MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 144/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 144         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 24 februarie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

8. - Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

 

258. - Decret pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

 

9. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

 

259. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

 

DECIZII ALE SENATULUI

 

7. - Decizie privind asigurarea conducerii Senatului în perioada 24-27 februarie 2017

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 694 din 24 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

16. - Ordonanţă de urgenţă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură

 

62. - Hotărâre pentru aprobarea plafoanelor alocate ajutoarelor naţionale tranzitorii şi schemelor de sprijin cuplat, în sectorul zootehnic, precum şi pentru stabilirea cuantumului acestora, pentru anul de plată 2016

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind respingerea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penală

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13 din 31 ianuarie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 24 februarie 2017.

Nr. 8.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 24 februarie 2017.

Nr. 258.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14 din 5 februarie 2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2017, cu următoarele modificări:

1. La articolul II punctul 1, la articolul 25, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(5) în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.”

2. La articolul II punctul 2, la articolul 2151, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în cursul urmăririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de către procuror, prin ordonanţă, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând să depăşească 60 de zile. Prevederile art. 212 alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 24 februarie 2017.

Nr. 9.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 24 februarie 2017.

Nr. 259.

 

DECIZII ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

DECIZIE

privind asigurarea conducerii Senatului în perioada 24-27 februarie 2017

 

în conformitate cu prevederile art. 40 afin, (2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat,

 

preşedintele Senatului decide:

 

Articol unic. - În perioada 24-27 februarie 2017, conducerea Senatului va fi asigurată de domnul senator Niculae Bădălău, vicepreşedinte al Senatului.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TARICEANU

 

Bucureşti, 24 februarie 2017.

Nr. 7.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 694

din 24 noiembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Alexandru Ioniţă în Dosarul nr. 5.580/202/2015 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 800D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 802D/2016, nr. 1.031D/2016-1.034D/2016, nr. 1.072D/2016 şi nr. 1.149D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin, (1) din Legea nr. 17/2014, excepţie ridicată de Alexandru Ioniţă în dosarele nr. 5.580/202/2015, nr. 5.582/202/2015, nr. 5.577/202/2015 nr. 5.585/202/2015, nr. 5.588/202/2015, nr. 5.581/202/2015, nr. 5.635/202/2015, nr. 5.633/202/2015 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

4. La apelul nominal se prezintă părţile Dinu Dumitru, în Dosarul nr. 1.031D/2016, Radu Niculae, în Dosarul nr. 1 072D/ 2016, şi Petra Ganciu, în Dosarul nr. 1.149D/2016. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a cauzelor.

6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr.  802D/2016, nr. l.031D/2016-nr. 1.034D/2016, nr. 1.072D/2016 şi nr. 1.149D/2016 la Dosarul nr. 800D/2016, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare, deoarece, prin acesta, sunt împiedicaţi în realizarea unor acţiuni la Cartea funciară şi la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. De asemenea depun un set de înscrisuri, inclusiv pentru Gheorghe Radef, parte în Dosarul nr. 1.032D/2016.

8. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naşte un drept de proprietate, ci un drept de creanţă condiţională a cărei realizare depinde de rezultatul procedurii judiciare în cadrul acţiunii iniţiale. De asemenea menţionează că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, iar, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 20 aprilie 2016, 4 mai 2016, 18 mai 2016, 25 mai 2016,1 iunie 2016 şi 14 iunie 2016, pronunţate în dosarele nr. 5.580/202/2015, nr. 5.582/202/2015, nr. 5.577/ 202/2015, nr. 5.585/202/2015, nr. 5.588/202/2015, nr. 5.581/ 202/2015, nr. 5.635/202/2015, nr. 5.633/202/2015, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

10. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Ioniţă în cauze având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate împotriva unor sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Călăraşi prin care s-au respins, ca inadmisibile, cererile prin care a solicitat pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor/condiţiilor prevăzute de Legea nr. 17/2014.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare autentificate la notar, prin care acesta, în calitate de promitent-cumpărător, şi părţile (pârâţii), în calitate de promitenţi-vânzători, au convenit perfectarea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru teren arabil extravilan, îndeplinindu-şi obligaţiile stabilite prin antecontracte, respectiv preţul a fost achitat odată cu încheierea acestora, însă promitenţii-vânzători nu au dat curs solicitării de a perfecta contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică şi nu au făcut dovada înscrierii imobilului în cartea funciară şi a cheltuielilor efectuate.

12. Faţă de această situaţie consideră că prevederile ari 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 sunt neconstituţionale, deoarece îl împiedică pe promitentul-cumpărător să obţină îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate de promitentul-vânzător faţă de impunerea obligaţiei de a înscrie imobilul în cartea funciară. Astfel, în cazul refuzului promitentului-vânzător de a încheia contractul promis, promitentul-cumpărător nu mai poate obţine pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, dacă imobilul nu este înscris în cartea funciară, chiar dacă la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare nu erau impuse asemenea condiţii. Aceasta, deoarece promitentul-cumpărător nu poate cere în numele promitentului-vânzător înscrierea în cartea funciară sau la rolul fiscal, întrucât aceste operaţiuni sunt condiţionate de dovada dreptului de proprietate al patentului, iar efectuarea acestor demersuri de către însuşi promitentul-vânzător este exclusă, având în vedere că acesta din urmă refuză încheierea contractului promis.

13. În acest context precizează că, în principiu, chiar dacă este posibil, ca, întemeindu-se pe art. 1.272 alin. (1) din Codul civil, promitentul-cumpărător să obţină obligarea promitentului-vânzător la efectuarea formalităţilor de înscriere a terenului în cartea funciară şi la rolul fiscal, tot nu vor fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 17/2014, dacă debitorul nu îşi execută Obligaţia, în ciuda penalităţilor prevăzute de Codul de procedură civilă.

14. Se mai arată că antecontractul de vânzare-cumpărare este tot un contract civil, iar posibilitatea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, potrivit art. 1.669 din Codul civil (sub imperiul căruia s-au încheiat antecontractele din prezentele cauze), este o modalitate specifică de executare silită a antecontractului; or, această executare silită nu se mai poate efectua ca urmare a noilor reglementări, respectiv Legea nr. 17/2014, cu privire la obligativitatea ca imobilul ce face obiectul antecontractului să fie înscris în cartea funciară.

15. Aplicarea condiţiilor referitoare la înscrierea imobilului în cartea funciară, prevăzute de dispoziţiile criticate, are un evident caracter retroactiv, întrucât limitează efectele juridice, în sens larg, născute de antecontract sub imperiul legii vechi, prin instituirea unor noi condiţii, cerinţe care nu erau prevăzute de lege la data la care părţile s-au obligat, şi poate duce la desfiinţarea dreptului de creanţă al promitentului-cumpărător, ceea ce conduce la încălcarea flagrantă a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile.

16. Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 şi Decizia nr. 480 din 18 iunie 2015.

17. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

18. Guvernul precizează că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea acesteia (art. 16, art. 21 şi art. 44), motivarea vizând pretinsa neretroactivitate a prevederilor contestate. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

19. Contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea principiului neretroactivităţii şi nici cu cel privind accesul liber la justiţie, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile. Se poate reţine că prevederea legală criticată stabileşte atribuţiile de natură procedurală ale instanţei de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de validitate ale antecontractului, şi condiţiile reglementate de art. 3,4 şi 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, după caz. Astfel, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, sunt condiţiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, norma criticată stabilind în sarcina instanţei de judecată obligaţia verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic. Cu privire la invocarea art. 44 din Constituţie arată că, pe lângă faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a motivat în ce constă înfrângerea acestuia, acesta nu are un drept de proprietate cu privire la terenul ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, deoarece transferul proprietăţii nu a avut loc, în condiţiile legii. În ceea ce priveşte menţionarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.

20. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, raportat la art. 16, 21 şi 44 din Constituţie.

21. Totodată arată că, în motivare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât împiedică promitentul-cumpărător să obţină îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate de promitentul-vânzător faţă de impunerea obligaţiei de a înscrie imobilul în cartea funciară. Astfel, analizate dintr-o perspectivă mai largă, motivele invocate relevă, în realitate, aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate raportate la o situaţie de fapt concretă. Mai exact, critica de neconstituţionalitate a textului legal este construită, în principal, pe faptul că, deşi la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare terenul ce făcea obiectul înţelegerii nu ar fi trebuit să fie înscris în cartea funciară, în prezent, prin neîndeplinirea formalităţilor de publicitate, este periclitată admisibilitatea cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 17/2014. Legat de aceste aspecte precizează că modul de interpretare a unei legi şi aplicare a unui act normativ nou în cadrul unor procese este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a Legii nr. 17/2014. Într-o atare situaţie, Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei în interpretarea prevederilor legale incidente în cadrul unui proces, în condiţiile în care, în virtutea rolului ei activ, instanţa de judecată tocmai acest lucru trebuie să-l realizeze.

22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şt ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şt de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: (1) în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară.”

25. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată. Totodată, având în vedere motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate cuprinsă în notele scrise, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine ca temei constituţional şi prevederile art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii

26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, Curtea observă că, faţă de aceste prevederi legale, nemulţumirea autorului excepţiei de neconstituţionalitate constă, în principal, în faptul că, prin instituirea condiţiilor ce trebuie îndeplinite în cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, dispoziţiile criticate ar avea caracter retroactiv în ceea ce priveşte antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014.

27. De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, a reţinut că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din această lege (Legea nr. 17/2014), iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară. Or, în aceste condiţii, în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane se creează în sarcina vânzătorilor şi a cumpărătorilor obligaţia de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate.

28. Întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că legea nu retroactivează, ci vizează doar condiţiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).

29. Prin urmare, aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

30. Aşadar, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, sunt condiţiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, norma criticată stabilind în sarcina instanţei de judecată obligaţia verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic (a de vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 83 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 24 martie 2015). În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 24 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 22 noiembrie 2016, a apreciat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, sunt norme de drept civil de imediată aplicare, care se impun a fi analizate în toate cazurile în care, ulterior intrării ei în vigoare, instanţa de judecată are a analiza îndeplinirea condiţiilor de validitate pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenuri agricole situate în extravilan. Nu prezintă relevanţă, din acest punct de vedere, data încheierii promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare. În acest context a decis că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 se aplică promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare privind terenuri agricole situate în extravilan, încheiate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, indiferent de momentul sesizării instanţei, iar instanţa de judecată poate dispune îndeplinirea formalităţilor în vederea obţinerii avizelor (...).

31. În ceea ce priveşte celelalte menţiuni cu privire la neîndeplinirea, de către părţi, a obligaţiilor stabilite prin antecontracte, Curtea constată că acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care sunt de competenţa instanţei de judecată şi nu intră în sfera contenciosului constituţional. De altfel, chiar autorul excepţiei acceptă că, în principiu, are la îndemână proceduri legale în situaţia în care, atunci când una dintre părţile unei promisiuni bilaterale de vânzare refuză din motive care îi sunt imputabile să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite (a se vedea, spre exemplu, paragrafele 13 şi 14 din prezenta decizie),

32. Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 16, 21 şi 44 din Legea fundamentală, Curtea observă că autorul excepţiei se referă în mod generic la acestea, fără a motiva pretinsa încălcare a acestor dispoziţii constituţionale, context în care instanţa de contencios constituţional îşi va reitera jurisprudenţa cu privire la dispoziţiile Legii nr. 17/2014.

33. Astfel, cu privire la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 516 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 3 noiembrie 2016, a reţinut că prevederile Legii nr. 17/2014 se aplică, deopotrivă şi în egală măsură, tuturor celor care se regăsesc în ipoteza normelor criticate, fără privilegii şi fără discriminări.

34. În ceea ce priveşte art. 21 din Legea fundamentală, Curtea a constatat că principiul accesului liber la justiţie permite oricărei persoane să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime. Or, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul prevederilor Codului civil, ale Codului de procedură civilă şi ale legislaţiei în materie, în calitate de promitent-cumpărător, a avut posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată, ocazie cu care, de altfel, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

35. Referitor la dispoziţiile art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că, pe de o parte, potrivit prevederilor constituţionale, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, şi Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012). Or, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate se află în această ipoteză, antecontractul de vânzare-cumpărare nefiind translativ de proprietate.

36. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Ioniţă în dosarele nr. 5,580/202/2015, nr. 5.582/202/2015, nr. 5.577/202/2015 nr. 5.585/202/2015, nr. 5.588/202/2015, nr. 5.581/202/2015, nr. 5.635/202/2015, nr. 5.633/202/2015 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 30/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură

 

Având în vedere necesitatea creării unui cadru naţional adecvat pentru absorbţia fondurilor europene, care se acordă în cadrul pilonului I al Politicii agricole comune,

luând în considerare că măsurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă vizează cererile unice de plată aferente anului 2017, care se vor depune până la data finală de 15 mai, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul integrat de administrare şi control, măsurile de dezvoltare rurală şi ecocondiţionalitatea, România trebuie să asigure accesul tuturor posibililor beneficiari prin reglementarea unei perioade suficiente de timp de depunere a cererilor, în vederea încadrării în termenul final amintit,

având în vedere perioada de depunere a cererilor unice de plată stabilită prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 18/2017 privind stabilirea modalităţii de coordonare a implementării schemelor de plăţi directe şi a ajutoarelor naţionale tranzitorii care se aplică în agricultură, la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv 1 martie-15 mai 2017, apare necesitatea adoptării măsurilor reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă înainte de începerea acestei perioade, astfel încât posibilii beneficiari să poată îndeplini condiţiile de eligibilitate în vederea accesării fondurilor europene,

în considerarea faptului că noile reglementări prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă relaxează anumite condiţii de eligibilitate pentru a veni în sprijinul fermierilor şi, pentru a asigura cadrul general al eligibilităţii, se impune adoptarea acestor măsuri înainte de începerea campaniei de depunere a cererilor unice de plată,

având în vedere faptul că menţinerea şi în anul de cerere 2017 a condiţiei ca suprafaţa minimă a parcelei să fie de 0,1 ha, în cazul serelor şi solarelor, ar crea imposibilitatea accesării schemelor de sprijin cuplat de către marea majoritate a fermierilor cane cultivă legume în spaţii protejate, adoptarea măsurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă va avea ca impact pozitiv creşterea numărului de beneficiari cu aproximativ 50%.

De asemenea, în cazul beneficiarilor de tipul formelor asociative de proprietate, numărul acestora va creşte, fiind consideraţi eligibili şi cei care nu deţin titlu de proprietate, dar deţin alte acte cu forţă juridică egală doveditoare ale dreptului de proprietate.

În acelaşi sens, de a veni în sprijinul fermierilor privind identificarea parcelelor agricole utilizate, prezenta ordonanţă de urgenţă relaxează condiţiile de accesare a schemelor de plăţi directe pe suprafaţă.

De asemenea, se creează cadrul legal în cazul schemei pentru micii fermieri, dând posibilitatea acestora de a opta pentru rămânerea în schemă, chiar dacă valoarea cuantumului depăşeşte 1.250 euro.

Ţinând cont de faptul că se impune clarificarea anumitor prevederi, a condiţiilor şi documentelor care însoţesc cererea unică de plată, în vederea preîntâmpinării reducerii numărului de beneficiari eligibili şi scăderii capacităţii de absorbţie a fondurilor alocate României în actualul exerciţiu financiar, cu impact negativ asupra sectorului agricol al României,

luând în considerare faptul că neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor de reglementare stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă va avea ca efect imposibilitatea asigurării capacităţii de absorbţie a fondurilor alocate României, din cauza reducerii numărului de beneficiari eligibili,

având în vedere cadrul general de acordare a plăţilor în agricultură, în sectoarele vegetai şi zootehnic, în conformitate cu mecanismele prevăzute de legislaţia Uniunii Europene, şi anume:

- Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului,

- Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat,

- Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Sistemul Integrat de Administrare şi Contrei, măsurile de dezvoltare rurală şi ecocondiţionalitatea,

ţinând cont de faptul că neadoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă ar conduce la disfuncţionalităţi în procesul de accesare a plăţilor de către fermieri,

având în vedere faptul că neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor de reglementare stabilite prin prezentul act normativ va avea ca efect imposibilitatea respectării calendarului stabilit prin legislaţia comunitară din domeniul plăţilor directe,

luând în considerare că nepromovarea prezentului act normativ în regim de urgenţă poate avea consecinţe nefavorabile atât în plan economic, cât şi în plan social, în principal prin neaccesarea în condiţii optime a fondurilor alocate României, în cadrul pilonului I al Politicii agricole comune, cu impact deosebit de grav asupra sectorului agricol al României,

întrucât elementele prezentate constituie situaţii extraordinare şi vizează interesele economice ale României pe termen scurt şi mediu,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 23 martie 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (1), literele d), p) şi s) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„d) culturi permanente înseamnă culturile pentru care nu se practică un sistem de rotaţie, altele decât pajiştile permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare şi care produc recolte repetate, inclusiv pepinierele şi speciile forestiere cu ciclu scurt de producţie;

..........................................................................................................

p) transferul unei exploataţii înseamnă vânzarea sau arendarea sau orice alt tip de tranzacţie similară care are drept obiect unităţile de producţie în cauză efectuat până la emiterea deciziei de plată;

..........................................................................................................

s) zonele acoperite cu strat vegetal reprezintă suprafeţe arabile cultivate cu un amestec de specii de cultură, considerate culturi secundare, care asigură acoperirea solului, având rolul de a absorbi azotul rezidual. Zonele acoperite cu strat vegetal nu participă la calculul diversificării culturilor. Lista amestecurilor de specii de cultură pentru stratul vegetal, perioada de însămânţam şi data după care este permisă distrugerea mecanică a stratului vegetal se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale;”.

2. La articolul 6, alineatele (1)-(4), (41) şi (5)-(7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 6.- (1) Fermierul care în anul anterior de plată ar fi avut dreptul la plăţi directe, calculate potrivit prevederilor art. 12 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat, denumit în continuare Regulamentul nr. 639/2014, plăţi care nu ar fi depăşit cuantumul de 5.000 euro, şi care desfăşoară cel puţin o activitate agricolă minimă în cadrul exploataţiei sale, definită potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) lit. c), d) şi e), este fermier activ şi poate beneficia de plăţi directe.

(2)  Pentru a dovedi calitatea de fermier activ, fermierii persoane fizice care în anul anterior de plată ar fi avut dreptul la plăţi directe calculate potrivit prevederilor art. 12 din Regulamentul nr. 639/2014, care ar fi depăşit cuantumul de 5.000 euro, se pot înregistra la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ca persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, sau ca persoane juridice care desfăşoară o activitate agricolă. Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale sau întreprinderile familiale, rezultate ca urmare a înregistrării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, se subrogă în drepturi şi obligaţii persoanei fizice în ceea ce priveşte patrimoniul de afectaţiune definit la art. 2 lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016.

(3) Fermierii persoane fizice care în anul anterior de plată ar fi avut dreptul la plăţi directe calculate potrivit prevederilor art. 12 din Regulamentul nr. 639/2014, care ar fi depăşit cuantumul de 5.000 euro, şi care nu se înregistrează potrivit prevederilor de la alin. (2) trebuie să furnizeze documente din care să rezulte îndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (5) lit. a) sau b).

(4) Pentru a dovedi calitatea de fermier activ, fermierii persoane juridice care în anul anterior de plată ar fi avut dreptul la plăţi directe calculate potrivit prevederilor art. 12 din Regulamentul nr. 639/2014, care ar fi depăşit cuantumul de 5.000 euro, sunt înregistraţi la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu activitate agricolă. În cazul în care nu reiese activitatea agricolă, trebuie să furnizeze documente din care să rezulte îndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (5) lit. a) sau b).

(41) Pentru a dovedi calitatea de fermier activ, fermierii persoane juridice care în anul anterior de plată ar fi avut dreptul la plăţi directe calculate potrivit prevederilor art. 12 din Regulamentul nr. 639/2014, care ar fi depăşit cuantumul de 5.000 euro, şi care nu sunt înregistraţi la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, trebuie să furnizeze actul de înfiinţare din care să reiasă activitatea agricolă. În cazul în care din actul de înfiinţare nu reiese activitatea agricolă, trebuie să furnizeze documente din care să rezulte îndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (5) lit. a) sau b).

(5) Persoanele fizice sau juridice ori grupurile de persoane fizice sau juridice care în anul anterior de plată ar fi avut dreptul la plăţi directe calculate potrivit prevederilor art. 12 din Regulamentul nr. 639/2014, care ar fi depăşit cuantumul de 5.000 euro, şi care gestionează aeroporturi, servicii de transport feroviar, sisteme de alimentare cu apă, servicii imobiliare, terenuri permanente de sport şi terenuri destinate activităţilor de recreere pot fi considerate fermier activ dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) cuantumul anual total al plăţilor directe reprezintă cel puţin 5% din veniturile sale totale obţinute din activităţi neagricole în ultimul an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi verificabile;

b) veniturile totale obţinute în cadrul exploataţiei din activităţi agricole reprezintă cel puţin o treime din veniturile totale obţinute în ultimul an fiscal pentru care sunt disponibile dovezi verificabile.

(6) Persoanele fizice sau juridice ori grupurile de persoane fizice sau juridice care în anul anterior de plată ar fi avut dreptul la plăţi directe calculate potrivit prevederilor art. 12 din Regulamentul nr. 639/2014, care ar fi depăşit cuantumul de 5.000 euro, şi care gestionează firme/companii de construcţii, administratori de păduri de stat/private, penitenciare, unităţi administrativ-teritoriale - comune, municipii, oraşe, judeţe - pot fi considerate fermier activ dacă îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la alin. (5) lit. a) sau b).

(7) în sensul prevederilor alin. (5), pentru persoanele juridice şi în cazul fermierilor prevăzuţi la alin. (3), dovezile verificabile sunt documente din care să reiasă veniturile totale şi veniturile obţinute din activităţile agricole şi activităţi neagricole, care se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.”

3. La articolul 6, alineatul (8) se abrogă.

4. La articolul 7 alineatul (21), literele a) şt b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,a) forma asociativă de proprietate, pe baza copiei titlului de proprietate asupra terenurilor aparţinând formei asociative sau a altor acte cu forţă juridică egală doveditoare ale dreptului de proprietate şi a unui tabel centralizator care cuprinde acordul fiecărui membru deţinător de animale privind depunerea cererii unice de plată de către forma asociativă, datele de identificare, codul de identificare al exploataţiei zootehnice din Registrul naţional al exploataţiilor şi numărul de animale deţinute de fiecare membru, precum şi suprafaţa utilizată de forma asociativă prin cosit sau păşunat, la care se anexează hotărârea adunării generale a asociaţilor privind utilizarea fondurilor;

b) membrii formei asociative de proprietate care asigură încărcătura cu animale pentru suprafaţa deţinută în proprietate. Dovada utilizării legale a acestor suprafeţe de pajişti de către fiecare membru al formei asociative de proprietate o constituie copia titlului de proprietate al formei asociative sau a altor acte cu forţă juridică egală doveditoare ale dreptului de proprietate şi centralizatorul care cuprinde acordul, datele de identificare, codul de identificare al exploataţiei zootehnice din Registrul naţional al exploataţiilor, numărul de animale deţinute de fiecare membru, precum şi suprafeţele repartizate membrilor de către forma asociativă şi hotărârea adunării generale a asociaţilor privind utilizarea fondurilor.”

5. La articolul 8 alineatul (1), literele c), f), n) şi s) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„c) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuştilor fructiferi, suprafaţa parcelei agricole trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha şi/sau, după caz, să deţină un număr minim de animale. Pentru legume cultivate în sere şi solare, pentru care se acordă sprijinul prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. e), suprafaţa minimă a exploataţiei este de 0,3 ha, iar suprafaţa minimă a parcelei este de 0,03 ha;

..........................................................................................................

f) să declare toate parcelele agricole, precum şi zonele de interes ecologic prevăzute la art. 20 alin. (1), în sensul prevederilor art. 72 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2.799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1.290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, potrivit cărora fermierii care deţin parcele agricole cu o suprafaţă de până la 0,1 ha nesolicitate la plată pot să nu le declare, cu condiţia ca suprafaţa însumată a acestor parcele să nu depăşească un hectar;

..........................................................................................................

n) să prezinte la depunerea cererii unice de plată sau a modificărilor aduse acesteia documentele necesare care dovedesc că terenul agricol, inclusiv zonele de interes ecologic, se află la dispoziţia lor sau o copie a anexei nr. 24 de la starea civilă a unităţilor administrativ-teritoriale, dacă este cazul. Documentele care fac dovada că terenul agricol se află la dispoziţia fermierului trebuie să fie încheiate înaintea depunerii cererii unice de plată şi trebuie să fie valabile cel puţin până la data de 1 decembrie a anului de cerere;

..........................................................................................................

s) să identifice, să declare, în cadrul blocului fizic, parcelele agricole utilizate, în aplicaţia electronică GIS, pusă la dispoziţie de către APIA, care permite prelucrarea datelor spaţiale şi alfanumerice privind suprafeţele declarate, şi să utilizeze datele cadastrale disponibile.”

6. La articolul 8, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) Documentele din care reiese că hectarele de teren agricol se află la dispoziţia fermierului şi/sau că acesta deţine efective de animale se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi se prezintă la depunerea cererilor unice de plată, în funcţie de schemele/măsurile/plăţile solicitate.”

7. La articolul 20, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Procentajul menţionat la alin. (1) se poate majora în temeiul unui act legislativ al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene şi va fi prevăzut prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.”

8. La articolul 25, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) În cazul în care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale intenţionează să ia decizia de a transfera fonduri între măsurile de sprijin cuplat, informează fermierii cu privire la un posibil transfer înainte de data de deschidere a perioadei de depunere a cererilor, atât printr-un anunţ care se postează pe site-ul instituţiei - www.madr.ro, cât şi prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.”

9. La articolul 26, alineatul (3) se abrogă.

10. La articolul 26, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

„(41) Fermierii incluşi în schema pentru micii fermieri pentru care, într-un an ulterior anului 2015, cuantumul plăţilor directe depăşeşte 1.250 euro sunt notificaţi de APIA privind excluderea din schema pentru micii fermieri după data de 15 iulie a anului de cerere. Fermierii pot opta pentru rămânerea în schema pentru micii fermieri, cu informarea APIA, în termen de 15 zile calendaristice de la data notificării.”

11. La articolul 27 alineatul (2), litera c) se abrogă.

12. Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 29. - În cazul schemelor de sprijin cuplat sector zootehnic şi/sau ANT sector zootehnic, precum şi al măsurilor compensatorii de dezvoltare rurală 10 şi 11 aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, se poate efectua şi transferul unei/unor exploataţii cu cod ANSVSA şi/sau părţi ale exploataţiei ca unitate de producţie, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1,698/2005 al Consiliului.”

13. La articolul 31, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 31. - (1) Cazurile de forţă majoră şi circumstanţele excepţionale se notifică în scris APIA, furnizându-se în acelaşi timp dovezi relevante care atestă apariţia situaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (1), în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care beneficiarul sau succesorul său în drepturi este în măsură să trimită respectiva notificare.”

14. La articolul 39, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 39. - (1) Sumele necuvenite acordate sub formă de ajutoare naţionale tranzitorii şi/sau de scheme de plăţi directe din fondurile europene şi/sau din fondurile publice naţionale aferente acestora se recuperează potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare.”

15. La articolul 40, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 40. - (1) Nu se acordă niciun avantaj prevăzut de legislaţia Uniunii Europene care reglementează cadrul general de acordare a plăţilor în agricultură în sectoarele vegetal şi zootehnic pentru schemele de plată pentru care au fost create în mod artificial condiţii în vederea obţinerii de avantaje, contrar obiectivelor legislaţiei respective.”

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Daniel Constantin

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Bogdan Mănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 23 februarie 2017.

Nr. 16.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea plafoanelor alocate ajutoarelor naţionale tranzitorii şi schemelor de sprijin cuplat, în sectorul zootehnic, precum şi pentru stabilirea cuantumului acestora, pentru anul de plată 2016

 

Având în vedere prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului şi ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/699 al Comisiei din 10 mai 2016 de stabilire, pentru anul 2016, a plafoanelor bugetare aplicabile anumitor scheme de sprijin direct prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 13 şi art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă plafonul pentru ajutoarele naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru speciile bovine şi ovine/caprine, care se acordă pentru anul de plată 2016, în limita sumei de 189.609.057 euro, respectiv 844.462 mii lei, care se asigură de la bugetul de stat prin bugetul aprobat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2017, şi se distribuie astfel:

a) 25.933.399 euro, respectiv 115.500 mii lei pentru schema decuplată de producţie în sectorul lapte, specia bovine;

b) 108.985.582 euro, respectiv 485.389 mii lei pentru schema decuplată de producţie în sectorul carne, specia bovine;

c) 54.690.076 euro, respectiv 243.573 mii lei pentru schema cuplată de producţie, speciile ovine/caprine.

(2) Cuantumul ajutoarelor naţionale tranzitorii prevăzute la alin. (1) se calculează astfel:

a) prin raportarea sumei prevăzute la alin. (1) lit. a) la cantităţile de lapte livrate şi/sau vândute direct eligibile;

b) prin raportarea sumei prevăzute la alin. (1) lit. b) la efectivele de bovine eligibile;

c) prin raportarea sumei prevăzute la alin. (1) lit. c) la efectivele de femele ovine/caprine eligibile.

(3) Plăţile pentru ajutoarele naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic se acordă potrivit prevederilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi în condiţiile art. 61-683 din Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Se aprobă plafonul maxim de 121.924.674 euro, respectiv 543.016 mii lei, care se acordă pentru anul de plată 2016, pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, crescătorilor de animale din speciile prevăzute la art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 219/2015 privind stabilirea sectoarelor, culturilor şi speciilor de animale pentru care se acordă sprijin cuplat în perioada 2015-2020, repartizat astfel:

a) 1.400.000 euro, respectiv 6.235 mii lei pentru specia bovine, categoria bivoliţe de lapte;

b) 28.000.000 euro, respectiv 124.704 mii lei pentru speciile ovine/caprine:

c) 11.025.000 euro, respectiv 49.102 mii lei pentru specia bovine, categoria taurine din rase de carne şi metişii acestora;

d) 81.499.674 euro, respectiv 362.975 mii lei pentru specia bovine, categoria vaci de lapte.

(2) Cuantumul pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic se calculează prin raportarea sumelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) la efectivul de animale determinate.

(3) Plăţile pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic se acordă potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi în condiţiile art. 69-782 din Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 619/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Plăţile schemelor de ajutoare naţionale tranzitorii şi sprijin cuplat în sectorul zootehnic se fac în lei, la cursul de schimb de 4,4537 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 30 septembrie 2016, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 363 din 1 octombrie 2016.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Bogdan Mănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 23 februarie 2017.

Nr. 62.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 6

din 30 Ianuarie 2017

 

Dosar nr. 2.793/1/2016

 

Iulia Cristina Tarcea - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Nicoleta Ţăndăreanu - judecător la Secţia I civilă

Nina Ecaterina Grigoraş - judecător la Secţia I civilă

Mirela Vişan  - judecător la Secţia I civilă

Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Valentina Vrabie - judecător la Secţia a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Ruxandra Monica Duţă - judecător la Secţia a II-a civilă

Nela Petrişor - judecător la Secţia a II-a civilă

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 2.793/1/2016 a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 38.424/4/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea chestiunii de drept ce vizează cuantumul onorariului executorului judecătoresc în cazul în care obiectul executării silite este o obligaţie de a face intuitu personae

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind depuse puncte de vedere formulate în scris de către părţi privind chestiunea de drept supusă judecăţii.

Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele completului de judecată, constată că nu există chestiuni prealabile sau excepţii, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a dispus, prin încheierea din data de 13 aprilie 2016, în Dosarul nr. 38.424/4/2014, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea chestiunii de drept ce vizează cuantumul onorariului executorului judecătoresc în cazul în care obiectul executării silite este o obligaţie de a face intuitu personae.

II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată

2. Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 24 decembrie 2014, contestatorul municipiul Bucureşti, prin primarul general, a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii I.M., S.G., A.C., A.F.F. şi terţul poprit Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, anularea actelor de executare silită emise în dosarul execuţional înregistrat la Biroul executorului judecătoresc R.G.I., precum şi a actelor de executare ce se vor emite ulterior, respectiv încetarea executării silite, A solicitat totodată suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare şi cenzurarea cheltuielilor de executare.

3. Prin Sentinţa civilă nr. 8.331 din 26 octombrie 2015, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis în parte contestaţia la executare şi a redus onorariul executorului judecătoresc stabilit prin încheierea din data de 15 decembrie 2014, de la 2.600 lei la 248 Iei. S-a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 1.353 din 26 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul civil nr. 7.679/3/2012, contestatorul a fost obligat să emită, pe numele intimaţilor, decizie sau dispoziţie cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul teren În litigiu, iar, prin Decizia civilă nr. 2.102R/06.12.2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a modificat în parte sentinţa, obligând contestatorul să înainteze direct la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor dosarul administrativ, împreună cu hotărârile judecătoreşti din cauza respectivă: au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei tribunalului.

4. În condiţiile în care contestatorul nu a înţeles să aducă la îndeplinire obligaţia de bunăvoie, prin cererea din data de 11 decembrie 2014, intimaţii au solicitat punerea în executare silită a dispoziţiilor titlurilor executorii, constituindu-se astfel dosarul de executare.

5. Prin încheierea din data de 12 decembrie 2014, executorul judecătoresc a încuviinţat executarea silită, iar prin încheierea din data de 15 decembrie 2014 a stabilit cheltuielile de executare la nivelul sumei de 3.780 lei, din care 2.600 lei onorariu executor judecătoresc, 300 lei onorariu avocat, 200 lei cheltuieli necesare declanşării executării silite, 480 lei cheltuieli necesare continuării executării după încuviinţare, iar 200 lei cheltuieli cu încetarea executării.

6. La data de 15 decembrie 2014, debitorul a fost somat să îşi aducă la îndeplinire obligaţia de a face, stabilită prin cele două hotărâri judecătoreşti.

7. Activitatea executorului judecătoresc în ce priveşte executarea silită a obligaţiei de a face s-a oprit la momentul transmiterii somaţiei către debitor, ulterior continuând exclusiv pentru încasarea cheltuielilor de executare. La data de 15 decembrie 2014, executorul judecătoresc a emis adresă de înfiinţare a popririi în sarcina terţului poprit, înştiinţând şi debitorul cu privire la această măsură.

8. În ceea ce priveşte cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din data de 15 decembrie 2014, în cuantum total de 3.780 lei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 703 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă din care rezultă că, în ipoteza în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia stabilită printr-un titlu executoriu, executarea silită are loc până la achitarea inclusiv a cheltuielilor de executare, dispoziţia legală întemeindu-se în mod firesc pe culpa debitorului în declanşarea acestei proceduri.

9. Cuantumul onorariului ocazionat de îndeplinirea procedurilor de executare silită se stabileşte potrivit anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, modificată prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.561/C/2012.

10. În cuprinsul Ordinului ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.561/C/2012, nu se regăseşte reglementat, în mod individual, un onorariu pentru punerea în executare a unei obligaţii de a face, de natura celor impuse debitorului prin titlul executoriu, aceste obligaţii neputând fi încadrate în niciunul dintre tipurile de executare inserate în anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, cu modificările ulterioare, şi cu atât mai puţin în categoria celor prevăzute de art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, în lipsa oricărei reglementări exprese sub acest aspect, singurul punct al anexei menţionate la care se putea încadra această obligaţie de a face era cel menţionat la pct. 12 - orice alte acte sau operaţiuni date prin lege.

11. Instanţa a reţinut că specificul obligaţiei de a face impusă debitorului prin titlul executoriu, respectiv o obligaţie pur personală, face ca obligaţia, în sine, să nu poată fi adusă la îndeplinire decât prin acţiunea voluntară a celui obligat la aceasta, iar activitatea executorului în cazul executării silite a obligaţiilor de a face care nu pot fi îndeplinite decât de debitor se rezumă doar la comunicarea unei somaţii cu semnificaţia unei acţiuni de constrângere şi nu de realizare efectivă a obligaţiei.

12. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intimaţii, susţinând că în mod greşit prima instanţă a reţinut aplicabilitatea în cauză a pct. 12 din anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, cu modificările aduse prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.561/C/2012, având în vedere că, potrivit actelor de executare, onorariul executorului a fost stabilit conform prevederilor pct. 2 din acelaşi act normativ coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează onorariul pentru executările directe, enumerarea fiind exemplificativă, şi nu limitativă.

13. În cursul soluţionării apelului, apelanţii-intimaţi au solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cerere ce a fost admisă de către instanţa de judecată, fiind dispusă sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile

III. Aspectele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

14. Prin încheierea de sesizare din data de 13 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 38.424/4/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că obiectul dosarului este cererea de apel formulată de apelanţii-intimaţi împotriva Sentinţei civile nr. 8.331 din 26 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, tribunalul pronunţându-se prin decizie definitivă.

15. De asemenea s-a reţinut că problema de drept vizând modul de stabilire a onorariului executorului judecătoresc în cazul în care obiectul executării silite este o obligaţie de a face intuita personae are incidenţă asupra fondului apelului, reprezentând motivul principal de apel.

16. S-a apreciat şi că această chestiune de drept este una nouă, neexistând un recurs în interesul legii cu acest obiect, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţă materială în privinţa cererilor formulate în cadrul executărilor silite.

17. Din hotărârile judecătoreşti depuse de apelanţi la dosar rezultă împrejurarea că, asupra aceleiaşi probleme de drept, instanţele au opinii diferite, cu interpretări contradictorii ale dispoziţiilor Ordinului ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, cu modificările ulterioare.

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

18. După comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părţi privind chestiunea de drept supusă judecăţii.

V. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

19. Completul de judecată al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a apreciat că onorariul executorului judecătoresc, în cazul în care titlul executoriu conţine obligaţia impusă unei autorităţi de a emite un act ce intră exclusiv în competenţa acelei autorităţi - obligaţie de a face intuita personae - se impune a fi stabilit prin raportare la prevederile pct. 12 din anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, cu modificările ulterioare.

20. La pct. 2 din anexa la ordinul menţionat sunt indicate limitativ executările directe, avându-se în vedere obligaţiile de a face care sunt efectiv aduse la îndeplinire de către executorul judecătoresc. Caracteristic acelor obligaţii de a face, denumite generic de legiuitor „executări directe”, este faptul că executarea este efectiv realizată de executor, astfel că prevederile pct. 12 din anexă nu pot fi aplicabile în ipoteza în care obligaţia stabilită prin titlul executoriu în sarcina debitorului este o obligaţie de a face intuita personae, ceea ce implică faptul că poate fi adusă la îndeplinire doar de către debitor, excluzând intervenţia unei terţe persoane.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

21. În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat practica judiciară identificată, precum şi punctele de vedere teoretice, conturându-se următoarele opinii:

22. În cadrul primei orientări jurisprudenţiale, majoritară, s-a apreciat că în cazul în care obligaţia stabilită prin titlul executoriu este una de a face intuitu personae, ce poate fi îndeplinită doar de către debitor, creditorul poate recurge la concursul executorului judecătoresc numai pentru emiterea şi comunicarea unei somaţii în condiţiile Codului de procedură civilă. Ca atare, onorariul executorului judecătoresc trebuie stabilit în baza pct. 12 din anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, cu modificările ulterioare, acesta fiind tariful maxim stabilit pentru realizarea oricăror altor acte şi operaţiuni date prin lege executorului judecătoresc, cărora li se circumscrie şi executarea silita a obligaţiei de a face intuitu personae, din moment ce aceasta nu este enumerată la pct. 2 din anexă privind executările silite directe.

23. Prin cea de-a două orientare jurisprudenţială, minoritară, s-a considerat că onorariul executorului judecătoresc pentru orice alte acte sau operaţiuni date prin lege în activitatea sa, de la pct. 12 din anexă, se stabileşte doar prin raportare la acele operaţiuni pentru care nu este necesară încuviinţarea executării silite si, ca atare, obligaţiile de a face se supun în întregime, sub aspectul onorariului executorului judecătoresc, pct. 2 din anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, cu modificările ulterioare, punct care enumera cu titlu exemplificativ, iar nu limitativ activităţile executorului pentru care se pot percepe onorarii în cuantumul indicat de text.

VII. Raportul asupra chestiunii de drept

24. Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

25. În subsidiar, pentru ipoteza în care completul desemnat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile ar ajunge la concluzia întrunirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării, opinia judecătorilor-raportori asupra modului de interpretare şi aplicare a pct. 2 şi pct. 12 din anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, modificată prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.561/C/2012, cu referire la art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost în sensul că onorariul la care se poate raporta executorul judecătoresc pentru activitatea decurgând din executarea obligaţiilor de a face intuitu personae este cel prevăzut la pct. 12 din anexă, ce vizează categoria generică „orice alte acte sau operaţiuni date prin lege” din activitatea executorului judecătoresc.

VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

26. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

27. Procedura sesizării instanţei supreme în vederea pronunţării asupra unor chestiuni de drept printr-o hotărâre prealabila reprezintă o procedură nouă, preluată din dreptul francez, introdusă în sistemul de drept român prin actualul Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, fiind reglementată în cartea a II-a „Procedura contencioasă”, titlul III - „Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare”, capitolul II, art. 519 - art. 521 din Codul de procedură civilă.

28. Scopul acestei proceduri este crearea unui mecanism nou pentru uniformizarea practicii judiciare care să contribuie, alături de recursul în interesul legii, la transformarea practicii judiciare româneşti în una predictibilă, care să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor.

29. Prin dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.

30. În analiza aspectelor generale de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie avute în vedere, pe lângă scopul instituirii acestui mecanism de unificare a practicii, raţiunea şi fundamentul său.

31. Procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept esenţiale şi controversate, cu caracter de noutate,

32. Pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare şi utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere, instanţa supremă trebuie chemată să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. Altfel spus, în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept importantă care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate de interpretare suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

33. În cazul analizat, titularul sesizării solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prealabilă cu privire la dezlegarea chestiunii vizând cuantumul onorariului cuvenit executorului judecătoresc în cazul în care obiectul executării silite îl reprezintă o obligaţie de a face intuitu personae.

34. Examinarea datelor comunicate de către curţile de apel arată că există deja practică judiciară în materie, aproape unitară, instanţele naţionale pronunţând, în majoritate covârşitoare, acelaşi tip de soluţii.

35. Aspectele sesizate privind modalitatea de aplicare a unor prevederi cuprinse într-un ordin al ministrului nu vizează interpretarea unor dispoziţii legale care să comporte o reală dificultate, ci doar realizarea unui raţionament judiciar, prin aplicarea unei norme în raport cu scopul şi conţinutul acesteia.

36. În plus, relaţionarea textelor de lege în discuţie a fost expusă şi în cuprinsul actului de sesizare, ceea ce conduce la concluzia că nu este vorba de identificarea unei chestiuni de drept controversate, susceptibilă de a genera interpretări diferite, în egală măsură de pertinente, care să necesite pronunţarea unei hotărâri prealabile. Acest mecanism nu trebuie transformat într-o procedură dilatorie, de natură a întârzia inutil cursul procesului.

37. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanţei de trimitere să soluţioneze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, mecanismele de interpretare a actelor normative.

38. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi valorificat atât timp cât legiuitorul a stabilit, prin condiţiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al instituţiei juridice a hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel încât sesizarea nu este admisibilă.

39. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 38,424/4/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea chestiunii de drept ce vizează cuantumul onorariului executorului judecătoresc în cazul în care obiectul executării silite este o obligaţie de a face intuitu personae.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2017.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA ŢARC EA

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitroi

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.