MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 01/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 1         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 3 ianuarie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.502/2016. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru aprobarea componenţei şi a atribuţiilor Consiliului etic care funcţionează în cadrul spitalelor publice

 

1.622/1.051/2016. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.605/875/2014 privind aprobarea modului de calcul, a listei denumirilor comerciale şi a preţurilor de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate şi a metodologiei de calcul al acestora

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 651

din 1 noiembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Caras în Dosarul nr. 2.000/229/20157a 1 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 314D/2016.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a formulat cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află internat în spital, însă nu a depus un bilet de internare.

3. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la cererea formulată, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât autorul excepţiei nu a făcut dovada imposibilităţii de prezentare

4. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepţiei, iar preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 450D/2016 şi nr. 451D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sandor Magyar în dosarele nr. 152/309/2016 şi nr. 153/309/2016 ale Judecătoriei Şimleul Silvaniei - Secţia mixtă.

5. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, asistat de avocatul Vasile Dumitru din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 450D/2016 şi nr. 451D/2016 la Dosarul nr. 314D/2016, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei din dosarele Curţii nr. 450D/2016 şi nr. 451D/2016, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu există o cale de atac cu privire la încheierea prin care se soluţionează recuzarea, aşadar nu există un control judiciar cu privire la aceasta, norma procesual penală criticată intrând în coliziune cu dispoziţiile art. 11 din noul Cod civil, potrivit cărora „Nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri Totodată, partea prezentă, având cuvântul, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi precizează că soluţionarea cererii de recuzare se face de către un complet de la aceeaşi instanţă, iar nu de către o instanţă superioară, din această perspectivă textul criticat fiind neconstituţional.

8. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că soluţionarea unei cereri de recuzare se face potrivit regulilor prevăzute de Codul de procedură penală, cazurile de incompatibilitate fiind de ordine publică. Precizează că recuzarea, precum şi abţinerea sunt incidente procedurale, ca atare prin soluţionarea unor astfel de cereri nu se soluţionează fondul cauzei. Arată că nu există nicio dispoziţie constituţională sau convenţională care să impună un dublu grad de jurisdicţie în această materie, nefiind vorba despre o acuzaţie în materie penală, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nefiind incident în cauză. De altfel, observă Că art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală preia conţinutul avut anterior de art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968, text care a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor obiecţiuni similare, Curtea Constituţională statuând că nu este vorba despre o acuzaţie în materie penală, legiuitorul neavând obligaţia de a institui o cale de atac în această materie. Arată că norma procesual penală criticată asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor penale, cazurile noi de incompatibilitate putând fi analizate prin reiterarea cererii de recuzare oricând pe parcursul procesului penal. În final, faţă de invocarea de către autori a dispoziţiilor art. 408 din Codul de procedură penală, face referire la Decizia Curţii nr. 440 din 21 iunie 2016, paragraful 16, în care s-a reţinut c㠄autoarea excepţiei îşi întemeiază critica pe comparaţia dintre textul criticat şi alte dispoziţii din Codul de procedură penală. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, în repetate rânduri, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne”.

9. Având cuvântul în replică, apărătorul autorului excepţiei din dosarele Curţii nr. 450D/2016 şi nr. 451D/2016 arată că în această materie este vorba despre o suspiciune rezonabilă ce îşi are corespondent în dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar autorul excepţiei susţine ca textul de lege criticat obligă inculpatul să formuleze plângere penală împotriva judecătorului recuzat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin încheierea din 24 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.000/229/2015/a1, Tribunalul Ialomiţa - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin Caras cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătoria Feteşti prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de autorul excepţiei.

11. Prin încheierile din 24 martie 2016, pronunţate în dosarele nr. 152/309/2016 şi nr. 153/309/2016, Judecătoria Simleul Silvaniei - Secţia mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Sandor Magyar cu ocazia soluţionării cererilor de recuzare formulate de autorul excepţiei împotriva judecătorilor învestiţi să soluţioneze contestaţiile în anulare formulate împotriva unor încheieri pronunţate în dosare penale.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanţei de contencios constituţional, autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 314D/2016 susţine că, prin faptul că legea nu prevede o cale de atac pentru încheierile prin care se soluţionează abţinerea şi recuzarea, se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. De asemenea, autorul excepţiei din dosarele Curţii nr. 450D/2016 şi nr. 451D/2016 susţine că art. 68 alin. (7) din Codul de procedura penal㠄este neconstituţional fiindcă orice act se poate ataca cu apel sau recurs, însă recuzarea nu are cale de atac”.

13. Tribunalul Ialomiţa - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât este atributul legiuitorului de a stabili atât căile de atac, cât şi condiţiile exercitării acestora. Face referire la Decizia Curţii nr. 185 din 14 iunie 2001 prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968.

14. Judecătoria Şimleul Silvaniei - Secţia mixtă apreciază că prevederile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece, deşi legea nu prevede o cale de atac separată împotriva soluţiilor pronunţate cu privire la cererea de abţinere sau de recuzare, acestea pot fi atacate odată cu fondul cauzei. Face referire la dispoziţiile constituţionale ale art. 129, potrivit cărora „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”, şi apreciază că este atributul legiuitorului să stabilească atât căile de atac, cât şi condiţiile exercitării acestora, aşa încât faptul că încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse separat niciunei căi de atac nu aduce atingere garantării constituţionale a dreptului la apărare sau posibilităţii de a se folosi căile de atac stabilite de legea procedurală.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

16. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 185 din 14 iunie 2001 şi nr. 68 din 27 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968. Face referire la dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 127, potrivit cărora procedura de judecată este stabilită de lege, respectiv şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. De asemenea, reţine că, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita Căile de atac, în condiţiile legii. Apreciază că, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Consideră că procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale. Reţine, totodată, că încheierea prin care se soluţionează cererea de abţinere sau de recuzare nu soluţionează fondul cauzei, aşa încât lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dublul grad de jurisdicţie tn materie penală. Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs se justifică prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului.

17. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, în susţinerea opiniei sale, arată că norma legală criticată conferă caracter definitiv încheierii prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea, statuând astfel o excepţie de la regulă, aceasta nefiind supusă niciunei căi de atac. Or, cadrul legal în materia apelului (art. 408 din Codul de procedură penală) prevede, ca regulă, că încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, respectiv apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, iar, ca excepţie, cazurile când, potrivit legii, încheierile pot fi atacate separat cu apel. Apreciază că art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală introduce o nouă excepţie de la regulă, în condiţiile în care sintagma „niciunei căi de atac” are semnificaţia imposibilităţii de atacare atât odată cu sentinţa, cât şi separat. Reţine că accesul liber la justiţie, aşadar dreptul la o dale de atac, nu este un drept absolut, putând fi limitat atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Consideră însă că desfiinţarea dreptului de a ataca orice încheiere de soluţionare a abţinerii sau recuzării afectează dreptul în chiar esenţa/existenţa sa. Aşa încât consideră că prevederile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală aduc atingere liberului acces la justiţie, consacrat constituţional în art. 21 „ Apreciază, în final, că normele procesual penale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor,

18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şr Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi ale apărătorului său, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare a Curţii, dispoziţiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.”Având în vedere cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate - soluţionarea unor cereri de recuzare, respectiv soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare -, Curtea urmează a se pronunţa doar în ceea ce priveşte norma procesual penală ce reglementează regimul juridic aplicabil încheierilor prin care se soluţionează cererea de recuzare, în această măsură excepţia de neconstituţionalitate având legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În aceste condiţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: încheierea prin care se soluţionează [...] recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac. “

21. Autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 314D/2016 susţine că normele procesual penale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. Autorul excepţiei din dosarele Curţii nr. 450D/2016 şi nr. 451 D/2016 susţine că normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale, fără a indica dispoziţii din Legea fundamentală pretins încălcate.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în Dosarul nr. 314D/2016, prin încheierea din 24 februarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 2.000/229/2015/a1, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Ialomiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală. Prin aceeaşi încheiere, instanţa de judecată a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de autorul excepţiei împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2015, pronunţată în camera de consiliu de Judecătoria Feteşti, prin care a fost respinsă cererea de recuzare. Astfel, Curtea observă că acţiunea aflată în faţa judecătorului a quo, în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, este ab initio inadmisibilă. Curtea reţine însă că prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, a statuat c㠄o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză”. Însă, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, invocată în prezenta cauză, Curtea constată că sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină soluţia de inadmisibilitate în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Astfel, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât instanţa de contencios constituţional îşi poate exercita controlul de constituţionalitate în prezenta cauză.

23. În continuare, Curtea observă că, în dosarele nr. 450D/2016 şi nr. 451D/2016, autorul excepţiei susţine că normele procesual penale cuprinse în art. 68 alin. (7) sunt neconstituţionale, fără a indica dispoziţii din Legea fundamentală pretins încălcate. Cu referire la motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, prin indicarea de către autorul excepţiei a dispoziţiei constituţionale încălcate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a teoretizat existenţa unei anumite structuri a excepţiei de neconstituţionalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente şi intrinseci oricărei excepţii de neconstituţionalitate, şi anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Curtea a observat în decizia precitată că, „dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, soluţia pronunţată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992”. Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit c㠄simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Daca ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va H însoţită de dovezile depuse de părţi»“.

24. Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la aplicarea articolului 21 primul paragraf din Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură, un reclamant nu este obligat să indice explicit norma de drept specifică pe care îşi întemeiază motivul, cu condiţia ca argumentaţia sa să fie suficient de clară şi de precisă pentru ca partea adversă şi instanţa Uniunii să poată identifica fără dificultate această normă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2006, Galileo International Technology şi alţii/Comisia, T-279/03, punctele 38-41; a se vedea în acest sens şi prin analogie Hotărârea din 13 noiembrie 2008, SPM/Consiliul şi Comisia, T-128/05, punctul 65). Astfel, o prezentare a motivelor, mai degrabă pe fondul acestora decât prin calificarea lor legală, poate fi suficientă, cu condiţia ca aceste motive să rezulte din cererea introductivă cu o claritate suficientă (Hotărârea din 26 martie 2010, Proges/Comisia, T-577/08, punctul 21).

25. Fată de cele reţinute, Curtea constată că în dosarele nr. 450D/2016 şi nr. 451D/2016, deşi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cuprinde afirmaţii generale - „art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală este neconstituţional fiindcă nu are cale de atac” -, se poate deduce, în mod rezonabil, că prevederile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt criticate prin raportare la art. 21 din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie. Cum din această formulare a excepţiei se poate identifica textul de referinţă pretins încălcat, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezentele cauze întruneşte condiţia de admisibilitate referitoare la motivare, aşa încât poate exercita controlul de constituţionalitate şi în aceste cauze.

26. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, normele procesual penale ce reglementează calea de atac cu privire la încheierea prin care se soluţionează cererea de recuzare vor fi analizate de Curte dintr-o perspectivă istorică, prin plasarea art. 68 alin. (7) din actualul Cod de procedură penală în ansamblul acestor dispoziţii de procedură. Astfel, din succesiunea în timp a normelor procesual penale ce reglementează calea de atac cu privire la încheierea prin care se soluţionează cererea de recuzare, Curtea observă că, în ceea ce priveşte încheierea de admitere a cererii de recuzare, legiuitorul a fost consecvent, în sensul că nu a stabilit în legea procesual penală vreo cale de atac cu privire la aceasta (excepţie făcând Codul de procedură penală din 1864, în care însă nu sie făcea distincţie între încheierea de admitere, respectiv de respingere a recuzării în stabilirea căii de atac a apelului). Cât priveşte încheierea de respingere a cererii de recuzare, legiuitorul a stabilit în legea procesual penală din 1864 că aceasta este supusă apelului (separat), iar în legea procesual penală din 1936 că această încheiere este supusă căii de atac (a apelului) odată cu fondul cauzei, în vreme ce Codul de procedură penală din 1968 nu a reglementat expres cu privire la acest aspect până în anul 2003, când, prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, la art. 52 a fost introdus un alineat nou - alineat jI 7 -, prin care s-a reglementat calea de atac a recursului, care se judeca separat de către instanţa de recurs. Alineatul 7 al art. 52 din Codul de procedură penală din 1968 a fost abrogat însă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, cu justificarea - din preambul - eliminării posibilităţii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale. Curtea reţine că, atât în perioada în care Codul de procedură penală din 1968 nu a reglementat o cale de atac cu privire la încheierea de respingere a recuzării, cât şi după abrogarea prevederilor privind calea de atac a recursului separat cu privire la încheierea de respingere a cererii de recuzare, în lipsa unor dispoziţii exprese, pe cale doctrinară şi jurisprudenţială, s-a stabilit, în principiu, că aceste încheieri pot fi atacate odată cu fondul, prin formularea căii de atac prevăzute cu privire la hotărârea care se pronunţă pe fondul cauzei.

27. Totodată, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968, prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, şi prin Decizia nr. 299 din 7 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 9 decembrie 2002, reţinând c㠄dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală nu sunt contrare art. 125 din Constituţie, ci în deplină concordanţă cu acestea. În alin. (3) al art. 125 din Constituţie se prevede ca «Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege». În acest sens, dispoziţiile constituţionale ale art. 128 prevăd că «împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate f i Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii». Prin urmare, este atributul legiuitorului să stabilească atât căile de atac, cât şi condiţiile exercitării acestora. Faptul că încheierea de şedinţă prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse separat niciunei căi de atac nu aduce atingere garantării constituţionale a dreptului la apărare sau a posibilităţii de a se folosi căile de atac stabilite de legea procedurală. Lipsa reglementării privind exercitarea unei căi de atac împotriva unor atare încheieri se justifică prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilă a soluţionării fondului cauzei [...], în speţă încheierea de şedinţă privind respingerea cererii de recuzare a unui membru al completului de judecată aparţine categoriei de încheieri date în cursul judecăţii, prin care instanţa de judecată soluţionează chestiuni prealabile judecării fondului cauzei” şi c㠄în ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotărâri judecătoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţionează fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regulă, decât o dată cu hotărârile judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentinţele şi deciziile. Stabilind prin art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală că încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau cu decizia atacată, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale, prevăzute prin dispoziţiile constituţionale evocate mai sus Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai o dată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentalei...]”.

28. De asemenea, cu privire la prevederile art. 52 alin, 6 din Codul de procedură penală din 1968 - după abrogarea alin. 7 al art. 52 din acelaşi cod -, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin numeroase decizii, respectiv deciziile nr. 24 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 21 februarie 2005, nr. 302 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, nr. 343 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 10 august 2005, nr. 72 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 14 martie 2007, nr. 133 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, nr. 1.063 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 5 noiembrie 2008, nr. 1.091 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 28 octombrie 2008, nr. 677 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, nr. 811 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, nr. 1.681 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 10 februarie 2010, şi nr. 68 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 10 februarie 2011, respingând excepţia de neconstituţionalitate, cu motivarea c㠄Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 127 din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de lege, respectiv şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Rezultă, aşadar, că, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale.” Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că, „în ceea ce priveşte încheierea prin care se soluţionează cererea de recuzare, aceasta nu soluţionează fondul cauzei şi de aceea lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar, pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.”

29. Curtea reţine că art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală în vigoare - criticat în cauza pendinte - prevede că încheierea prin care se soluţionează recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac. Aşadar, fără a distinge între încheierea de admitere, respectiv încheierea de respingere a recuzării, legiuitorul a stabilit că acestea nu sunt supuse vreunei căi de atac. Potrivit expunerii de motive la Legea privind Codul de procedură penală, „modalităţile de soluţionare a cazurilor de incompatibilitate au fost simplificate, astfel încât să nu poată fi afectată celeritatea procesului penal prin abţineri şi recuzări repetate, inclusiv prin recuzarea tuturor judecătorilor de la instanţă sau a procurorilor de la parchet, care conduce la tergiversarea soluţionării cauzei penale, în defavoarea înfăptuirii cu operativitate a actului de justiţie. [...] încheierea prin care se soluţionează cererea de abţinere ori prin care se admite cererea de recuzare nu este supusă niciunei căi de atac”. Curtea observă că în expunerea de motive se menţionează câ doar încheierea prin care se admite recuzarea este definitivă de la data pronunţării, neputând fi atacată, pentru a dinamiza desfăşurarea procesului penal, nefăcându-se referire la încheierea de respingere a recuzării. Normele procesual penale criticate stabilesc însă că atât încheierile de admitere, cât şi cele de respingere a recuzării sunt definitive la data pronunţării, justificarea opţiunii legiuitorului fiind, în principiu, aceea de a împiedica părţile să abuzeze de instituţia recuzării pentru a amâna momentul pronunţării unei soluţii în cauză.

30. Autorii excepţiei susţin, în esenţă, că nereglementarea unei căi de atac cu privire la încheierea prin care se soluţionează recuzarea contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, dreptul părţilor la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

31. Faţă de formularea actualelor norme procesual penale şi având în vedere criticile autorilor excepţiei, Curtea reţine că nu pot fi preluate considerentele deciziilor anterioare ale Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit cărora „încheierea [a.n. de respingere a recuzării] poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei”, în condiţiile în care actuala lege procesual penală stabileşte, în mod expres, caracterul definitiv al încheierii prin care se soluţionează recuzarea, fără a distinge între încheierea de admitere, respectiv de respingere a recuzării. Aşadar, având în vedere prevederea expresă din art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală - care nu lasă loc de interpretare - referitoare la lipsa oricărei căi de atac cu privire la încheierea prin care se soluţionează recuzarea, fără a distinge între încheierea de admitere, respectiv de respingere a recuzării, Curtea nu poate reţine că împotriva acestei din urmă încheieri ar putea fi formulat apel, „odată cu sentinţa” în temeiul art. 408 alin. (2) din Codul de procedură penală.

32. Curtea poate reţine însă, în acord cu jurisprudenţa sa anterioară, că, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Asa încât critica potrivit căreia dispoziţiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu se prevede o cale de atac cu privire la încheierea prin care se soluţionează recuzarea, nu este întemeiată. Constituţia nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, statuând în art. 129 că acestea se exercit㠄în condiţiile legii* Accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. De asemenea, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art.1 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Curtea a statuat, cu valoare de principiu, în jurisprudenţa sa, că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ti statuează principial în art. 129 că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, iar art. 126 alin. (2) prevede c㠄prin lege” se stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată. Totodată, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituţională a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşadar, Curtea reţine că procedura de soluţionare a cererilor de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, urmând a fi reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale precitate.

33. Totodată, Curtea reţine că norma procesual penală criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în condiţiile în care încheierea prin care instanţa se pronunţă cu privire la cererea de recuzare nu soluţionează însuşi procesul, nu antamează fondul cauzei. De altfel, prin Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 24, Curtea a reţinut c㠄procedura asupra cercetării şi judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicţional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar”.

34. Cât priveşte dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,

Curtea reţine că acesta obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicţie doar în situaţia examinării vinovăţiei în materie penală. Garantarea existenţei unui dublu grad de jurisdicţie în materie penală are ca premisă faptul că examinarea unei „acuzaţii penale” formulate împotriva unei persoane a fost examinată lâ nivelul unui prim grad de jurisdicţie. Curtea reţine că, în materia recuzării, nefiind vorba despre o acuzaţie în materie penală, nu se impune reglementarea unui dublu grad de jurisdicţie cu privire la încheierea prin care se soluţionează cererea de recuzare. De altfel, dreptul la dublul grad de jurisdicţie îh materie penală nu figurează printre garanţiile unui proces echitabil prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor Hindamentale.

35. De asemenea, Curtea reţine că încheierea prin care se soluţionează recuzarea este pronunţată chiar de o instanţă de judecată, adică de un organ de justiţie, în condiţiile în care, potrivit art. 68 alin. (1) din Codul de procedură penală, „Abţinerea sau recuzarea judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară se soluţionează de un judecător de la aceeaşi instanţă”, alin. (2) al aceluiaşi articol stabilind c㠄Abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de un alt complet de judecată”,

36. Totodată, Curtea constată că împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei penale părţile au deschise căile de atac prevăzute de lege, respectiv declararea apelului, în condiţiile prevăzute de art. 408-425 din Codul de procedură penală, ipoteză în care instanţa de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept [art. 417 alin. (2) din Codul de procedură penală], astfel încât, apelul fiind devolutiv sub toate aspectele, existenţa cazului de incompatibilitate a judecătorului din fond poate fi supusă controlului instanţei de apel. De asemenea, existenţa cazurilor de incompatibilitate a judecătorului din apel - dintre cele prevăzute de art. 64 din Codul de procedură penală - poate fi invocată prin formularea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, în temeiul art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală. Aşadar, Curtea reţine că, prin reglementarea acestui motiv separat de contestaţie în anulare, legiuitorul a acordat o importanţă deosebită consecinţelor existenţei unui caz de incompatibilitate a judecătorului în înfăptuirea actului de justiţie, în condiţiile în care, prin formularea unei căi extraordinare de atac, se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive şi care îşi produce efectele.

37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Caras în Dosarul nr. 2.000/229/2015/a1 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penală, de Sandor Magyar în dosarele nr. 152/309/2016 şi nr. 153/309/2016 ale Judecătoriei Şimleul Silvaniei - Secţia mixtă şi constată că dispoziţiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ialomiţa - Secţia penală şi Judecătoriei Şimleul Silvaniei - Secţia mixtă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 noiembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru aprobarea componenţei şi a atribuţiilor Consiliului etic care funcţionează în cadrul spitalelor publice

 

Văzând Referatul de aprobare nr. V.V.V. 7.261 din 19 decembrie 2016 al Compartimentului de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii,

având în vedere prevederile titlului VII din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

 

ARTICOLUL 1

Definiţii

 

În înţelesul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) vulnerabilitatea etică reprezintă orice slăbiciune în modul de funcţionare al unui spital, care poate determina sau favoriza apariţia unui incident de etică;

b) incidentul de etică reprezintă situaţia de potenţială nerespectare a principiilor morale şi deontologice, identificată în cadrul unui spital;

c) mecanismul de feedback al pacientului reprezintă ansamblul de măsuri şi de proceduri care au drept obiectiv îmbunătăţirea actului medical prin evaluarea experienţei pacienţilor, transparentizarea rezultatelor agregate ale evaluării, identificarea şi diseminarea modelelor de bună practică;

d) Consiliul etic reprezintă forul de autoritate morală constituit în cadrul spitalelor, în vederea garantării punerii în valoare a principiilor morale şi deontologice în cadrul sistemului de sănătate. Consiliul etic promovează integritatea la nivelul spitalului şi emite avize şi hotărâri privind etica medicală şi organizaţională;

e) speţa reprezintă o sesizare a unei vulnerabilităţi etice sau a unui incident etic în cadrul activităţii unui spital. Speţa poate viza şi serviciile externalizate din cadrul spitalului;

f) avizul de etică reprezintă decizia bazată pe prevederile legale, pe principiile morale sau deontologice, formulată de membrii Consiliului etic, referitoare la o speţă. Avizul de etică are caracter obligatoriu, în baza deciziei asumate de managerul spitalului;

g) hotărârea reprezintă decizia bazată pe prevederile legale, pe principiile morale sau deontologice, pe analiza unor situaţii sau cazuri cu caracter similar sau pe experienţa membrilor Consiliului etic, formulată de către membri. Hotărârea are caracter general şi rol preventiv sau de îmbunătăţire a activităţii spitalului din perspectiva limitării şi diminuării incidentelor de etică;

h) Anuarul etic reprezintă compendiul avizelor etice şi al hotărârilor Consiliului etic din cadrul unui spital, care concentrează experienţa spitalului respectiv în acest domeniu, experienţă ce este utilizată în iniţierea de activităţi cu rol de prevenţie la nivelul unităţii respective;

i) Anuarul etic naţional reprezintă compendiul avizelor etice şi al hotărârilor formulate pentru situaţii sau speţe similare şi care concentrează experienţa consiliilor etice la nivel naţional, experienţă ce este utilizată în iniţierea de activităţi cu rol de prevenţie la nivelul întregului sistem sanitar;

j) asociaţia de pacienţi eligibilă pentru a fi implicată în cadrul consiliilor etice este acea asociaţie sau fundaţie legal constituită care are ca scop apărarea drepturilor pacienţilor sau care are activitate în domeniul asistenţei oferite pacienţilor sau integrităţii în sistemul de sănătate şi respectă criteriile prevăzute la art. 4 alin. (12).

 

ARTICOLUL 2

Constituirea Consiliului etic în cadrul unităţilor sanitare publice cu statut de spital clinic, universitar şi institut

 

(1) în cadrul unităţilor sanitare publice cu paturi cu statut de spital clinic, universitar şi institut, Consiliul etic este format din 7 membri, cu următoarea reprezentare:

a) un reprezentant ales al corpului medical al spitalului, din personalul cu integrare clinică;

b) 3 reprezentanţi aleşi ai corpului medical al spitalului, altul decât personalul cu integrare clinică;

c) 2 reprezentanţi aleşi ai asistenţilor medicali din spital;

d) un reprezentant ales al asociaţiilor de pacienţi.

(2) Consilierul juridic va asigura suportul legislativ pentru activitatea Consiliului etic al spitalului.

(3) Secretarul Consiliului etic este un angajat cu studii superioare, desemnat prin decizia managerului să sprijine activitatea Consiliului etic. Secretarul şi consilierul juridic au obligaţia participării la toate şedinţele Consiliului etic, fără a avea drept de vot.

(4) Membrii Consiliului etic, precum secretarul şi consilierul juridic beneficiază, cu prioritate, de instruire în domeniul eticii şi integrităţii din partea Ministerului Sănătăţii.

 

ARTICOLUL 3

Constituirea Consiliului etic în cadrul unităţilor sanitare publice, altele decât cele cu statut de spital clinic, universitar şi institut

 

(1) în cadrul unităţilor sanitare publice, altele decât cale cu statut de spital clinic, universitar şi institut, Consiliul etic este alcătuit din 7 membri, cu următoarea reprezentare:

a) 4 reprezentanţi aleşi ai corpului medical al spitalului;

b) 2 reprezentanţi aleşi ai asistenţilor medicali din spital;

c) un reprezentant ales al asociaţiilor de pacienţi.

(2) Consilierul juridic va asigura suportul legislativ pentru activitatea Consiliului etic al spitalului.

(3) Secretarul Consiliului etic este un angajat cu studii superioare, desemnat prin decizia managerului să sprijine activitatea Consiliului etic. Secretarul şi consilierul juridic au

obligaţia participării la toate şedinţele Consiliului etic, fără a avea drept de vot.

(4) Membrii Consiliului etic, precum şi secretarul şi consilierul juridic beneficiază cu prioritate de instruire în domeniul eticii şi integrităţii.

(5) Excepţie de la prevederile alin. (1) sunt spitalele cu personal medico-sanitar format din mai puţin de 20 de persoane, în cazul acestora Consiliul etic este alcătuit din 5 membri, astfel:

a) 2 reprezentanţi aleşi ai corpului medical al spitalului;

b) 2 reprezentanţi aleşi ai asistenţilor medicali din spital;

c) un reprezentant ales al asociaţiilor de pacienţi.

(6) Prevederile alin. (2), (3) şi (4) sunt aplicate în mod similar şi de spitalele cu personal medico-sanitar format din mai puţin de 20 de persoane.

 

ARTICOLUL 4

Alegerea şi desemnarea membrilor Consiliului etic

 

(1) Criteriile care stau la baza propunerilor şi nominalizărilor membrilor Consiliului etic sunt reputaţia morală şi lipsa cazierului judiciar.

(2) Calitatea de membru în Consiliul etic este incompatibilă cu următoarele calităţi:

a) din structura spitalului respectiv: manager al spitalului, director medical, director de îngrijiri, asistent-şef al spitalului, precum şi angajaţi ai spitalului rude până la gradul 3 cu aceştia;

b) din afara spitalului respectiv: angajaţi şi/sau colaboratori ai companiilor producătoare sau distribuitoare de medicamente, materiale sanitare, echipamente şi dispozitive medicale, angajaţi sau colaboratori ai furnizorilor de servicii sau produse cu care spitalul se află în relaţie contractuală.

(3) Consiliul etic este alcătuit din membri permanenţi. Pentru fiecare membru permanent şi pentru secretar există câte un membru supleant.

(4) Managerul are responsabilitatea organizării procedurii de vot. Votul este secret. La procedura de vot şi numărarea voturilor pot participa ca observatori reprezentanţii asociaţiilor de pacienţi înscrişi în registrul electronic din judeţul respectiv. Asociaţiile vor fi notificate de către manager în acest sens cu minimum 3 zile lucrătoare înainte de organizarea procedurii de vot

(5) Fiecare secţie/departament/serviciu din cadrul spitalului propune o candidatură din rândul personalului medical, prin intermediul medicului-şef, precum şi o candidatură din rândul personalului sanitar, prin intermediul asistentului-şef. Alte categorii de personal cu studii superioare care acordă servicii de consiliere şi de recuperare pacienţilor vor fi asimilaţi personalului medical.

(6) Candidaturile individuale sunt, de asemenea, acceptate. Acestea se depun la registratura spitalului, în atenţia managerului

(7) Selecţia şi votul membrilor Consiliului etic provenind din cadrul personalului medico-sanitar al spitalului se realizează distinct, pentru fiecare categorie profesională. Astfel, atât personalul medical, cât şi personalul sanitar îşi desemnează reprezentanţi proprii. În acest scop se utilizează formularele din anexa nr. 1 la prezentul ordin.

(8) în urma derulării procedurii de vot, candidaţii care au obţinut cel mai mare număr de voturi sunt desemnaţi membri permanenţi. Candidaţii situaţi pe poziţiile imediat următoare dobândesc calitatea de membri supleanţi.

(9) în cazul întrunirii unui număr egal de voturi se organizează un al doilea tur de scrutin la care participă candidaţii care au obţinut numărul egal de voturi, cu respectarea aceleiaşi proceduri de vot.

(10) Secretarul Consiliului etic, precum şi supleantul acestuia sunt desemnaţi prin decizia managerului spitalului, înainte de şedinţa de constituire a Consiliului etic.

(11) în vederea alegerii şi desemnării reprezentanţilor asociaţiilor de pacienţi în cadrul consiliilor etice, Ministerul Sănătăţii prin Compartimentul de integritate realizează şi administrează Registrul electronic al asociaţiilor de pacienţi (Registru) interesate să se implice în activitatea consiliilor etice ale spitalelor, conform definiţiei din art. 1 lit. j). Registrul se actualizează permanent, fiind un instrument de comunicare şi cooperare între Ministerul Sănătăţii şi reprezentanţii societăţii civile din cadrul sistemului public de sănătate. Modelul Registrului este prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul ordin.

(12) Pentru a fi acceptate în registru, asociaţiile trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) experienţă dovedită de minimum 3 ani;

b) sursele de finanţare ale asociaţiei sunt publice pe pagina web a asociaţiei şi asociaţiile demonstrează Ministerului Sănătăţii că au depus bilanţ financiar în ultimii 3 ani;

c) diversitatea finanţării - contribuţia individuală din partea unei singure entităţi a cărei activitate se derulează în scopul obţinerii de profit nu trebuie să reprezinte mai mult de 50% din sursele totale de finanţare ale asociaţiei. De asemenea, în cazul în care asociaţia beneficiază de finanţare din partea industriei farmaceutice în proporţie de peste 20%, aceste fonduri trebuie să fie fost donate de minimum 3 entităţi diferite;

d) pentru a verifica datele menţionate anterior, asociaţia pune la dispoziţia Compartimentului de integritate al Ministerului Sănătăţii cea mai recentă situaţie financiară anuală şi dovada depunerii bilanţului financiar pe ultimii 3 ani, în format electronic;

e) existenţa unei politici sau a unui cod ce stabileşte independenţa organizaţiei de industria farmaceutică, pe pagina web a asociaţiei.

(13) Registrul electronic al asociaţiilor de pacienţi este organizat pe judeţe, iar numărul maxim de desemnări acceptate pentru federaţiile sau organizaţiile cu reprezentare naţională este de 10% din numărul total al spitalelor publice. Pentru unităţile sanitare la care Consiliul etic este constituit, dar nu are reprezentant din partea asociaţiilor de pacienţi se aplică prevederile alin. (25).

(14) în cadrul organizării procedurii de alegere şi desemnare a reprezentanţilor asociaţiilor de pacienţi în cadrul Consiliului etic, managerul este responsabil de invitarea asociaţiilor de pacienţi înscrise în registru în judeţul respectiv, prin invitaţii transmise prin fax sau scrisoare cu confirmare de primire şi prin publicare pe site-ul spitalului, în vederea prezentării candidaturilor acestora, asociaţiile de pacienţi pot nominaliza un singur reprezentant, care trebuie să aibă domiciliul stabil în judeţul din care face parte spitalul.

(15) în cazul în care există mai multe candidaturi, asociaţiile de pacienţi aleg prin vot un singur membru permanent şi un singur membru supleant, în cadrul unei şedinţe premergătoare celei de constituire a Consiliului etic şi organizată de managerul spitalului. La şedinţa premergătoare va participa câte un reprezentant al asociaţiilor de pacienţi care are împuternicire nominală din partea asociaţiei pe care o reprezintă. O persoană nu poate reprezenta mai multe organizaţii,

(16) în situaţia unui număr egal de voturi, membrul permanent va fi desemnat prin tragere la sorţi.

(17) La finalul întâlnirii, asociaţiile de pacienţi transmit managerului spitalului procesul-verbal cuprinzând numele reprezentanţilor desemnaţi să fie membru permanent şi membru supleant, în vederea organizării şedinţei de constituire a Consiliului etic. Procesul-verbal este autentificat prin semnăturile reprezentanţilor şi prin ştampilele organizaţiilor participante.

(18) Calitatea de reprezentant al asociaţiilor de pacienţi (membru permanent şi supleant) în Consiliul etic este incompatibilă cu calitatea de profesionist în domeniul medical (medic, asistent medical).

(19) în termen de 45 de zile de la desemnarea reprezentantului asociaţiei de pacienţi în Consiliul etic al spitalului, asociaţia de pacienţi are obligaţia de a transmite Compartimentului de integritate al Ministerului Sănătăţii documentaţia ce probează faptul că asociaţia respectă criteriile prevăzute la alin. (12) şi că reprezentantul asociaţiei respectă condiţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (18). În cazul în care asociaţia nu îndeplineşte criteriile sau nu transmite documentaţia solicitată, Compartimentul de integritate notifică managerul spitalului în acest sens şi reprezentantul asociaţiei îşi pierde calitatea de membru al Consiliului etic. În această situaţie, managerul spitalului va organiza o procedură pentru completarea componenţei, conform prevederilor art. 5 alin. (5).

(20) în absenţa unei candidaturi din partea asociaţiilor de pacienţi, Consiliul etic se consideră legal constituit.

(21) Componenţa nominală a Consiliului etic, respectiv membrii permanenţi şi cei supleanţi, se finalizează, pe baza rezultatelor votului şi a desemnărilor, printr-o decizie administrativă a managerului spitalului, după completarea declaraţiilor individuale ale membrilor Consiliului etic, prevăzute în anexa nr. 3 la prezentul ordin.

(22) Managerul unităţii sanitare are obligaţia să publice pe pagina web a spitalului documentele ce dovedesc respectarea procedurii de alegere şi desemnare a membrilor Consiliului etic.

(23) Fişa postului fiecărui membru al Consiliului etic angajat al spitalului, a secretarului Consiliului etic, precum şi a consilierului juridic se completează cu atribuţiile aferente, În conformitate cu prezentul ordin.

(24) Şedinţa de constituire este prezidată de către cel mai vârstnic membru ales. În cadrul şedinţei de constituire, la care participă atât membrii permanenţi, cât şi cei supleanţi, se prezintă membrii permanenţi şi supleanţi, responsabilităţile acestora, atribuţiile Consiliului etic şi actul normativ de reglementare şi se alege preşedintele conform art. 7,

(25) Pentru unităţile sanitare la care Consiliul etic este constituit, dar nu are reprezentant din partea asociaţiilor de pacienţi, orice asociaţie de pacienţi care respectă condiţiile prevăzute la alin. (11) şi (12) are dreptul să notifice spitalul pentru a solicita nominalizarea ca membru permanent în Consiliul etic a unui reprezentant care respectă condiţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (18). Odată cu realizarea notificării, reprezentantul asociaţiei de pacienţi devine membru permanent de drept al Consiliului etic.

 

ARTICOLUL 5

Mandatul şi înlocuirea membrilor Consiliului etic

 

(1) Durata mandatului de membru permanent sau supleant al Consiliului etic este de 3 ani. Cu 30 de zile înainte de finalul mandatului se realizează o nouă procedură de selecţie, pentru asigurarea continuităţii în funcţionarea Consiliului etic.

(2) în căzui în care un membru este urmărit sau condamnat penal, acesta este exclus din componenţa Consiliului etic.

(3) în cazul în care reprezentantul ales al asociaţiilor de pacienţi absentează la mai mult de 4 şedinţe consecutive, fără a motiva în prealabil absenţa, acesta este exclus din Consiliul etic.

(4) Membrii au dreptul de a se retrage din Consiliul etic. În cazul retragerii unui reprezentant al unei asociaţii de pacienţi, în termen de 7 zile de la notificarea retragerii, asociaţia are dreptul de a nominaliza un înlocuitor al reprezentantului care s-a retras, conform condiţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1), (2) şi (18).

(5) în termen de 14 zile de la retragerea sau excluderea unui membru, managerul are obligaţia de a demara procedurile pentru completarea componenţei Consiliului etic, conform art. 4.

 

ARTICOLUL 6

Principii de funcţionare a Consiliului etic

 

(1) Consiliul etic este independent de ierarhia medicală şi de îngrijiri a spitalului. Este interzisă orice tentativă de influenţare a deciziilor membrilor Consiliului etic. Orice astfel de tentativă este sesizată comisiei de disciplină din cadrul spitalului şi Compartimentului de integritate al Ministerului Sănătăţii.

(2) Activitatea membrilor Consiliului etic se bazează pe imparţialitate, integritate, libertate de opinie, respect reciproc şi pe principiul supremaţiei legii.

(3) Managerul spitalului are obligaţia publicării şi actualizării pe pagina web a unităţii sanitare a informaţiilor referitoare la existenţa şi activitatea Consiliului etic.

 

ARTICOLUL 7

Conducerea Consiliului etic

 

Consiliul etic este condus de un preşedinte ales prin vot secret dintre membri.

 

ARTICOLUL 8

Atribuţiile Consiliului etic

 

(1) Consiliul etic are următoarele atribuţii:

a) promovează valorile etice medicale şi organizaţionale în rândul personalului medico-sanitar, auxiliar şi administrativ al spitalului;

b) identifică şi analizează vulnerabilităţile etice şi propune managerului adoptarea şi implementarea măsurilor de prevenţie a acestora la nivelul spitalului;

c) primeşte din partea managerului spitalului sesizările adresate direct Consiliului etic şi alte sesizări transmise spitalului care conţin speţe ce cad în atribuţiile Consiliului;

d) analizează, cu scopul de a determina existenţa unui incident de etică sau a unei vulnerabilităţi etice, speţele ce privesc:

(i) cazurile de încălcare a principiilor morale sau deontologice în relaţia pacient - cadru medico-sanitar şi auxiliar din cadrul spitalului, prevăzute în legislaţia specifică;

(ii) încălcarea drepturilor pacienţilor de către personalul medico-sanitar şi auxiliar, prevăzute în legislaţia specifică;

(iii) abuzuri săvârşite de către pacienţi sau personalul medical asupra personalului medico-sanitar şi auxiliar, prevăzute în legislaţia specifică;

(iv) nerespectarea demnităţii umane;

e) emite avize etice, ca urmare a analizei situaţiilor definite de lit. d);

f) sesizează organele abilitate ale statului ori de câte ori consideră că aspectele unei speţe pot face obiectul unei infracţiuni, dacă acestea nu au fost sesizate de reprezentanţii spitalului sau de către petent;

g) sesizează Colegiul Medicilor ori de câte ori consideră că aspectele unei speţe pot face obiectul unei situaţii de malpraxis;

h) asigură informarea managerului şi a Compartimentului de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii privind conţinutul avizului etic. Managerul poartă răspunderea punerii în aplicare a soluţiilor stabilite de avizul etic;

i) întocmeşte conţinutul comunicărilor adresate petenţilor, ca răspuns la sesizările acestora;

j) emite hotărâri cu caracter general ce vizează spitalul;

k) aprobă conţinutul rapoartelor întocmite semestrial şi anual de secretarul Consiliului etic;

l) analizează rezultatele implementării mecanismului de feedback al pacientului;

m) analizează şi avizează regulamentul de ordine interioară al spitalului şi face propuneri pentru îmbunătăţirea acestuia;

n) analizează din punctul de vedere al vulnerabilităţilor etice şi de integritate şi al respectării drepturilor pacienţilor şi oferă un aviz consultativ comisiei de etică din cadrul spitalului, pentru fiecare studiu clinic desfăşurat în cadrul spitalului;

o) oferă, la cerere, consiliere de etică pacienţilor, aparţinătorilor, personalului medico-sanitar şi auxiliar.

(2) Consiliul etic poate solicita documente şi informaţii în legătură cu cauza supusă analizei şi poate invita la şedinţele sale persoane care pot să contribuie la soluţionarea speţei prezentate.

 

ARTICOLUL 9

Atribuţiile preşedintelui Consiliului etic

 

Atribuţiile preşedintelui Consiliului etic sunt următoarele:

a) convoacă Consiliul etic, prin intermediul secretarului, conform art. 11 alin. (1);

b) prezidează şedinţele Consiliului etic, cu drept de vot;

c) avizează, prin semnătură, documentele emise de către Consiliul etic şi rapoartele periodice;

d) informează managerul spitalului, în termen de 7 zile lucrătoare de la vacantarea unui loc în cadrul Consiliului etic, în vederea completării componenţei acestuia.

 

ARTICOLUL 10

Atribuţiile secretarului Consiliului etic

 

Atribuţiile secretarului Consiliului etic sunt următoarele:

a) deţine elementele de identificare - antetul şi ştampila Consiliului etic - în vederea avizării şi transmiterii documentelor;

b) asigură redactarea documentelor, înregistrarea şi evidenţa corespondenţei, a sesizărilor, hotărârilor şi avizelor de etică;

c) introduce sesizările primite în sistemul informatic securizat al Ministerului Sănătăţii, în termen de o zi lucrătoare de la înregistrarea acestora, şi asigură informarea, după caz, a membrilor Consiliul etic şi a managerului spitalului prin mijloace electronice, cu privire la acestea;

d) realizează, gestionează şi actualizează baza de date privind sesizările, avizele, hotărârile Consiliului etic şi soluţionarea acestora de către manager;

e) informează preşedintele cu privire la sesizările primite în vederea convocării Consiliului etic;

f) convoacă membrii Consiliului etic ori de câte ori este necesar, la solicitarea preşedintelui, cu cel puţin două zile lucrătoare înaintea şedinţelor;

g) asigură confidenţialitatea datelor cu caracter personal;

h) întocmeşte procesele-verbale ale şedinţelor Consiliului etic;

i) asigură trimestrial informarea membrilor Consiliului etic şi a managerului spitalului cu privire la rezultatele mecanismului de feedback al pacientului, atât prin comunicare electronică, cât şi prezentarea rezultatelor în cadrul unei şedinţe;

j) asigură postarea lunară pe site-ul spitalului a informaţiilor privind activitatea Consiliului etic (lista sesizărilor, a avizelor şi hotărârilor etice, rezultatul mecanismului de feedback al pacientului);

k) formulează şi/sau colectează propunerile de îmbunătăţire a activităţii Consiliului sau spitalului şi le supune aprobării Consiliului etic;

l) întocmeşte raportul semestrial al activităţii desfăşurate, în primele 7 zile ale lunii următoare semestrului raportat, şi îl supune avizării preşedintelui şi ulterior aprobării managerului;

m) întocmeşte raportul anual al activităţii desfăşurate şi Anuarul etic, în primele 15 zile ale anului următor celui raportat, şi îl supune avizării preşedintelui şi aprobării managerului;

n) pune la dispoziţia angajaţilor Anuarul etic, care constituie un manual de bune practici la nivelul spitalului.

 

ARTICOLUL 11

Funcţionarea Consiliului etic

 

(1) Consiliul etic se întruneşte lunar sau ori de câte ori apar noi sesizări ce necesită analiză de urgenţă, la convocarea managerului, a preşedintelui Consiliului sau a cel puţin 4 dintre membrii acestuia.

(2) Şedinţele sunt conduse de către preşedinte sau, în lipsa acestuia, de către persoana decisă prin votul secret al membrilor prezenţi.

(3) Cvorumul şedinţelor se asigură prin prezenţa a cel puţin 5 dintre membrii Consiliului etic, inclusiv preşedintele de şedinţă.

(4) Prezenţa membrilor la şedinţele Consiliului etic se confirmă secretarului cu cel puţin o zi înainte de şedinţă. În cazul absenţei unuia dintre membrii Consiliului, secretarul solicită prezenţa membrului supleant respectiv.

(5) Deciziile se adoptă prin vot secret, cu majoritate simplă, în cazul în care în urma votului membrilor Consiliului etic se înregistrează o situaţie de paritate, votul preşedintelui este decisiv.

(6) Exprimarea votului se poate face „pentru” sau „împotriva” variantelor de decizii propuse în cadrul şedinţei Consiliului etic.

(7) în situaţia în care speţa supusă analizei implică o problemă ce vizează structura de care aparţine unul dintre membrii Consiliului etic sau membrul are legături directe sau indirecte, de natură familială, ierarhică ori financiară, cu persoanele fizice sau juridice implicate în speţa supusă analizei Consiliului, acesta se suspendă, tocul său fiind preluat de către supleant. În cazul în care şi supleantul se găseşte în aceeaşi situaţie de incompatibilitate, acesta se suspendă, speţa fiind soluţionată fără participarea celor doi, cu respectarea cvorumului.

(8) La fiecare şedinţă a Consiliului etic se întocmeşte un proces-verbal care reflectă activitatea desfăşurată şi deciziile luate.

(9) Consiliul etic asigură confidenţialitatea datelor cu caracter personal, inclusiv după soluţionarea sesizărilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, conform declaraţiei completate din anexa nr. 3 la prezentul ordin. Încălcarea confidenţialităţii de către orice membru al Consiliului etic atrage răspunderea legală a acestuia.

(10) în cazul motivat de absenţă a unui membru, acesta este înlocuit de membrul supleant în caz de absenţă a preşedintelui, membrii Consiliului etic aleg un preşedinte de şedinţă, prin vot secret.

(11) Managerul spitalului are obligaţia de a promova Consiliul etic în cadrul fiecărei secţii din spital prin afişe al căror conţinut este definit de Compartimentul de integritate al Ministerului Sănătăţii. Compartimentul de integritate are obligaţia să informeze opinia publică cu privire la funcţionarea consiliilor de etică în spitale, la nivel naţional,

 

ARTICOLUL 12

Sesizarea unui incident de etică

 

(1) Sesizarea unui incident de etică sau a unei vulnerabilităţi etice poate fi făcută de către pacient, aparţinător sau reprezentant legal al acestuia, personalul angajat al spitalului şi orice altă persoană interesată.

(2) Sesizările sunt adresate managerului spitalului şi se depun la registratură, se transmit prin poştă electronică sau prin completarea formularului online aflat pe pagina web a spitalului. Modelul formularului de sesizare online este prevăzut în anexa nr. 4 la prezentul ordin.

(3) Fiecare sesizare (depusă la registratură, prin poştă electronică sau formular online) primeşte un număr de înregistrare comunicat persoanei care o înaintează.

(4) Sesizările anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare ale petiţionarului nu se iau în considerare şi vor fi clasate. Ca excepţie, în situaţia în care există mai mult de 3 sesizări anonime în interval de un an calendaristic care se referă la speţe diferite din cadrul aceleiaşi secţii a unităţii sanitare sau la acelaşi angajat al spitalului, sesizările vor fi analizate în Consiliul etic în vederea emiterii unei hotărâri de etică sau a unui aviz de etică.

 

ARTICOLUL 13

Analiza sesizărilor

 

(1) Analiza sesizărilor şi emiterea unei hotărâri sau a unui aviz etic, după caz, se fac în cadrul şedinţei Consiliului etic, urmând următoarele etape:

a) managerul înaintează preşedintelui toate sesizările adresate sau care revin în atribuţiile Consiliului etic şi orice alte documente în legătură cu acestea;

b) secretarul Consiliului etic pregăteşte documentaţia şi asigură confidenţialitatea datelor cu caracter personal pentru protejarea părţilor implicate;

c) secretarul asigură convocarea membrilor Consiliului etic;

d) preşedintele prezintă membrilor Consiliului etic conţinutul sesizărilor primite;

e) membrii Consiliului etic analizează conţinutul sesizărilor primite şi propun soluţii de rezolvare a sesizărilor folosind informaţii de natură legislativă, morală sau deontologică;

f) în urma analizei, Consiliul etic, prin vot secret, adoptă hotărâri sau avize de etică, după caz;

g) secretarul Consiliului etic redactează procesul-verbal al şedinţei, care este semnat de către toţi membrii prezenţi;

h) secretarul asigură comunicarea hotărârii sau avizului etic către managerul spitalului, sub semnătura preşedintelui Consiliului etic, imediat după adoptare;

i) managerul spitalului dispune măsuri, în conformitate cu atribuţiile ce îi revin;

j) managerul spitalului asigură comunicarea hotărârii sau avizului etic către petent;

k) managerul spitalului asigură comunicarea acţiunilor luate ca urmare a hotărârii sau avizului etic, către Consiliul etic şi petent, în termen de maximum 14 zile de la primirea comunicării.

(2) Avizele de etică şi hotărârile Consiliului etic vor fi induse în Anuarul etic ca un model de soluţionare a unei speţe, urmând să fie utilizate la analize ulterioare şi comunicate spitalului în vederea preveniri apariţiei unor situaţii similare.

 

ARTICOLUL 14

Raportarea activităţii Consiliului etic

 

(1) Raportul Consiliului etic este încărcat în sistemul informatic securizat în termen de 7 zile de la finalizarea semestrului şi în termen de 15 zile de la finalizarea anului. Modelul de raportare a activităţii Consiliului etic este prevăzut în anexa nr. 5 la prezentul ordin.

(2) Direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, prin personalul acestora aflat în coordonarea Compartimentului de integritate, au obligaţia verificării rapoartelor transmise de secretarii consiliilor de etică, în termen de 7 zile de la încărcarea acestuia.

(3) Ministerul Sănătăţii asigură posibilitatea raportării electronice a datelor prin sistemul informatic securizat creat în acest scop cu sprijinul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

(4) Asociaţiile de pacienţi care au reprezentanţi în consiliile de etică constituite la nivelul spitalelor au obligaţia ca în termen de 7 zile de la finalizarea semestrului şi în termen de 15 zile de la finalizarea anului să înainteze Compartimentului de integritate un raport privind activitatea acestora în cadrul consiliilor etice, precum şi propuneri de îmbunătăţire a deficienţelor constatate.

(5) Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii analizează datele colectate şi formulează concluzii şi propuneri pentru reducerea vulnerabilităţilor etice.

(6) Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii întocmeşte semestrial un raport către ministrul sănătăţii şi/sau instituţiile ce coordonează strategia naţională anticorupţie, după caz, cu privire la concluziile şi propunerile rezultate.

(7) Ministerul Sănătăţii publică anual, în format electronic, un anuar etic naţional.

(8) Documentele rezultate din activitatea Consiliului etic se arhivează prin includerea acestora în nomenclatoarele arhivistice ale spitalelor, cu respectarea prevederilor legale în

vigoare pentru acest domeniu.

 

ARTICOLUL 15

Sancţiuni

 

(1) Nerespectarea prevederilor legate de organizarea şi funcţionarea Consiliului etic se poate constata de către Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii, de echipele de control sau audit ale Ministerului Sănătăţii sau de către reprezentanţii de la nivel judeţean sau al municipiului Bucureşti din cadrul direcţiilor de sănătate publică.

(2) Nerespectarea prevederilor art. 4 se sancţionează prin obligaţia anulării procedurii de constituire a Consiliului etic şi organizarea unei noi proceduri.

(3) Compartimentul de integritate, echipele de control sau audit ale ministerului asigură informarea ministrului sănătăţii cu privire la nerespectarea prevederilor prezentului ordin.

 

ARTICOLUL 16

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

(1) Consiliul etic care s-a constituit în baza Ordinului ministrului sănătăţii nr. 145/2015 pentru aprobarea componenţei şi a atribuţiilor consiliului de etică ce funcţionează în cadrul spitalelor îşi modifică sau completează componenţa în conformitate cu prevederile prezentului ordin.

(2) Registrul asociaţiilor de pacienţi constituit în baza Ordinului ministrului sănătăţii nr. 145/2015 pentru aprobarea componenţei şi a atribuţiilor consiliului de etică ce funcţionează în cadrul spitalelor se modifică şi se completează în conformitate cu prevederile prezentului ordin.

(3) Structurile din cadrul Ministerului Sănătăţii, direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi spitalele publice duc la Îndeplinire prevederile prezentului ordin.

(4) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii nr. 145/2015 pentru aprobarea componenţei şi a atribuţiilor consiliului de etică ce funcţionează în cadrul spitalelor, publicat în Monitorul Oficial aJ României, Partea I, nr. 137 din 24 februarie 2015.

(5) Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentul ordin.

(6) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

Ministrul sănătăţii,

Vlad Vasile Voiculescu

 

Bucureşti, 19 decembrie 2016.

Nr. 1.502.

 

ANEXA Nr. 1

 

Formulare pentru alegerea membrilor Consiliului etic din cadrul personalului spitalului

 

- model –

a) Formular de vot pentru personalul medical cu integrare clinică

Spitalul ................................................................

 

Nr. crt.

Candidat

Secţia

Gradul universitar

Bifaţi cu „X” persoana aleasă de dumneavoastră

(o singură alegere)

1.

Exemplu: Georgescu Ioana

Boli infecţioase

Conf. univ. dr.

X

2.

....

...

...

 

 

b) Formular de vot pentru personalul medical fără integrare clinică

Spitalul ................................................................

 

Nr. crt.

Candidat

Secţia

Gradul profesional

Bifaţi cu „X” persoana aleasă de dumneavoastră

(o singură alegere)

1.

Exemplu: Popescu Mircea

Neonatologie

Medic primar

X

2.

 ....

 

 

 

 

c) Formular de vot pentru personalul sanitar

Spitalul ................................................................

 

Nr. crt.

Candidat

Secţia

Gradul profesional

Bifaţi cu „X” persoana aleasă de dumneavoastră

(o singură alegere)

1.

Exemplu: Ionescu Maria

Chirurgie

Asistent medical principal

X

2.

....

...

...

 

 

ANEXA Nr. 2

 

Model de registru electronic al asociaţiilor de pacienţi

 

Denumirea asociaţiei/fundaţiei

........................................................................

Nr./data înregistrării la tribunal

........................................................................

Membrii adunării generale şi ai consiliului director

........................................................................

Scopul

........................................................................

Obiectivele

........................................................................

Domeniile de activitate

........................................................................

Sediul

........................................................................

Anul înfiinţării

........................................................................

Pagina web

........................................................................

Structuri teritoriale

........................................................................

Afilieri

........................................................................

Principalele activităţi desfăşurate în ultimii 3 ani

........................................................................

 

Anul curent

........................................................................

 

Anul trecut

........................................................................

 

În urmă cu 2 ani

........................................................................

 

ANEXA Nr. 3

 

Model de declaraţie a membrilor Consiliului etic

 

DECLARAŢIE 1

 

Subsemnatul/Subsemnata, ................................... născut/născută la data de ..................................., în localitatea ..................................., posesor/posesoare C.I. seria ............. nr. ..................................., eliberată la data de ................................... de către ..................................., identificat/identificată cu CNP ..................................., membru în Consiliul etic al unităţii sanitare publice cu paturi ..................................., din localitatea ..................................., judeţul ..................................., numit/numită prin Documentul ................................... cu nr. .............../................................. .

în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (9) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.502/2016 pentru aprobarea componenţei şi a atribuţiilor Consiliului etic ce funcţionează în cadrul spitalelor publice,

declar pe propria răspundere următoarele:

- Mă angajez să analizez cu imparţialitate situaţiile şi speţele prezentate în activitatea Consiliului etic, să îmi bazez activitatea în cadrul acestui for de autoritate pe integritate, libertate de opinie, respect reciproc şi supremaţia legii.

- Mă angajez, de asemenea, să păstrez cu stricteţe confidenţialitatea asupra datelor cu caracter personal ce vizează speţele analizate în cadrul Consiliului etic, având în vedere rolul preventiv al acestui consiliu, precum şi faptul că responsabilitatea legală sau contractuală revine conducerii unităţii sanitare şi/sau ale altor instituţii relevante, în funcţie de speţă. Sunt conştient că în cazul în care voi încălca dispoziţiile legale privind confidenţialitatea asupra datelor cu caracter personal voi răspunde personal potrivit prevederilor legale în vigoare.

- Mă angajez să respect întocmai normele cu privire la evidenţa, utilizarea, păstrarea şi furnizarea datelor cu caracter personal2.

Dau prezenta declaraţie pe propria răspundere, cunoscând prevederile legale cu privire la aspectele menţionate.

 

Numele şi prenumele: ...................................

Data: ...........................................................

Semnătura: ..................................................

 

1 A se completa de către toţi membrii Consiliului etic.

2 Acest angajament este valabil doar în cazul secretarului Consiliului etic. Este necesară eliminarea paragrafului în cazul celorlalţi membri ai consiliului.

 

ANEXA Nr. 4

 

FORMULAR DE SESIZARE ONLINE*

 

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii!

- Numele şi prenumele:

- Solicitant*

 pacient

 aparţinător

 personal medico-sanitar

 conducere unitate sanitară

 asociaţie pacienţi

- Spitalul unde aţi fost internat*:

- Secţia unde aţi fost internat*:

- Data internării*

 DD/D MM/D YYYY

- Data externării*

 DD/D MM/D YYYY

- Sesizarea dumneavoastră vizează*:

 încălcări ale drepturilor pacientului

 condiţionarea serviciilor medicale

 abuzuri săvârşite asupra personalului medico-sanitar

 alte aspecte

- Categorii de personal implicate*:

 medici

 asistente medicale/asistenţi medicali

 infirmiere

 brancardieri

 portari

 personalul administrativ

 conducerea unităţii sanitare

 pacienţi, aparţinători sau reprezentanţi legali ai acestora

 niciuna dintre variante

- Vă rugăm să detaliaţi sesizarea dumneavoastră (maximum o jumătate de pagină):

 

- Aţi mai sesizat această problemă şi către alte instituţii/organisme?

- Nu

- Da

Dacă Da, către ce instituţie?

 

- Sesizarea dumneavoastră va primi un răspuns în cel mai scurt timp posibil. În acest scop vă rugăm să ne precizaţi care este modalitatea prin care doriţi să fiţi contactat(ă): *

 telefonic

Numărul de telefon

 

 

 

 prin e-mail

E-mail

 

 

 

 prin poştă

Adresa

 

 


* Formularul de sesizare tipărit va cuprinde aceleaşi informaţii ca şi cel Online.

 

ANEXA Nr. 5

 

Model de raportare a activităţii Consiliului etic al spitalului

 

I. Informaţii generale

 

Denumirea spitalului

 

CUI

 

Cod SIRUTA SUPERIOR al localităţii

 

Judeţul

 

Regiunea de dezvoltare

 

Categoria

 

Acreditare (Da/Nu)

 

Perioada de validitate a acreditării

 

Număr total de paturi

 

Număr de secţii

 

Număr de compartimente

 

Număr total de personal, din care:

 

- medici

 

- asistente/asistenţi medicali

 

- personal auxiliar (infirmiere, brancardieri)

 

Număr de pacienţi cu spitalizare continuă/an/total spital

 

Număr de pacienţi cu spitalizare de zi/an/total spital

 

Existenţa codului de conduită etică şi de deontologie profesională a personalului spitalului (Da/Nu)

 

 

II. Raport de activitate al Consiliului etic

 

Activitatea Consiliului etic

În perioada .............................. - ..............................

A. Număr de întruniri ale Consiliului etic

 

B. Număr total de sesizări, din care:

 

1. număr total de sesizări înregistrate la registratura spitalului

 

2. număr total de sesizări înregistrate online

 

3. număr de sesizări anonime înregistrate online

 

C. Număr total de avize de etică emise, din care:

 

1. la solicitarea pacienţilor/aparţinătorilor

 

2. la solicitarea personalului medico-sanitar al unităţii respective

 

3. la solicitarea conducerii unităţii sanitare

 

D. Număr de răspunsuri transmise petenţilor de către conducerea spitalului, în baza avizelor de etică emise de Consiliul etic

 

E. Număr de hotărâri de etică emise

 

F. Număr de propuneri către Consiliul director privind diminuarea incidentelor etice

 

G. Număr de acţiuni pentru promovarea valorilor etice în rândul personalului medico-sanitar

 

H. Număr de participări din partea asociaţiilor de pacienţi la şedinţele consiliului

 

 

III. Raportarea sesizărilor, după tipul acestora:

 

Sesizări

Anonime

înregistrate

Rezolvate

Contestaţii

Acţiuni în justiţie

Număr total de sesizări (1+2+3), din care:

 

 

 

 

 

1. Număr total de sesizări depuse de pacienţi având ca obiect:

 

 

 

 

 

a) respectarea drepturilor pacientului (modalitate de adresare, oferirea de explicaţii, de îndrumare) de către:

 

 

 

 

 

- medici

 

 

 

 

 

- asistente/asistenţi medicali

 

 

 

 

 

- personal auxiliar (infirmiere, brancardieri)

 

 

 

 

 

- administraţia spitalului

 

 

 

 

 

b) condiţionarea serviciilor medicale/îngrijirii, de către:

 

 

 

 

 

- medici

 

 

 

 

 

- asistente/asistenţi medicali

 

 

 

 

 

- personal auxiliar (infirmiere, brancardieri)

 

 

 

 

 

2. Număr de sesizări depuse de asociaţiile de pacienţi

 

 

 

 

 

3. Număr total de sesizări depuse de personalul medico-sanitar şi având ca subiect:

 

 

 

 

 

- pacienţi, aparţinători sau reprezentanţi legali ai acestora

 

 

 

 

 

- personal medico-sanitar

 

 

 

 

 

- personal din administraţia spitalului

 

 

 

 

 

- alte categorii de personal din unitatea sanitară

 

 

 

 

 

 

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 1.622 din 29 decembrie 2016

Nr. 1.051 din 28 decembrie 2016

 

ORDIN

privind modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.605/875/2014 privind aprobarea modului de calcul, a listei denumirilor comerciale şi a preţurilor de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate şi a metodologiei de calcul al acestora

 

Văzând Referatul de aprobare nr. V.V.V. 7.724 din 28 decembrie 2016 al Ministerului Sănătăţii şi nr. D.G. 2.274 din 28 decembrie 2016 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

având în vedere art. 58 alin. (4) şi (5) şi art. 221 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 291 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.605/875/2014 privind aprobarea modului de calcul, a listei denumirilor comerciale şi a preţurilor de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate şi a metodologiei de calcul al acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 şi 951 bis din 29 decembrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La secţiunea P1 „Programul naţional de boli transmisibile litera A) „Subprogramul de tratament şi monitorizare a persoanelor cu infecţie HIV/SIDA şi tratamentul postexpunere”, poziţia 282 se abrogă.

2. La secţiunea P3 „Programul naţional de oncologie”, poziţia 358 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

358

W42249001

L01XX32

BORTEZOMIBUM****

VELCADE

3,5 mg

 

PULB. PT. SOL.  INJ.

3,5 mg

JANSSEN-CILAG INTERNATIONAL NV

BELGIA

CUTIE x 1 FLAC. x 10 ML x 3,5 MG PULB. PT. SOL. INJ., INTRODUS ÎNTR-UN BLISTER

TRANSPARENT

P-RF/R

1

1.965,672000

2.188,368000

2.147,192000

 

3. La secţiunea P3 „Programul naţional de oncologie”, poziţiile 296 şi 490 se abrogă.

4. La secţiunea P5 „Programul naţional de diabet zaharat”, Tratamentul medicamentos al bolnavilor cu diabet zaharat, poziţia 14 se abrogă.

5. La secţiunea P6 „Programul naţional de diagnostic şi tratament pentru boli rare şi sepsis sever” subprogramul P6.1 „Hemofilie şi talasemie”, poziţiile 12, 13, 14, 15 şi 16 se abrogă.

6. La secţiunea P9 „Program naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine uman㔠subprogramul P9.1 „Transplant medular”, poziţia 78 se abrogă.

7. La secţiunea P9 „Program naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine uman㔠subprogramul P9.2 „Transplant de cord”, poziţia 56 se abrogă.

8. La secţiunea P9 „Program naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine uman㔠subprogramul P9.3 „Transplant hepatic”, poziţiile 6, 7, 8 şi 9 se abrogă.

9. La secţiunea P9 „Program naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine uman㔠subprogramul P9.4 „Transplant renal combinat rinichi şi pancreas”, poziţiile 19, 20, 21, 22 şi 69 se abrogă.

10. La secţiunea P9 „Program naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine uman㔠subprogramul P9.6 „Transplant pulmonar”, poziţiile 1,2, 3, 4 şi 47 se abrogă.

11. La secţiunea P9 „Program naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine uman㔠subprogramul P9.7 „Tratamentul stării posttransplant în ambulatoriu a pacienţilor transplantaţi”, poziţia 44 se abrogă.

12. La secţiunea P10 „Program naţional de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronică”, poziţiile 10, 11, 12 şi 13 se abrogă.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare începând cu luna ianuarie 2017.

 

p. Ministrul sănătăţii,

p. Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Monica Emanuela Althamer,

Liliana Lukacs

secretar de stat

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.