MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 509/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 509         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 3 iulie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 99 din 7 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 145 din 14 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

438. - Hotărâre privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Reabilitare, creşterea eficienţei energetice, gestionarea eficientă a energiei la imobile existente corpurile C2 şi C20, modificări interioare, amenajare spaţii de lucru în pod existent (C2) amenajare incintă şi refacere împrejmuire la I.P.J. Cluj şi D.J.I. Cluj”

 

439. - Hotărâre privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Lucrări de reabilitare termică şi modernizare spaţii de lucru la I.P.J. Arad şi U.M. 0556 Arad”

 

440. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Călăraşi de către domnul Stoia Florin

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 30 din 15 mai 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 99

din 7 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai Marchidann în Dosarul nr. 6.801/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 156D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, întrucât la termenul din 31 ianuarie 2017 cauza a fost amânată în vederea refacerii procedurii de citare.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 139 din 4 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.801/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai Marchidann într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii definitive a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost respinsă cererea de strămutare a unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că este prejudiciat de prevederile art. 144 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 508 alin.

(4) din Codul de procedură civilă potrivit cărora „Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată”, întrucât se încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece nemotivarea hotărârii pronunţate asupra cererii de strămutare nu încalcă accesul liber la justiţie, de vreme ce persoana interesată s-a adresat unei instanţe de judecată, care s-a pronunţat asupra cererii sale, şi nici dreptul la un proces echitabil, păstrându-se egalitatea procesuală a părţilor. De asemenea, se mai arată că nemotivarea şi caracterul definitiv al hotărârii pronunţate asupra cererii de strămutare nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (6), întrucât nu împiedică controlul judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate nu afectează normele constituţionale privind accesul liber la justiţie şi nici pe cele vizând controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Mai invocă deciziile prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii soluţiei legislative cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865 referitoare la hotărârea pronunţată asupra strămutării (spre exemplu, Decizia nr. 79 din 8 februarie 2007, Decizia nr. 624 din 26 iunie 2007, Decizia nr. 468 din 22 aprilie 2008 sau Decizia nr. 65 din 11 februarie 2014) şi apreciază că soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Totodată, menţionează că împotriva hotărârii asupra strămutării poate fi exercitată contestaţia în anulare, pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) din Codul de procedură civilă sau, după caz, revizuirea, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât prin conţinutul reglementării lor nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se mai arată că hotărârea pronunţată asupra strămutării este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile. De asemenea, se mai precizează că hotărârea asupra strămutării este definitivă, ceea ce înseamnă că este susceptibilă de a fi atacată prin căile extraordinare de retractare.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, text de lege care are următorul cuprins: „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică caracterul definitiv al hotărârii pronunţate asupra strămutării prin prisma faptului că nu are deschisă o cale de atac împotriva hotărârii date în contestaţie în anulare, apreciind că prevederile art. 144 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) din Codul de procedură civilă încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie.

16. Prin Decizia nr. 46 din 31 ianuarie 2017, nepublicată*) până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin, (2) din Codul de procedură civilă şi a reţinut că strămutarea este un incident procedural cu privire la instanţa sesizată, care urmăreşte asigurarea unor condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii de judecată, înlăturând orice suspiciune legată de nepărtinire şi obiectivitate în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii. Ca atare, pronunţarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât, în vederea împiedicării tergiversării soluţionării aspectelor ce privesc drepturile şi obligaţiile ce rezultă din raporturile juridice deduse judecăţii, legiuitorul a instituit o procedură simplificată de judecată, ce implică judecarea cererii de strămutare în camera de consiliu, cu citarea părţilor, dând expresie în acest fel principiului contradictorialităţii şi al respectării dreptului la apărare [a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 617 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, paragraful 14, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 40 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865 potrivit cărora „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare

17. Curtea reţine că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili mijloacele prin care se asigură o bună administrare a justiţiei, prin instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile în exercitarea drepturilor procesuale, în vederea asigurării judecării procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil. De asemenea, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, dar aceasta nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.

18. Astfel, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit căreia hotărârea de strămutare a pricinii este definitivă, în considerarea faptului că este un act de bună administrare a justiţiei şi nu priveşte fondul cauzei.

19. De altfel, Curtea observă că hotărârea pronunţată asupra strămutării este susceptibilă de a fi atacată prin căile extraordinare de retractare, respectiv poate fi formulată contestaţia în anulare, pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) ori, după caz, revizuirea, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă, fiind astfel constituite garanţii suplimentare pentru realizarea accesului la justiţie.

20. Totodată, Curtea reţine că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât hotărârea judecătorească nu este un act administrativ.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Marchidann în Dosarul nr. 6.801/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal, şi constată că dispoziţiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin


*) Decizia Curţi Constituţionale nr. 46/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 30 mai 2017.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 145

din 14 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Eugeniu Florin Micea în Dosarul nr. 6.588/212/2015 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 177D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal, răspunde personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa a depus note scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Precizează că dispoziţiile legale criticate, care instituie obligaţia conducătorilor de autovehicule şi persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate de a le purta în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament, nu mai corespund condiţiilor actuale privind Circulaţia pe drumurile publice. De altfel, o asemenea obligaţie nu revine conducătorilor auto/călătorilor în cazul mijloacele de transport în comun, spre exemplu autobuzul. Susţine că prevederile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului deleagă regulamentului, act normativ cu forţă juridică inferioară legii, stabilirea excepţiilor de la această obligaţie legală, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, care permit restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi numai prin „lege”.

5. Reprezentantul Ministerului Public invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 689 din 11 septembrie 2007 şi nr. 940 din 13 noiembrie 2012 şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 1 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.588/212/2015, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

7. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Eugeniu Florin Micea într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă â Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale, deoarece obligaţia de purtare a centurii de siguranţă încalcă dreptul fundamental la viaţă şi principiul egalităţii în drepturi, instituind o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, care nu este conformă art. 53 din Constituţie. Astfel, în cazul de faţă, restrângerea nu este prevăzută de lege, ci prin ordonanţă de urgenţă, iar excepţiile de la această regulă sunt prevăzute de regulamentul de aplicare a actului normativ, act normativ cu forţă inferioară legii. Se mai susţine că fiecare ocupant al unui autovehicul trebuie lăsat să aprecieze asupra beneficiilor şi riscurilor pe care le presupune purtarea centurii de siguranţa, dată fiind realitatea circulaţiei pe drumurile publice, care implică şi alte situaţii decât impactul dintre autovehicule sau dintre acestea şi corpuri dure.

9. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu îngrădeşte drepturile garantate la nivel constituţional invocate de autorul excepţiei, în condiţiile în care instituirea obligaţiei de a purta centuri sau alte dispozitive de siguranţă reprezintă exprimarea la nivel legislativ a principiului constituţional al siguranţei persoanei, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de siguranţă reduce riscul producerii unor accidente mortale ori cu consecinţe grave pe drumurile publice. Obligaţia instituită prin norma de lege criticată în sarcina conducătorilor de autovehicule şi persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă sau omologate de a le utiliza reprezintă măsuri de ordin legislativ menite să asigure protejarea vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice a persoanelor. Această obligaţie este în acord cu exigenţele Uniunii Europene în materie, concretizate în prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 1991, de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranţă în vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone. Consiliul Uniunii Europene a considerat util să adopte o asemenea directivă pentru motivul precizat chiar în preambulul acesteia, şi anume „întrucât dreptul intern cu privire la utilizarea obligatorie a centurii de siguranţă diferă în mod considerabil de la un stat membru la altul şi, întrucât, prin urmare, trebuie să fie armonizată utilizarea obligatorie a acesteia (...) pentru a se asigura o mai mare siguranţă utilizatorilor căilor rutiere”. Reglementarea contestată prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate este consecinţa obligaţiei impuse statelor membre ale Uniunii Europene, prin dispoziţiile art. 2 al directivei menţionate, de a veghea ca şoferul şi pasagerii care ocupă locurile în vehiculele aflate în circulaţie să poarte centura de siguranţă.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că obligaţia conducătorului auto de a purta centura de siguranţă în timpul deplasării pe drumurile publice este în deplin acord cu prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie care garantează dreptul la viaţă, precum şi la integritate fizică şi psihică ale persoanei, instituirea acestei obligaţii înscriindu-se în categoria măsurilor luate de stat pentru îndeplinirea obligaţiilor sale pozitive legate de intervenţia sa activă pentru garantarea celor două drepturi menţionate mai sus. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, instituirea unor regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite neputând fi considerată o încălcare a acestui principiu. Astfel, în cazul de faţă, excepţiile instituite sunt determinate de starea de sănătate a sau specificul muncii unor persoane care conduc autovehiculul sau sunt pasageri.

Dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt încălcate prin prevederile legale criticate câtă vreme drepturile şi libertăţile expres menţionate de către autorul excepţiei nu sunt înfrânte.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 940 din 13 noiembrie 2012, nr. 1.252 din 6 octombrie 2009, nr. 752 din 12 mai 2009, nr. 1.172 din 11 decembrie 2007 şi reţine că textul legal criticat reprezintă o măsură luată de stat în îndeplinirea obligaţiei sale pozitive de a manifesta un rol activ în garantarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică a persoanei.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificate prin art. I pct. 35 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, care au următorul cuprins: „Conducătorii de autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere şi persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament”.

16. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 689 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Decizia nr. 1.172 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Decizia nr. 752 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 7 iulie 2009, Decizia nr. 1.252 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 9 noiembrie 2009 şi Decizia nr. 940 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 17 decembrie 2012, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevăd obligaţia tuturor conducătorilor de autovehicule şi a persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, text ce nu conţine norme contrare principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

19. Obligaţia prevăzută de normele legale criticate este instituită în mod obiectiv egal, în sarcina conducătorilor de autovehicule şi persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă ori omologate de a le utiliza şi reprezintă o măsură de ordin legislativ menită să asigure protejarea vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice a persoanelor, iar necesitatea impunerii unei astfel de obligaţii a fost dovedită de studii care au relevat că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de siguranţă reduce riscul producerii unor accidente mortale sau cu consecinţe grave pe drumurile publice. Această obligaţie respectă exigenţele Uniunii Europene, concretizate în prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 1991 privind utilizarea obligatorie a centurilor de siguranţă şi a sistemelor de fixare a copiilor în scaune în vehicule, cu modificările ulterioare.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

21. Distinct de acestea, Curtea reţine că instituirea obligaţiei conducătorilor de autovehicule şi a persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate de a le purta în timpul circulaţiei pe drumurile publice şi a excepţiilor de la aceasta nu echivalează cu restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale în sensul dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, şi, prin urmare, ipoteza normativă a textului din Legea fundamentală invocat nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

decide:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugeniu Florin Micea în Dosarul nr. 6.588/212/2015 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 36 alin, (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Reabilitare, creşterea eficienţei energetice, gestionarea eficientă a energiei la imobile existente corpurile C2 şi C20, modificări interioare, amenajare spaţii de lucru în pod existent (C2) amenajare incintă şi refacere împrejmuire la I.P.J. Cluj şi D.J.I. Cluj”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Reabilitare, creşterea eficienţei energetice, gestionarea eficientă a energiei la imobile existente corpurile C2 şi C20, modificări interioare, amenajare spaţii de lucru în pod existent (C2) amenajare incintă şi refacere împrejmuire la I.P.J. Cluj şi D.J.I. Cluj”, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut la art. 1 se realizează din fonduri alocate prin Programul operaţional regional POR/2016/3/3.1/B/1 - axa prioritară 3, precum şi de la bugetul de stat, prin bugetele Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează;

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

Eduard Hellvig

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 30 iunie 2017.

Nr. 438.

 

ANEXĂ

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ŞI INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii „Reabilitare, creşterea eficienţei energetice, gestionarea eficientă a energiei la imobile existente corpurile C2 şi C20, modificări interioare, amenajare spaţii de lucru în pod existent (C2) amenajare incintă şi refacere împrejmuire la IPJ Cluj şi DJI Cluj (UM 0603)”

 

Titulari: Ministerul Afacerilor Interne Serviciul Român de Informaţii

Beneficiari: Inspectoratul de Politie al Judeţului Cluj (I.P.J. Cluj) D.J.I. Cluj (UM 0603)

Amplasament: municipiul Cluj-Napoca, str. Traian nr. 27 şi str. Decebal nr. 26

Indicatori tehnico-economici

 

- Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

(în preţuri valabile la data ianuarie 2017; 1 euro= 4.5172 lei), din care:

 

 

mii lei

78.288

 

construcţii-montaj

 

mii lei

56.836

 

- Valoare investiţie IPJ Cluj (inclusiv TVA)

(în preţuri valabile la data ianuarie 2017; 1 euro = 4.5172 lei), din care:

 

 

mii lei

45.183

 

- construcţii-montaj

 

mii lei

33.154

 

- Valoare investiţie DJI Cluj (UM 0603) (inclusiv TVA)

(în preţuri valabile la data ianuarie 2017; 1 euro = 4.5172 lei), din care:

 

 

mii lei

33.105

 

- construcţii-montaj

 

mii lei

23.682

 

- Eşalonarea investiţiei

 

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

26.000

 

 

C+M

mii lei

19.000

 

Anul II

INV

mii lei

26.000

 

 

C+M

mii lei

19.000

 

Anul III

INV

mii lei

26.288

 

 

C+M

mii lei

18.836

 

- Capacităţi:

 

 

 

 

Corp C2

 

 

 

 

- Suprafaţa construită

 

mp

1.929

 

- Suprafaţa desfăşurată

 

mp

7.692

 

Corp C20

 

 

 

 

- Suprafaţa construită

 

mp

735

 

- Suprafaţa desfăşurată

 

mp

3.964

 

Durata de realizare a investiţiei

 

luni

36

 

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja cu respectarea Codului de proiectare seismică - partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P100-1/2013.

Finanţarea Investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se realizează din fonduri alocate prin Programul operaţional regional POR/2016/3/3.1/B/1 - axa prioritară 3, precum şi de la bugetul de stat, prin bugetele Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Lucrări de reabilitare termică şi modernizare spaţii de lucru la I.P.J. Arad şi U.M. 0556 Arad”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Lucrări de reabilitare termică şi modernizare spaţii de lucru la I.P.J. Arad şi U.M. 0556 Arad”, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut la art. 1 se realizează din fonduri alocate prin Programul operaţional regional POR/2016/3/3.1/B/1 - axa prioritară 3, precum şi de la bugetul de stat, prin bugetele Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

Eduard Hellvig

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 30 iunie 2017.

Nr. 439.

 

ANEXĂ

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ŞI INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii „Lucrări de reabilitare termică şi modernizare spaţii de lucru la IPJ Arad şi UM 0556 Arad”

 

Titulari: Ministerul Afacerilor Interne Serviciul Român de Informaţii

Beneficiari: Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad (IPJ Arad) şi UM 0556 Arad

Amplasament: municipiul Arad, str. Vârful cu Dor nr. 17-21

Indicatori tehnico-economici

 

- Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

(în preţuri valabile la data ianuarie 2017; 1 euro = 4.5172 lei), din care:

 

mii lei

35.869

 

- construcţii-montaj

 

mii lei

27.064

 

- Valoare investiţie IPJ Arad (inclusiv TVA)

(în preţuri valabile la data ianuarie 2017; 1 euro = 4.5172 lei), din care:

 

mii lei

23.738

 

- construcţii-montaj

 

mii lei

17.911

 

- Valoare investiţie UM 0556 Arad (inclusiv TVA)

(în preţuri valabile la data ianuarie 2017; 1 euro = 4,5172 lei), din care:

 

mii lei

12.131

 

- construcţii-montaj (Eşalonarea investiţiei

 

mii lei

9.153

 

Anul I

INV

mii lei

22.000

 

 

C+M

mii lei

17.000

 

Anul II

INV

mii lei

13.869

 

 

C+M

mii lei

10.064

 

- Capacităţi:

 

 

 

 

- Suprafaţa construită

 

mp

1.402

 

- Suprafaţa desfăşurată

 

mp

7.289,02

 

- Durata de realizare a investiţiei

 

luni

18

 

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja cu respectarea Codului de proiectare seismică - partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P100-1/2013.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se realizează din fonduri alocate prin Programul operaţional regional, POR/2016/3/3.1/B/1 - Axa prioritară 3, precum şi de la bugetul de stat, prin bugetele Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Călăraşi de către domnul Stoia Florin

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare m condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Călăraşi de către domnul Stoia Florin.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 30 iunie 2017.

Nr. 440.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 30

din 15 mai 2017

 

Dosar nr. 4.151/1/2016

 

Gabriela Elena Bogasiu - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Doina Popescu - pentru preşedintele delegat al Secţiei I civile

Rodica Dorin - pentru preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secţia I civilă

Elena Floarea - judecător la Secţia I civilă

Carmen Elena Popoiag - judecător la Secţia I civilă

Mihaela Paraschiv - judecător la Secţia I civilă

Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă

Nela Petrişor - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Virginia Florentina Duminecă - judecător la Secţia a II-a civilă

Ana Hermina Iancu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Florentina Dinu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Ion - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 4.151/1/2016 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27$ alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa VII a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. 2 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, cu referire la norma de hrană acordată personalului care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român”.

După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, preşedintele completului, doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 531/121/2015, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa VII a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. 2 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, cu referire la norma de hrană acordată personalului care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român”.

2. Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 decembrie 2016 cu nr. 4.151/1/2016.

II. Temeiul juridic al sesizării

3. Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:

„Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

4. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 284/2010.

Art. 77 alin. 2 din anexa nr. VII: „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «apărare, ordine publică şi siguranţă naţional㻓:

„(2) Poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii sub egida ONU, NATO sau a altor organizaţii internaţionale beneficiază de următoarele drepturi salariate:

a) salariul funcţiei de bază, compus din:

(i) salariul de funcţie, prevăzut prin dispoziţia/ordinul de numire/detaşare sau avut anterior, dacă este mai mare;

(ii) salariul gradului profesional;

(iii) gradaţiile la care are dreptul;

(iv) salariul de comandă, după caz;

b) compensaţiile, indemnizaţiile, primele, sporurile prevăzute de reglementările în vigoare, în condiţiile prevăzute prin ordin al ordonatorului principal de credite;

c) o compensaţie lunară specifică teatrului de operaţii de până la 100% aplicată la salariul funcţiei de bază, stabilită cu aprobarea ordonatorului principal de credite, pentru fiecare misiune în parte;

d) o primă de campanie egală cu salariul funcţiei de bază stabilit potrivit prevederilor lit. a). Prima de campanie se acordă o singură dată pentru toată perioada desfăşurării misiunii şi se plăteşte la plecarea în misiune.”

5. Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

Art. 2 „Personalul participant la misiuni în afara teritoriului Statului român prevăzut la art. 1, denumit în continuare personal, beneficiază gratuit de drepturi de hrană şi cazare, hrănirea şi cazarea personalului se asigură în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune.

În lipsa unor acorduri/înţelegeri tehnice, personalul beneficiază de o alocaţie valorică de hrană de 20 de dolari SUA/zi/persoană şi de cazare potrivit Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. 6 „Dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică în mod corespunzător şi celorlalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Competenţele ministrului apărării naţionale, stabilite prin prezenta hotărâre, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituţiilor respective.”

6. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/310 din 21 decembrie 2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, nepublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, denumit în continuare Ordinul nr. 310/2009.

Art. 6 „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază gratuit de alimente în natură sau hrană preparată, primesc în locul acestora valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul.

Valoarea financiară lunară se calculează prin înmulţirea valorii financiare zilnice a normei de hrană cu numărul de zile calendaristice din luna respectivă.”

Art. 13 lit. b „Personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor care beneficiază de hrană gratuită, în condiţiile prezentului ordin, nu mai primeşte normele de hrană la care are dreptul, în următoarele condiţii:

(...) funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari şi personalul contractual, când se deplasează în misiuni peste hotare şi primesc diurne de delegare sau alte drepturi în valută.”

Art. 15 alin. 2 „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari trimişi în misiuni în străinătate nu mai beneficiază de drepturile de hrană prevăzute de prezentul ordin pentru perioada respectivă, cu excepţia personalului care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine sau cu personalul specializat din aceste ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, căruia i se acordă norma nr. 6 A cu 2 complete hrană a 2505 calorii.”

7. Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 360/2002.

Art. 28 alin. (1) lit. c) „Poliţistul are dreptul la: (...) uniformă, echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului”.

8. Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 65/2003.

Art. 1. - Personalul aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferenţiate pe categorii, care constituie norme de hrană.

Art. 2. - Normele de hrană zilnice, plafoanele calorice şi categoriile de personal pentru care se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - Hrana se asigură în conformitate cu prevederile actelor normative care reglementează acordarea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

Art. 4. - Normele de aplicare a prezentei hotărâri, precum şi structura normelor de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului de interne,”

9. Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 121/2011.

Art. 26 „Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

Art. 27 „Dispoziţiile prezentei legi se aplică tuturor instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Competenţele ministrului apărării naţionale, stabilite prin prezenta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituţiilor respective.”

10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.

Art. II art. 8 alin. (2) „în anul 2012, pentru personalul încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pe perioada participării la misiunile specificate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, alocaţiile de hrană se acordă în cuantumul prevăzut pentru luna decembrie 2011.”

Art. II art. 8 alin. (3) „De cuantumul drepturilor prevăzute la alin. (2) beneficiază şi poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii sub egida ONU, NATO sau a altor organizaţii internaţionale.”

11. Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012.

Art. 3 „în anul 2013, pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, primele, ajutoarele, plăţile compensatorii, despăgubirile, compensaţiile lunare pentru chirie şi alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora utilizate pentru luna decembrie 2011.”

12. Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013.

Art. 13 alin. (1) „în anul 2014, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013.”

IV. Expunerea succintă a procesului

13. În prezenta cauză, reclamanţii persoane fizice au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R., obligarea acestuia la plata echivalentului valorii financiare neimpozabile a normei de hrană pentru perioadele 14 septembrie 2012-21 septembrie 2014,19 mai 2012-19 mai 2014 şi, respectiv, 5 martie 2014- 30 septembrie 2014, când au participat, în calitate de personal secondat al Poliţiei Române, la misiunile de menţinere a păcii organizate sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite în Haiti şi Republica Democrată Congo, respectiv a Uniunii Europene în Republica Democrată Congo, făcând parte din contingentele de poliţişti români trimişi de România în aceste zone de operaţii.

14. Reclamanţii au precizat că, pe durata misiunilor, li s-a plătit în ţară, în lei, salariul funcţiei de bază cu sporurile specifice, fără a li se achita şi valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care aveau dreptul, arătând că s-au adresat cu plângeri prealabile pârâtului, iar, prin răspunsurile transmise, s-a învederat că, în conformitate cu art. 13 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009, poliţiştii nu mai primesc norma de hrană la care au dreptul când se deplasează în misiuni peste hotare şi primesc diurne de delegare sau solde în valută.

15. Totodată, s-a menţionat că nu au primit diurnă de delegare sau soldă în valută din partea statului român, acestea fiind acordate doar în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor măsuri cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare, şi doar pentru anumite categorii. Or, misiunile de menţinere a păcii nu sunt prevăzute de acest act normativ, ci fac obiectul Hotărârii Guvernului nr. 65/2003.

16. Reclamanţii au mai susţinut că toate actele normative care s-au succedat au prevăzut dreptul la norma de hrană pentru poliţiştii participanţi la misiunile de menţinere a păcii, în acest sens fiind invocate prevederile art. 10 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, ale art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi ale art. 13 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 103/2013.

17. Pârâtul I.G.P.R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că atât timp cât personalul trimis în misiuni peste hotare a beneficiat de diurnă, sume de bani care să îi acopere cheltuielile de întreţinere sau a fost hrănit gratuit pe baza unor acorduri încheiate între statul român şi organizaţia internaţională sub egida căreia s-a desfăşurat misiunea, nu mai beneficiază de contravaloarea financiară neimpozabilă a normei de hrană.

18. Prin Sentinţa civilă nr. 1.265 din 17 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi, acţiunea formulată de reclamanţi a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că reclamanţii, pe perioada cât au fost în misiuni sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, au beneficiat de câte o sumă de bani zilnică din partea acestei organizaţii, care era destinată să le asigure mijloacele de trai în teatrul de misiune.

19. Această sumă de bani zilnică era destinată să acopere şi cheltuielile reclamanţilor cu hrana, chiar dacă între România şi Organizaţia Naţiunilor Unite nu există un acord expres care Să stipuleze faptul că personalului trimis în misiune trebuie să i se acorde hrană caldă. În noţiunea de „mijloace de trai” se include în mod evident şi hrana zilnică a persoanei trimise în misiune.

20. Intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu mai acorda norma de hrană din ţară personalului trimis în străinătate, atunci când cheltuielile de hrană sunt asigurate în străinătate de entitatea coordonatoare a misiunii.

21. Cum suma de bani zilnică acordată de Organizaţia Naţiunilor Unite reclamanţilor este asimilată unei indemnizaţii în valută destinate a acoperi cheltuielile de trai ale acestora, inclusiv cele privind hrana, reclamanţii nu mai au dreptul la acoperirea acestor cheltuieli din partea statului român, prin acordarea normei de hrană.

22. Contrar celor susţinute de reclamanţi, dispoziţiile art. 15 alin. 2 din acelaşi ordin nu le sunt aplicabile, întrucât textul are în vedere situaţia personalului trimis în misiune care nu poate beneficia de hrană caldă, deoarece se află pe teren şi atunci beneficiază de o normă de hrană rece, cu un aport caloric mai ridicat, deoarece se presupune că efortul fizic depus este mai intens. Reclamanţii nu au fost în această situaţie, nedovedind faptul că au fost implicaţi direct în teatrul de operaţiuni în misiuni în care nu era posibilă procurarea de hrană caldă din indemnizaţia zilnică acordată de Organizaţia Naţiunilor Unite.

23. Oricum, dispoziţiile art. 13 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009 sunt norme speciale faţă de cele ale art. 15 alin. 2, din coroborare rezultând că personalul care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine sau cu personalul specializat din aceste ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, nu are dreptul la normă de hrană, dacă beneficiază de indemnizaţie în valută din partea organizaţiei coordonatoare a misiunii.

24. Aşadar, art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 310/2009 nefiind incident, reclamanţilor le sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 lit. b) din acelaşi act normativ, care nu le permit acestora să beneficieze de norma de hrană naţională, din moment ce au beneficiat de o sumă de bani din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite, care acoperă şi cheltuielile de hrană.

25. În ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, acestea reprezintă norme cu caracter general, care stabilesc faptul că poliţiştilor li se acordă anumite drepturi dacă sunt detaşaţi în misiuni în străinătate sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord sau a altor organizaţii internaţionale.

26. Ca orice norme generale, aceste dispoziţii nu reglementează situaţia de detaliu în care cheltuielile de hrană sunt asigurate de organizaţia internaţională şi nu au abrogat dispoziţiile speciale ale Ordinului nr. 310/2009, modificat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/148 din 2 iulie 2010, deoarece, conform unui principiu clasic de drept, norma generală ulterioară nu abrogă norma specială anterioară decât în situaţia în care acest lucru este prevăzut în mod expres, or, nu există un text expres de lege prin care se abrogă acest ordin.

27. Împotriva soluţiei adoptate de Tribunalul Galaţi au declarat recurs reclamanţii, iar, în cadrul soluţionării acestei căi de atac, Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecării apelului până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii

28. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, a constatat admisibilitatea sesizării, motivat de faptul că:

a) Soluţionarea în fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin, 2 din Ordinul nr. 310/2009 cu referire la norma de hrană acordată personalului care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român, în sensul de a se stabili dacă poliţiştii care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român au dreptul la valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană prevăzute de Legea nr. 360/2002, indiferent dacă au primit sau nu, din partea organizaţiei internaţionale sub egida căreia s-a desfăşurat misiunea, o sumă de bani în valută destinată cheltuielilor legate de întreţinere (cazare şi hrănire).

b) Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.

c) Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

VI. Punctul de vedere al completului de judecată

29. Art. 26 din Legea nr. 121/2011 prevede că „Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

30. Textul de lege menţionat este similar cu reglementarea anterioară cuprinsă în art. 26 din Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român.

31. În temeiul art. 26 din Legea nr. 42/2004 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, care, la art. 2, prevede că personalul participant la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român beneficiază gratuit de drepturi de hrană şi cazare.

32. Conform prevederilor art. 2 alin. 2 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 hrănirea şi cazarea personalului se asigură în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune, iar în lipsa unor acorduri/înţelegeri tehnice, personalul beneficiază de o alocaţie valorică de hrană de 20 de dolari S.U.A./zi/persoană.

33. Prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 au rămas aplicabile şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 121/2011, care a abrogat Legea nr. 42/2004.

34. Pe de altă parte, se reţine că art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 reglementează dreptul poliţistului la alocaţii pentru hrană, fiind aplicabile sub acest aspect reglementările cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 şi în Ordinul nr. 310/2009, act normativ emis în temeiul art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003.

35. Conform prevederilor art. 13 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 148 din 2.07.2010: „Personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor care beneficiază de hrană gratuită, în condiţiile prezentului ordin, nu mai primeşte normele de hrană la care are dreptul, în următoarele condiţii: (...) b) funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari şi personalul contractual, când se deplasează în misiuni peste hotare şi primesc diurne de delegare sau alte drepturi în valută.”

36. Art. 15 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari trimişi în misiuni în străinătate nu mai beneficiază de drepturile de hrană prevăzute de prezentul ordin pentru perioada respectivă, cu excepţia personalului care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine sau cu personalul specializat din aceste ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, căruia i se acordă norma nr. 6 A cu 2 complete hrană a 2505 calorii.”

37. Din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 rezultă că norma de hrană nr. 6 A se acordă numai în natură personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, care beneficiază de norma nr. 6, pe timpul misiunilor când acestuia nu i se poate asigura hrană caldă la unitatea de plecare sau de destinaţie.

38. În anexa nr. 1 la Ordinul nr. 310/2009 se prevede că norma nr. 6 „A” cu 2 complete de hrană a 2.505 calorii se acordă gratuit personalului care participă în afara graniţelor ţării la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale.

39. Evident, aceste din urmă dispoziţii nu înlătură condiţia prevăzută în anexa Hotărârii Guvernului nr. 65/2003, conform căreia norma de hrană nr. 6 Ase acordă numai în natură, având în vedere că Ordinul nr. 310/2009 este emis în baza Hotărârii Guvernului nr. 65/2003, act normativ cu forţă juridică superioară.

40. În opinia completului de judecată care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 310/2009 impun acordarea normei de hrană 6, respectiv 6A cu două complete de hrană, pentru personalul care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, însă numai în situaţia în care nu i se acordă masa caldă sau diurna de delegare ori alte drepturi în valută.

41. Intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu mai acorda norma de hrană din ţară personalului trimis în străinătate, atunci când cheltuielile de hrană sunt asigurate în străinătate de entitatea coordonatoare a misiunii.

42. Dispoziţiile art. 13 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009 sunt norme speciale faţă de cele ale art. 15 alin. 2, din coroborare rezultând că personalul care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine sau cu personalul specializat din aceste ţâri, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, nu are dreptul la normă de hrană, dacă beneficiază de o sumă de bani în valută, lunar, pentru asigurarea mijloacelor de trai în zona de misiune, din partea organizaţiei internaţionale sub egida căreia se desfăşoară misiunea.

43. Raţiunea instituirii dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Ordinul nr. 310/2009 este aceea de compensare a drepturilor de hrană atunci când personalul nu a beneficiat gratuit de alimente în natură sau hrană preparată, şi nu de acordare a unei sume de bani independent de suma primită lunar de personalul în discuţie din partea organizaţiei internaţionale sub egida căreia se desfăşoară misiunea, pe timpul misiunii, pentru asigurarea mijloacelor de trai.

44. Dispoziţiile art. II art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi ale art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 reprezintă norme cu caracter general, care stabilesc cuantumul alocaţiei de hrană, fiind aplicabile în situaţia în care persoanele vizate îndeplinesc condiţiile de acordare a acelor drepturi.

VII. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

45. În opinia recurenţilor reclamanţi, din comparaţia art. 13 lit. b) şi art. 15 alin 2 teza a două din Ordinul nr. 310/2009, rezultă că textul care conţine excepţia - art. 15 alin 2 teza a două este norma specială şi derogatorie de la regula generală instituită de art. 13 lit. b) şi art. 15 alin. 2 prima teză.

46. În consecinţă, recurenţii consideră că, prin excepţie, s-a recunoscut dreptul necondiţionat al poliţiştilor aflaţi în misiuni internaţionale de menţinere a păcii de a primi, pe durata misiunii, norma 6A cu 2 complete de hrană în natură sau în forma alternativă, în echivalent financiar, prin aplicarea art. 6 din ordin.

47. Recurenţii consideră că, în susţinerea caracterului special şi de exceptare al art. 15 alin. 2 teza a doua, trebuie reţinut şi următorul aspect:

Daca norma 6A este menţionată, în rând cu celelalte norme comune, în tabelul din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, excepţia prevăzută la art. 15 alin, 2 teza a două din ordin are un izvor separat în Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, şi anume dispoziţia conţinută în nota de la finalul acesteia, unde la lit. a) se dispune: „Pentru personalul căruia i se aplică Statutul poliţistului, care participă în afara graniţelor ţării la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu personalul specializat din alte ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, structura normei de hrană se stabileşte în mod distinct prin ordin al ministrului de interne.”

48. Excepţia prevăzută la art. 15 alin. 2 teza a două din ordin se completează în mod corespunzător, în anexa de la pagina 39 din ordin cu un tabel privind „Norma 6A cu două complete de hrană a 2.505 calorii” care se acordă poliţiştilor aflaţi în misiune de menţinere a păcii.

49. Pagina 39 conţine în paralel atât norma 6 cu 5.010 calorii, cât şi norma 6A cu două complete de hrană a 2.505 calorii, fiind fără dubii, atât din amplasament, cât şi din explicaţiile de sub titulatura fiecărei norme, ca acestea nu se confundă, aplicându-se în ipoteze diferite.

50. Pe de altă parte, consideră că au procedat corect instanţele care au admis astfel de cereri, ignorând normele interne ale organizaţiilor internaţionale care au organizat misiuni de menţinere a păcii, umanitare sau speciale la care au participat poliţişti români, în lipsa dovezii ratificării lor de statul român, şi reţinând totodată că nu există acorduri exprese între statul român şi organizaţia internaţională pentru subrogarea în obligaţia statului de acordare în natură sau în bani a normei de hrană 6A cu 2 complete de hrană de câte 2.505 calorii.

51. Intimatul pârât nu a expus un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept în discuţie.

VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

52. Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a reţinut că, în situaţia în care s-a primit din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite o sumă de bani în valută, lunar, pentru asigurarea mijloacelor de trai în zona de misiune, pe baza acordurilor încheiate între statul român şi organizaţia internaţională sub egida căreia s-a desfăşurat misiunea, reclamantului i s-a asigurat posibilitatea de a-şi procura necesarul de hrană pe perioada misiunii, iar, în aceste condiţii, nu se justifică plata valorii financiare neimpozabile a normei de hrană solicitate, în acest sens fiind jurisprudenţa Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel Braşov, Curţii de Apel Constanţa, Curţii de Apel Bucureşti şi a Curţii de Apel Cluj, precum şi punctul de vedere exprimat de Tribunalul Dâmboviţa, instanţa arondată Curţii de Apel Ploieşti.

53. Într-o a două orientare jurisprudenţială s-a arătat că poliţistul, participant la misiuni de menţinere a păcii, este îndreptăţit a primi valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană nr. 6A, având în vedere că nu a primit diurnă de delegare sau soldă în valută din partea statului român şi nici nu a beneficiat gratuit de alimente în natură sau hrană preparată, aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel Suceava, Curţii de Apel Braşov şi a Tribunalului Cluj.

54. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 97/C/103/III-5/2017 din 9 februarie 2017, a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curţii de Apel Galaţi.

55. Curţile de apel Timişoara, Craiova, Piteşti, laşi, Oradea, Bacău şi Alba Iulia au învederat că nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la această chestiune de drept şi nu au exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

56. La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Curţii Constituţionale nu a fost identificată jurisprudenţa cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

X. Raportul asupra chestiunii de drept

57. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a arătat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 310/2009, personalul care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român, căruia i-au fost acoperite cheltuielile cu hrana, nu beneficiază de contravaloarea financiară neimpozabilă a normei de hrană.

XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

58. Asupra admisibilităţii sesizării, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

59. Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.

60. În doctrină ele au fost identificate după cum urmează: existenţa unei cauze aflate în cure de judecată; instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

61. Procedând la analiza asupra admisibilităţii sesizării, se constată că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Galaţi este legal învestită cu soluţionarea unei cauze în ultimă instanţă, cauza are natura juridică a unui litigiu administrativ, ceea ce conferă competenţă exclusivă, în primă instanţă, tribunalului, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse numai recursului conform art. 20 din actul normativ anterior menţionat, iar instanţa supremă a fost sesizată de un complet din cadrul Curţii de Apel Galaţi, învestit cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă.

62. Condiţia de admisibilitate referitoare Sa caracterul esenţial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică este îndeplinită, deoarece, prin raportare la obiectul cauzei, de interpretarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010 raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 310/2009 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în sensul de a se stabili dacă poliţiştii care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român au dreptul la valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană prevăzută de Legea nr. 360/2002.

Cu privire la art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, legalitatea aplicării acestuia a fost criticată în mod expres în recurs, având legătură cu soluţionarea cauzei, atât timp cât reglementează drepturile salariale ale poliţiştilor care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau a altor organizaţii internaţionale

Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 este relevantă, de asemenea, întrucât a fost emisă în baza unei legi care reglementa participarea forţelor armate la misiuni în afara statului român şi constituie cadrul legal care a făcut posibilă hrănirea şi cazarea personalului în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune (art. 2), art. 6 reglementând aplicarea hotărârii în mod corespunzător şi celorlalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prevedere preluată din lege.

Or, în speţă se pune problema dacă atât timp cât reclamanţii au primit drepturile de hrană în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune mai au dreptul la echivalentul în bani al unui astfel de drept la hrană din partea statului român.

Deşi această hotărâre nu a fost invocată expres în recurs are totuşi legătură, din această perspectivă, cu problema de drept cu a cărei dezlegare a fost sesizată Înalta Curte, reieşind din actele dosarului că această hotărâre a fost aplicată pentru stabilirea drepturilor personalului care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii.

Această hotărâre de guvern nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, considerându-se, probabil, că prin reglementarea unor probleme privind forţele armate, conţine informaţii clasificate. Nu constituie obiectul prezentei sesizări determinarea dacă a fost încadrată sau nu corect în această categorie această hotărâre de guvern, astfel că argumentele reclamanţilor formulate în cadrul punctului de vedere la raport în acest sens sunt neavenite.

63. De asemenea este îndeplinită şi cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

64. Examenul jurisprudenţial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat jurisprudenţa în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situaţie care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariţiei unei practici neunitare, iar analiza punctelor de vedere oferă indicii referitoare la posibilitatea apariţiei unei practici neunitare din această perspectivă. Aşa fiind, condiţia noutăţii se verifică, devenind actuală cerinţă interpretării şi aplicării normei de drept respective.

65. Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. În legătură cu chestiunea de drept adusă în dezbatere se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat problema care constituie obiect al sesizării.

66. Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind declanşarea procedurii hotărârii prealabile.

67. Pe fond, analizând sesizarea, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere ale părţilor, precum şi problema de drept ce se solicită a fi dezlegată, se reţin următoarele.

68. Potrivit art. 77 alin, (2) lit. b) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Apărare, ordine publică şi siguranţă naţional㻓, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord sau a altor organizaţii internaţionale beneficiază ca drepturi salariale de compensaţiile, indemnizaţiile, primele, sporurile prevăzute de reglementările în vigoare, în condiţiile prevăzute prin ordin al ordonatorului principal de credite.

69. Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 121/2011: „Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

70. Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, în cadrul misiunilor şi operaţiilor la care participă forţelor armate în afara teritoriului statului român, sunt incluse şi misiunile de pace.

71. Textul de lege menţionat este similar reglementării anterioare, cuprinsă în art. 26 din Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român.

72. În temeiul art. 26 din Legea nr. 42/2004 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, care, la art. 2 alin. (1) prevede că personalul participant la misiuni în sprijinul păcii în afara teritoriului statului român, beneficiază gratuit de drepturi de hrană şi cazare.

73. Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, hrănirea şi cazarea personalului se asigură în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune, iar, în lipsa unor acorduri/înţelegeri tehnice, personalul beneficiază de o alocaţie valorică de hrană de 20 de dolari SUA/zi/persoană şi de cazare, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 518/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

74. În acest sens, art. 5 alin. (1) lit. A din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare, prevede: „(1) Personalului trimis în străinătate în condiţiile prezentei hotărâri i se acordă: A. În străinătate, o indemnizaţie zilnică în valută primită pe perioada delegării şi detaşării în străinătate, denumită în continuare indemnizaţie de deplasare, compusă din: a) o sumă zilnică, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea: b) o sumă zilnică, denumită în continuare indemnizaţie de cazare. În limita căreia personalul trebuie să îşi acopere cheltuielile de cazare

75. Dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004, anterior enunţate, au rămas aplicabile şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 121/2011, care a abrogat Legea nr. 42/2004.

76. Referitor la norma de hrană se reţine că potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, poliţistul are dreptul la uniformă, echipament specific, alocaţii de hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a guvernului.

77. În aplicarea acestei norme legale a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 65/2003.

78. Conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003: „Personalul aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferenţiate pe categorii, care constituie norme de hrană.”

Potrivit literei a) clin nota de la finalul Hotărârii Guvernului nr. 65/2003, pentru personalul căruia i se aplică Statutul poliţistului, care participă în afara graniţelor ţării la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu personalul specializat din alte ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, structura normei de hrană se stabileşte în mod distinct prin ordin al ministrului de interne.

79. Art. 2 din actul normativ menţionat stabileşte că normele de hrană zilnice şi categoriile de personal cărora se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din respectiva hotărâre a guvernului.

80. Potrivit art. 4 din acelaşi act normativ: „normele de aplicare a prezentei hotărâri, precum şi structura normelor de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.”

81. În baza art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 a fost adoptat Ordinul nr. 310/2009, care, la art. 1 alin. (1), prevede că efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor au dreptul la hrană gratuită, care în timp de pace se acordă potrivit normelor şi regulilor cuprinse în acest ordin.

82. Potrivit art. 6 alin. (1) din ordinul menţionat: „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază gratuit de alimente în natură sau hrană preparată, primesc în locul acestora valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul.”

83. Conform art. 13 alin. 1 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009, astfel cum aceste prevederi au fost modificate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 148/2010: „Personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor care beneficiază de hrană gratuită, în condiţiile prezentului ordin, nu mai primeşte normele de hrană la care are dreptul, în următoarele condiţii: [...]

b) funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari şi personalul contractual, când se deplasează în misiuni peste hotare şi primesc diurne de delegare sau alte drepturi în valută.”

84. Potrivit acestui articol, diurnele de delegare sau drepturile în valută, având rolul de a asigura şi cheltuielile de hrană, înlătură dreptul la norma de hrană.

85. De asemenea, art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 310/2009 prevede: „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari trimişi în misiuni în străinătate nu mai beneficiază de drepturile de hrană prevăzute de prezentul ordin pentru perioada respectivă, cu excepţia personalului care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine sau cu personalul specializat din aceste ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, căruia i se acordă norma nr. 6Acu 2 complete hrană a 2505 calorii.”

86. Din cuprinsul anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, care constituie cadrul legal general pentru acordarea normelor de hrană şi a categoriilor de persoane beneficiare, rezultă că norma nr. 6 A (hrană rece - 5010 calorii/zi) se acordă gratuit, numai în natură, personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, care beneficiază de norma nr. 6, atunci când pe timpul misiunilor nu i se poate asigura hrană caldă.

87. În anexa nr. 1 la Ordinul nr. 310/2009 se prevede că norma nr. 6 A cu 2 complete hrană a 2505 calorii se acordă gratuit personalului care participă în afara graniţelor ţării la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale.

88. Aceste din urmă dispoziţii nu înlătură însă condiţia prevăzută în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2013, conform căreia norma de hrană nr. 6 A se acordă, numai în natură, personalului care beneficiază de norma nr. 6, atunci când pe timpul misiunilor, acestuia nu i se poate asigura hrană caldă la unitatea de plecare sau de destinaţie.

89. Din modul de structurare a normei de hrană 6 A cu 2 complete hrană a 2505 calorii (apă plată, băuturi instant, conserve, dextroză, spirt solid, comprimate pentru dezinfectarea apei, chibrituri etc., faptul că este împărţită în două, pentru a fi consumată doar una dintre ele pe zi în loc de două, Când efectivele sunt nevoite să acţioneze în mod izolat sau în condiţii de supravieţuire) rezultă că acordarea acestei norme se face în anumite condiţii, în cazul participării la misiuni speciale care presupun depunerea unui efort intens fizic şi psihic şi care se desfăşoară în zone unde nu poate fi asigurată furnizarea sau procurarea hranei calde.

Astfel, prevederile art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 310/2009 reprezintă o normă specială faţă de cele ale art. 13 alin. 1 lit. b) din acelaşi ordin, dar nu în sensul că i s-ar acorda personalului care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale o normă de hrană în plus pe zi faţă de cea acoperită de drepturile în valută primite sau de hrana caldă asigurată de organizaţia respectivă, ci în sensul că i se acordă norma de hrană rece, în natură, în modalitatea specifică identificată, în situaţia în care nu poate avea acces la hrana caldă din cauza condiţiilor de desfăşurare a misiunii, spre deosebire de celelalte categorii de personal trimis în misiune în străinătate care nu beneficiază de un astfel de drept.

90. Interpretând aceste dispoziţii potrivit scopului în care au fost edictate, şi anume, acela de a asigura unei anumite categorii de personal norma de hrană necesară, rezultă că, ori de câte ori această normă este asigurată, fie prin acordarea de hrană caldă la unitatea de plecare sau de destinaţie - norma nr. 6, fie prin hrană rece în natură - norma nr. 6A, fie prin diurnă de delegare sau alte drepturi în valută, respectivele dispoziţii sunt respectate.

91. Prin urmare, raţiunea instituirii prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 310/2009 este aceea de compensare a drepturilor de hrană atunci când personalul nu a beneficiat gratuit de alimente în natură sau hrană preparată şi nu de acordare a unei sume de bani independent de suma primită lunar de acesta din partea organizaţiei internaţionale sub egida căreia se desfăşoară misiunea, pentru asigurarea mijloacelor de trai.

92. Un argument în plus în susţinerea faptului că aceste cheltuieli aferente drepturilor de care beneficiază personalul român trimis în străinătate sunt suportate de statul român numai în măsura în care nu sunt achitate de partenerii externi îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc că, în situaţia în care partenerii externi rambursează delegaţilor, parţial sau integral, cheltuielile prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol, în care sunt incluse şi cheltuielile aferente drepturilor prevăzute la art. 5 alin. (1) din hotărârea menţionată, aceştia au obligaţia ca la întoarcerea din deplasare să depună în contul unităţilor trimiţătoare sumele primite, dar nu mai mult decât nivelul sumelor avansate sau suportate de către aceste unităţi.

93. Concluzionând, se reţine că, în cazul în care personalul care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român a primit din partea organizaţiei internaţionale sub egida căreia s-a desfăşurat misiunea o sumă de bani în valută destinată cheltuielilor legate de întreţinere (cazare şi hrănire), acesta nu are dreptul la valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 531/121/2015, şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. (2) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 310/2009, personalul care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român, căruia i-au fost acoperite cheltuielile cu hrana, nu beneficiază de contravaloarea financiară neimpozabilă a normei de hrană.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.