MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 540/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 540         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 10 iulie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 283 din 4 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi ale art. 4 alin. (4), (41) şi (42) şi ale art. 6 alin. (21), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

534. - Decizie privind acordarea calităţii de consilier onorific al prim-ministrului pentru Strategia de Dezvoltare Economică Integrată domnului Dumitru-Remus Vulpescu

 

535. - Decizie pentru stabilirea unor atribuţii la nivelul conducerii Secretariatului General al Guvernului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 283

din 4 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi ale art. 4 alin. (4), (41) şi (42) şi ale art. 6 alin. (21), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, ale art. 4 alin. (4), (41) şi (42) şi ale art. 6 alin. (2), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, excepţie ridicată de Societatea Renewpower Energy - S A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.453/33/2015 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 822D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Ovidiu Podaru, din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 983D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, excepţie ridicată de Societatea Pve Project - SRL din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.454/33/2015 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II l-a contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocatul Ovidiu Podaru, din cadrul Baroului Cluj. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorilor excepţiilor este de acord cu conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 983D/2016 la Dosarul nr. 822D/2016, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiilor, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate ale acesteia, sens în care precizează că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, stabilind competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, în materia reglementată, aduc atingere dreptului persoanei vătămate la acţiune în faţa instanţelor de contencios administrativ. Stabilirea acestei competenţe exclusive nu e motivată în cuprinsul ordonanţei de urgenţă sau în nota de fundamentare a acesteia şi, de asemenea, această regulă nu e stabilită prin lege. Or, ordonanţele de urgenţă nu pot afecta exerciţiul dreptului fundamental la acţiune în contencios administrativ. Referitor la dispoziţiile art. 4 alin. (4), (41) şi (42) şi ale art. 6 alin. (21), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008, susţine că aceste norme sunt neconstituţionale, deoarece măsurile de modificare a cotelor anuale de energie, de amânare temporară de la tranzacţionare şi de reducere a perioadei de valabilitate a certificatelor verzi nu respectă exigenţele de previzibilitate a normelor şi au caracter disproporţionat. În raport de aceste critici, solicită un reviriment jurisprudenţial faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 6S5 din 8 noiembrie 2016.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale - Precizează că stabilirea competenţei exclusive a Curţii de Apel Bucureşti de a judeca contestaţiile împotriva ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale nu echivalează cu restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevăzută de dispoziţiile art. 53 din Constituţie. De asemenea, prevederile criticate cuprinse în Legea nr. 220/2008 stabilesc cu claritate şi precizie nivelul cotei de energie electrică, în funcţie de exigenţele sistemului energetic, astfel încât criticile de neconstituţionalitate referitoare la o pretinsă imprevizibilitate pentru destinatarii lor sunt neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

8. Prin Sentinţa civilă nr. 133 din 21 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1 453/33/2015, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare m Domeniul Energiei şi ale art. 4 alin. (4), (41) şi (42) şi ale art. 6 alin. (2), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Renewpower Energy - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unor acte administrative cu caracter normativ.

9. Prin Sentinţa civilă nr. 118 din 14 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.454/33/2015, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare În Domeniul Energiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Pve Project - S.R.L. din Cluj-Napoca, într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unor acte administrative cu caracter normativ.

10. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorii acestora susţin, în esenţă, că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 sunt neconstituţionale, deoarece stabilesc competenţa teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti pentru a judeca contestaţiile împotriva ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.

11. Referitor la prevederile art. 4 alin. (4), (41) şi (42) din Legea nr. 220/2008, se susţine că modificările aduse prin textele de lege criticate au păstrat cotele stabilite de lege doar pentru anii care au trecut deja (până în anul 2013), respectiv, au transformat această cotă într-un parametru care poate fi modificat în mod imprevizibil, pe fiecare an, de către o autoritate publică.

12. În ceea ce priveşte prevederile art. 6 alin. (21) şi (22) din Legea nr. 220/2008, autorii susţin că amânarea tranzacţionării unui număr de certificate verzi se face pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de recuperare a tranzacţionării doar în şase ani, în vreme ce normele iniţial adoptate de către legiuitor prevedeau o piaţă în continuă tranzacţionare a certificatelor verzi obţinute, în funcţie de cantitatea de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie. Modificările aduse, în mod cert, perturbă tranzacţionarea în condiţii normale de concurenţă şi modifică parametrii de cerere şi ofertă pe piaţa certificatelor verzi, aspect ce nu putea fi prevăzut şi care face ca modul de valorificare a certificatelor verzi să nu fie previzibil pentru producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie^

13. În privinţa prevederilor art. 6 alin. (9) din Legea nr. 220/2008, se susţine că perioada de valabilitate a certificatelor verzi a fost redusă prin această normă, de la 16 luni la 12 luni, restrângând posibilitatea de tranzacţionare a producătorilor. Normele privind amânarea certificatelor verzi şi cele prin care s-a redus perioada de valabilitate a certificatelor verzi au ca efect blocarea tranzacţiilor pe piaţa certificatelor verzi şi, prin aceasta (perioada de valabilitate expirând fără a se putea tranzacţiona), determină încălcarea însăşi a dreptului de proprietate pe care îl au producătorii asupra acestor titluri de valoare.

14. Curtea de Apel Cluj - Secţia III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că normele vizate de criticile de neconstituţionalitate au legătură cu soluţionarea cauzei, chiar şi în cazul prevăzut de art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007. Instanţa judecătorească reţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 10 martie 2015 a vizat numai termenul în care pot fi atacate ordinele şi deciziile emise de către preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi nu competenţa instanţei de a soluţiona acţiunile în contencios administrativ împotriva acestor ordine. Referitor la neconstituţionalitatea art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, instanţa judecătorească mai consideră că prevederile art. 52 din Constituţie nu se referă la competenţa instanţelor chemate să judece litigiile de contencios administrativ, având ca deziderat doar dreptul persoanei vătămate de a obţine în contencios administrativ recunoaşterea dreptului, anularea actului şi repararea pagubei, în timp ce art. 10 din Legea nr. 554/2004 instituie o competenţă alternativă de favoare, lăsată la latitudinea reclamantului. Această competenţă de favoare este înlăturată printr-o lege organică, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, partea reclamantă având posibilitatea să introducă o acţiune în contencios administrativ doar la Curtea de Apel Bucureşti. În accepţiunea instanţei judecătoreşti, prevederile art. 53 din Constituţie se referă doar la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. Or, în acest caz, nu s-a adus o restrângere a acestor drepturi, care sunt în continuare recunoscute de lege. De asemenea, în condiţiile în care derogarea s-a stabilit printr-o lege organică, instanţa judecătorească apreciază că prevederea legală criticată nu este neconstituţională. În ceea ce priveşte urgenţa adoptării acestei ordonanţe, este evident un domeniu de importanţă naţională a cărui reglementare poate fi efectuată în regim de urgenţă, fără a încălca dispoziţiile art. 115 alin.(4) din Constituţie. Referitor la neconstituţionalitatea prevederilor criticate din Legea nr. 220/2008, instanţa consideră ca aceste norme nu sunt neconstituţionale, apreciind că sunt respectate dispoziţiile art. 23 din Constituţie, precum şi principiile securităţii juridice, previzibilităţii legii şi încrederii legitime.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate,

16. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 şi ale art. 4 alin. (4), (41) şi (42), precum şi ale art. 6 alin. (21), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008 este neîntemeiată. Astfel, în privinţa prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, reţine că instituirea unor condiţii formale, cum ar fi, de exemplu, stabilirea competenţei unei anumite instanţe, nu poate fi considerată drept o negare a efectivităţii dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a-i fi recunoscut dreptul pretins, de a fi anulat actul vătămător şi de a fi reparată paguba. Totodată, anumite condiţionări ale dreptului de petiţionare constituie O expresie a obligativităţii exercitării drepturilor şi libertăţilor cu buna-credinţă, în limitele instituite de lege. În ceea ce priveşte încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, precizează că urgenţa a fost justificată în preambulul proiectului de act normativ. Referitor la prevederile criticate din Legea nr. 220/2008, reţine că stabilirea anuală a nivelului cotei de energie electrică, în funcţie de exigenţele sistemului energetic, nu poate conduce la o lipsă de claritate şi previzibilitate a normelor criticate. De asemenea, măsura reglementată de textele de lege criticate are caracter provizoriu şi nu afectează substanţa dreptului de proprietate privată, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorilor excepţiilor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul actului de sesizare în Dosarul nr. 1.453/33/2015 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, îl constituie prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, modificată şi completată prin art. I pct. 1 şi 2 din Legea nr. 160/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 3 octombrie 2012.

20. Referitor la prevederile criticate din Legea nr. 220/2008, examinând considerentele actului de sesizare, notele scrise ale autorului excepţiei şi criticile de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea se referă, în realitate, la art. 6 alin. (21), şi nu la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 220/2008, aşa cum reţine instanţa judecătorească în dispozitivul actului de sesizare. Ca urmare, Curtea va retine, ca obiect al excepţiei, prevederile art. 4 alin. (4), (41) şi (42) şi ale art. 6 alin. (21), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008. De asemenea, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 4 alin. (41) şi (42) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au fost abrogate prin art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 31 martie 2017. Totodată, prevederile art. 6 alin. (22) din Legea nr. 220/2008 au fost modificate potrivit art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2017. Cu toate acestea, având în vedere că, în cauza dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti, au produs efecte juridice prevederile din Legea nr. 220/2008, în forma anterioară intervenţiei evenimentelor legislative menţionate, Curtea, în lumina Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a examina constituţionalitatea prevederilor art. 4 alin. (4), (41) şi (42) şi ale art. 6 alin.(21), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, modificată şi completată prin Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, care au următorul cuprins:

- Art. 4 alin, (4), (41) şi (42): „(4) Cotele anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru perioada 2010-2013 sunt următoarele: 2010 - 8r3%: 2011 - 10%; 2012 - 12%; 2013 - 14%.

(41) începând cu anul 2014, ANRE monitorizează anual cotele anuale realizate de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi şi, în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final, estimează, publică pe site-ul propriu şi informează Guvernul până la data de 30 iunie a anului curent asupra nivelului cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru anul următor.

(42) Pentru perioada 2015-2020, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, se stabileşte anual şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia de către ANRE.”;

- Art. 6 alin. (21), (22) şi (9): (21) în perioada 1 iulie 2013- 31 martie 2017 se amână temporar tranzacţionarea unui număr de certificate verzi din cele prevăzute la alin. (2), pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din surse regenerabile, acreditaţi de ANRE până la data de 31 decembrie 2013, după cum urmează:

a) un certificat verde pentru centralele hidroelectrice noi, cu puteri instalate de cel mult 10 MW;

b) un certificat verde pentru centralele electrice eoliene;

c) două certificate verzi pentru centralele electrice solare.

(22) Recuperarea certificatelor verzi amânate conform prevederilor alin. (21) se va face începând cu 1 aprilie 2017 pentru centralele prevăzute la alin. (21) lit. a) şi c), respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2018 pentru centralele prevăzute la alin. (21) lit. b), eşalonat cel mult până la data de 30 decembrie 2020. (...)

(9) Certificatele verzi emise de operatorul de transport şi sistem au o durată de valabilitate de 12 luni.

Prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 au următorul cuprins: „Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate”.

21. În opinia autorilor excepţiei, prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi limitele adoptării ordonanţelor de urgenţă, în timp ce prevederile art. 4 alin. (4), (41), şi (42), precum şi ale art. 6 alin. (21), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie. Totodată, din motivarea excepţiei, se deduce şi invocarea încălcării art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată din legea fundamentală.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, Curtea observă că, în cauză, criticile de neconstituţionalitate sunt distincte de cele formulate cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale prin Decizia nr. 136 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 8 mai 2015. Cu acel prilej, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că „prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei:, prin care se stabileşte un termen pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter normativ emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale, sunt neconstituţionale”.

23. În cauza de faţă, criticile de neconstituţionalitate vizează instituirea competenţei exclusive a Curţii de Apel Bucureşti pentru atacarea în contencios administrativ a ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, ceea ce, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, încalcă art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi limitele adoptării ordonanţelor de urgenţă.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că, prin ridicarea din nou a unei excepţii de neconstituţionalitate identice sub aspectul obiectului, dar şi al criticilor de neconstituţionalitate, are loc înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale şi se încalcă art. 147 alin. (4) din Constituţie şi art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 3 februarie 2017). Or, prezenta excepţie de neconstituţionalitate, deşi se identifică prin acelaşi obiect [art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007], este distinctă sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate formulate, şi, în consecinţă, Curtea urmează a examina constituţionalitatea acestor prevederi de lege.

25. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 52 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin prisma stabilirii competenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti pentru atacarea în contencios administrativ a actelor şi ordinelor emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, Curtea constată că soluţii legislative similare, de atribuire a competenţei materiale şi teritoriale exclusive unei singure instanţe, se regăsesc şi în alte acte normative, cum ar fi, de exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii (art. 11) şi Legea partidelor politice nr. 14/2003 (art. 21). Aceste soluţii au fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, care a reţinut că instituirea unei astfel de competenţe este rezultatul opţiunii legiuitorului şi că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011 şi nr. 218 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012). Considerentele reţinute în deciziile precitate se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

26. Referitor la invocarea încălcării art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea observă că, în cuprinsul ordonanţei de urgenţă, a fost motivată urgenţa adoptării acestui act normativ şi prezentată situaţia extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, prin necesitatea adoptării de măsuri imediate, pentru a evita dificultăţi în ceea ce priveşte o funcţionare optimă, la cel mai înalt nivel, a aparatului de lucru al Guvernului, având în vedere constituirea unei autorităţi unice de reglementare în sectorul energiei şi gazelor naturale, respectiv Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care preia atribuţiile, bugetul, sursele de finanţare, personalul, drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, care se desfiinţează. În aceste condiţii, Guvernul a apreciat că este necesară adoptarea cu caracter de urgenţă a unor reguli de organizare şi funcţionare specifice unei singure autorităţi, care să asigure ducerea la îndeplinire a competenţelor şi atribuţiilor acesteia în condiţii de eficienţă, transparenţă şi tratament nediscriminatoriu.

27. În aceste condiţii, ţinând seama de împrejurarea că, potrivit art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, pe calea ordonanţei de urgenţă se poate reglementa şi în materii care fac obiectul legilor organice, critica de neconstituţionalitate formulată în cauză nu subzistă. De altfel, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, act normativ adoptat cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la legile organice.

28. În aceste condiţii, Curtea reţine că stabilirea competenţei unei anumite instanţe judecătoreşti nu poate fi considerată drept o negare a efectivităţii dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a-i fi recunoscut dreptul pretins, de a fi anulat actul vătămător şi de a-i fi reparată paguba, şi, prin urmare, constată că prevederile de lege criticate nu au semnificaţia juridică a restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, prevăzute de dispoziţiile art. 53 din Constituţie.

29. Referitor la prevederile art. 4 alin. (4), (41) şi (42) din Legea nr. 220/2008, Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 108 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 10 mai 2016 şi Decizia nr. 665 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 3 martie 2017, Curtea Constituţională a respins criticile de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut, în esenţă, că, în scopul stimulării creşterii producţiei de energie regenerabilă şi atingerii obiectivului impus la nivelul Uniunii Europene de creştere cu 20% până în 2020 a resurselor regenerabile de energie, prin Legea nr. 220/2008 s-au adoptat unele dispoziţii de natură să asigure investitorilor români şi străini un sprijin pentru promovarea activităţilor economice în acest domeniu. Între facilităţile acordate potrivit legii se regăseşte acordarea cu titlu gratuit de certificate verzi, care, în urma valorificării pe piaţa centralizată sau pe piaţa bilaterală, are scopul de a asigura obţinerea unor venituri suplimentare producătorilor de energie din surse regenerabile.

30. Curtea a mai reţinut că adoptarea Legii nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie [prin care au fost introduse în cuprinsul legii prevederile art. 4 alin. (41) şi (42)] nu echivalează cu încheierea unui contract între statui român şi potenţialii investitori români sau străini şi nici nu garantează în favoarea acestora un drept de proprietate asupra unei anumite valori a certificatelor verzi atribuite, ci doar creează cadrul legislativ care, ţinând seama de imperativele dreptului la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, să le ofere investitorilor un climat atrăgător de afaceri.

31. Ceea ce modifică noua reglementare este modalitatea de stabilire a cotelor anuale obligatorii. Dacă vechea lege prevedea în chiar conţinutul său cuantumul cotei, actuala reglementare stabileşte că acesta poate varia în funcţie de anumite criterii, instituind un mecanism suficient de elastic care să permită o adaptare dinamică la condiţiile existente pe piaţă. Modificarea a fost justificată în Expunerea de motive ce însoţeşte legea. Astfel, Curtea a reţinut că noua lege introduce obligaţia Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei de a reglementa, cu aprobarea Guvernului, prin cote anuale, cantitatea de energie electrică din surse regenerabile care se va prelua în Sistemul Electroenergetic Naţional, cu beneficiul sistemului de promovare prin certificate verzi, pe baza unor contracte încheiate cu producătorii de energie electrică din surse regenerabile Tranzacţionarea certificatelor verzi se realizează, în continuare, pe piaţa de certificate verzi, care este o piaţă concurenţială, separată de piaţa de energie electrică. Deşi legea stabileşte un preţ minim al certificatului verde, Curtea a constatat că nici vechea reglementare nu garanta şi nici actuala schemă de sprijin nu garantează un venit minim pentru beneficiarii săi, în plus, prin Decizia Comisiei Europene nr. 2.886 din 4 mai 2015 - Ajutor de stat SA. 37177 (2015/NN) - România - Modificări ale schemei de sprijin pentru promovarea energiei electrice din surse regenerabile prin certificate verzi, rectificată prin Decizia nr. 5.149 din 28 iulie 2015, Comisia Europeană a autorizat modificările aduse schemei, inclusiv pe cele aduse prin Legea nr. 23/2014, la paragraful 79. Aşa fiind, Curtea a constatat că, prin aplicarea schemei de sprijin, în patrimoniul beneficiarilor nu s-a născut un drept de proprietate privată asupra unui venit minim (bun), ci, aşa cum s-a arătat în prealabil, legea acordă o facilitate investitorilor, sub forma unor venituri suplimentare celor realizate din vânzarea energiei produse, de natură să compenseze costurile generate de investiţiile efectuate pentru implementarea tehnologiilor necesare producerii de energie electrică din surse regenerabile.

32. Dispoziţiile legale criticate nu prevăd eliminarea facilităţilor acordate investitorilor, ci doar reglementarea obligaţiei Guvernului de a stabili, prin hotărâre, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, cotă anuală comunicată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. Potrivit noilor norme, cota anuală nu este fixă, prestabilită, ci variază de la an la an, fiind calculată în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final, pe baza unor criterii economice clare şi previzibile, adaptate pieţei astfel reglementate.

33. Curtea a reţinut drept o certitudine faptul că numărul de certificate verzi necesare pe piaţă într-un anumit an este direct proporţional cu nivelul cotei anuale obligatorii, astfel că orice modificare a acesteia produce un efect asupra numărului de certificate verzi ce vor putea fi valorificate de beneficiarii acestora, respectiv de producătorii de energie electrică din surse regenerabile, însă, în măsura în care autorităţile cu competenţe de monitorizare în domeniu au constatat o supracompensare a acestor costuri, coroborată cu dezvoltarea susţinută a capacităţilor instalate, pe de o parte, şi cu problemele de suportabilitate a preţului energiei din partea consumatorilor finali, pe de altă parte, opţiunea legiuitorului român de a adapta schema de sprijin la noile realităţi sociale şi economice sub aspectul reevaluării cuantumului cotei anuale obligatorii de energie electrică apare ca fiind nu doar justificată, ci şi necesară şi oportună. O atare modificare nu produce însă nicio consecinţă asupra valabilităţii certificatelor verzi deja emise, valorificarea acestora urmând a se realiza în concordanţă cu dispoziţiile legii.

34. Pentru toate aceste argumente, Curtea a constatat că dispoziţiile legale nu afectează dreptul de proprietate al beneficiarilor schemei de sprijin.

35. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a apreciat că este neîntemeiată, întrucât normele modificatoare respectă exigenţele de calitate inerente unui text de lege, conţinutul lor fiind suficient de clar, precis şi previzibil, astfel încât se pot determina neechivoc drepturile şi obligaţiile destinatarilor legii.

36. De altfel, Curtea a subliniat că nu există o echivalenţă semantică între noţiunea de previzibilitate a normei juridice şi cea de previzibilitate a pieţei certificatelor verzi şi, prin urmare, susţinerile de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei, referitoare la imprevizibilitatea normelor criticate, sunt neîntemeiate.

37. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (21), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste norme de lege instituie reguli privind amânarea temporară a tranzacţionării unui număr de certificate verzi, în perioada 1 iulie 2013-31 martie 2017, recuperarea certificatelor verzi amânate, şi stabilesc perioada de valabilitate de 12 luni a certificatului verde emis de operatorul de transport şi sistem, fără a încălca dreptul de proprietate privată. Astfel cum rezultă din Expunerea de motive la Legea nr. 23/2014, prin amânarea, şi nu anularea, certificatelor verzi şi posibilitatea recuperării acestor sume în concordanţă cu un grafic de reeşalonare care să păstreze capacitatea de plată se evită blocarea mecanismului de susţinere a energiilor regenerabile şi a investiţiilor în sectorul energetic. Asemenea reguli se circumscriu scopului actual al legii vizând crearea unui mecanism de măsuri adecvate, „suficient de elastice pentru adaptarea dinamică1, care să limiteze sprijinul financiar acordat pentru promovarea energiilor regenerabile, aspect care însă rămâne în marja de apreciere a statului, chemat să identifice cele mai bune soluţii şi obligat să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic şi aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene, astfel cum prevede art. 135 din Constituţie.

38. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie potrivit cărora „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă în cauză.

39. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată de instanţa de contencios constituţional, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de S.C. Renewpower Energy - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.453/33/2015 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Pve Project - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1,454/33/2015 al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi ale art. 4 alin. (4), (41) şi (42) şi ale art. 6 alin. (21), (22) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind acordarea calităţii de consilier onorific al prim-ministrului pentru Strategia de Dezvoltare Economică Integrată domnului Dumitru-Remus Vulpescu

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Se acordă calitatea de consilier onorific al prim-ministrului pentru Strategia de Dezvoltare Economică Integrată domnului Dumitru-Remus Vulpescu. Art. 2. - Activitatea domnului Dumitru-Remus Vulpescu este neremunerată.

 

PRIM-MIN1STRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 7 iulie 2017.

Nr. 534.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru stabilirea unor atribuţii la nivelul conducerii Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vedere imposibilitatea temporară a exercitării atribuţiilor, în perioada 10-14 iulie 2017, de către secretarul general al Guvernului,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - În perioada 10-14 iulie 2017, atribuţiile secretarului general al Guvernului sunt exercitate de către doamna Ioana-Andreea Lambru, secretar general adjunct al Guvernului, cu rang de secretar de stat, conform prevederilor legale în vigoare.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 7 iulie 2017.

Nr. 535.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.