Codului de procedură penala şi cele ale căror procese au început după această dată, se află în situaţii identice - respectiv lipsa de celeritate a organelor judiciare în desfăşurarea procedurilor. Faptul că procesul penal a început înainte sau după data de 1 februarie 2014 nu realizează o diferenţă semnificativă între cele două categorii, care să fie de natură a interzice primeia dreptul de a apela la o instituţie procesual penală al cărei scop a fost tocmai acela de a acoperi lipsa, în sistemul de drept penal român, a unui remediu procesual prin care instanţele să dispună accelerarea procedurilor pendinte şi de a armoniza standardele naţionale cu exigenţele respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Guvernul arată că normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac constituie reguli de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege. Sub imperiul vechii legi procesual penale, nu exista o procedură prin care, dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, să se poată face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii. Legiuitorul infraconstituţional, în cadrul amplei reforme a sistemului de drept penal şi procesual penal, a optat pentru introducerea unei astfel de proceduri şi, dând expresie principiului constituţional potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile” a prevăzut, în art. 105 din Legea nr. 255/2013, că această procedură referitoare la contestaţia privind durata procesului penal se aplică numai pentru procesele începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010. În continuare, apreciază că cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 612 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2012 sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul prezentei excepţii, legiuitorul optând pentru un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, dispoziţiile acestuia fiind operante pentru toţi inculpaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică. Apreciază, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate sunt norme tranzitorii, menite să dea eficienţă aplicării în timp a noilor reglementări privind procedura penală.

14. În final, Guvernul susţine că nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 124 din Constituţie nu este întemeiată, având în vedere faptul că dispoziţiile legale criticate nu afectează unicitatea sau imparţialitatea justiţiei ori înfăptuirea acesteia în mod egal pentru toţi. De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie.

15 Avocatul Poporului arată că şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate în dosarele nr. 135D/2015 şi nr. 315D/2014, acesta fiind reţinut în Decizia nr. 154 din 17 martie 2015. Cu acel prilej, Avocatul Poporului a apreciat că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi ale art. 53, întrucât reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept procesual nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia. Astfel, textele de lege criticate reprezintă o garanţie a aplicării art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind introduse motivat de necesitatea existenţei unor remedii care să permită examinarea unei pretinse încălcări a dreptului la un proces echitabil, prin neîndeplinirea într-o durată rezonabilă a activităţii de urmărire penală sau de judecată.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu următorul conţinut: „Dispoziţiile art. 4881-4886 din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, referitoare la contestaţia privind durata rezonabilă a procesului penal, se aplică numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010.”

19. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 18 alin. (1) referitor la cetăţenii străini şi apatrizi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 din perspectiva unor critici similare, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 589 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015, paragrafele 15-16, Curtea a statuat că, fiind vorba de norme penale ce aparţin domeniului procedural, acestea sunt guvernate de principiul activităţii, ceea ce înseamnă că legea se aplică din momentul intrării în vigoare şi până la momentul ieşirii sale din vigoare. Astfel, la aplicarea legii procesual penale nu se ia în considerare data săvârşirii infracţiunii, ci data la care se efectuează actul procesual sau procedural, chiar dacă procesul a fost început anterior intrării în vigoare a legii. Totodată, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege”.

21. Totodată, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 154 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, paragraful 22, a statuat că, prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii diferite. De asemenea, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu stabileşte vreo distincţie sau discriminare, motiv pentru care nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie. Câtă vreme procesul penal este guvernat de alte reguli procedurale pentru fiecare categorie în parte, este evident că, din această perspectivă, cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferenţiat este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

22. Referitor la invocarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a constatat că principiul liberului acces la justiţie are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Cu toate acestea, el poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege. Este îndeobşte admis că procesul penal se desfăşoară sub autoritatea ordinii normative de drept care capătă caracter efectiv prin constrângere şi conformare, sens în care, dimpotrivă, tocmai în realizarea dreptului la un proces echitabil, situaţia nou-reglementată, dacă s-ar aplica retroactiv, adică proceselor începute sub imperiul legii vechi, ar duce la afectarea previzibilităţii legii ce guvernează procesul. Mai mult, împrejurarea că procesele începute sub imperiul legii vechi nu sunt susceptibile de cenzura ce poate fi exercitată pe calea contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului nu echivalează cu afectarea principiului constituţional consacrat de art. 21, deoarece, în acord cu art. 8 referitor la caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal din Codul de procedură penală, „Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât [...] orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil”. Prin urmare, indiferent de regimul juridic sub autoritatea căruia au fost începute procesele, organele judiciare, în deplin acord cu principiul legalităţii procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, sunt obligate să respecte un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Loz Itzhak în Dosarul nr. 27.631/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi de Ana Pădineanţ în Dosarul nr. 5.887/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa şi constată că dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi Judecătoriei Reşiţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 698

din 7 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de societăţile comerciale Git Land -

S.R.L. din Timişoara, Econsa Grup - S.A., din Bucureşti şi lisa Land - S.R.L. din Timişoara, în dosarele nr. 3.003/1/2016, nr. 2.493/1/2016 şi nr. 2.384/1/2016 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -- Secţia penală, care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.877D/2016, nr. 1.878D/2016 şi nr. 139D/2017

2. Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 17 octombrie 2017, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 7 noiembrie 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierile din 16 septembrie 2016 şi 18 noiembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 3.003/1/2016, nr. 2.493/1/2016 şi nr. 2.384/1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de societăţile comerciale Git Land - S.R.L. din Timişoara, Econsa Grup - S.A. din Bucureşti şi lisa Land - S.R.L. din Timişoara în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii referitoare la dispunerea unor măsuri asigurătorii în privinţa autoarelor excepţiei, printr-o decizie penală.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd o cale de atac împotriva hotărârilor prin care se dispune luarea măsurilor asigurătorii. Se arată în acest sens că, prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, este neconstituţională. Ca urmare a pronunţării acestei decizii, legiuitorul a completat Codul de procedură penală, cu art. 2501, prin care a reglementat calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel. Se susţine însă că soluţia legislativă anterior menţionată nu acoperă toate ipotezele juridice în care sunt luate măsurile asigurătorii, întrucât acestea pot fi dispuse atât prin încheieri, cât şi prin hotărâri. Se face trimitere, în acest sens, la considerentele Deciziei nr. 24 din 20 ianuarie 2016, paragrafele 18,19,22,23,24,25,28 şi 30. De asemenea, este invocat art. 8 din Directiva 2014/42/UE privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană, conform căreia statele membre sunt obligate să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele afectate de măsurile reglementate prin directiva anterior menţionată au dreptul la o cale de atac eficace şi la un proces echitabil, în vederea exercitării drepturilor acestora. Se susţine că ipoteza în care măsurile asigurătorii sunt adoptate de instanţa de judecată prin decizie, concomitent soluţionării apelului, produce aceleaşi consecinţe juridice din perspectiva încălcării normelor constituţionale prevăzute la art. 21 alin. (1) şi alin. (3), art. 24 şi art. 44. Se mai susţine că prevederile art. 250 alin. (8) din Codul de procedură penală nu asigură persoanelor interesate o cale de atac efectivă împotriva dispoziţiei instanţei de judecată prin care a fost luată o măsură asigurătorie, ci doar o cale de control a modalităţii de punere în executare a măsurilor asigurătorii dispuse. Se observă, totodată, că există opinii doctrinare conform cărora atacarea luării măsurilor asigurătorii dispuse printr-o decizie judecătorească definitivă este imposibilă, întrucât aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat. Se apreciază însă că autoritatea de lucru judecat nu poate fi prejudiciată de contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cuprinsul deciziei, câtă vreme contestaţia se referă, în mod punctual, la legalitatea şi temeinicia luării respectivelor măsuri faţă de persoane care nu sunt părţi în procesul penal, fără a pune în discuţie modalitatea de soluţionare a fondului căii de atac. Se arată, totodată, că o hotărâre judecătorească definitivă nu are autoritate de lucru judecat faţă de o terţă persoană din perspectiva luării măsurilor asigurătorii, caracterul său irefragabil fiind înlăturat, de plano, cel puţin pentru următoarele raţiuni: 1. autoritatea de lucru judecat operează în rem. şi nu in personam; 2. efectele hotărârilor penale definitive se produc doar faţă de părţile procesului penal; 3. lipsesc elementele autorităţii de lucru judecat; 4. soluţia contrară ar determina încălcarea dreptului la apărare al persoanelor care au calitatea de terţi în raport cu cauza penală soluţionată prin decizie penală definitivă.

5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 2501 alin. (1 j şi alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se arată că accesul liber la justiţie, reglementat la art. 21 din Constituţie, poate fi supus unor condiţionări legale, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului penal revenind legiuitorului. Se susţine, de asemenea, că dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul de a exercita o cale de atac; or, din această perspectivă, prevederile art. 2501 din Codul de procedură penală sunt în acord cu cele ale art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, contestaţia împotriva măsurilor asigurătorii se poate exercita, conform textelor criticate, în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de legiuitor şi nu împiedică părţile interesate să apeleze la instanţele judecătoreşti, să fie apărate şi să promoveze căile de atac prevăzute de lege, bucurându-se, prin urmare, de dreptul la un proces echitabil. În fine, se arată că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, prin urmare, şi a căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta fiind sensul prevederilor art. 129 din Constituţie, care face referire la „condiţiile legii* atunci când reglementează exercitarea căilor de atac.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, aspect ce rezultă din trimiterile la „condiţiile legii” pe care le fac dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală. Se mai susţine că prevederile art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie, ci dau eficienţă acestui drept fundamental prin reglementarea expresă a posibilităţii oricărei persoane interesate de a contesta, în faţa unei instanţe judecătoreşti, încheierea prin care s-au dispus măsuri asigurătorii.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: (1) împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată sau instanţa de apei care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, respectiv instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

(2) Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casape şi Justiţie a luat o măsură asigurătorie se soluţionează de un complet format din 2 judecători de cameră preliminară, iar contestaţia împotriva încheierii prin care Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în primă instanţă sau în apel, a luat o măsură asigurătorie se soluţionează de Completul de 5 judecători.”

11. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cauzele în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 862A/8 iunie 2015, având caracter definitiv, a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra unor bunuri aparţinând autoarelor excepţiei, măsură dispusă prin ordonanţe ale procurorului, măsură care a fost extinsă asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând autoarelor excepţiei. Ulterior pronunţării, de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, a Deciziei penale nr. 862A/8 iunie 2015, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a procedat la punerea acesteia în executare, prin emiterea unor somaţii de plată, fără ca autoarele excepţiei de neconstituţionalitate să poată formula contestaţii împotriva măsurilor astfel dispuse.

13. Curtea constată că dispoziţiile art. 2501 din Codul de procedură penală au fost introduse în legislaţia procesual penală prin prevederile art. II pct. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, în urma pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 24 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, prin care instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, este neconstituţională.

14. Prin intervenţia legislativă mai sus menţionată, legiuitorul a reglementat contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecăţii, prevăzând, prin art. 2501 alin. (1) din Codul de procedură penală, dreptul inculpatului, al procurorului sau al oricărei altei persoane interesate de a formula contestaţie împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, fără a prevedea însă posibilitatea contestării măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecăţii prin hotărâre definitivă,

15. Această manieră de reglementare este justificată, întrucât, conform prevederilor art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii pot fi dispuse fie în cursul urmăririi penale, de către procuror, prin ordonanţă, fie în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, de către judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului prin încheiere motivată. Prin urmare, de principiu, Codul de procedură penală nu prevede ipoteza dispunerii măsurilor asigurătorii nici prin rechizitoriu, nici printr-o sentinţă sau decizie penală. Cu titlu de excepţie, art. 397 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede dispunerea măsurilor asigurătorii prin sentinţă, cu prilejul soluţionării laturii civile a cauzei penale, numai în vederea asigurării reparaţiilor civile. Astfel, conform dispoziţiei legale anterior referite, când instanţa admite acţiunea civilă, examinează necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior. Împotriva acestei sentinţe poate fi însă formulat apel, conform dispoziţiilor art. 408-425 din Codul de procedură penală, cale de atac integral devolutivă şi deci care poate privi inclusiv contestarea măsurilor asigurătorii.

16. De asemenea, art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 251 din Codul de procedură penală fac vorbire despre dispunerea măsurilor asigurătorii prin încheiere. Astfel, în cuprinsul dispoziţiilor art. 2501 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a folosit sintagmele „împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii” şi Judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată sau instanţa de apel care a pronunţat încheierea atacată”, în cuprinsul prevederilor art. 2501 alin. (2) din Codul de procedură penală, poate fi regăsită sintagma „contestaţia împotriva încheierii”, iar în cuprinsul alin. (3) al art. 251 din Codul de procedură penală legiuitorul a folosit expresia „ordonanţa sau încheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire”.

17. Faptul că, în concepţia legiuitorului, măsurile asigurătorii se pot lua doar până la pronunţarea unei hotărâri definitive derivă şi din natura şi scopul dispunerii măsurilor asigurătorii, care sunt măsuri procesuale cu caracter real, al căror efect este cel de indisponibilizare a bunurilor, mobile sau imobile, ce aparţin suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente, în scopul evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii lor de la urmărire. Dispunerea acestor măsuri se face, potrivit art. 249 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, pentru garantarea executării pedepsei amenzii, în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse sau în scopul reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea plăţii amenzilor şi a cheltuielilor judiciare, ce ar putea fi dispuse în soluţionarea respectivei cauze. În realizarea acestei finalităţi, măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea bunurilor avute în vedere, prin instituirea unui sechestru asupra lor.

18. Aşa fiind, măsurile asigurătorii au un caracter provizoriu, având rolul de a bloca orice activitate a suspectului, a inculpatului, a persoanei responsabile civilmente sau a oricărei altei persoane în posesia sau proprietatea căreia se află bunurile, activităţi ce pot consta, astfel cum am precizat anterior, în ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunurilor vizate.

19. Mai mult, pentru a fi eficientă, dispunerea măsurilor asigurătorii se face pe baza analizei valorilor implicate în cauză, respectiv a valorii prejudiciului sau a sumelor probabile ce ar trebui confiscate, a bonităţii suspectului sau a inculpatului şi a valorii patrimoniului de care acesta dispune. În urma acestei analize, organele judiciare pot proceda la tratarea diferenţiată a suspecţilor sau a inculpaţilor dintr-o cauză dată, putând să aprecieze, în mod unilateral, necesitatea instituirii sechestrului asigurător. Aceste aspecte sunt determinate de faptul că valoarea bunurilor sechestrate trebuie să fie apropiată de valoarea bunurilor care ar putea fi confiscate după soluţionarea raportului penal de conflict, în cazul stabilirii vinovăţiei, dacă se impune dispunerea confiscării.

20. Toate aceste considerente, relevă caracterul temporar al măsurilor asigurătorii, care, pentru a-şi îndeplini scopul prevăzut de legiuitor, vor fi dispuse în cauzele penate pe parcursul soluţionării acestora până în momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut dispunerea măsurilor asigurătorii prin încheiere sau prin sentinţă, nu şi prin decizie, necesitatea dispunerii lor putând interveni oricând pe parcursul procesului penal. Însă, din punctul de vedere al dreptului la un proces echitabil, se impune, ca o cerinţă fundamentală, asigurarea dreptului persoanei interesate de â contesta măsura asigurătorie dispusă cu privire la bunurile pe care le are în patrimoniu, aspect ce implică supunerea acestei măsuri unui control judecătoresc efectiv, prin exercitarea unei căi de atac.

21. Ulterior, prin soluţionarea definitivă a cauzei, instanţa de judecată va dispune fie confiscarea bunurilor sechestrate în cursul judecăţii, fie folosirea lor pentru repararea pagubei produse prin infracţiune, ori pentru plata amenzilor sau a cheltuielilor judiciare, fie ridicarea sechestrului asigurător, în situaţia în care constată că bunurile indisponibilizate nu sunt necesare pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti pronunţate. Or, hotărârea definitivă este executorie, din momentul pronunţării, şi cu privire la aceste aspecte, astfel că luarea măsurilor asigurătorii prin decizie nu are răpune, motiv pentru care legiuitorul nu a prevăzut-o.

22. Prin urmare, dispunerea măsurilor analizate printr-0 hotărâre judecătorească definitivă nu se justifică, prin raportare la raţiunea noţiunii de „măsuri asigurătorii”, motiv pentru care nu a fost reglementată de către legiuitor nici ipoteza contestării măsurilor asigurătorii dispuse prin astfel de hotărâri. Pe de altă parte, doar în această ipoteză, a dispunerii măsurilor asigurătorii prin încheiere, este asigurată efectivitatea căii de atac a contestaţiei reglementate la art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea, atunci când măsurile asigurătorii sunt luate prin sentinţă, apelul, fiind o cale de atac integral devolutivă, poate privi şi contestarea acestora.

23. În aceste condiţii, argumentele formulate de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate relevă o greşită înţelegere şi aplicare a dispoziţiilor legale ale art. 249 din Codul de procedură penală de către instanţele de judecată, cu prilejul dispunerii măsurilor asigurătorii, aspecte ce nu implica însă neconstituţionalitatea prevederilor art. 25G1 alin, (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală. Or, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20, Curtea Constituţională a statuat că nu poate fi efectuat controlul de constituţionalitate asupra conţinutului normei juridice rezultat din interpretările eronate şi izolate ale unor instanţe judecătoreşti.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de societăţile comerciale Git Land - SRL. din Timişoara, Econsa Grup - S.A. din Bucureşti şi lisa Land - S.R.L. din Timişoara în dosarele nr. 3.003/1/2016, nr. 2.493/1/2016 şi nr. 2.384/1/2016 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 2501 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2007 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Varianta de ocolire a municipiului Bârlad”, judeţul Vaslui

 

În conformitate cu prevederile art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2007 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Varianta de ocolire a municipiului Bârlad”, judeţul Vaslui, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 8 noiembrie 2007, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut la art. 1 se realizează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, de la capitolul 84.01 «Transporturi», titlul 58 «Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020», în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.”

2. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - SA., răspunde de modul de utilizare a sumei prevăzute în anexă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Felix Stroe

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sirma Caraman,

secretar de stat Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 6 decembrie 2017.

Nr. 876.

 

ANEXĂ

(Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1,340/2007)

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE

şi indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Varianta de ocolire a municipiului Bârlad”

 

Ordonator principal de credite: Ministerul Transporturilor

Beneficiar: Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S A. - D.R.D.P. Iaşi

Amplasament: judeţul Vaslui

Indicatorii tehnico-economici

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA):

(în preţuri la data de 8.05.2017/1 euro = 4,5467 lei)

mii lei

202.712

 

din care:

 

 

 

- construcţii-montaj (C+M):

mii lei

168.395

 

Eşalonarea investiţiei (INV/C+M):

 

 

 

Anul I

mii lei

59.124/50.000

 

Anul II

mii lei

84.465/68.390

 

Anul III

mii lei

59.123/50.005

 

Capacităţi:

 

 

 

Lungime totală

km

11,281

 

Lăţime platformă

m

10,00

 

din care: parte carosabilă

m

2 x 3,50

 

Poduri

buc.

4

 

Pasaje

buc.

3

 

Intersecţii la nivel

buc.

2

 

Parcări

buc.

2

 

Durata de realizare a investiţiei:

luni

30

 

 

Factori do risc

Obiectivul se va proteja antiseismic conform prevederilor Normativului P100-1/2013.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se realizează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, de la capitolul 84.01 „Transporturi”, titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Adrian-Daniel Găvruţa a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

 

Având în vedere propunerea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale formulată prin Adresa nr. 5.994 din 22 noiembrie 2017, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 20/21.165 din 22 noiembrie 2017, precum şi Avizul favorabil nr. 65.164/2017 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale de către domnul Adrian-Daniel Găvruţa,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b), art. 89 alin. (21) şi art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Adrian-Daniel Găvruţa exercită, cu caracter temporar, prin detaşare, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Roxana-Cezarina Bănică

 

Bucureşti, 14 decembrie 2017.

Nr. 717.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind stabilirea atribuţiilor domnului Şerban Claudiu Octavian, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vederea propunerea formulată de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale prin Adresa nr. 8.603 din 6.12.2017, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului sub nr. 20/22.176/R.B. din 8.12.2017,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionali publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Şerban Claudiu Octavian, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, este desemnat să îndeplinească atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale. Fişa de descriere a atribuţiilor şi responsabilităţilor şi a modului de raportare a activităţii desfăşurate se stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi identităţii naţionale. Plata drepturilor salariale ale inspectorului guvernamental şi a celorlalte drepturi aferente se realizează de către Secretariatul General al Guvernului, în condiţiile legii, pe bază de pontaj şi raport lunar de urmărire a indicatorilor punctuali ai activităţii pe care o desfăşoară, aprobat de ordonatorul de credite şi/sau reprezentantul Ministerului Culturii şi identităţii Naţionale. Evaluarea anuală se realizează, în condiţiile legii, pe baza raportărilor realizate în urma activităţii desfăşurate.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Roxana-Cezarina Bănică

 

Bucureşti, 14 decembrie 2017.

Nr. 718.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

OFICIUL REGISTRULUI NAŢIONAL AL INFORMAŢIILOR SECRETE DE STAT

 

ORDIN

privind actualizarea Catalogului naţional cu pachete, produse şi profile de protecţie INFOSEC versiunea mai 2014

 

În temeiul:

- art. 1 alin. (4) lit. b) şi art. 3 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2002 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, aprobată prin Legea nr. 101/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 55 alin. (1) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009,

directorul general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Catalogul naţional cu pachete, produse şi profile de protecţie INFOSEC, versiunea mai 2014, aprobat prin Ordinul directorului general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat nr. 34/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 12 mai 2014, denumit în continuare Catalog, se actualizează cu versiunea decembrie 2017.

(2) Catalogul prevăzut la alin. (1), versiunea decembrie 2017, se publică pe site-ul Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi se actualizează periodic.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I,

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul directorului general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat nr. 86/2017 privind actualizarea Catalogului naţional cu pachete, produse şi profile de protecţie INFOSEC versiunea mai 2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, se abrogă.

Art. 4. - Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Directorul general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat,

Marius Petrescu

 

Bucureşti, 5 decembrie 2017.

Nr. 111.

 

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 334 din 16 octombrie 2017

Nr. 1.848 din 23 octombrie 2017

Nr. 3.032 din 21 noiembrie 2017

 

ORDIN

pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2017 al Societăţii Comerciale PISCICOLA - S.A. Călăraşi din coordonarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură

 

Având în vedere art. 1 lit. c) şi art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari

sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare, al art. 17 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al art. 10 alin, (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, al art. II alin. (2) din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura şi al Protocolului de predare-preluare a acţiunilor pe care Agenţia Domeniilor Statului le deţine la societăţile comerciale cu profil piscicol, a terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deţinute de aceasta către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, având nr. 4.025 din 23.11.2009 (ADS) şi nr. 7.192 din 23.11.2009 (ANPA),

având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei buget finanţe şi efectuare plăţi nr. 82.893 din 18 iunie 2017,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrul muncii şi justiţiei sociale şi ministrul finanţelor publice emit prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2017 al Societăţii Comerciale PISCICOLA - S A. Călăraşi, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli prevăzut la art. 1 reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Societatea Comercială PISCICOLA - S.A. Călăraşi va efectua cheltuieli în funcţie de realizarea veniturilor.

Art. 3. - Societatea Comercială PISCICOLA - S.A. Călăraşi, aflată în coordonarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

p. Ministrul finanţelor publice,

Dănuţ Alexandru Potor,

Adrian Marius Rîndunică,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

secretar de stat

secretar de stat

 

ANEXĂ

 

AUTORITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE: AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PESCUIT ŞI ACVACULTURA

Operatorul economic: Societatea Comercială PISCICOLA - S.A. Călăraşi

Sediul/Adresa: Călăraşi, DN3, km 112 + 980, partea dreaptă

Cod unic de înregistrare: R01923799

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2017

 

 

 

 

 

INDICATORI

Nr. rd.

Realizat an 2016

Propuneri an 2017

%

Estimări an 2018

Estimări an 2019

%

9 = 7/5

10 = 8/7

0

1

2

3

4

5

6 = 5/4

7

8

9

10

I.

 

 

VENITURI TOTALE (r<L 1 =rd.2 +

rd. 5 + rd. 6)

1

574

575

100

575

575

100

100

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

574

575

100

575

575

100

100

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

0

0

 

0

0

0

0

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

0

0

 

0

0

0

0

2

 

Venituri financiare

5

0

0

 

0

0

0

0

3

 

Venituri extraordinare

6

0

0

 

0

0

0

0

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (rd. 7 - rd. 8 + rd. 20+ rd. 21)

7

548

573

105

555

555

97

100

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

548

573

105

555

555

97

100

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

80

90

113

85

85

98

100

B

cheltuieli eu im pori te, taxe şi vărsăminte asimilate

10

61

65

106

65

65

100

100

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

335

372

J11

379

379

102

100

CO

Cheltuieli de natură salaria1ă(rd. 13 + rd. 14)

12

257

285

111

290

290

102

100

CI

ch. cu salariile

13

240

260

108

265

265

102

100

 

 

 

C2

bonusuri

14

17

25

147

25

25

100

100

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

0

0

0

0

0

0

0

 

cheltuieli cu plăţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

0

0

0

0

0

0

0

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

19

22

116

22

22

100

100

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

59

65

110

67

67

103

100

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

72

46

64

26

26

57

100

2

 

Cheltuieli financiare

20

0

0

0

0

0

0

100

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

0

0

0

0

0

0

0

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

26

2

8

20

20

0

100

IV.

 

 

IMPOZIT PL PROFIT

23

4

0

0

4

4

0

100

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

22

2

9

16

16

800

100

 

I

 

Rezerve legale

25

3

0

0

l

1

0

100

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

0

t)

0

0

0

0

0

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

0

0

0

0

0

0

0

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plăţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

0

0

0

0

0

0

0

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

0

0

0

0

0

0

0

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea suinelor de la rd. 25,26, 27, 28, 29

30

21

2

10

15

15

750

100

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

0

0

0

1

1

0

100

8

 

Minimum 90% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

19

2

11

14

14

700

100

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

19

2

11

14

14

700

100

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33 a

0

0

0

0

0

0

0

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

0

0

0

0

0

0

0

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la rd. 31 - rd 32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

2

0

0

0

0

0

0

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

0

0

0

0

0

0

0

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care

37

0

0

0

0

0

0

0

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

0

0

0

0

0

0

0

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

0

0

0

0

0

0

0

 

 

e)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

0

0

0

0

0

0

0

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

0

0

0

0

0

0

0

 

 

e)

alte cheltuieli

42

0

0

0

0

0

0

0

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

0

0

0

0

0

0

0

 

I

 

Alocaţii de la buget

44

0

0

0

0

0

0

0

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

0

0

0

0

0

0

0

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

0

0

0

0

0

0

0

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

 

 

 

 

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

8

8

100

8

8

100

100

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

8

8

100

8

8

100

100

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială *)

50

2677

2969

111

3021

3021

102

100

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (rd. 13/rd. 49)/12*1000

51

2500

2708

108

2760

2760

102

100

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (rd. 2/rd. 49)

52

72

72

100

72

72

100

100

6

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/ persoană)

53

0

0

0

0

0

0

0

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (rd. 7/rd. 1) x 1000

54

955

996

104

965

965

97

100

8

 

Plăţi restante

55

0

0

0

0

0

0

0

9

 

Creanţe restante

56

258

226

87

160

160

71

100

 

*) Rd.50 = Rd. 155 din Anexa de fundamentare nr. 2

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

REGULAMENT

privind abrogarea Regulamentului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 6/2013 emis în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii

 

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) Sit. a) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2), precum şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Legii nr. 210/2017 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii,

având în vedere prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

potrivit deliberărilor din şedinţa Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 6 decembrie 2017,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezentul regulament.

Art. 1. - Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 6/2013 emis în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2014, se abrogă la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Art. 2. - Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării acestuia.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Ovidiu Răzvan Wlassopol

 

Bucureşti, 7 decembrie 2017.

Nr. 14.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.