MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 517/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 517         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 4 iulie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 141 din 14 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Decizia nr. 291 din 4 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

452. - Hotărâre privind modificarea şi completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

224. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea modelului de carnet de viticultor şi a condiţiilor de utilizare a acestuia în scopul comercializării producţiei de struguri pentru vin

 

592. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru abrogarea unor dispoziţii ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.088/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în opt unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Arad şi ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.205/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 15 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Arad

 

593. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru abrogarea unor dispoziţii ale ordinelor directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.204/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 6 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Brăila şi nr. 1.136/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţele Brăila şi Ilfov şi abrogarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.384/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în unitatea administrativ-teritorială Jirlău din judeţul Brăila

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 141

din 14 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Ibram Iusein în Dosarul nr. 3.088/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 79D/2016 al Curţii Constituţionale

2. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, care instituie răspunderea contravenţională pentru neaplicarea sancţiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcţiei publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, nu au legătură cu imunitatea parlamentară, care semnifică faptul că deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 132 din 10 martie 2016 şi nr. 376 din 7 iunie 2016. Depune note scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece excepţia de neconstituţionalitate vizează probleme referitoare la interpretarea şi aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 4.921 din 23 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.088/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ibram Iusein într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 contravin dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Constituţie care consacră imunitatea parlamentară, măsură de protecţie contra ameninţărilor sau altor acte de represiune la care ar putea fi supuşi parlamentarii din partea unei autorităţi, organizaţii sau altei persoane. Dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Constituţie au ca scop garantarea independenţei opiniilor parlamentarilor. Prin urmare, lipsa răspunderii juridice priveşte actele intrinseci mandatului, urmărind să apere libertatea de expresie şi de decizie a parlamentarului. Din toate aceste aspecte rezultă că lipsa răspunderii juridice este o imunitate de fond, deoarece priveşte actele intrinseci mandatului, şi funcţională, întrucât vizează exerciţiul acestuia, şi se referă la orice fel de răspundere - penală, contravenţională etc. Având în vedere dispoziţiile constituţionale şi regulamentare, stabilirea unei amenzi în sarcina unui deputat pentru votul sau lipsa votului într-o anumită speţă vine în contradicţie cu art. 72 alin. (1) din Constituţie. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea 176/2010 sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi parlamentarilor, întrucât se încalcă dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Constituţie.

7. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Imunitatea parlamentară este reglementată ca o măsură de protecţie a parlamentarului, pentru ca acesta să beneficieze, astfel, de toate condiţiile necesare exercitării mandatului său, în deplină concordanţă cu principiile şi convingerile sale politice. Imunitatea parlamentară, din punctul de vedere al iresponsabilităţii juridice, previne declanşarea sau stabilirea unor consecinţe nefavorabile asupra parlamentarului pentru votul sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului său, fie ele civile, penale sau contravenţionale. Cu toate acestea, imunitatea parlamentară nu operează decât în legătură cu voturile şi opiniile politice ale parlamentarului, astfel cum rezultă cu claritate din art. 72 alin. (2) din Constituţie.

8. În exercitarea funcţiei sale, pe lângă exprimarea de voturi şi opinii politice, parlamentarul are diverse atribuţii stabilite în mod specific prin lege, iar imunitatea sa parlamentară nu îi poate înlătura răspunderea pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea deficitară a acestor atribuţii. Mai exact, câtă vreme atribuţiile instituite de lege nu se referă la dreptul parlamentarului de a-şi exercita în mod liber mandatul politic, prin exprimarea de voturi şi opinii, nerespectarea lor poate fi sancţionată, fie disciplinar, fie contravenţional. În acest context, instanţa judecătorească arată că, „prin Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, este reglementată şi instituţia răspunderii disciplinare a parlamentarului, stipulându-se totodată ca acesta poate răspunde şi contravenţional pentru săvârşirea unor contravenţii în legătură cu atribuţiile de serviciu (art. 90)”. Prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 instituie o răspundere contravenţională a parlamentarului pentru neîndeplinirea unor atribuţii privind aplicarea unei sancţiuni disciplinare, motiv pentru care nu pot fi considerate că fac parte din domeniul de aplicare al imunităţii parlamentare.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că sancţionarea faptei prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de art. 72 din Constituţie. De altfel, analiza răspunderii juridice a deputatului sau a senatorului, efectuată atât din perspectivă intrinsecă, cât şi extrinsecă, în motivarea excepţiei, nu reuşeşte să convingă prin argumente pertinente, în cauză nefiind vorba despre o tragere la răspundere pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului de demnitate publică, caz în care ar fi avut ca efect înlăturarea de plano a oricăror urmăriri. Imunitatea nu protejează în mod absolut, deputatul sau senatorul, decât în ceea ce priveşte opiniile şi voturile exprimate în virtutea mandatului ce i-a fost încredinţat de alegători. Privită astfel, instituţia imunităţii parlamentare nu înseamnă privilegiu, ci responsabilitate, aceasta fiind şi raţiunea instituirii sale.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care nu permit tragerea la răspundere juridică a unui parlamentar pentru voturile exprimate în exercitarea mandatului. Analizând semnificaţia juridică a instituţiei imunităţii, Curtea Constituţională a reţinut că aceasta este o garanţie constituţională, o măsură de protecţie juridică a mandatului, care are menirea să asigure independenţa titularului mandatului faţă de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Garanţia prevăzută la art. 72 alin. (1) din Constituţie încurajează titularul mandatului în adoptarea unui rol activ în viaţa politică a societăţii, întrucât înlătură răspunderea juridică a acestuia pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcţiei de demnitate publică. Însă, titularul mandatului rămâne răspunzător, conform legii, pentru toate actele şi faptele săvârşite în perioada în care a exercitat funcţia publică şi care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 270 din 10 martie 2008. În aceste condiţii, nu se poate susţine că imunitatea parlamentară implică exonerarea parlamentarilor de la răspunderea contravenţională pentru o faptă care nu are legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Însă, o soluţie legislativă care ar permite, din perspectiva specificului procedurilor parlamentare, atragerea răspunderii juridice (penală, civilă, contravenţională etc.) pentru voturile exprimate în timpul mandatului este susceptibilă de a aduce atingere imunităţii parlamentare.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţii Agenţia Naţională de Integritate, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare, prevederi având următorul cuprins: „Neaplicarea sancţiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcţiei publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune”.

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 72 alin. (1), potrivit cărora „Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 au mâi constituit obiect al controlului de constituţionalitate exercitat în raport cu aceleaşi norme din Constituţie, şi prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezentele cauze, iar, prin Decizia nr. 132 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 17 mai 2016 şi Decizia nr. 376 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 16 august 2016, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale. Cu acel prilej, Curtea a observat că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 a fost ridicată în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri contravenţionale împotriva proceselor-verbale prin care, în temeiul prevederilor de lege criticate, Agenţia Naţională de Integritate i-a sancţionat pe autorii excepţiei (deputaţi) cu amendă contravenţională pentru fapta de a nu constata încetarea calităţii de deputat a domnului Petre Roman, ca urmare a incompatibilităţii acestuia. Aceeaşi situaţie de fapt se regăseşte şi în prezenta cauză.

17. De asemenea, observând susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora sancţionarea cu amendă contravenţională a unui deputat pentru votul sau lipsa votului într-o anumită speţă vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Constituţie referitoare la imunitatea parlamentară, Curtea a reţinut că, în realitate, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 sunt criticate prin prisma modului în care acestea au fost interpretate şi aplicate de Agenţia Naţională de Integritate.

18. Astfel, referitor la prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea a reţinut că normele de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc răspunderea contravenţională pentru fapta constând într-o inacţiune, respectiv a nu aplica sancţiunea disciplinară sau a nu constata încetarea funcţiei publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv. O asemenea reglementare dă expresie preocupării legiuitorului de a conferi eficacitate mecanismului de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale. De asemenea, Curtea a reţinut că, deşi dispoziţiile de lege criticate nu disting în raport de subiectul activ al contravenţiei, interpretarea şi aplicarea acestora presupune, fără îndoială, o nuanţare în funcţie de acest criteriu.

19. Din examinarea cadrului legal al procedurii de constatare a stării de incompatibilitate a unui parlamentar, Curtea a observat că, în cazul rămânerii definitive a raportului de evaluare prin care Agenţia Naţională de Integritate a reţinut încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către un deputat sau senator, procedura este cea reglementată de Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, titlul II: „Proceduri de asigurare a integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice” şi art. 7 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016. Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate comunică raportul de evaluare, pentru senatori şi deputaţi - Camerei din care face parte parlamentarul, care va aplică sancţiunile disciplinare potrivit legii şi regulamentului Camerei respective.

20. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 96/2006, calitatea de deputat sau de senator încetează în caz de incompatibilitate. Astfel, dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 96/2006, stabilesc că încetarea mandatului de deputat sau de senator cauzată de incompatibilitate are loc: a) la data menţionată în cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte; b) la data adoptării unei hotărâri a Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, prin care se constată starea de incompatibilitate; c) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se respinge contestaţia la raportul Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea; d) la expirarea termenului prevăzut în Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare, de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, dacă în acest termen deputatul sau senatorul nu a contestat raportul la instanţa de contencios administrativ. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză ori, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte. În fine, prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 stabilesc că, în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. c) şi d) din lege, preşedintele Camerei ia act de situaţia de încetare a mandatului de deputat sau de senator şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.

21. În cauză, Curtea a observat că această procedură a fost finalizată prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 7 din 9 februarie 2015 privind vacantarea unui loc de deputat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 10 februarie 2015,

22. În aceste condiţii, în absenţa unei dispoziţii legale exprese care să instituie temeiul răspunderii contravenţionale a deputaţilor şi senatorilor, Curtea a constatat că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu au aplicabilitate în cazul acestora. Prin urmare, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, operaţiuni care excedează controlului de constituţionalitate, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

23. În plus, în lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea a precizat că dispoziţiile constituţionale referitoare la imunitatea parlamentară nu au incidenţă în cauză. Astfel, instituţia imunităţii parlamentare este reglementată atât sub forma imunităţii pentru opinii, fiind general admis faptul că niciun parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declaraţiile făcute şi voturile exprimate în exerciţiul mandatului, cât şi a imunităţii materiale, denumită şi imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit în materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte. Reglementarea constituţională a imunităţii parlamentare este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca garanţie a înfăptuirii prerogativelor constituţionale şi, totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să-şi exercite mandatul în mod eficient. Instituţia imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care-i revin potrivit Constituţiei şi legilor (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011).

24. Curtea a reamintit, în acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 63 din 2 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 9 aprilie 1997), că imunitatea parlamentară nu constituie un drept subiectiv, ci are caracter imperativ, fiind o garanţie constituţională a mandatului reprezentativ, deci a opţiunii electoratului prin votul căruia acest mandat a fost încredinţat. În acelaşi timp, potrivit prevederilor art. 16 alin, (1) din Constituţie, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Rezultă că imunitatea parlamentară, fiind o situaţie de excepţie de la dreptul comun, trebuie să opereze doar ca o măsură de protecţie a mandatului deputatului sau senatorului, iar nu în aşa fel încât, în realitate, să constituie un privilegiu al persoanelor ce deţin această funcţie electivă.

25. Având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor nr. 132 din 10 martie 2016 şi nr. 376 din 7 iunie 2016, citate mai sus, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Ibram Iusein în Dosarul nr. 3.088/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 291

din 4 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor focali şi art. 25 alin, (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Artur Ludovic Kovaci în Dosarul nr. 14,225/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.095D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin consilierul juridic Alexandra Nicolae, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 30 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.225/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal â sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Artur Ludovic Kovaci într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, având în vedere lipsa de claritate şi ambiguitatea acestora. Astfel, prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001, respectiv art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 se referă la două noţiuni, „interesul patrimonial”, respectiv „interes personal”, pentru care legiuitorul nu oferă o definiţie. Contrar jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 sunt ambigue şi imprecise, deoarece legiuitorul explică noţiunea de „interes personal” prin raportare la existenţa unei posibilităţi de a anticipa o anumită decizie. Se susţine că prevederile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 încalcă normele de tehnică legislativă, prin aceea că verbul utilizat în cuprinsul acestuia („ar putea prezenta un beneficiu*) nu este utilizat la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a accentua caracterul imperativ al dispoziţiei respective, astfel cum stabileşte art. 38 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Totodată, prevederile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 sunt imprevizibile prin prisma termenului ambiguu şi neclar de „beneficiu” utilizat în cuprinsul acestora, care nu este definit de legislaţia în vigoare. Astfel, raportat la situaţia de fapt din speţă, destinatarul legii nu poate cunoaşte la ce se referă în concret noţiunea de „beneficiu” şi dacă în cuprinsul acestui beneficiu pot fi încadrate şi hotărârile privind aprobarea bugetului localităţii, reţinute în cauză ca fiind cele care au dat naştere unui conflict de interese. O altă sursă de imprevizibilitate în legătură cu prevederile legale criticate este generată de termenele folosite de ambele, şi anume „a nu lua parte la deliberarea şi adoptarea”, respectiv „de a anticipa (...) o decizie a autorităţii publice din care fac parte”.

7. Mai susţine că dispoziţiile legale criticate instituie restrângeri ale drepturilor consilierilor locali de a-şi exercita liber mandatul dobândit în virtutea dreptului de a fi ales, prin exprimarea unui drept de vot cu privire la hotărârile adoptate, iar potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, aceste restrângeri trebuie să fie în mod expres prevăzute de lege. Or, în această formă ambiguă şi neclară, textele legale criticate nu pot fi considerate că îndeplinesc exigenţele privind calitatea legii.

8. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010] autorul susţine că, în materia conflictelor de interese, nu este relevantă, în aplicarea pedepsei, gravitatea faptei care a dat naştere respectivei situaţii, singura măsură ce poate fi luată în legătură cu acest aspect fiind încetarea de drept a mandatului şi interdicţia ocupării aceleiaşi funcţii timp de trei ani. Or, principiul proporţionalităţii presupune că oricare decizie sau măsură adoptată de organele abilitate urmează să se bazeze pe o justă şi echitabilă evaluare a faptelor, pe o echilibrare adecvată a intereselor implicate, precum şi pe o selectare coerentă a măsurilor ce urmează fi utilizate în vederea atingerii scopului sancţionator. Din interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 se poate constata că acestea nu permit organelor abilitate să procedeze la o astfel de analiză, întrucât este prevăzută o singură sancţiune, care intervine ope legis, indiferent de gravitatea faptei ce a dat naştere respectivei situaţii. Prin urmare, se impune ca dispoziţiile ce sancţionează regimul conflictului de interese să permită aplicarea principiului proporţionalităţii, stabilind şi alte sancţiuni mai uşoare pentru ca pedeapsa să poată fi individualizată în funcţie de fiecare situaţie în parte.

9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu pot fi invocate ca fiind încălcate, din analiza conţinutului legal al dispoziţiilor contestate nerezultând încălcarea de către legiuitor a dispoziţiilor sus-menţionate. Dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie privind supremaţia Constituţiei nu pot fi analizate singular, ci în coroborare cu dispoziţii concrete din Constituţie, pretins a fi încălcate. Invocă jurisprudenţa, în materie, a Curţii Constituţionale (de exemplu, deciziile nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, nr. 418 din 3 iulie 2014), potrivit căreia raţiunea instituirii unor interdicţii şi sancţiuni în cazul persoanelor faţă de care s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităţilor şi conflictelor de interese răspunde nevoii de prevenire şi combatere a faptelor de corupţie.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 este inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 este neîntemeiată. Astfel, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004, apreciază că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci susţine, în realitate, aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice. Totodată, invocă jurisprudenţa constituţională referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate având că obiect art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, spre exemplu, Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013 şi Decizia nr. 951 din 25 iunie 2009.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: „Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local”. :

- Art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004: „Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;”;

- Art. 25 alin, (2) din Legea nr. 176/2010: „Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate”.

15. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 21572001, ale art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind spre exemplu, Decizia nr. 951 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 septembrie 2009, Decizia nr. 534 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 23 iunie 2010, Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, Decizia nr. 550 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, Decizia nr. 598 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 6 decembrie 2016, Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 3 februarie 2017, şi Decizia nr. 196 din 23 martie 2017*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii.

 

*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 196 din 23 martie 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 8 iunie 2017.

 

17. Astfel, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că prevederile legale criticate reprezintă garanţii ale imparţialităţii autorităţilor publice şi a membrilor consiliilor locale în exercitarea atribuţiilor lor. Potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate doar „în condiţiile legii”. Raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut pentru consilierul local interdicţia de a participa la dezbaterea şi la adoptarea acelor hotărâri care au ca obiect probleme ce prezintă un interes patrimonial pentru el ori pentru soţul (soţia), afinii sau rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv este aceea de a se asigura eliminarea subiectivismului şi a interesului particular ori de grup în adoptarea hotărârilor consiliului local. Este cazul „conflictului de interese”, pe care art. 70 din Legea nr. 161/2003 îl defineşte ca fiind situaţia în care persoana ce exercită o demnitate sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin. Conflictul de interese priveşte toate categoriile de funcţionari publici, precum şi funcţiile şi demnităţile publice din sferă celor trei puteri ale statului, evident prin prisma atribuţiilor care caracterizează fiecare funcţie în parte (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 şi Decizia nr. 951 din 25 iunie 2009, precitate).

18. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004, Curtea, prin deciziile nr. 418 din 3 iulie 2014 şi nr. 598 din 20 septembrie 2016, citate mai sus, a reţinut că, în acele cauze, autorii excepţiei nu au formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci au susţinut, în realitate, aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice. Cu acel prilej, Curtea a observat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin opinia exprimată asupra excepţiei de neconstituţionalitate, a reţinut că există o bogată jurisprudenţă a acestei instanţe judecătoreşti cu privire la prevederile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004.

19. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).

20. Sub acest aspect, Curtea reţine că prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 fac parte din cap. VIII al legii intitulat Registrul de interese şi prevăd că aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fee parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv. Potrivit art. 1 din Legea nr. 393/2004, aceasta „are ca obiect stabilirea condiţiilor de exercitare a mandatului de către aleşii locali, a drepturilor şi obligaţilor ce le revin în baza mandatului încredinţat”. În acest sens, art. 74 din aceeaşi lege reglementează obligaţia aleşilor locali de a-şi face publice interesele personale printr-o declaraţie pe propria răspundere, depusă în dublu exemplar la secretarul comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti, respectiv la secretarul general al judeţului sau al municipiului Bucureşti, după caz. Un exemplar al declaraţiei privind interesele personale se păstrează de către secretar Intr-un dosar special, denumit registru de interese, iar al doilea exemplar al declaraţiei de interese se transmite la secretarul general al prefecturii, care îl va păstra într-un dosar special, denumit registru general de interese. Potrivit art. 78 din Legea nr. 393/2004, registrul de interese are caracter public, putând fi consultat de către orice persoană, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

21. Curtea reţine aşadar că prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 definesc noţiunea de „interes personal într-o anumită problemă”, noţiune care este cuprinsă în art. 74 referitor la obligaţia tuturor aleşilor locali de a depune declaraţia pe propria răspundere privind interesele personale. Referitor la sancţiunile pentru nerespectarea acestei dispoziţii de lege, Curtea constată că art. 82 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 prevede că: „Nerespectarea declaraţiei privind interesele personale în termenul prevăzut la art. 79 atrage suspendarea de drept a mandatului, până la depunerea declaraţiei”, iar în conformitate cu art. 82 alin. (2) din aceeaşi lege, ,,Refuzul depunerii declaraţiei privind interesele personale atrage încetarea de drept a mandatului”. De asemenea, art. 77 alin. (1) din aceeaşi lege reglementează o sancţiune specifică pentru consilierii judeţeni şi cei locali, şi anume „Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii”, iar potrivit art. 81 din aceeaşi lege, „Hotărârile adoptate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 77 sunt nule de drept, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 25 mai 2016).

22. În aceste condiţii, Curtea reţine că prevederile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate pentru a permite destinatarilor lor - aleşii locali - să îşi conformeze conduita şi să anticipeze consecinţele ce pot rezulta din propriile acte „Interesul personal”- noţiune cuprinsă de prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 se referă în mod complex la natura interesului alesului local care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate, circumscriindu-se sferei interesului şi posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj, chiar, pentru sine sau pentru orice persoană fizică sau juridică cu care are o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia.

23. În aceste condiţii, Curtea constată că susţinerile referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor sunt neîntemeiate.

24. În acelaşi timp, a determina în concret dacă un consilier local manifestă un interes în problema supusă dezbaterilor consiliului local, în vederea stabilirii existenţei stării de conflict de interese, constituie aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţie.

25. Referitor la prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine, mai întâi, că, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, precitată, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) teza a două din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale, în măsura în care sintagma „aceeaşi funcţie” se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. Prin urmare, orice altă interpretare contrară este neconformă cu normele şi principiile fundamentale. În acest sens, prin Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituţională a reţinut că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea a hotărât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile. Având în vedere că instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepţii de neconstituţionalitate identice sub aspectul Obiectului, dar şi al criticilor de neconstituţionalitate, se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale. Or, prezenta excepţie de neconstituţionalitate, deşi se identifică prin acelaşi obiect [art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010], este distinctă prin prisma criticilor de neconstituţionalitate formulate în cauză.

26. De asemenea, Curtea reţine că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat în raport cu critici similare celor formulate în cauză, iar prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 550 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016) Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste prevederi legale instituie, în cazul persoanei eliberate sau destituite din funcţie ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate, sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Curtea a reţinut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicţii în ceea ce priveşte funcţiile şi demnităţile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a două din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. Astfel, interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă de cele prevăzute în materie penală, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, fără a încălca art. 53 din Constituţie. De altfel, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii.

27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Artur Ludovic Kovaci în Dosarul nr. 14.225/3/2015 al Curţii de Apei Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate,

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - În anexa la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, sublista C „DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în regim de compensare 100%”, secţiunea C2 „DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii incluşi în programele naţionale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu şi spitalicesc” se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La punctul „P1: Programul naţional de boli transmisibile1, subpunctul „B. Subprogramul de tratament al bolnavilor cu tuberculoză”, poziţia 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„11.

Cycloserinum

J04AB01”

 

2. La punctul „P3: Programul naţional de oncologie”, după poziţia 111 se introduc două noi poziţii, poziţiile 112 şi 113, cu următorul cuprins:

 

„112.

Osimertinib**1

L01XE35

113

Trastuzumabum emtasinum**1

L01XC14”

 

3. La punctul „P9: Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană1, după subpunctul „P 9.7 Tratamentul stării posttransplant în ambulatoriu al pacienţilor transplantaţi” se introduce un nou subpunct, subpunctul „P 9.8 Tratamentul recidivei hepatitei cronice VHB la pacienţii cu transplant hepatic”, cu următorul cuprins:

„P 9.8 Tratamentul recidivei hepatitei cronice VHB la pacienţii cu transplant hepatic

 

1.

Imunoglobulină antihepatitică B**

J06BB04”

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Florian-Dorel Bodog

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 30 iunie 2017.

Nr. 452.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului de carnet de viticultor şi a condiţiilor de utilizare a acestuia în scopul comercializării producţiei de struguri pentru vin

 

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale control, antifraudă şi inspecţii nr. 244.737 din 13.06.2017,

având în vedere prevederile art. 29 din Legea viei şi vinului în sistemul organizăricomune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 512/2016, şi ale art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă modelul de carnet de viticultor, prevăzut în anexa nr. 1.

(2) Carnetul de viticultor se vizează anual de către direcţiile pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti, denumite în continuare D.A.J., după verificarea, la data eliberării, a datelor înscrise în Registrul plantaţiilor viticole, denumit în continuare R.P.V.

Art. 2. - (1) Cultivatorii de viţă-de-vie din soiuri nobile de vin, indiferent de suprafaţa înscrisă în Registrul plantaţiilor viticole, ce comercializează producţia de struguri pentru vin din propria recoltă către persoane fizice şi/sau juridice, au obligaţia deţinerii şi completării carnetului de viticultor.

(2) Carnetul de viticultor va avea formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 200 mm/100 mm şi va fi alcătuit din foi fixe, autocopiative, înscrise cu seria ce reprezintă indicativul rutier al judeţului şi numerotate cu 3 cifre începând cu 001 pentru fiecare serie, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3.

(3) Prima filă a carnetului de viticultor al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2 conţine suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie, totale şi defalcate pe soiuri sau amestec de soiuri, este vizată de consilierul cu atribuţii de operare în Registrul plantaţiilor viticole din judeţul respectiv şi asumată prin semnătură de cultivator şi este nedetaşabilă.

(4) Completarea filelor din cuprinsul carnetului de viticultor se va face cu caractere lizibile şi de neşters, iar eliberarea originalului din fila aferentă fiecărui transport este obligatorie pentru fiecare cantitate de struguri de vin în momentul livrării către fiecare beneficiar, persoană fizică sau juridică.

(5) Se exceptează de la completarea filei din carnetul de viticultor pentru transportul strugurilor din soiuri nobile pentru vin din producţia proprie producătorii care vinifică întreaga cantitate de struguri în spaţiile de vinificare proprii,

(6) Carnetele de viticultor se tipăresc de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), din bugetul propriu, şi sunt puse la dispoziţia cultivatorilor care exploatează aceste suprafeţe, prin intermediul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti.

(7) Contravaloarea carnetelor de viticultor se încasează de la solicitanţi de către direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, care virează aceste sume în contul M.A.D.R., în vederea reîntregirii bugetului.

(8) în vederea eliberării carnetului de viticultor, solicitanţii vor depune la D.A.J. o cerere conform modelului prevăzut în anexa nr. 4, în care vor menţiona producţia de struguri din soiuri nobile pentru vin, pe fiecare soi deţinut în cultură şi campanie viticolă.

(9) Evidenţa carnetelor de viticultor distribuite de D.A.J. către viticultori se va ţine într-un registru special deschis în arest sens, fiecare carnet de viticultor primind un număr de identificare re va fi înscris pe coperta carnetului de viticultor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.

(10) Comercianţii care achiziţionează struguri din soiuri nobile pentru vin în vederea comercializării acestora către procesatori au obligaţia întocmirii unui centralizator al cantităţilor predate către aceştia şi transmiterea filelor originale aferente fiecărui transport, către procesator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6.

(11) Orice transport de struguri din soiuri nobile pentru vin va fi însoţit în mod obligatoriu, de la cultivator până la centrul de procesare, de fila din carnetul de viticultor, în original, corespunzătoare cantităţilor transportate.

(12) Pentru toate cantităţile de struguri din soiuri nobile pentru vin achiziţionate de la cultivatori şi/sau comercianţi, unităţile de procesare au obligaţia să reţină filele originale ale fiecărui transport care se vor înregistra în registrul de intrări/ieşiri pentru strugurii recepţionaţi.

(13) Filele originale din carnetul de viticultor ce au însoţit transporturile de struguri din soiuri nobile pentru vin achiziţionaţi de către procesatori, precum şi copia acestora rămasă la cultivatori se păstrează şi se arhivează de către aceştia minimum 5 ani de la încheierea anului viticol în care au fost emise.

Art. 3. - Orice transport al unor cantităţi de struguri din soiuri nobile pentru vin ce face obiectul unei activităţi comerciale care nu este însoţit de fila originală din carnetul de viticultor, în care să fie înscrise corect şi complet datele prevăzute în rubricile acesteia, se consideră transport ilicit, aplicându-se în acest caz măsurile prevăzute pentru astfel de situaţii de către organele abilitate prin lege.

Art. 4. - (1) Verificarea şi controlul respectării prevederilor prezentului ordin se fac de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin consilierii cu atribuţii de inspecţii în domeniul vitivinicol din cadrul D.A.J.

(2) Nerespectarea de către producătorii prevăzuţi la art. 2 alin. (1) şi procesatorii de struguri pentru vin a prevederilor prezentului ordin privind evidenţa produselor vitivinicole se sancţionează potrivit art. 65 din Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015, cu modificările ulterioare.

Art. 5. - Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 487/2009 pentru aprobarea modelului de carnet de viticultor şi implementarea acestuia în domeniul comercializării producţiei de struguri pentru vin, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din data de 30 iulie 2009.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

 

Bucureşti, 3 iulie 2017.

Nr. 224.

 

ANEXA Nr. 1

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEŢEANĂ ............................... SAU A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

 

 

 

CARNET DE VITICULTOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 ,

     ,

 . . 

 

 

 

 

SERIE

NUMĂR

DATA

 

 

 

ANEXA Nr. 2

 

 

Vizat D.A.J.,

 

 

Numele şi prenumele ........................................

 

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Funcţia .............................................................

 

 

Semnătura ........................................................

 

 

Data ..................................................................;

 

 

1. Date cultivator

Denumirea/Numele şi prenumele ...........................................................................

CNP/CUI ......................................................

Adresa:

Str. ........................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., ap. ...., comuna/satul ..........................................., oraşul ..........................................., sectorul ...., judeţul ...........................................

2. Date despre exploataţie

Localizarea administrativă a plantaţiei:

Comuna/Satul ..........................................., oraşul ...........................................,

Judeţul ..........................................., codul Siruta ...........................................,

suprafaţa totală în cultură: ........................................... ha

 

 

A. Suprafaţa viticolă pe soiuri

 

 

Soiuri nobile pentru vin

Suprafaţa

Producţia estimată ha (kg)

 

(cu două zecimale) -  (ha)

 

1. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

2. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

3. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

4. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

5. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

 

B. Amestec soiuri pentru vin, din care:

Soiuri albe ...........................................ha

Soiuri roşii/roze ........................................... ha

 

Consilier R.P.V.

Cultivator

Numele/prenumele ...........................................

Numele/prenumele ...........................................

Semnătura ...........................................

Semnătura ...........................................

 

Ştampila (dacă este cazul)

 

ANEXA Nr. 3

 

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Campania viticolă ........................../..........................

Serie ........... nr. ...........................................

 

Producător struguri de vin:

Denumirea/Numele şi prenumele ...........................................................................

CNP/CUI ......................................................

Adresa: str. ........................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., ap. ...., comuna/satul ..........................................., oraşul ..........................................., sectorul ...., judeţul ...........................................

 

 

Beneficiar:

Denumirea/Numele şi prenumele ...........................................................................

CNP/CUI ......................................................

Adresa: str. ........................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., ap. ...., comuna/satul ..........................................., oraşul ..........................................., sectorul ...., judeţul ...........................................

 

Cantitatea livrată pe soiuri

 

 

 

 

 

Soiul

Suprafaţa deţinută (ha)

Cantitatea livrată (kg)

1. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

2. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

3. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

4. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

5. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

6. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

7. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

8. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

9. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

10. ....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

 

Amestec ........................................... kg

Total cantitate ........................................... kg

Factură/Borderou de achiziţii seria nr. /

Transportator:

Numele ..........................................., prenumele ..........................................., B.I./C.I ............, seria .......... nr. ..........................................., mijloc de transport nr. ...........................................

 

Am predat,

Am primit,

Data/Semnătura ...........................................

Semnătura/Ştampila (după caz)

 

ANEXA Nr. 4

 

CERERE

pentru eliberarea carnetului de viticultor

 

Subsemnatul ..........................................., domiciliat în localitatea ..........................................., str. ........................................... nr. ...., judeţul ..........................................., B.I./C.I. seria .......... nr. ..........................................., eliberat/eliberată la data de ..........................................., de Poliţia ..........................................., CNP ..........................................., deţinător/exploatant al unei suprafeţe de ........................................... ha plantate cu viţă-de-vie pe rod,

Persoana juridică ..........................................., cu sediul în localitatea ..........................................., str. ........................................... nr. ...., judeţul ..........................................., înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. ..........................................., având CUI ..........................................., legal reprezentată de domnul/doamna ..........................................., CNP ..........................................., în calitate de ..........................................., deţinător/exploatant al unei suprafeţe de ........................................... ha plantate cu viţă-de-vie pe rod, solicit eliberarea unui carnet de viticultor.

Declar pe propria răspundere că producţia estimată a fi obţinută în campania ........................../..........................  este următoarea:

 

CNPV

Soi

Suprafaţa

(ha)

Producţia estimată

(kg)

Autorizată pentru producerea de vinuri cu DOC

Autorizată pentru producerea de vinuri cu IG

Autorizată pentru producerea de vinuri varietale

Destinată pentru producerea de vinuri

fără DOC, fără IG şi fără denumire de soi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Data ..........................

 

Semnătura

Ştampila

(după caz)

 

ANEXA Nr. 5

 

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Direcţia pentru Agricultură Judeţeană ...................................../a Municipiului Bucureşti

 

Registru de evidenţă a carnetelor de viticultor

 

Anul viticol ..........................................

 

Nr. crt.

Denumire persoană fizică/juridică

Adresa

Numărul cererii

Suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie cu soiuri nobile pentru vin

Carnet de viticultor serie/număr/dată

Semnătură

Observaţii

1.

 

 

 

 

 

 

 

2.

 

 

 

 

 

 

 

3.

 

 

 

 

 

 

 

...

 

 

 

 

 

 

 

...

 

 

 

 

 

 

 

 

NOTĂ:

Registrul de evidenţă a carnetelor de viticultor se completează de către direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti.

 

ANEXA Nr. 6

 

Judeţul ...........................................

Denumirea/Numele şi prenumele ...........................................

CUI/CNP ...........................................

 

Centralizator cu cantităţile achiziţionate de struguri din soiuri nobile pentru vin în campania viticolă

 

Nr. crt.

Numele transportatorului

Numărul auto

Soiul/amestecul de soiuri nobile pentru vin

Cantitatea achiziţionată

(kg)

Data transportului

Denumirea furnizorului

Adresa furnizorului

Denumirea beneficiarului

Adresa beneficiarului

Observaţii

1.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semnătura Ştampila (după caz)

 

NOTĂ:

Centralizatorul se completează zilnic de către comerciant/intermediar pentru fiecare procesator.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru abrogarea unor dispoziţii ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.088/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în opt unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Arad şi ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.205/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 15 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Arad

 

În temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) poziţiile nr. 4 şi 7 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 5 şi 8 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.088/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în opt unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Arad, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 20 septembrie 2016;

b) poziţiile nr. 2, 5 şi 7 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 3, 6 şi 8 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.205/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 15 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Arad, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 13 octombrie 2016.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 14 iunie 2017.

Nr. 592.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru abrogarea unor dispoziţii ale ordinelor directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.204/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 6 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Brăila şi nr. 1.136/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţele Brăila şi Ilfov şi abrogarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.384/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în unitatea administrativ-teritorială Jirlău din judeţul Brăila

 

În temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) poziţiile nr. 1, 2, 3 şi 5 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 2,3,4 şi 6 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.204/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 6 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Brăila, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 11 octombrie 2016;

b) poziţiile nr. 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 14 şi 15 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 15 şi 16 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.136/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţele Brăila şi Ilfov, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 28 septembrie 2016.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.384/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în unitatea administrativ-teritorială Jirlău din judeţul Brăila, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 2 noiembrie 2016.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 14 iunie 2017.

Nr. 593.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.