MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 58/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 58         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 20 ianuarie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 658 din 8 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Decizia nr. 659 din 8 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

21. - Hotărâre privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

119. - Decizie privind numirea domnului Cristian Dima în funcţia de secretar de stat la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat

 

120. - Decizie privind numirea domnului Cristian Cosmin în funcţia de secretar de stat la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale

 

121. - Decizie privind numirea domnului Ciprian Lucian Roşea în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.241/2016. - Ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Planului de management al sitului ROSCI0086 Găina-Lucina

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 658

din 8 noiembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Claudiu Drăgan în Dosarul nr. 86.788/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului nr. 92D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a comunicat o cerere privind judecarea în lipsă, iar partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise prin care susţine respingerea criticilor de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 4 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 86.788/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Harţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Claudiu Drăgan într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că aplicarea procedurii de plată, reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a legii, încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii, deoarece dreptul de a solicita executarea silită constituie un drept al petentului născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale (execuţionale) prevăzute de art. 10 din Legea nr. 164/2014, se aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanţei de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei. De asemenea, aplicarea retroactivă a prevederilor legale potrivit cărora singura măsură compensatorie sunt despăgubirile băneşti determină o influenţare a rezultatului procesului, imprevizibilă la momentul învestirii instanţei judecătoreşti, ceea ce determină încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.

7. Autorul excepţiei mai susţine că prevederile legale, care instituie noile termene de soluţionare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 9/1998 şi care se aplică cauzelor în materia acordării despăgubirilor aflate pe rolul instanţelor, nu fac decât să stabilească o condiţie de exercitare a accesului la justiţie, care, la momentul introducerii cererii, nu exista. De asemenea, prin aplicarea retroactivă a acestor dispoziţii legale se aduce atingere accesului liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la măsurile consacrate prin legi reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiau la data învestirii instanţei judecătoreşti, dar care nu mai exista la data soluţionării definitive a cauzei. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, susţine că art. 10 din Legea nr. 164/2014 instituie două ipoteze privind executarea hotărârilor comisiilor judeţene, ipoteze care au ca efect realizarea plăţii în termene diferite, generând astfel discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate În situaţii juridice identice şi încălcând principiul egalităţii în faţa legii.

8. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, susţine că reeşalonarea, prin lege, a plăţii despăgubirilor, independent de perioada dintre data naşterii dreptului de proprietate şi data executării, prin adăugarea unei perioade de 5 ani, cu plata anuală a unei tranşe de 20.000 lei, determină o fracţionare excesivă a sumelor cuvenite, echivalând practic cu privarea de o despăgubire adecvată şi într-un termen rezonabil, ceea ce pentru creditor constituie o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

9. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 pot fi privite drept neconstituţionale doar din perspectiva dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, apreciind ca fiind valabile în cauză, pentru identitate de raţiune, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013. Prin art. 10 din Legea nr. 164/2014, legiuitorul a instituit noi termene de executare a obligaţiilor de plată, iar prin dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul a prevăzut în mod expres că se suspendă de drept orice procedură de executare silită, situaţie care are ca efect prelungirea din nou a termenului în care creditorul îşi poate vedea valorificat dreptul de creanţă, cu atât mai mult cu cât, prin schimbarea debitorului, creditorul este nevoit să declanşeze o nouă cerere de executare silită împotriva actualului debitor şi să abandoneze demersul de executare silită pornit împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii. Prin urmare, prelungirea încă o dată a termenelor de plată şi schimbarea debitorului în timpul procedurii de valorificare a dreptului (de cele mai multe ori, fiind vorba de o procedură de executare silită, ca şi în speţă) constituie o ingerinţă disproporţionată de natură a afecta dreptul în chiar substanţa sa, ingerinţă care poate fi apreciată ca neconstituţională din perspectiva dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 este neîntemeiată. Reţine că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind aplicabile tuturor destinatarilor. De asemenea, dispoziţiile legale criticate stabilesc domeniul de aplicare a plăţii eşalonate a despăgubirilor prevăzute în deciziile de plată sau în hotărârile judecătoreşti. Or, în condiţiile în care plata este un mijloc de stingere/executare a obligaţiei, iar în cazul cererilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu s-a stabilit întinderea creanţei, iar creanţa nu a devenit exigibilă, nu se afectează situaţiile juridice născute sub legea veche. Mai mult, executarea uno ido constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate posibilă de executare pe care statul o poate aplica. Precizează că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 sunt constituţionale. Reţine că normele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere principiilor neretroactivităţii şi egalităţii în faţa legii, în condiţiile în care se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei după intrarea în vigoare a acestora, şi nu unor raporturi juridice finalizate în temeiul actelor normative anterioare, având astfel domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speţă, Legea nr. 164/2014) nu face altceva decât să refuze supravieţuirea unor dispoziţii din legislaţia anterioară şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării acestuia în vigoare.

13. Cât priveşte susţinerile privind nesocotirea dreptului la un proces echitabil, prin faptul că un litigiu ar trebui soluţionat conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul naşterii raportului juridic, consideră că acestea nu pot fi reţinute. Având în vedere că cererea de chemare în judecată, şi anume contestaţia la executare, a fost formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în anul 2015, este firesc ca aceasta să fie analizată şi soluţionată din prisma condiţiilor în care s-a demarat procedura judiciară, condiţii care sunt prevăzute de Legea nr. 164/2014, în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Consideră că intervenţia unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înţeles să reglementeze o serie de măsuri diferite de cele anterioare pentru finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată în substanţa sa, atât timp cât, printr-un act al instanţei, acest drept nu este suprimat. Pe de altă parte, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, note scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şt Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, prevederi care au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (2): „Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

- Art. 10 alin. (1): „Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.”

17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

18. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii (spre exemplu, deciziile nr. 855 şi nr. 865, ambele din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, nr. 14 şi nr. 15 din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, Decizia nr. 133 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016, Decizia nr. 250 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016, Decizia nr. 342 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016 şi Decizia nr. 363 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016), Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.

20. Curtea a statuat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate instituie reguli privind plata despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003, fără a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor Intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice îh curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de Ea data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014.

21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor de lege criticate. De asemenea, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de reparaţie prin compensarea cu terenuri anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

22. Curtea a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia fostului regim politic ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice şi juridice la respectarea bunurilor, lasă în competenţa statelor semnatare ale Convenţiei adoptarea măsurilor legislative concrete şi a procedurii de urmat, necesare în vederea restituirii în natură a bunurilor preluate de stat sau acordării de despăgubiri. De asemenea, este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice ce le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar în principiu n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel „legislator pozitiv”.

23. Curtea Constituţională a constatat că, prin prevederile legale criticate, statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit. În condiţiile necesităţii plăţii unor sume mari de bani de la bugetul de stat. În aceste condiţii, Curtea a constatat că stabilirea despăgubirilor băneşti ca unică modalitate de compensare pentru pierderile suferite în urma unor evenimente istorice de cetăţenii români, prin trecerea unor bunuri imobile în proprietatea statului bulgar sau prin sechestrarea ori reţinerea acestora sau prin rămânerea acestora în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. ca urmare a stării de război, nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate privată în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, încadrându-se în limitele permise de art. 44 din Constituţie. Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just, proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.

24. Referitor la prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014, Curtea Constituţională a statuat, în esenţă, că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).

25. Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind un termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. Eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii, urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu Drăgan în Dosarul nr. 86.788/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 noiembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 659

din 8 noiembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Sorin Constantin Macovescu în Dosarul nr. 7.385/117/2011 * al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 120D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de Citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Judeţului Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 au depus note scrise prin care susţin respingerea criticilor de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.385/117/2011*, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Sorin Constantin Macovescu într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 se creează discriminări între persoanele care au formulat acelaşi gen de cereri, în conformitate cu prevederile Legii nr. 290/2003, şi se găsesc în aceeaşi situaţie. Principiul nediscriminării este încălcat în măsura în care persoanele care, din motive obiective, nu au avut cererile de restituire rezolvate sau judecate înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 sunt supuse acum obligaţiei de a primi despăgubiri conform noii legi. Astfel, persoanele cărora nu ti s-a atribuit teren în natură din cauza tergiversării soluţionării cererilor lor nu vor mai avea posibilitatea să obţină restituirea în natură, ci doar sub forma despăgubirilor băneşti.

7. Autorul excepţiei consideră, de asemenea, că este încălcat principiul securităţii juridice, de vreme ce reclamantul este pus în situaţia de a se supune unor norme juridice care nu existau la data învestirii instanţei judecătoreşti cu cererea de atribuire în natură a unor terenuri. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 210 din 8 aprilie 2014, ale cărei soluţie şi considerente sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

8. În final, autorul susţine că prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 încalcă în mod vădit art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât procesele în curs de judecată trebuie să se judece potrivit reglementării de drept comun aplicabile la momentul introducerii acţiunii. Or, un litigiu început se judecă după legea în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

9. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare normelor constituţionale. Modalitatea de acordare a despăgubirilor stabilită de legiuitor se aplică tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie. Prin acordarea măsurilor reparatorii s-a urmărit despăgubirea şi respectarea drepturilor tuturor celor care îndeplinesc cerinţele normelor, respectiv au calitatea de proprietari şi/sau moştenitori, au deţinut bunuri ş.a.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014 este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică numai pentru viitor şi nu retroactiv. Reţine că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind aplicabile tuturor destinatarilor. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, paragraful 235, plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii. Precizează că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014 sunt constituţionale. Reţine că normele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere principiilor neretroactivităţii şi egalităţii în faţa legii, în condiţiile în care se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei după intrarea în vigoare a acestora şi nu unor raporturi juridice finalizate în temeiul actelor normative anterioare, având, astfel, domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speţă, Legea nr. 164/2014) nu face altceva decât să refuze supravieţuirea unor dispoziţii din legislaţia anterioară şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării acestuia în vigoare. Este adevărat că acţiunea în justiţie a fost promovată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014 (18 decembrie 2014), prin care s-au instituit noi termene de soluţionare a dosarelor şi modalităţi de plată a despăgubirilor Stabilite, iar în timpul litigiului a intervenit Legea nr. 164/2014, care se aplică şi cauzelor aflate pe rol. Pentru acest motiv, în prezenta cauză devin aplicabile dispoziţiile noii legi în materie, care nu dispun că după terminarea procesului ar putea interveni o reluare a noii proceduri administrative, ci doar plata eşalonată. Pe de altă parte, raportat la situaţia de ansamblu, consideră că modul de interpretare a unei legi şi aplicare a unui act normativ nou asupra proceselor aflate pe rol nu pot fi decât de competenţa exclusivă a instanţei de judecată. Instanţa de judecată, odată ce a intervenit un nou act normativ în materia acordării despăgubirilor, stabilind proceduri diferite de cele anterioare, nu poate să se pronunţe în temeiul unei legi care a ieşit din fondul activ al legislaţiei. 6 asemenea soluţie ar putea fi de natură să creeze confuzii la nivelul autorităţii competente, pe de o parte, să aplice noua lege, iar, pe de altă parte, să pună în aplicare o hotărâre judecătorească pronunţată în temeiul vechii legi. Ca atare, în această situaţie, Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei în stabilirea legii aplicabile litigiului, în condiţiile în care, în virtutea rolului ei activ, instanţa de judecată tocmai acest lucru trebuie să-l realizeze. În privinţa respectării principiului egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, menţionează că, în acest sens, se ia în considerare tratamentul pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, note scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, prevederi care au următorul cuprins: „Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică (...), precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare

16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii (spre exemplu, deciziile nr. 855 şi nr. 865, ambele din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, nr. 14 şi nr. 15 din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial a( României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, Decizia nr. 133 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016, Decizia nr. 250 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016, Decizia nr. 342 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016, şi Decizia nr. 363 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016), Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.

18. Curtea a statuat că, distingând între stabilirea despăgubirilor, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, şi plata acestora - art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul a stabilit că prevederile de lege referitoare la plata despăgubirilor se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, plata despăgubirilor se efectuează, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 164/2014.

19. Aşadar, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate instituie reguli privind plata despăgubirilor fără a avea un caracter retroactiv, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).

20. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014.

21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor de lege criticate. De asemenea, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de reparaţie prin compensarea cu terenuri anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate. fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

22. Curtea a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia fostului regim politic ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice şi juridice la respectarea bunurilor, lasă în competenţa statelor semnatare ale Convenţiei adoptarea măsurilor legislative concrete şi a procedurii de urmat, necesare în vederea restituirii în natură a bunurilor preluate de stat sau acordării de despăgubiri. De asemenea, Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice ce le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel „legislator pozitiv”. Prin urmare, stabilirea despăgubirilor băneşti ca unică modalitate de compensare pentru pierderile suferite în urma unor evenimente istorice de cetăţenii români, prin trecerea unor bunuri imobile în proprietatea statului bulgar sau prin sechestrarea ori reţinerea acestora sau prin rămânerea acestora în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război, nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate privată în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice. Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just, proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorin Constantin Macovescu în Dosarul nr. 7.385/117/2011* al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 noiembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 22 alin. (3) şi art. 33 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 1 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 20 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Secretariatul General al Guvernului se organizează şi funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea prim-ministrului, având rolul de a asigura derularea operaţiunilor tehnice şi de strategie aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activităţii Guvernului şi a prim-ministrului, precum şi reprezentarea Guvernului şi a prim-ministrului în faţa instanţelor judecătoreşti.

(2) Secretariatul Generai al Guvernului asigură, prin aparatul propriu, continuitatea derulării operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, constituind elementul de legătură şi de stabilitate a guvernării.

(3) Sediul Secretariatului General al Guvernului este în municipiul Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1.

Art. 2. - Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte următoarele funcţii:

a) de autoritate, care se exercită în domeniul asigurării respectării procedurilor, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente. În vederea adoptării/aprobării, şi în domeniul sistemelor de control intern/managerial;

b) de strategie, prin care contribuie, pe baza analizelor, la fundamentarea strategiilor, planificării strategice şi la stabilirea direcţiilor de acţiune la nivel guvernamental:

c) de coordonare interinstituţională, pentru creşterea capacităţii autorităţilor centrale în domeniul elaborării, implementării şi monitorizării strategiilor, politicilor publice şi actelor normative:

d) de control al funcţionării entităţilor care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea sa;

e) de reglementare, prin care se asigură, în conformitate cu strategia Guvernului, realizarea cadrului juridic şi elaborarea reglementărilor specifice activităţilor din domeniile sale de responsabilitate;

f) de reprezentare, prin care se asigură reprezentarea pe plan intern şi extern a statului sau a Guvernului, în condiţiile legii, în domeniul său de activitate, respectiv asigură reprezentarea Guvernului şi a prim-ministrului în faţa instanţelor judecătoreşti;

g) de administrare, prin care se asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului, aflată în patrimoniul său, potrivit prevederilor legale.

Art. 3. - (1) Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

1. realizează activităţile necesare pentru pregătirea şi organizarea reuniunilor de lucru pregătitoare pentru şedinţa

Guvernului, precum şi ale şedinţelor Guvernului, conform

responsabilităţilor rezultate din procedurile adoptate la nivelul

Guvernului, privind elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării. În acest scop:

a) analizează instrumentele de prezentare şi motivare şi proiectele de acte normative, urmărind asigurarea respectării procedurilor aplicabile acestora;

b) organizează săptămânal reuniuni de lucru pregătitoare pentru şedinţa Guvernului cu reprezentanţi, la nivel de secretar de stat sau secretar general, al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi al instituţiilor publice iniţiatoare şi avizatoare, în vederea corelării punctelor de vedere ale acestora în legătură cu proiectele de acte normative ce urmează a fi supuse Guvernului spre adoptare;

c) supune prim-ministrului spre aprobare lista documentelor propuse pentru agenda de lucru a şedinţei Guvernului, stabilită în urma dezbaterilor şi clarificărilor aduse în cadrul reuniunilor de lucru pregătitoare;

d) organizează şedinţele Guvernului;

e) urmăreşte îndeplinirea de către ministere, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice a măsurilor şi sarcinilor rezultate din actele normative şi din şedinţele Guvernului;

f) definitivează proiectele de acte normative adoptate de Guvern, potrivit reglementărilor în vigoare;

g) prezintă actele normative adoptate prim-ministrului, în vederea semnării, şi miniştrilor care au obligaţia punerii lor în executare, în vederea contrasemnării;

h) transmite Parlamentului proiectele de legi, ordonanţele de urgenţă şi ordonanţele, însoţite de instrumentele de prezentare şi motivare şi de hotărârile de supunere a acestora spre adoptare, semnate de prim-ministru;

i) transmite hotărârile, ordonanţele de urgenţă şi ordonanţele adoptate de Guvern Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, cu solicitarea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I;

j) asigură primirea actelor de la emitenţi şi transmiterea acestora către Regia Autonomă „Monitorul Oficial, în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I şi Partea a II-a, în conformitate cu prevederile Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

k) asigură publicarea instrumentelor de prezentare şi motivare a hotărârilor, ordonanţelor de urgenţă şi a ordonanţelor adoptate, pe pagina de internet a Guvernului;

2. asigură suportul tehnic pentru desfăşurarea reuniunilor de lucru pregătitoare pentru şedinţa Guvernului, a şedinţelor Guvernului, a şedinţelor comitetelor interministeriale stabilite prin decizia prim-ministrului, precum şi a altor şedinţe, întâlniri şi conferinţe organizate de Secretariatul General al Guvernului;

3. redactează stenogramele şedinţelor Guvernului - documente clasificate secret de stat, nivel secret, pe care le gestionează în mod unitar, conform legii;

4. contribuie, în domeniul strategiilor guvernamentale, pe baza analizelor specifice, la fundamentarea strategiilor şi a direcţiilor de acţiune la nivel guvernamental, sens în care:

a) elaborează rapoarte, studii, analize, evaluări şi previziuni în domenii de importanţă strategică, în baza Programului de guvernare;

b) colaborează cu mediul ştiinţific şi academic pentru formularea opţiunilor de strategii şi direcţii de acţiune la nivel guvernamental;

c) colaborează cu institute de cercetare în domeniu în vederea fundamentării corespunzătoare a acestora;

d) utilizează şi gestionează baze de date şi prelucrează date statistice, obţinute de la institute de cercetare şi de la alte autorităţi sau instituţii publice;

e) cooperează cu entităţile guvernamentale din străinătate cu rol sau atribuţii similare;

5. iniţiază, organizează şi finanţează, inclusiv în colaborare cu alte instituţii publice sau organizaţii neguvernamentale din ţară şi din străinătate, evenimente, conferinţe şi alte tipuri de acţiuni şi proiecte de comunicare şi informare publică, inclusiv activităţi de realizare şi difuzare de materiale de informare şi promovare, având ca scop promovarea imaginii României şi a intereselor şi valorilor româneşti În străinătate, precum şi susţinerea valorilor şi angajamentelor europene şi euroatlantice;

6. sprijină cunoaşterea şi înţelegerea de către publicul intern şi extern a strategiilor şi proiectelor guvernamentale de interes naţional, prin organizarea, susţinerea şi finanţarea de evenimente, proiecte, acţiuni şi programe de informare publică desfăşurate în ţară şi în străinătate, inclusiv proiecte de colaborare cu organisme ale Uniunii Europene la nivel naţional şi extern, precum şi participarea la activităţile mecanismelor interguvernamentale de cooperare şi parteneriat la nivel european;

7. contribuie la dezvoltarea unui sistem de elaborare de strategii, politici şi acte normative fundamentate, care să reflecte o consultare interinstituţională şi a factorilor interesaţi, de la momentul iniţierii până la implementare; pune în practică funcţia de coordonare interinstituţională şi, totodată, are în vedere dezvoltarea capacităţii ministerelor de a planifica, elabora şi implementa strategii, politici publice şi acte normative, cu accent pe Programul de guvernare. În acest scop:

a) evaluează corelarea strategiilor şi politicilor publice existente sau în elaborare cu Programul de guvernare, priorităţile guvernamentale şi cu documentele strategice asumate de România - Planul naţional de reforme şi alte astfel de documente strategice;

b) contribuie la dezvoltarea capacităţii ministerelor de a planifica, elabora şi implementa strategii, politici publice şi acte normative;

c) coordonează sistemul de planificare strategică şi aprobă metodologia de elaborare a documentelor de planificare strategică;

d) asigură suportul metodologic necesar ministerelor şi altor instituţii publice în procesul de planificare, formulare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice şi coordonează metodologic activitatea unităţilor de politici publice din ministere;

e) coordonează procesul de elaborare şi monitorizare a implementării Planului anual de lucru al Guvernului;

f) asigură un management eficient în gestiunea riscului şi a obstacolelor care pot interveni în implementarea priorităţilor de guvernare;

g) îndeplineşte rolul de autoritate coordonatoare şi de management în România pentru întreaga activitate referitoare la accesarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare, acordată prin Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene;

h) cooperează, în domeniul său de activitate, cu Comisia Europeană şi instituţiile financiare internaţionale;

i) contribuie la implementarea Strategiei de consolidare a administraţiei publice, asigurând secretariatul tehnic al Comitetului Naţional pentru Coordonarea Implementării Strategiei de Consolidarea a Administraţiei Publice 2014-2020 - CNCISCAP;

j) coordonează implementarea Strategiei pentru o reglementare mai bună 2014-2020;

8. iniţiază proiecte de acte normative în condiţiile art. 22 alin. (4) teza a 3-a din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare;

9. avizează proiectele de acte normative care au legătură cu activitatea sa;

10. dezvoltă relaţii de cooperare cu instituţii, organizaţii şi organisme din alte state;

11. contribuie, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, la implementarea politicilor şi stabilirea obiectivelor în domeniul relaţiilor internaţionale, potrivit Programului de guvernare şi obligaţiilor ce derivă din strategiile naţionale şi din instrumentele juridice internaţionale la care România este parte. În acest scop:

a) colaborează cu Ministerul Afacerilor Externe în vederea alcătuirii agendei de politică externă a prim-ministrului, în funcţie de priorităţile în domeniu ale Programului de guvernare;

b) gestionează, cu ajutorul Ministerului Afacerilor Externe, agenda de politică externă a prim-ministrului, prin sprijinirea organizării de acţiuni politice bilaterale, sprijinirea organizării participărilor prim-ministrului la reuniuni internaţionale, urmărirea implementării deciziilor stabilite în cadrul evenimentelor de politică externă la care participă prim-ministrul sau a dispoziţiilor în domeniu ale prim-ministrului, stabilite în cadru] şedinţelor Guvernului, implicarea în redactarea documentaţiei necesare derulării în condiţii optime a secvenţelor de dialog politic bilateral şi multilateral;

c) pregăteşte, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe şi cu alte instituţii abilitate ale Guvernului, luările de poziţie ale prim-ministrului în domeniul relaţiilor internaţionale;

d) contribuie la derularea acţiunilor întreprinse de alte structuri ale Guvernului în domeniul relaţiilor internaţionale, în scopul asigurării unităţii şi coerenţei mesajului guvernamental, în completarea avizului şi sprijinului furnizat de Ministerul Afacerilor Externe;

e) colaborează cu Ministerul Afacerilor Externe în vederea acordării de asistenţă de specialitate în domeniul relaţiilor internaţionale entităţilor din coordonarea prim-ministrului;

f) menţine, în domeniul reprezentării, legături cu ambasadele străine în România şi cu organismele internaţionale reprezentate în ţară, în scopul informării acestora, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, asupra aspectelor care privesc domeniile de activitate a Guvernului;

g) asigură realizarea activităţilor referitoare la protocol care deservesc prim-ministrul şi secretarul general al Guvernului;

12. asigură reprezentarea Guvernului şi a prim-ministrului în faţa instanţelor judecătoreşti, împreună cu ministerele iniţiatoare sau continuatoare/succesoare în urma reorganizării şi/sau instituţiile publice care au obligaţia de a pune în executare actele adoptate de Guvern şi deciziile prim-ministrului împotriva cărora s-au formulat acţiuni în justiţie sau care au obligaţia de a iniţia actele administrative sau de a efectua operaţiunile administrative solicitate Guvernului sau prim-ministrului;

13. asigură, în domeniul său de activitate, relaţia cu Parlamentul şi cu ministerele, precum şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

14. asigură organizarea activităţii de protecţie a informaţiilor clasificate pentru structurile din aparatul de lucru al Guvernului stabilite prin ordin al secretarului general al Guvernului;

15. asigură evidenţa, inventarierea, selecţionarea, păstrarea şi folosirea fondului arhivistic clasificat şi neclasificat propriu şi al entităţilor din aparatul de lucru al Guvernului stabilite prin ordin al secretarului general al Guvernului, conform prevederilor Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, şi actelor normative în vigoare privind protecţia informaţiilor clasificate;

16. administrează şi dezvoltă sistemul informatic şi de comunicaţii, prin:

a) aplicarea politicilor şi strategiei naţionale privind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, denumită în continuare TIC, la nivelul aparatului de lucru al Guvernului;

b) asigurarea sau participarea la analiza, proiectarea, implementarea, integrarea, testarea, exploatarea, întreţinerea, dezvoltarea şi stabilirea normelor interne de utilizare a sistemului informatic şi de comunicaţii din sediul Guvernului şi entităţilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului;

c) avizarea oricărui sistem informatic şi de comunicaţii ce se instalează în sediul Guvernului, precum şi pentru entităţile din cadrul aparatului de lucru al Guvernului;

d) elaborarea şi implementarea politicilor şi normelor de acces şi securitate la nivelul platformelor şi sistemului informatic şi de comunicaţii, inclusiv politicile de acces la serviciul de internet şi de acreditare din punctul de vedere al securităţii;

e) asigurarea suportului tehnic şi multimedia pentru activităţile tehnice curente, şedinţe, întâlniri, conferinţe, proiecte în derulare, publicarea în intranet a sintezelor de presă, precum şi arhivarea şi întreţinerea arhivei de documente;

f) asigurarea suportului tehnic pentru terminalele cu regim special care prelucrează informaţii clasificate în conformitate cu normele INFOSEC;

g) asigurarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul TIC entităţilor din sediul Guvernului şi din cadrul aparatului de lucru al Guvernului;

h) analizarea şi corelarea necesităţilor privind echipamentele şi produsele software ale Secretariatului General al Guvernului în conformitate cu necesităţile sistemului informatic şi nevoile de dezvoltare ale acestuia;

i) definirea caracteristicilor tehnice, întocmirea proiectelor, caietelor de sarcini şi a altor documente pentru achiziţiile în domeniul TIC, participarea la evaluarea tehnică şi la încheierea contractelor;

j) fundamentarea propunerilor bugetare anuale pentru domeniul TIC - hardware, software şi de telecomunicaţii - pentru întreaga structură a aparatului de lucru al Guvernului;

k) participarea la grupurile de lucru create la nivelul administraţiei sau societăţii civile în domeniul de competenţă;

17. pune la dispoziţie platformele-suport necesare luării deciziilor la nivelul Guvernului, sens în care:

a) asigură schimbul de informaţii în format electronic cu instituţii europene similare;

b) asigură întreţinerea şi administrarea sistemelor informatice aflate în exploatare cu rol de eficientizare şi îmbunătăţire a circuitului documentelor aferent şedinţei Guvernului sau a colectării şi prelucrării datelor de interes necesare fundamentării deciziilor;

18. asigură prezenţa în mediul online, sens în care:

a) întreţine, dezvoltă şi administrează site-ul oficial şi domeniul gov.ro şi îl implementează la nivelul administraţiei publice, definind o identitate vizuală unitară;

b) pune la dispoziţie şi administrează serviciile de e-mail aferente domeniului gov.ro pentru Secretariatul General al Guvernului şi aparatul de lucru al Guvernului;

c) concepe, avizează şi realizează designul grafic şi materialele care implică folosirea siglelor Guvernului României şi Secretariatului General al Guvernului, precum şi pentru departamentele şi structurile fără personalitate juridică, finanţate prin bugetul instituţiei;

d) asigură prezenţa online a Guvernului şi a altor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului şi administrează conturile de social media;

e) administrează portalul de date deschise data.gov.ro şi contribuie la identificarea şi promovarea utilizării datelor deschise - open data;

19. solicită Ministerului Justiţiei şi, după caz, altor instituţii publice punctul de vedere cu privire la cererea primită de la Curtea Constituţională referitoare la formularea punctului de vedere al Guvernului, solicitat conform Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare;

20. realizează derularea operaţiunilor financiare în domeniul său de activitate, sens în care:

a) fundamentează, elaborează şi propune proiectul de buget pentru alocarea resurselor financiare necesare funcţionării Secretariatului Generai al Guvernului şi urmăreşte execuţia bugetului;

b) elaborează proiectul bugetului anual centralizat al Secretariatului General al Guvernului prin centralizarea proiectelor de buget ale ordonatorilor secundari sau terţiari de credite care se finanţează prin bugetul Secretariatului General al Guvernului;

c) elaborează şi urmăreşte realizarea planului de investiţii în domeniul său de activitate;

d) execută operaţiunile financiare privind fondurile prevăzute în bugetul propriu şi destinate realizării acţiunilor iniţiate de entităţile din aparatul de lucru al Guvernului sau de alte structuri stabilite prin acte normative;

21. asigură şi coordonează, în domeniul comunicării şi în cel al relaţiilor cu presa, producerea integrată şi unitară a mesajului public guvernamental; coordonează activitatea purtătorilor de cuvânt din ministere în ceea ce priveşte comunicarea priorităţilor guvernamentale;

22. soluţionează solicitările şi petiţiile adresate Secretariatului General al Guvernului şi prim-ministrului de către persoanele

fizice şi juridice în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002;

23. asigură activitatea de registratură generală unică ce deserveşte Secretariatul General al Guvernului şi prim-ministrul, precum şi activitatea de primire în audienţe în relaţia cu cetăţenii;

24. elaborează şi implementează politica în domeniul sistemelor de control intern/managerial; în acest sens îndrumă metodologic, coordonează şi supraveghează implementarea sistemelor de control intern/managerial;

25. asigură suportul logistic, administrează şi gestionează bunurile din patrimoniul propriu şi asigură dotarea necesară funcţionării, la nivelul întregului aparat de lucru al Guvernului;

26. asigură îndeplinirea dispoziţiilor prim-ministrului privitoare la coordonarea activităţii instituţiilor publice şi organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale prevăzute În anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

(2) Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte orice alte atribuţii specifice, prevăzute de alte acte normative sau stabilite prin decizie a prim-ministrului, în condiţiile legii.

Art. 4. - (1) Secretariatul General al Guvernului, printr-un secretar de stat desemnat, coordonează domeniul tehnologiei informaţiei la nivelul întregii administraţii publice centrale. În acest sens, secretarul de stat desemnat are următoarele atribuţii:

a) asigurarea coordonării interinstituţionale în procesul de implementare şi operaţionalizare a strategiilor naţionale în domeniul tehnologiei informaţiei, elaborate de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale;

b) coordonarea la nivel interinstituţional a politicilor publice, a investiţiilor şi resurselor de tehnologie a informaţiei, în vederea alinierii acestora cu obiectivele strategice din domeniul tehnologiei informaţiei şi cu cadrul naţional de interoperabilitate;

c) definirea arhitecturii de sistem în domeniul tehnologiei informaţiei la nivelul administraţiei publice centrale şi implementarea cadrului naţional de interoperabilitate;

d) asigurarea gestiunii Registrului unic naţional al sistemelor informatice utilizate la nivelul administraţiei publice centrale;

e) exercitarea controlului asupra implementării proiectelor de tehnologia informaţiei în ceea ce priveşte respectarea Strategiei naţionale privind Agenda Digitală pentru România 2020;

f) colaborarea cu Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică şi alte organisme specializate ale statului în domeniul securităţii cibernetice.

(2) Secretariatul General al Guvernului, printr-un secretar de stat desemnat, coordonează realizarea şi implementarea Parteneriatului pentru o guvernare deschisă - Open Government Partnership, fiind punct naţional de contact pentru acesta.

Art. 5.- În exercitarea atribuţiilor sale, Secretariatul General al Guvernului colaborează, în condiţiile legii, cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii şi autorităţi publice, precum şi cu persoanele fizice şi juridice.

Art. 6. - (1) Secretariatul General al Guvernului este condus de secretarul general al Guvernului, cu rang de ministru, numit şi eliberat din funcţie prin decizie a prim-ministrului.

(2) în activitatea sa, secretarul general al Guvernului este ajutat de 2 secretari generali adjuncţi, cu rang de secretar de stat, precum şi, după caz, de unul sau mai mulţi secretari de stat numiţi, respectiv eliberaţi din funcţie prin decizie a prim-ministrului.

(3) Secretarul general al Guvernului reprezintă Secretariatul General al Guvernului în relaţiile cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii şi autorităţi publice, precum şi cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate.

(4) Secretarul general al Guvernului este ordonator principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, precum şi pentru instituţiile publice şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului şi din

subordinea, respectiv coordonarea prim-ministrului.

(5) în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, secretarul general al Guvernului emite, în condiţiile legii, ordine şi instrucţiuni.

(6) Secretarul generai al Guvernului poate delega, prin ordin, secretarilor generali adjuncţi sau secretarilor de stat o parte din atribuţiile sale.

(7) în cazul în care secretarul general al Guvernului nu îşi poate exercita atribuţiile, conducerea Secretariatului General al Guvernului se exercită de către un secretar general adjunct sau un secretar de stat, desemnat prin ordin al secretarului general al Guvernului.

(8) Secretarii generali adjuncţi şi secretarii de stat exercită atribuţiile stabilite prin ordin al secretarului general al Guvernului.

Art. 7. - (1) Structura organizatorică, numărul maxim de posturi, statul de funcţii şi statul de personal ale Secretariatului General al Guvernului se aprobă prin ordin al secretarului general al Guvernului, cu încadrarea în numărul maxim de posturi stabilit pentru aparatul de lucru al Guvernului.

(2) Personalul Secretariatului General al Guvernului este compus din demnitari, funcţionari publici, cu funcţii publice generale sau specifice, precum şi din personal contractual.

Art. 8. - (1) Atribuţiile structurilor din cadrul Secretariatului General al Guvernului şi circuitul documentelor se stabilesc în conformitate cu structura organizatorică, prin regulamentul de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin ordin al secretarului generai al Guvernului.

(2) Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile individuale ale personalului Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin fişa postului, care se întocmeşte pe baza regulamentului de organizare şi funcţionare.

(3) Personalul Secretariatului General al Guvernului este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile personalului plătit din fonduri publice.

Art. 9. - În cadrul Secretariatului General al Guvernului se organizează şi funcţionează compartimentul inspectorilor guvernamentali, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 10. - (1) Secretarul general al Guvernului asigură coordonarea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea

unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Prin bugetul Secretariatului General al Guvernului sunt finanţate entităţile din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, precum şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(3) Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege pentru ministerul de resort faţă de Regia

Autonomă .Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” şi Regia Autonomă „Monitorul Oficial”.

Art. 11. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 463/2016 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 7 iulie 2016, şi Hotărârea Guvernului nr. 464/2016 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Cancelariei Prim-Ministrului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 7 iulie 2016.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,

Augustin Jianu

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 12 ianuarie 2017.

Nr. 21.

 

 

ANEXĂ

 

Structurile, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice finanţate prin bugetul Secretariatului General al Guvernului

 

1. Aparatul propriu de lucru al prim-ministrului, structură fără personalitate juridică, în subordinea directă a prim-ministrului

2. Corpul de Control al Prim-Ministrului, structură fără personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în subordinea prim-ministrului

3. Departamentul pentru Relaţii Interetnice, structură fără personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în subordinea prim-ministrului

4. Departamentul pentru Luptă Antifraudă - DLAF, structură cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în coordonarea prim-ministrului

5. Institutul Naţional de Statistică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

6. Agenţia Naţională pentru Romi, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

7. Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Departamentului pentru Relaţii Interetnice

8. Agenţia Naţională Anti-Doping, instituţie publică cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

9. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

10. Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

11. Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

12. Secretariatul de Stat pentru Culte, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

13. Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

14. Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, instituţie publică cu personalitate juridică, în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

15. Centrul Naţional de Cultură al Romilor Romano-Kher, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Romi

16. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

17. Laboratorul de Control Doping, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului

18. Departamentul Centenar, structură fără personalitate juridică îh subordinea prim-ministrului

19. Autoritatea Competentă de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Cristian Dima în funcţia de secretar de stat la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cristian Dima se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2017.

Nr. 119.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Cristian Cosmin în funcţia de secretar de stat la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cristian Cosmin se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează;

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2017.

Nr. 120.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Ciprian Lucian Roşea în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

 

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Ciprian Lucian Roşea se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 18 ianuarie 2017.

Nr. 121.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Planului de management al sitului ROSCI0086 Găina-Lucina

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 110.859 din 28 iunie 2016 al Direcţiei biodsversitate,

ţinând cont de Decizia nr. 87 din 11 decembrie 2012 a Agenţiei pentru Protecţia Mediului Suceava, Avizul Ministerului Culturii nr. 6.845 din 17 noiembrie 2015, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 82.634/162.736/329.955 din 23 decembrie 2015, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 38.004 din 14 aprilie 2016 şi Adresa Direcţiei generale păduri nr. 156.221/1 M din 26 noiembrie 2015,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului, apelor şi pădurilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Planul de management al sitului ROSCI0086 Găina-Lucina, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,

Viorel Traian Lascu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 iunie 2016.

Nr. 1.241.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.