MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 523/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 523         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 5 iulie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 115 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 715 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 161 din 16 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

 

Decizia nr. 163 din 16 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

454. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 750/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Modernizarea Centurii Rutiere a Municipiului Bucureşti între A1-DN 7 şi DN 2- A2”

 

458. - Hotărâre privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., în domeniul public al municipiului Cluj-Napoca

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

4.104. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.392/2017 privind stabilirea Criteriilor generale de acordare a burselor şi a altor forme de sprijin material pentru studenţii şi cursanţii din învăţământul superior de stat, învăţământ cu frecvenţă

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 115

din 9 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 715 din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 714 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 80.186/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 45D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, ţinând cont de faptul că nu a reuşit să vizualizeze elementele dosarului pe internet, menţionând că are un grad ridicat de handicap locomotor, ceea ce îl împiedică să se deplaseze la sediul Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen.

4. Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece, de la data emiterii încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 9 decembrie 2015, şi până în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea consultării dosarului şi pentru pregătirea apărării.

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 9 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 80.186/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 714 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia nu arată în mod concret în ce constă contradicţia dintre prevederile legale criticate şi dispoziţiile constituţionale invocate, limitându-se la a preciza faptul că dispoziţiile din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât „se poate face contestaţie la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi, împotriva adreselor de comunicare a îndeplinirii formelor de executare, precum şi împotriva cheltuielilor de executare”.

8. Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Instanţa reţine că dispoziţiile art. 714 reglementează termenul de introducere a contestaţiei la executare, precum şi faptul că acesta curge în mod diferit, în funcţie de momentul comunicării actelor de executare atacate, toate convergând spre momentul la care intimatul a luat la cunoştinţă de existenţa actului de executare silită emis împotriva sa. Aceste dispoziţii legale nu creează nicio discriminare, fiind general aplicabile tuturor persoanelor împotriva cărora s-a început executarea silită.

9. Mai mult decât atât, aceste dispoziţii nu instituie nicio diferenţă de tratament juridic, stabilirea unor reguli speciale de procedură neexcluzând egalitatea părţilor, întrucât aceste norme juridice se aplică oricărei persoane care este parte într-un litigiu supus acestor reguli, în speţă tuturor persoanelor care înţeleg să introducă o contestaţie la executare. De asemenea, prin posibilitatea introducerii contestaţiei la executare, se supune controlului judecătoresc executarea silită începută, respectiv fiecare act de executare întreprins, excluzând astfel arbitrariul.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi; Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, expresie a accesului liber la justiţie, contestaţia la executare reprezintă principalul mijloc procedural prin care părţile din executarea silită, precum şi terţii interesaţi pot obţine desfiinţarea măsurilor luate în executarea silită, asigurându-se, astfel, conformarea întregii proceduri execuţionale cu prescripţiile legii.

12. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a proceselor în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Prin urmare, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

13. Mai mult, prin reglementarea contestaţiei la executare se permite părţilor din proces, dar şi terţilor interesaţi folosirea tuturor mijloacelor de apărare şi a garanţiilor procesuale; aşadar, textul supus controlului de constituţionalitate nu instituie nicio discriminare în ceea ce priveşte situaţia procesuală a creditorilor, a debitorilor sau a terţilor care sunt îndrituiţi să formuleze contestaţie la executare, ci amenajează, în mod riguros, cadrul procesual în care pot fi exercitate drepturile părţilor din proces. Guvernul mai menţionează şi jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 260 din 24 septembrie 2002.

14. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere că ea nu a fost formulată în scris şi nici motivată în mod corespunzător.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 714 din Codul de procedură civilă. Ulterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, dându-se textelor o nouă numerotare, iar art. 714 a devenit art. 715, care are următorul cuprins: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

(2) Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii. definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

(4) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.

(5) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (4) nu îi împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite.

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 2 privind suveranitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 privind nivelul de trai, art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia s-a limitat, în motivarea acesteia, la enumerarea a şapte temeiuri constituţionale, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată.

20. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte identificarea şi formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.

21. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă care va cuprinde 3 elemente: „textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. [...] în condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia.” De aceea, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine, în mod rezonabil, existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.

22. Or, în prezenta cauză, indicarea celor şapte temeiuri constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoare. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia S-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi9 (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008 şi Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014).

23. Aşa fiind, Curtea reţine că, dat fiind caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia apare ca fiind inadmisibilă.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 715 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 80.186/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

praf. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 161

din 16 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Florina Mohora în Dosarul nr. 46 470/300/2015 al Judecătoriei Sectorului 2 din Bucureşti - Secţia civilă şi care formează Obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 63D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 98D/2016 şi nr. 178D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Societatea Civilă de Avocaţi Enescu & Cuc din Bucureşti în Dosarul nr. 93.324/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti şi de Iulian Lixandru în Dosarul nr. 49.549/300/2015 al Judecătoriei Sectorului 2 din Bucureşti - Secţia civilă. De asemenea, Preşedintele dispune să se facă apelul şi În Dosarul nr. 181D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Marius-Sabin Miron în Dosarul nr. 7.170/30/2015 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 98D/2016, autoarea excepţiei a depus o cerere scrisă prin care solicită judecarea în lipsă. De asemenea, mai referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 181D/2016, autorul excepţiei a depus la dosar o copie a Deciziei civile nr. 61 din 20 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, care face trimitere, pe larg, la Hotărârea din 30 iunie 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pronunţată în Cauza C-288/14 - Silvia Ciup împotriva Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Timiş - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara,

6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 98D/2016, nr. 178D/2016 şi nr. 181D/2016 la Dosarul nr. 63D/2016.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 98D/2016, nr. 178D/2016 şi nr. 181 D/2016 la Dosarul nr. 63D/2016, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile legale criticate, precum şi că ordonanţa de urgenţă a Guvernului a fost adoptată având în vedere o situaţie extraordinară. Se mai arată că aceasta prevede actualizarea despăgubirilor în funcţie de indicele preţurilor de consum.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Sentinţa civilă nr. 12.949 din 25 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 46.470/300/2015, Judecătoria Sectorului 2 din Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată Florina Mohora într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

10. Prin încheierea din 18 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 93.324/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 din Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Societatea Civilă de Avocaţi Enescu & Cuc din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

11. Prin încheierea din 3 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 49.549/300/2015, Judecătoria Sectorului 2 din Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Iulian Lixandru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

12. Prin încheierea din 13 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.170/30/2015, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Marius-Sabin Miron într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind obligaţia de a face, respectiv restituirea taxei pe poluare, precum şi plata dobânzilor cuvenite în urma pronunţării unor hotărâri judecătoreşti.

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că ordonanţa de urgenţă a Guvernului este neconstituţională, întrucât lipseşte de eficienţă hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea integrală a sumelor provenite din prelevarea ilegală a unei taxe. Eşalonarea pe o durata de 5 ani, cu plata anuală a unei cote de 20% din sumele datorate, determină o amânare nelegală şi abuzivă a plăţilor cuvenite integral de persoanelor îndreptăţite la restituire, echivalând practic cu privarea de o despăgubire adecvată şi într-un termen rezonabil pentru prejudiciul cauzat prin plata nedatorată a taxei.

14. Conform art. 52 alin. (3) din Constituţie, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate cetăţenilor săi. Statul nu-şi poate acoperi propria culpă, deoarece, dacă a aplicat o legislaţie neconformă cu dreptul Uniunii Europene, acesta nu poate ca, ulterior, să îşi stabilească acele condiţii în care răspunde, peste hotărârile judecătoreşti care nu pot fi modificate prin ordonanţe, deoarece se aduce atingere separaţiei puterilor în stat. De asemenea, trebuie avută în vedere „o problemă de echitate constituţională”, respectiv faptul că, dacă cetăţeanul a plătit toată taxa odată, nu este normal ca returnarea sa se facă în 5 ani. Nu are relevanţă că sumele vor fi actualizate pe parcursul celor 5 ani, ci ceea ce are relevanţă este faptul că acei cetăţeni care au obligaţii fiscale sunt obligaţi să le achite într-un termen incomparabil mai scurt, iar dacă nu le achită, atunci statul are drept să execute direct fără ca cetăţeanul să beneficieze de vreo posibilitate de a eşalona.

15. Cetăţeanul sau profesionistul care nu îşi plăteşte contribuţiile, impozitele determinate printr-o decizie de impunere (titlu executoriu), nu are posibilitatea obligării statului la eşalonarea plăţii pe 5 ani, în schimb statul aflat în faţa unui titlu executoriu (hotărâre judecătorească) prin care este obligat la restituirea impozitului/taxei încasat/încasate nelegal poate eşalona restituirea timp de 5 ani

16. Scopul demersului judiciar, într-o cauză care nu are caracter complex, prin prisma probatoriului succint, va putea fi atins abia după 7 ani. Acest lucru apare ca fiind injust, având în vedere că Guvernul a încasat banii, i-a cheltuit ineficient, iar la momentul la care este obligat să îi restituie emite acte normative prin care înlătură aplicabilitatea imediată a unor hotărâri judecătoreşti. Având în vedere faptul că instituţia de stat are calitatea de debitor, fapt confirmat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, aceasta nu are alte drepturi decât cele ale oricărui alt debitor, adică poate, de bunăvoie, să procedeze la executare sau poate fi demarată procedura executării silite. Când executarea de bunăvoie a fost refuzată, atunci se poate proceda în mod legal la executarea silită ca procedeu legal de recuperare a creanţei.

17. Argumentele cuprinse în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 nu sunt de natură să justifice adoptarea acestui act normativ în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, în preambulul ordonanţei de urgenţă, caracterul de urgenţă este determinat de oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, fără a se evidenţia, însă, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.

18. Atunci când obiectul de reglementare al unei ordonanţe de urgenţă îl reprezintă drepturi, libertăţi sau îndatoriri fundamentale, intervenţia legiuitorului delegat trebuie să fie în sensul neafectării acestor drepturi, al instituirii unui regim juridic care să permită exercitarea tuturor atributelor acestor drepturi.

19. În Dosarul nr. 178D/2016, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că ordonanţa de urgenţă a Guvernului este neconstituţională, întrucât înlătură dreptul de a cere executarea silită a statului prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă. Nu modul în care se execută titlul executoriu este supus analizei, ci respingerea însăşi a ideii de executare silită, în opinia sa, nu există prevedere constituţională sau europeană care să poată justifica refuzul de a executa conform procedurii stabilite, prin executor judecătoresc. Dreptul creditorului de a se adresa executorului judecătoresc nu poate fi înlăturat.

20. Dacă măsurile protecţioniste sunt abuzive, ele trebuie combătute. Autoritatea fiscală, ca parte a puterii administrative este scutită de controlul judiciar, iar puterea judecătorească este exclusă. În acest fel, comportamentul abuziv al autorităţii fiscale nu poate fi adus în faţa justiţiei.

21. În Dosarul nr. 181D/2016, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că statul nu poate să refuze, să omită, sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, iar lipsa fondurilor nu este considerată un motiv justificat pentru întârziere, cu atât mai mult cu cât instituţia debitoare nu a invocat lipsa fondurilor. Autorul excepţiei apreciază că reducerea cuantumului creanţei ce trebuie să o primească de la o instituţie a statului prin indexarea sumelor cu indicele preţurilor de consum, acesta fiind negativ, este cauzată tot de acţiunile guvernanţilor, în special, prin reducerea T.V.A.

22. Cu alte cuvinte, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că acel criteriu folosit de legiuitorul delegat, respectiv indicele preţurilor de consum, nu este de natură să acopere integral prejudiciul suferit prin faptul că trebuie să aştepte timp de 5 ani restituirea sumelor datorate de stat. Acest indice a fost în ultimii ani negativ, datorită politicii fiscale a statului român care a decis reducerea cotei de T.V.A., ceea ce a dus la o scădere a preţurilor reflectată în indicele menţionat. Astfel, sistemul de referinţă prevăzut de ordonanţa de urgenţă pentru acoperirea prejudiciului îşi pierde relevanţa. În acest fel, are loc o îmbogăţire fără justă cauză a statului, lucru inadmisibil.

23. De asemenea se mai arată că regimul juridic al drepturilor fundamentale nu poate fi afectat prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, astfel cum s-a întâmplat cu ordonanţa de urgenţă criticată.

24. Autorii excepţiei mai consideră că este înfrânt şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât se creează o diferenţă de tratament juridic nejustificată între persoanele care au iniţiat, în acelaşi timp, procese de restituire a sumelor plătite nedatorat cu titlu de taxe de poluare sau taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Astfel, de o parte se situează persoanele care au obţinut, în urma aceluiaşi gen de procese, titluri executorii şi au reuşit executarea acestora, iar de altă parte sunt cei care, chiar dacă aveau titluri executorii obţinute în urma procedurilor judiciare, nu le-au pus în executare până la intrarea în vigoare a acestor dispoziţii, şi nu se mai pot adresa în prezent organelor de executare silită.

25. Judecătoria Sectorului 2 din Bucureşti – Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, menţionând jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 676 din 13 noiembrie 2014, Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 602 din 1 octombrie 2015.

26. Judecătoria Sectorului 1 din Bucureşti – Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul de lege criticat este conform cu prevederile constituţionale invocate, nefiind vorba despre încălcarea egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici a dreptului individual de proprietate, din moment ce actul normativ invocat se adresează unei categorii largi de subiecţi, pentru care prevede o eşalonare a drepturilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.

27. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, neexistând nicio contradicţie cu normele constituţionale invocate.

28. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

29. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, menţionând jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 306 din 28 aprilie 2015. Se mai arată că legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eşalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, sens în care sunt şi prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, prin care legiuitorul delegat a instituit o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa.

30. Avocatul Poporului apreciază, în punctul său de vedere exprimat în dosarele nr. 63D/2016, nr. 178D/2016 şi nr. 181D/2016, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând că îşi menţine argumentele reţinute de instanţa de contencios constituţional în deciziile nr. 676 din 13 noiembrie 2014, nr. 705 din 27 noiembrie 2014, nr. 133 din 10 martie 2015, nr. 732 din 29 octombrie 2015 şi nr. 762 din 5 noiembrie 2015.

31. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

32. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

33. Obiectul reunit al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 15 iulie 2015, dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015. se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar piaţa tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului pentru Mediu.

(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).

(4) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(6) Procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

(7) Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”

34. Curtea mai reţine că prevederile alin. (2) al art. XV au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 21 august 2015, însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în dosare.

35. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 4 privind nediscriminarea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 52 privind dreptul unei persoane vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin, (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi în art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate se poate deduce, în mod rezonabil, că autorul acesteia a înţeles să se refere şi la prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea europeană din Constituţia României.

36. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra textului de lege criticat prin mai multe decizii, dintre care reţine Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015, Decizia nr. 352 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 17 iulie 2015 şi Decizia nr. 732 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 14 decembrie 2015.

37. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, prin actul normativ criticat, legiuitorul delegat nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci stabileşte anumite măsuri pentru punerea în aplicare a acestora, şi, pe de altă parte, textele de lege criticate au aplicabilitate exclusiv pentru viitor (a se vedea Decizia nr. 732 din 29 octombrie 2015, menţionată mai sus, paragraful 43).

38. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, din perspectiva instituirii unei discriminări în ceea ce priveşte tratamentul juridic diferit aplicat aceleiaşi categorii de persoane, Curtea a reţinut că această diferenţă se justifică în mod obiectiv şi rezonabil, având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 urmăreşte un scop legitim - menţinerea echilibrului bugetar şi respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecţiei mediului, şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Ca atare, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare, este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic (a se vedea Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015, paragraful 24).

39. Cât priveşte încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reţinut că procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri, indiferent de instanţa care a pronunţat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenţie, iar în ipoteza în care autorităţile sunt obligate să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condiţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, obligaţia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat (Hotărârea din 29 august 1996, pronunţată în Cauza Di Pede împotriva Italiei, paragrafele 20-24, Hotărârea din 26 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Zappia împotriva Italiei, paragrafele 16-20, şi Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). Prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea Europeană a reţinut că dreptul la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează în egală măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părţi. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată (Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, paragrafele 36-39). Astfel, legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eşalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, sens în care sunt şi prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, prin care legiuitorul delegat a instituit o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa.

40. Sub aspectul pretinsei afectări a dreptului de proprietate, Curtea, admiţând, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, a reţinut că Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Totodată, faptul că dispoziţiile legale criticate, aplicându-se pentru viitor, prevăd actualizarea sumelor datorate cu indicele preţurilor de consum, asigură executarea integrală a titlului, fără a fi atins, deci dreptul de proprietate (a se vedea Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, paragraful 25).

41. Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa sa, Curtea a mai constatat că nu poate fi primită critica potrivit căreia statul-debitor nu plăteşte nicio „penalitate” care să acopere prejudiciul rezultat ca urmare a lipsirii autorului-creditor de folosinţa sumei pe o perioadă atât de îndelungată. Astfel, potrivit art. XV alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, sumele care se restituie în temeiul actului normativ se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, iar dispoziţiile art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 fac referire la „dobânzile calculate până la data plăţii integrale”.

42. În ceea ce priveşte invocarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, paragraful 26, Curtea, pornind de la premisa de necontestat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională, a analizat cumulat motivele invocate în preambulul ordonanţei de urgenţă pentru justificarea situaţiei extraordinare. Astfel, s-a conchis că există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume de la condiţiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedura civilă, respectiv a Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, după caz, astfel încât a apreciat că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, adică o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a Statului român De asemenea, Curtea a considerat că scopul urmărit prin adoptarea actului normativ criticat - atenuarea efectelor unei stări de criză economică generalizată - a implicat, în mod necesar şi neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară şi energică, ceea ce a reclamat, în mod indubitabil, urgenţă. Totodată, dat fiind caracterul temporar al unei situaţii extraordinare, Curtea a subliniat că Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun, atunci când statul este debitor, deoarece este sarcina statului să găsească soluţii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoreşti, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidenţă elemente de oportunitate legislativă.

43. Referitor la invocarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin Decizia nr. 306 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iulie 2015, paragraful 40, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate.

44. Curtea Constituţională reţine că, la data de 30 iunie 2018, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat hotărârile din cauzele C-288/14 Silvia Ciup împotriva Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Timiş - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, şi C-200/14 Silvia Georgiana Câmpean împotriva Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Mediaş, devenită Serviciul Fiscal Municipal Mediaş, şi a Administraţiei Fondului pentru Mediu, în care s-a reţinut, în dispozitive, că: „Principiul efectivităţii trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare a sumelor datorate în temeiul dreptului Uniunii şi al căror cuantum a fost constatat prin decizii judecătoreşti executorii precum sistemul în discuţie în litigiul principal, care prevede o eşalonare pe cinci ani a rambursării acestor sume şi care condiţionează executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor încasate în temeiul unei alte taxe, fără ca justiţiabilul să dispună de posibilitatea de a constrânge autorităţile publice să îşi îndeplinească obligaţiile dacă acestea nu şi le îndeplinesc de bunăvoie.” Cerinţele rezultate din aceste hotărâri nu au, însă, relevanţă constituţională, ele ţinând de obligaţia legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, astfel încât nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie.

45. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 4, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21, art. 44, art. 52, art. 53 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), precum şi în art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea europeană din Constituţie.

46. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florina Mohora şi de Iulian Lixandru în dosarele nr. 49.549/300/2015 şi nr. 46.470/300/2015 ale Judecătoriei Sectorului 2 din Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Civilă de Avocaţi Enescu & Cuc din Bucureşti în Dosarul nr. 93,324/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti, precum şi de Marius-Sabin Miron în Dosarul nr. 7.170/30/2015 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti, Judecătoriei Sectorului 2 din Bucureşti - Secţia civilă şi Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 163

din 16 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sabo Ana în Dosarul nr. 19,213/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 215D/2Q16.

2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 600D/2016 şi nr. 814D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Pădure în Dosarul nr. 6.339/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă, respectiv de Mihaela Lămîiţa Ciocea în Dosarul nr. 1.484/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

4. La apelul nominal în Dosarul nr. 600D/2016, răspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi asistat de avocat Doina Odachian din Baroul Suceava, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. La apelul nominal în Dosarul nr. 814D/2016 lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 814D/2016, partea Inspecţia Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, ca neîntemeiată.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 600D/2016 şi nr. 814D/2016 la Dosarul nr. 215D/2016, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 215D/2016, care precizează faptul că avocatul său nu a ajuns.

8. Ţinând cont de faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a solicitat lăsarea la urmă a dosarului, în temeiul art. 53 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Preşedintele îi pune în vedere să depună concluzii scrise.

9. Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 600D/2016 susţine admiterea excepţiei. În acest sens, arată, în esenţă, că aspectul invocat în prezenta cauză vizează situaţia părţilor din procese în care nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unui text a cărui contrarietate cu prevederile Constituţiei a fost constată de instanţa constituţională. Astfel, diferit de ceea ce se susţine în punctele de vedere transmise la dosarul cauzei, consideră că prezenta excepţie, care vizează o altă situaţie, nu a fost cercetată de Curtea Constituţională. În continuare, arată că părţile care se aflau în proces în momentul în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, faţă de părţile din alte cauze, se află într-o situaţie identică cu acestea din urmă şi nu există niciun motiv pentru care să nu se aplice un tratament identic tuturor părţilor. Astfel, apreciază că toate părţile din cauzele care se aflau pe rol în momentul în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate ar trebui să profite de aceasta şi să poată formula cerere de revizuire, la fel ca şi părţile care au invocat excepţia de neconstituţionalitate. A mai arătat că noul Cod civil nu a mai reluat principiul nemo censetur ignorare legem, ci recunoaşte posibilitatea şi efectele erorii de drept la art. 1.207 alin. (3).

10. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa constituţională, analizând dispoziţiile legale din vechea reglementare procesual civilă, a reţinut că declararea neconstituţionalităţii unor norme legale priveşte, pe lângă funcţia de prevenţie, şi o funcţie de reparaţie vizând situaţia cetăţeanului ale cărui drepturi au fost încălcate prin norma juridică a cărei neconstituţionalitate a invocat-o. Revizuirea cauzelor soluţionate definitiv la data publicării deciziei de admitere a Curţii Constituţionale şi în care nu a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect nu poate fi primită, întrucât, într-o asemenea situaţie, ne aflăm în faţa unei facta praeterita, norma a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate care nu a fost răsturnată decât după soluţionarea definitivă a litigiului prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti. În caz contrar, s-ar ajunge la o nerecunoaştere a autorităţii lucrului judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive, cu grave implicaţii asupra siguranţei circuitului juridic civil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

11. Prin încheierea din 9 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 19.213/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sabo Ana într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă

12. Prin încheierea din 6 aprilie 2016r pronunţată în Dosarul nr. 6.339/99/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Pădure într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Iaşi.

13. Prin încheierea din 9 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.484/1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a sesizat Curtea Constituţională CU excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Lămîiţa Ciocea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care s-ar interpreta că revizuirea s-ar aplica numai acelor cauze în care a fost invocată în mod direct excepţia de neconstituţionalitate, şi nu tuturor cauzelor care s-au judecat sub imperiul textului legal constatat ca fiind neconstituţional. Limitarea persoanelor care pot formula cerere de revizuire este nelegală şi neconstituţională. Astfel, este discriminatoriu ca pentru situaţii juridice identice să se aplice un regim juridic diferit, respectiv să beneficieze de dreptul de a formula cerere de revizuire doar autorii excepţiei de neconstituţionalitate, fiind exceptate persoanele care se judecau în perioada în care se invocase neconstituţionalitatea dispoziţiei legale respective, dar în alte cauze. Dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu se permite exercitarea căii de atac a revizuirii şi pentru situaţiile în care dispoziţia legală a fost declarată neconstituţională în timp ce cauza era pe rol, dar soluţionarea a avut loc anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României. De asemenea, se mai arată că se creează o diferenţiere nejustificată între justiţiabilii care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate şi cei care au invocat criticile de nelegalitate pe calea comună. Prin urmare, se apreciază că sintagma „Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză” este de natură să aducă atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

15. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textul legal criticat este constituţional, având în vedere şi considerentele expuse în mod constant de Curtea Constituţională în sensul că „revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 din Codul de procedură civilă poate fi exercitată de cel căruia i s-a admis excepţia şi de cel căruia i-a fost respinsă ca devenită inadmisibilă”.

16. Tribunalul Iaşi - Secţia l civilă apreciază ca fiind necesar controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor legale criticate care limitează categoria persoanelor ce au deschisă calea formulării unei cereri de revizuire la acele persoane care au invocat o anumită excepţie de neconstituţionalitate în propria cauză şi aceasta a fost admisă.

17. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

19. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

20. Avocatul Poporului apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, arătând în acest sens că din contextul procesual în care autoarea a înţeles să invoce excepţia rezultă că aceasta este, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare la speţă a legii, care ţine de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului. În dosarele nr. 600D/2016 şi nr. 814D/2016 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 866 din 10 decembrie 2015.

21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele for de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că art. 509 din Codul de procedură civilă conţine două alineate, îl reprezintă dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, texte de lege care au următorul cuprins: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...]

11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.”

24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legate criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul” din cuprinsul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut (paragraful 33), în esenţă, că impunerea evocării fondului ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire a respectivei hotărâri judecătoreşti încalcă art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi accesul liber la justiţie al cetăţenilor, garantat de art. 21 din Legea fundamentală. Prin respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din Codul de procedură civilă, pe motiv că hotărârea a cărei revizuire se cere nu antamează fondul, este lipsit de eficienţă însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât părţile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii - deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat -, ceea ce reprezintă o veritabilă sancţiune aplicabilă acestora. În plus, aceasta echivalează cu o limitare nepermisă a exercitării unei căi de atac.

26. În cauza de faţă, criticile vizează o problematică diferită faţă de cea cu privire la care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia de admitere mai sus menţionată. Astfel, dacă, prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, Curtea a admis excepţia în măsura în care erau excluse de la calea de atac a revizuirii acele hotărâri care nu antamau fondul pricinii, vizând, aşadar, doar aspecte de procedură, în cauza de faţă, autorii excepţiei critică faptul că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă permit doar persoanelor care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate care a fost admisă de Curtea Constituţională să solicite revizuirea, după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cauza în care a fost ridicată acea excepţie.

27. Prin urmare, întrucât critica are în vedere un alt aspect decât cel asupra căruia Curtea deja s-a pronunţat, textul nefiind constatat ca neconstituţional în integralitatea sa, ci doar în ce priveşte condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire a hotărârii judecătoreşti după cum în aceasta a fost sau nu evocat fondul pricinii, rezultă că nu este aplicabil cazul de inadmisibilitate prevăzut de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În consecinţă, Curtea va examina conformitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu Legea fundamentală din perspectiva învederată de autorii excepţiei, referitoare la excluderea implicită de la posibilitatea de a promova calea de atac a revizuirii a persoanelor care au fost părţi în procese în care nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unui text a cărui contrarietate cu prevederi ale Constituţiei a fost constatată după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se doreşte.

28. Faţă de critica formulată, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, spre exemplu prin Decizia nr. 585 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 16 noiembrie 2016.

29. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că acest motiv de revizuire a fost introdus prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Întrucât prin acest act normativ a fost abrogat art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea obligativitatea suspendării judecării cauzei în situaţia invocării excepţiei de neconstituţionalitate, pentru a contracara posibilele consecinţe injuste ale soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţelor ordinare mai înainte ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, a fost introdus, prin art. II pct. 1 şi art. III pct. 2 din legea menţionată, un nou motiv de revizuire, atât în materie civilă - art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, cât şi în materie penală - art. 4082 din Codul de procedură penală din 1968. Aşadar, revizuirea întemeiată pe acest motiv a fost reglementată ca un remediu procesual pentru nesuspendarea soluţionării cauzei, rezultată din abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, remediu aplicabil doar în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

30. Cu privire la aceste prevederi, care au instituit noul motiv de revizuire, Curtea Constituţională a apreciat că nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, pentru că persoanele care au invocat excepţia de neconstituţionalitate şi cele care nu au întreprins acest demers procesual se află în situaţii juridice diferite, Curtea remarcând diferenţa obiectivă dintre părţile dintr-un proces care înţeleg să îşi valorifice dreptul constituţional şi legal de a contesta constituţionalitatea prevederilor legale care le sunt aplicabile şi cele care nu manifestă o astfel de diligenţă.

31. Constituţionalitatea textului de lege criticat din perspectiva vizată de autorii prezentei excepţii este susţinută şi de raţionamentul pe care Curtea l-a dezvoltat în Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, prin care a constatat, în materie procesual penală, că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în textul legal analizat [art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală] care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut că legiuitorul s-a îndepărtat de soluţia legislativă cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968, modificat prin Legea nr. 177/2010, care viza doar procesele în care fusese invocată excepţia de neconstituţionalitate admisă după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate. Astfel, în noua redactare, legiuitorul a făcut aplicabilă procedura revizuirii în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate tuturor cauzelor definitiv judecate, asimilând efectul deciziei de admitere a Curţii Constituţionale din materie penală cu cele ale unei legi penale mai favorabile. Or, Curtea a reţinut (prin decizia antereferită, paragraful 33) că o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate admisă în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică. În acest fel, Curtea a dat eficienţă prevederilor constituţionale care garantează dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

32. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată de autorii prezentei excepţii, argumentele în sprijinul conformităţii prevederilor art. 509 alin. (1)pct. 11 din Codul de procedură civilă cu dispoziţiile art. 16 şi 21 din Legea fundamentală înscriindu-se chiar în logica subliniată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016.

33. În plus, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). În schimb, cauzele soluţionate definitiv şi în care nu a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorităţii lucrului judecat.

34. Persoanele care au fost părţi în procese soluţionate prin hotărâri definitive pronunţate în temeiul unor texte de lege care au fost constatate ca neconstituţionale printr-o decizie ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, dar care nu au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la acele texte nu se pot prevala de calea de atac a revizuirii întemeiată pe un asemenea motiv. Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluţie este justificată de necesitatea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în procese desfăşurate în conformitate cu regulile de procedură specifice, în cursul judecării cărora părţile au avut posibilitatea legală de a beneficia de toate mijloacele de apărare pe care legea le pune la dispoziţie. Depinde de conduita procesuală a fiecărei părţi să invoce sau nu unele sau altele dintre mijloacele procesuale pe care legea le reglementează şi care sunt apte şi adecvate spre a fi utilizate în funcţie de situaţia procesuală şi de parcursul procesual al cauzei. Aşadar, neinvocarea excepţiei de neconstituţionalitate, deşi era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea ca urmare a admiterii acesteia într-o altă cauză, fără ca astfel să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, aşa cum pretinde autoarea excepţiei.

35. Neintervenind elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele din deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

36. Curtea mai observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că o decizie de admitere a excepţiei se aplică numai în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată, în această ultimă ipoteză decizia pronunţată de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, sau Decizia nr. 29 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 170 din 11 martie 2015).

37. De asemenea, Curtea reţine că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”, iar potrivit art. 25 aţin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României şi produc efecte numai pentru viitor”.

38. Instanţa constituţională a mai reţinut că împrejurarea Că decizia de admitere anterioară nu a fost încă publicată nu are relevanţă faţă de Curte, soluţia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea [unui text de lege] fiindu-i opozabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 349 din 10 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 5 martie 2003). Cu alte cuvinte, deciziile Curţii Constituţionale sunt opozabile tuturor subiectelor de drept de la data publicării în Monitorul Oficial al României, cu excepţia instanţei constituţionale faţă de care acestea sunt opozabile de la data pronunţării lor.

39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sabo Ana în Dosarul nr. 19.213/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Gheorghe Pădure în Dosarul nr. 6.339/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi de Mihaela Lămîiţa Ciocea în Dosarul nr. 1.484/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători şi se publică în Monitorul Oficial

al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 750/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Modernizarea Centurii Rutiere a Municipiului Bucureşti între A1-DN 7 şi DN 2- A2”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, şi având în vedere dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 40/2008 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Modernizarea centurii rutiere a municipiului Bucureşti între A1-DN7 şi DN2- A2”, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 750/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Modernizarea Centurii Rutiere a Municipiului Bucureşti între A1-DN 7 şi DN 2- A2”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Se aprobă completarea amplasamentului lucrării de utilitate publică prevăzut la anexa nr. 1, cu amplasamentul, potrivit hărţii topografice/planului de amplasament prevăzut în anexa nr. 1*).

2. La anexa nr. 2, după poziţia 15781 se introduce o nouă poziţie, poziţia 15782, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 2.

Art. II. - (1) Se aprobă declanşarea procedurilor de expropriere a imobilului proprietate privată, situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Modernizarea Centurii Rutiere a Municipiului Bucureşti între A1-DN7 şi DN2- A2”, completat potrivit art. I pct. 1, expropriator fiind statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.

(2) Se aprobă lista cuprinzând imobilul supus exproprierii, situat pe raza localităţii Chitila din judeţul Ilfov, proprietarii sau deţinătorii acestora, precum şi suma individuală aferentă despăgubirilor, prevăzută în anexa nr. 2.

Art. III. - (1) Suma individuală estimată de către expropriator, cuprinsă în anexa nr. 2, aferentă despăgubirilor pentru imobilul proprietate privată, situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Modernizarea Centurii Rutiere a Municipiului Bucureşti între A1-DN7 şi DN2- A2”, completat potrivit art. I pct. 1, aflat pe raza localităţii Chitila din judeţul Ilfov, este în cuantum total de 392 mii lei şi se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, în conformitate cu Legea bugetului de stat pe anul 2017 nr. 6/2017, la capitolul 84.01 „Transporturi”, titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020 (POIM)”, articolul 58.03 „Programe din Fondul de Coeziune (FC)”.

(2) Suma individuală prevăzută la alin. (1) se virează de către Ministerul Transporturilor, în termen de cel mult 30 de zile de la data solicitării acestora, într-un cont bancar deschis pe numele Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. la dispoziţia proprietarului de imobil situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional, completat potrivit art. I pct. 1, în vederea efectuării despăgubirilor în cadrul procedurilor de expropriere, în condiţiile legii.

Art. IV. - Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., răspunde de realitatea datelor înscrise în lista cuprinzând imobilul proprietate privată situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional, completat potrivit art. I pct. 1, de corectitudinea datelor înscrise în documentele care au stat la baza stabilirii acestora, precum şi de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

Art. V. - Planul cu amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional, completat potrivit art. I pct. 1, se aduce la cunoştinţă publică prin afişarea la sediul consiliului local implicat, respectiv şi prin afişare pe pagina proprie de internet a expropriatorului.

Art. VI. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Alexandru-Răzvan Cuc

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 30 iunie 2017.

Nr. 454.


*) Anexa nr. 1 se comunică persoanelor fizice şi juridice interesate, la solicitarea acestora, de către Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - SA, care este depozitarul acesteia, imposibilitatea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hărţii topografice/planului de amplasament fiind determinată de impedimente de natură tehnico-redacţională.

 

ANEXA Nr. 2

 

LISTA

cuprinzând imobilul proprietate privată situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional „Modernizarea centurii rutiere a municipiului Bucureşti între A1-DN7 şi DN2- A2”, pe raza localităţii Chitila din judeţul Ilfov

 

Nr. crt.

Judeţul

UAT

Nr. poz. plan

Numele şi prenumele proprietarului/ deţinătorului de teren/investiţie

Adresa/ Tarlaua/ Parcela

Categoria de folosinţă

Destinaţia imobilului

Număr cadastral/

Număr topo

Număr carte funciară

Suprafaţă totală imobil

(mp)

Suprafaţă teren de expropriat

(mp)

Valoare totală despăgubire conform Legii nr. 255/2010

(teren şi construcţii/ culturi agricole)

(lei)

0

1

2

3

4

5

8

7

8

9

10

11

12

15782

Ilfov

Chitila

119

S.C. EUROPAPIER ROMANIA - S.R.L.

T26, P112/2

A

intravilan

844

54268(686)

5.037

5.037

391.938,74

 

A-arabil

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., în domeniul public al municipiului Cluj-Napoca

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă transmiterea unui teren, aferent „Parcului Feroviarilor”, situat în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., în domeniul public al municipiului Cluj-Napoca, în vederea includerii în programul de reabilitare şi modernizare, precum şi declararea acestuia din bun de interes public naţional în bun de interes public local.

(2) în cazul în care nu se respectă destinaţia acestuia de parc, imobilul transmis potrivit alin. (1) revine de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Contractul de concesiune nr. MM/224/2002, încheiat între Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A., se va modifica în mod corespunzător, în condiţiile legii.

Art. 2. - Predarea-preluarea terenului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Ministerul Transporturilor împreună cu Ministerul Finanţelor Publice vor opera în mod corespunzător datele din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul transporturilor,

Alexandru-Răzvan Cuc

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 30 iunie 2017.

Nr. 458.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenului care se transmite din domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Transporturilor şi aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A. În domeniul public al municipiului Cluj-Napoca

 

Nr. crt.

Nr. MFP

Cod de clasificaţie

Denumirea imobilului care se transmite

Caracteristicile tehnice ale imobilului care se transmite

Nr. carte fundară

Locul unde este situat imobilul care se transmite

Persoana juridică de la care se transmite terenul

Codul unic de înregistrare fiscală

Persoana juridică la care se transmite terenul

Codul unic de înregistrare fiscală

1.

147814

8.10.06

Teren aferent Regionala CFR Cluj, secţii interoperabile, reprezentând „Parcul Feroviarilor”

Suprafaţa 53.457 mp

Nr. topo 5521/2,5523/2

CF nr. 278302 Cluj-Napoca

Municipiul Cluj-Napoca, Linia 300 Intersecţia CF Cluj-Napoca - Baciu, între km 501 +100, partea stângă în sens kilometric, judeţul Cluj

Statul român, din administrarea Ministerului Transporturilor şi aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” - S.A.

C.U.I. 11054529

Municipiul Cluj-Napoca

C.U.I. 4305857

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.392/2017 privind stabilirea Criteriilor generale de acordare a burselor şi a altor forme de sprijin material pentru studenţii şi cursanţii din învăţământul superior de stat, învăţământ cu frecvenţă

 

Având în vedere prevederile art. 12, 204, 205, 223 şi 238 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 137/2017,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.392/2017 privind stabilirea Criteriilor generale de acordare a burselor şi a altor forme de sprijin material pentru studenţii şi cursanţii din învăţământul superior de stat, învăţământ cu frecvenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 2 martie 2017, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 3. - (1) Bursele, indiferent de categorie, se acordă pe toată durata anului universitar (12 luni).

(2) Studenţilor înmatriculaţi în ultimul an de studiu al ciclurilor de studii de licenţă sau de maşter care beneficiază de orice tip de bursă în ultimul semestru de studii al respectivului ciclu li se va/vor acorda acelaşi tip de bursă/burse până la finalizarea anului universitar respectiv, adică până în luna septembrie, indiferent de momentul în care susţin examenul de finalizare a studiilor.

2. Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 19. - Nu pot constitui criterii de acordare a oricărui tip de burse provenite din fonduri de la bugetul de stat: vârsta, sexul, religia, rasa, naţionalitatea, cetăţenia, orientarea sexuală, apartenenţa politică a candidatului sau a familiei acestuia, apartenenţa la organizaţii legal constituite ori cu activitate conformă cu legislaţia europeană în vigoare, numărul de ani petrecuţi în alte instituţii de învăţământ, studiile efectuate în străinătate, precum şi accesul la burse din alte surse”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Pavel Năstase

 

Bucureşti, 21 iunie 2017.

Nr. 4.104.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.