MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 541/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 541         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 10 iulie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 120 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 154 din 14 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 204 din 30 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 66 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

463. - Hotărâre privind aprobarea prealabilă, în vederea recunoaşterii prin hotărâre judecătorească, a Asociaţiei „Consiliilor Americane pentru Educaţie Internaţională: ACTR/ACCELS, INC” din Statele Unite ale Americii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.100. - Ordin al ministrului afacerilor externe pentru aprobarea domeniilor de activitate apropiate de cele ale Ministerului Afacerilor Externe avute în vedere la acordarea gradelor diplomatice sau consulare

 

1.284/C. - Ordin al ministrului justiţiei pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.650/C/2011 privind emiterea, folosirea, evidenţa şi gestionarea legitimaţiilor de serviciu pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

487. - Ordin privind modificarea şi completarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.245/2017

 

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 120

din 9 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

 

 

 

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Fabian Niculae – magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Asociaţia Automobil Clubul Român din Bucureşti în Dosarul nr. 22.529/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 300D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul consilier juridic Marius-Ciprian Marin, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 301D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Asociaţia Automobil Clubul Român din Bucureşti în Dosarul nr. 38.250/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul consilier juridic Marius-Ciprian Marin, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Municipiul Rădăuţi, prin primar, a depus o cerere scrisă prin care solicită judecarea în lipsă.

6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 301D/2016 la Dosarul nr. 300D/2016.

7. Atât partea prezentă, cât şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a dosarelor, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 301D/2016 la Dosarul nr. 300D/2016, care este primul înregistrat,

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că formularea dispoziţiilor legale criticate este nefericită, ele intrând în conflict cu Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

9. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că este atributul exclusiv al legiuitorului de a reglementa conflictul, inclusiv dintre normele fiscale. În aceste condiţii, nu se poate susţine că se ajunge la o încălcare a prevederilor constituţionale, aspectele semnalate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate fiind, mai degrabă, elemente care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa judecătorească.

10. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că instanţa de contencios constituţional ar trebui să intervină măcar prin intermediul unei decizii de interpretare a normei legale.

 

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

11. Prin încheierile din 21 ianuarie 2016 şi 3 martie 2016, pronunţate în dosarele nr. 38.250/3/2013 şi nr. 22.529/3/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională CU excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Asociaţia Automobil Clubul Român din Bucureşti, în cauze având ca obiect contestarea unor acte administrativ-fiscale.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale menţionate sunt neconstituţionale în măsura în care conferă Codului fiscal, în mod nelegal, forţă juridică superioară categoriei de acte normative din care face parte. Mai exact, Codul fiscal este doar o lege ordinară şi de aceea nu i se poate conferi prevalenţă generală asupra altor legi, ordinare sau organice, şi cu atât mai puţin asupra Constituţiei, regulamentelor Uniunii Europene sau tratatelor internaţionale ratificate care sunt acte normative la rândul lor şi care pot fi în mod legitim în conflict cu Codul fiscal.

13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Instanţa apreciază că, în cauză, este vorba despre un principiu general al fiscalităţii care soluţionează într-0 anumită modalitate un eventual conflict între norme sub aspectul ipotezei normative de reglementare, în speţă incidenţa scutirii unei astfel de entităţi de la plata impozitului pe terenurile deţinute raportat la obligaţia generală de plata a impozitului aferent terenurilor.

14. Totodată, instanţa constată că revine în exclusivitate legiuitorului rolul de a reglementa raporturile juridice fiscale şi eventualul conflict apărut între normele fiscale şi situaţiile de scutire fiscală reglementate prin legi speciale în favoarea unor asemenea entităţi, o astfel de reglementare stabilind modul de exercitare a drepturilor prevăzute de lege între anumite limite.

15. Mai mult, instanţa reţine că natura celor două categorii de reglementări, respectiv lege ordinară şi lege organică, şi eventualul conflict între acestea nu poate conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, dar nici la încălcarea unor drepturi fundamentale prevăzute de Constituţie, drept pentru care se apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor legii fundamentale invocate.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, se arată că din cuprinsul textelor constituţionale nu reiese posibilitatea ca legiuitorul să confere anumitor acte normative o forţă juridică specială, superioară altor acte normative de acelaşi nivel. În cadrul ierarhiei juridice interne, singura poziţie supraordonată aparţine Constituţiei, în timp ce actele normative cu putere de lege (legi, ordonanţe de urgenţă şi ordonanţe simple ale Guvernului) sunt situate pe acelaşi nivel al ierarhiei juridice.

18. Guvernul mai consideră ca instituirea unui „primat” al Codului fiscal în raport cu alte acte normative de acelaşi nivel ar putea fi considerată de natură a aduce atingere principiului forţei obligatorii a legii, precum şi principiilor priorităţii tratatelor internaţionale privind drepturile omului şi al priorităţii dreptului Uniunii Europene.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, dispoziţiile care au următorul cuprins: „în materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.”

22. Curtea constată faptul că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în dosare.

23. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a supremaţiei sale, precum şi a respectării legii, în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi în art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. Se mai arată că prevederile legale criticate vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 4 privind ierarhia actelor normative din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi fundamentează critica de neconstituţionalitate pe o pretinsă relaţie de contrarietate între Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului. În acest context, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, pentru că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a abrogat în mod expres, indirect, prin art. 298 alin. (1) pct. 44, orice dispoziţie legală contrară, respectiv şi prevederile art. 67 alin. (5) din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, care stipulau că „Structurile sportive fără scop lucrativ sunt scutite de impozite şi taxe locale.”

25. Cu alte cuvinte, legea nouă prevalează în faţa legii mai vechii. Cele două legi sunt legi ordinare, dar Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost adoptată ulterior Legii nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului.

26. Legea nr. 571/2003 prevedea scutirile de la plata impozitelor şi taxelor locale prin titlul IX, art. 247-29636, iar structurile sportive fără scop lucrativ puteau beneficia de facilităţi fiscale doar în condiţiile dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi nu ale Legii nr. 69/2000, ale cărei prevederi, care consacră facilităţi fiscale, au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Codului fiscal. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nr. 47/1992 „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.”. În aceste condiţii, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată Asociaţia Automobil Clubul Român din Bucureşti în dosarele nr. 22.529/3/2013 şi nr. 38.250/3/2013 ale Curţii de Apei Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 154

din 14 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală

 

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică  – magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Teodor Trancă în Dosarul nr. 4.507/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 280D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei, ca urmare a Deciziei nr. 540 din 12 iulie 2016, prin care Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 434 alin. (1)teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, este neconstituţională.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea nr. 48/RC din 15 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4 507/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Teodor Trancă în etapa verificării admisibilităţii în principiu a unei cereri de recurs în casaţie.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât nu permit exercitarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie şi împotriva deciziilor pronunţate în apel de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Consideră că dispoziţiile de lege criticate creează discriminare între inculpaţii condamnaţi, în apel, de curţile de apel şi cei condamnaţi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, tot ca instanţă de apel - prin îngrădirea, în cea de-a două situaţie, a accesului la justiţie sub aspectul exercitării căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că limitarea sferei hotărârilor împotriva cărora se poate exercita recursul în casaţie nu vine în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate. Astfel, potrivit art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. În intenţia de a răspunde cerinţelor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de a se conforma prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în privinţa asigurării celerităţii procesului penal prin desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicţie, în acest context, noua legislaţie procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, şi anume apelul, recursul devenind, astfel, o cale extraordinară de atac, sub denumirea de „recurs în casaţie”, exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Recursul în casaţie urmăreşte asigurarea unei practici unitare la nivelul întregii ţări. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este dată în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Sunt prevăzute expres hotărârile ce pot fi atacate pe calea recursului în casaţie, precum şi cele care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac. Faţă de specificul acestei căi extraordinare de atac, legea impune condiţii stricte cu privire la termenul de declarare, la cuprinsul cererii de recurs în casaţie şi la titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori şi discipline procesuale şi al evitării introducerii, în mod abuziv, a unor recursuri care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege. Cazurile în care se poate exercita recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea hotărârii, şi nu chestiuni de fapt. Necesitatea ca hotărârile penale definitive, dar contrare legii, să fie îndreptate, trebuie, însă, conciliată cu autoritatea de lucru judecat, respectiv cu siguranţa şi stabilitatea circuitului juridic. Astfel, siguranţa raporturilor juridice reglementate prin hotărâri judecătoreşti definitive impune, cu privire la exercitarea unei căi de atac, atât o limitare în timp - în ceea ce priveşte termenul de declarare, cât şi din perspectiva interesului procesual - sub aspectul persoanelor care pot formula respectiva cale de atac - şi a cazurilor ce pot fi invocate. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege pentru considerente ce ţin de încălcarea egalităţii în faţa legii, ar presupune că, în raport de persoane aflate în aceeaşi situaţie, se prevăd condiţii diferite de declarare şi examinare a căii de atac, ceea ce nu este cazul dispoziţiilor de lege criticate. În fine, apreciază că nu este încălcat nici dreptul la apărare al părţilor, întrucât reconsiderarea recursului ca fiind o cale extraordinară de atac a determinat şi limitarea cazurilor în care poate fi declarat la aspecte ce ţin strict de legalitatea hotărârilor, în scopul asigurării specificului acestei căi extraordinare de atac şi al respectării rolului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de unificare a practicii judiciare. Menţionează că motivele ce vizau aspectele procedurale, care au fost excluse din sfera recursului în casaţie, au fost transformate în motive de contestaţie în anulare, cale de atac aflată şi la îndemâna persoanelor judecate - potrivit competenţei materiale şi personale - în primă instanţă, de curţile de apel, iar, în apel, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorii excepţiei nu critică art. 434 alin, (1) din Codul de procedură penală pentru ceea ce conţine, ci pentru ceea ce nu conţine, respectiv solicită extinderea cazurilor în care se poate declara recurs în casaţie, solicitând, practic, o completare a textului. În subsidiar, opinează că excepţia este neîntemeiată. Legiuitorul infraconstituţional, când a reglementat recursul în casaţie, a avut în vedere atât necesitatea de a îndrepta hotărârile definitive, dar nelegale, cât şi necesitatea de a asigura siguranţa şi stabilitatea circuitului juridic. De aceea, s-a impus o limitare atât a cazurilor care pot constitui temei pentru declararea unui recurs în casaţie, cât şi a numărului de persoane care pot invoca aceste cazuri, din perspectiva interesului procesual. Dispoziţiile de lege criticate sunt în acord cu prevederile art. 21 din Constituţie, câtă vreme acestea nu împiedică părţile interesate să apeleze la o instanţă de judecată care să se bucure de jurisdicţie deplină, adică să analizeze cauza atât în ceea ce priveşte aspectele de fapt, cât şi cele de drept, nici nu limitează dreptul acestora de a fi apărate, de a promova căile ordinare de atac prevăzute de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta, putând să se prevaleze de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil. Potrivit art. 129 din Constituţie, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii, motiv pentru care dispoziţiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora pot fi atacate cu recurs în casaţie numai anumite decizii judecătoreşti, sunt conforme cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiei. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie. Acest drept poate fi supus unor condiţionări de fond şi formă, iar existenţa uneia ori mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte (Decizia Curţii Constituţionale nr. 506 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2014). Dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii sau discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie.

9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. În acest sens, arată că autorul excepţiei se referă la situaţia în care apelul a fost judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, caz în care, conform dispoziţiilor de lege criticate, decizia pronunţată nu poate fi atacată cu recurs în casaţie. În vederea desluşirii acestei critici este necesară examinarea dispoziţiilor procedurale privind competenţa materială. Astfel, observă că art. 40 alin. (2) din Codul de procedură penală reglementează în competenţa Înaltei Curţi şi judecarea apelurilor împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ca urmare, deşi Înalta Curte se pronunţă şi ca instanţă de apel, art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea atacării cu recurs în casaţie a deciziilor instanţei supreme. Includerea în norma criticată a hotărârilor pronunţate de instanţa supremă, ca instanţă de apel, reprezintă o modificare a soluţiei legislative în sensul extinderii cazurilor în care se poate formula recurs în casaţie. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este [... ] unica autoritate legiuitoare a ţării”, fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului” în subsidiar, referitor Sa critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, considera că dispoziţiile de lege criticate nu sunt de natură să încalce principiul liberului acces la justiţie şi nici să restrângă dreptul la apărare. Precizează că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fără să însemne, însă, că el trebuie asigurat la toate căile de atac. Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, care se poate exercita în condiţiile expres stabilite de lege.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar teza întâi a art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curţii, prin Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, aceasta a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, este neconstituţională. Ca urmare a deciziei mai sus menţionate, dispoziţiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 31 octombrie 2016. Având în vedere însă că, în cauză, a produs efecte norma de procedură în forma în vigoare la data sesizării Curţii, aceasta se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: „Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, [...]

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 24 alin, (1) referitor la dreptul la apărare.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016, care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel. Curtea observă că, prin Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, este neconstituţională. Scopul recursului în casaţie fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise la judecarea apelului, Curtea a statuat că excluderea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie împotriva deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, decizii prin care s-a soluţionat fondul cauzelor, creează discriminare atât pentru inculpat, cât şi pentru celelalte părţi - partea civilă şi partea responsabilă civilmente - faţă de părţile din cauzele penale soluţionate de curţile de apel ca instanţe de apel. Astfel, deşi se găsesc în situaţii similare, părţile beneficiază de un tratament juridic diferit, sub aspectul recunoaşterii liberului acces la justiţie, în funcţie de instanţa care soluţionează apelul, ceea ce contravine prevederilor art. 16 raportat la art. 21 din Constituţie. În condiţiile în care tratamentul discriminatoriu nu-şi găseşte nicio justificare obiectivă şi rezonabilă (paragrafele 20 şi 21). Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale

15. Ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016, cu privire la soluţia legislativă care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel.

16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, excepţie ridicată de Teodor Trancă în Dosarul nr. 4.507/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 204

din 30 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 66 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 66 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepţie ridicată de Radu Marian Bizo şi alţii în Dosarul nr. 2.369/100/2015 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 262D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 272D/2016, nr. 1.042D/2Q16 şi nr. 1.043D/2016, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Marian Popovici în Dosarul nr. 1.615/100/2015, de Margareta Hurezan în Dosarul nr. 1.398/100/2015 şi de Mihai Acatinca şi alţii în Dosarul nr. 1.605/100/2014, toate ale Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarelor nr. 272D/2016, nr. 1.042D/2016 şi nr. 1.043D/2016 la Dosarul nr. 262D/2016, care a fost primul înregistrat

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţă Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierile din 3 februarie 2016, pronunţate în dosarele nr. 2.369/100/2015 şi nr. 1.615/100/2015 şi prin încheierile din 11 februarie 2016, pronunţate în dosarele nr. 1.398/100/2015 şi nr. 1.605/100/2014, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia da neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 66 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Radu Marian Bizo şi alţii, Marian Popovici, Margareta Hurezan şi Mihai Acatinca şi alţii în cauze având ca obiect pretenţii - plata ajutorului reglementat de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, din Legea-cadru nr. 284/2010.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate instituie discriminări, deoarece dispoziţiile art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, din Legea-cadru nr. 284/2010, referitoare la ajutoarele acordate la trecerea în rezervă cu drept de pensie, sunt în vigoare şi nu au fost abrogate prin nicio lege. În perioada 2010-2015 au fost adoptate acte normative succesive prin care s-a dispus scoaterea temporară din dreptul pozitiv a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, din Legea-cadru nr. 284/2010, fiind suspendată temporar plata ajutoarelor prevăzute în lege. Se arată că, în condiţiile în care Constituţia nu defineşte situaţiile extraordinare în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă şi nici Legea nr. 24/2000 nu defineşte cazurile speciale la care face referire, art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 ar trebui să ofere suficiente elemente care să constituie tot atâtea garanţii legale împotriva abuzului, garanţii care să determine caracterizarea unei situaţii ca fiind „extraordinară”, „specială”, formularea din lege fiind mult prea generală şi nu cuprinde elementele obiective care impun concluzia situaţiei „speciale”, „extraordinare”, „excepţionale”. Sintagmele folosite de legiuitor în textele legale vizate statuează expres asupra faptului că este suspendată aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, pe durata determinată prevăzută în conţinutul actului normativ de suspendare, însă dispoziţia de suspendare nu suprimă dreptul. Aceasta întrucât, potrivit art. 66 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. Împrejurarea de a suspenda pe o durată de mai mulţi ani o normă care recunoaşte existenţa unui drept patrimonial se transformă într-o măsură cu caracter permanent, iar aceasta echivalează cu însăşi înlăturarea dreptului, ceea ce nu este legal. Cu toate că Guvernul are, potrivit Constituţiei, delegare legislativă, acesta nu deţine puteri de legiferare, care constituie atributul exclusiv al Parlamentului, potrivit art. 73 din Constituţie. Mai susţin că dreptul reclamanţilor la plata ajutoarelor în discuţie este recunoscut şi de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, în sensul că ajutoarele reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale, legiuitorul fiind liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare etc., putând dispune chiar încetarea acordării unor astfel de măsuri. Numai că, în cazul dat, deşi legiuitorul nu a intervenit pentru suprimarea ajutoarelor, în fapt, amânarea repetată a plăţii ajutoarelor, pe parcursul a 6 ani, echivalează cu suprimarea nelegală a dreptului, chiar şi în condiţiile în care legea de suspendare are doar caracter temporar, măsura de suspendare nefiind proporţională cu situaţia care a determinat-o.

8. Referitor la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, autorii excepţiei susţin că acestea creează discriminare între categoriile de angajaţi, în funcţie de motivele încetării raporturilor de muncă.

9. În final, autorii excepţiei susţin că, din moment ce Guvernul recunoaşte scăderea deficitului bugetar şi chiar înregistrarea unor creşteri economice, cu toate acestea, afirmă că există „situaţii excepţionale” generate de dezechilibre financiare, ceea ce contravine art. 115 alin. (4) din Constituţie. Recunoaşterea la nivel guvernamental a creşterii economice, precum şi luarea unor măsuri de creştere a salariului minim pentru unele categorii sociale infirmă existenţa unei situaţii extraordinare. Mai precizează că ajutoarele în discuţie nu reprezintă un privilegiu, ci o compensaţie parţială a privaţiunilor şi incompatibilităţilor specifice serviciului exercitat, pe toată perioada de activitate desfăşurată, dreptul la ajutoare al reclamanţilor trebuind a fi pus într-o relaţie directă şi cu prevederile art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu principiile şi măsurile cu privire la statutul şi drepturile poliţiştilor.

10. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 este neîntemeiată, întrucât, pronunţându-se asupra unor dispoziţii de lege similare, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestora prin deciziile nr. 326 din 25 iunie 2013 şi nr. 334 din 12 iunie 2014. Cu privire la critica referitoare la neconstituţionalitatea art. 66 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000, instanţa apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, de vreme ce, pentru a crea cadrul unitar de pregătire, elaborare şi adoptare a actelor normative a fost adoptată Legea nr. 24/2000, astfel că, raportat la obiectul reglementării, această lege nu implică necesitatea definirii ori enumerării cazurilor speciale la care face referire art. 66, dispoziţia criticată nefiind, deci, contrară dispoziţiilor constituţionale invocate.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 291 din 23 mai 2013.

13. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 66 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: (1) în anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului.

- Art. 66 (Suspendarea actului normativ) alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000: „în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de aceiaşi nivel sau de nivel superior.[...]”

17. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială, art. 47 privind nivelul de trai şi ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cauzele în cadrul cărora a fost invocată, se solicită plata ajutorului prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II, din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază. Aceste dispoziţii de lege nu au fost, însă, aplicate până în prezent, deoarece, prin dispoziţii succesive, anuale, s-a prevăzut că dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. Prin Decizia nr. 16/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015, s-a reţinut că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept. Raţiunea acestei interpretări este impusă şi de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind ajutoarele/indemnizaţiile în anii 2011-2015.

19. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi a constatat constituţionalitatea acestora prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, invocând jurisprudenţa sa referitoare la normele din legile anuale de salarizare, prin care a fost suspendată plata ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II, din Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 21, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste drepturi băneşti „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional”. Prin paragraful 23 al aceleiaşi decizii, Curtea a precizat că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.

20. Cu privire la critica referitoare la art. 41 alin. (2) din Constituţie, privind dreptul la măsuri de protecţie socială, Curtea a reţinut, în paragraful 25 al Deciziei nr. 443 din 21 iunie 2016, că „nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

22. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, critică privind încălcarea art. 21 privind accesul liber la justiţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiata, întrucât dispoziţiile de lege criticate, care prevăd că, în anul 2016, nu se aplică acordarea ajutoarelor sau a indemnizaţiilor în caz de ieşire la pensie, retragere sau încetare a raporturilor de serviciu ori de trecere în rezervă, nu îngrădesc accesul liber al oricărei persoane la justiţie pentru apărarea drepturilor şi nici dreptul la un proces echitabil, adică la soluţionarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, într-un termen rezonabil.

23. De asemenea, Curtea constată netemeinicia criticii referitoare la încălcarea art. 47 din Constituţie privind nivelul de trai. Astfel, prin Decizia nr. 417 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 26 iulie 2012, Curtea a arătat, în esenţă, că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi.

24. Cât priveşte dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, potrivit cărora prevederile art. 11 alin. (1) nu se aplică în situaţia încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului, autorii excepţiei consideră că acestea contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, instituind discriminări. O asemenea critică nu poate fi primită, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că instituirea, prin lege, a unor ajutoare sau indemnizaţii cu ocazia ieşirii din activitatea profesională nu reprezintă un drept fundamental, ci beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea, însă, un temei constituţional. Faptul că legiuitorul a considerat că, în ipoteza încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor respective se aplică nu poate constitui un privilegiu care să conducă la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici nu creează discriminare între categoriile de angajaţi.

25. Cât priveşte dispoziţiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, autorii excepţiei susţin, în esenţă, că acestea sunt neconstituţionale deoarece nu definesc cazurile speciale în care aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ, formularea fiind mult prea generală. Curtea constată că această critică privind neclaritatea dispoziţiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 nu poate fi primită, deoarece, în speţă, sunt incidente dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie privind emiterea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, în concret a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

26. Cu privire la susţinerile autorilor excepţiei potrivit cărora, din moment ce Guvernul recunoaşte scăderea deficitului bugetar şi chiar înregistrarea unor creşteri economice, dar, cu toate acestea, afirmă că există „situaţii excepţionale” generate de dezechilibre financiare, ceea ce contravine art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că şi acestea sunt neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, paragraful 32, cu privire la posibilitatea Guvernului de a suspenda ori lipsi de efect dispoziţiile unei legi, pe calea ordonanţelor de urgenţă, Curtea a reţinut că interdicţia Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă care împiedică o lege adoptată de Parlament să-şi producă efectele nu vizează şi dreptul puterii executive de a reglementa cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituţională. Prin aceeaşi decizie, paragraful 35, Curtea a reţinut că, având în vedere că şi în ceea ce priveşte emiterea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Guvernul a invocat situaţii comparabile cu cele analizate prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, sunt îndeplinite condiţiile de constituţionalitate prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu Marian Bizo şi alţii, de Marian Popovici, de Margareta Hurezan şi de Mihai Acatinca şi alţii în dosarele nr. 2.369/100/2015, nr. 1.615/100/2015, nr. 1.398/100/2015 şi nr. 1.605/100/2014 ale Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 66 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea prealabilă, în vederea recunoaşterii prin hotărâre judecătorească, a Asociaţiei „Consiliilor Americane pentru Educaţie Internaţională: ACTR/ACCELS, INC” din Statele Unite ale Americii

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 2.582 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă, în vederea recunoaşterii prin hotărâre judecătorească, funcţionarea în România a Asociaţiei „Consiliilor Americane pentru Educaţie Internaţională: ACTR/ACCELS, INC” (American Councils for International Education: ACTR/ACCELS, INC), persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, de naţionalitate americană, cu sediul în 7 St. Paul Street Suite 820, Baltimore, Maryland, Statele Unite ale Americii 21202.

Art. 2. - Scopul Asociaţiei „Consiliilor Americane pentru Educaţie Internaţională: ACTR/ACCELS, INC” constă în desfăşurarea unor activităţi cu impact benefic asupra domeniului profesional, al educaţiei, al culturii şi al ştiinţei.

Art. 3. - În România Asociaţia „Consiliilor Americane pentru Educaţie Internaţională: ACTR/ACCELS. INC” va funcţiona prin intermediul unei reprezentanţe cu sediul în municipiul Bucureşti, Bd. Expoziţiei nr. 1B, corp A, parter, birou 1, cod poştal 012101.

Art. 4. - Asociaţia „Consiliilor Americane pentru Educaţie Internaţională: ACTR/ACCELS, INC”, prin reprezentanţa sa din România, îşi va desfăşura activitatea, cu respectarea legilor române, după obţinerea hotărârii judecătoreşti de recunoaştere şi după înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa Tribunalului Bucureşti.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale,

Liviu-Marian Pop

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 30 iunie 2017.

Nr. 463.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

pentru aprobarea domeniilor de activitate apropiate de cele ale Ministerului Afacerilor Externe avute în vedere la acordarea gradelor diplomatice sau consulare

 

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, cu modificările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, având în vedere prevederile Notei nr. H5-418 din 4 iulie 2017,

ministrul afacerilor externe emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă domeniile de activitate apropiate de cele ale Ministerului Afacerilor Externe, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) în vederea echivalării cu stagiile pentru gradele diplomatice şi consulare se ia în considerare activitatea desfăşurată pe studii superioare care reprezintă vechime în muncă, conform legii.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 4 iulie 2017.

Nr. 1.100.

 

ANEXĂ

 

Domeniile de activitate apropiate de cele ale Ministerului Afacerilor Externe în vederea acordării gradelor diplomatice sau consulare

Domeniile de activitate apropiate de cele ale Ministerului Afacerilor Externe avute în vedere la acordarea gradelor diplomatice sau consulare sunt;

- activitatea desfăşurată în funcţii din cadrul instituţiilor din administraţia publică centrală;

- activitatea desfăşurată în organizaţii interguvernamentale regionale şi internaţionale;

- activitatea în funcţii didactice şi de cercetător în cadru universitar din România şi din străinătate;

- activitatea în calitate de avocat (în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare) şi de notar public (în conformitate cu prevederile Legii notarilor publici şi activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare);

- activitatea desfăşurată în domeniul relaţiilor internaţionale, în cadrul unor organizaţii publice sau private, dovedită prin copii certificate ale contractului de muncă şi fişei postului din care să rezulte timpul lucrat în acest domeniu.

 

NOTĂ:

Se vor lua în considerare numai perioadele ce reprezintă vechime în muncă, în conformitate cu legislaţia românească, pe posturi cu studii superioare. Pentru avocat şi notar public se vor lua în calcul perioadele în care a fost exercitată profesia, fără a avea suspendată această calitate, pe baza adeverinţelor emise de barourile de înregistrare, respectiv de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.650/C/2011 privind emiterea, folosirea, evidenţa şi gestionarea legitimaţiilor de serviciu pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare

 

În temeiul art. 22 alin. (5) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, şi ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 756/2016 pentru organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.650/C/2011 privind emiterea, folosirea, evidenţa şi gestionarea legitimaţiilor de serviciu pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 18 august 2011, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul justiţiei,

Tudorel Toader

 

Bucureşti, 19 aprilie 2017.

Nr. 1.284/C.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.650/C/2011)

 

Acronimele unităţilor penitenciare, folosite la emiterea legitimaţiilor de serviciu pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare

 

Nr. crt.

Unitatea

Acronimul

1.

Penitenciarul Aiud

PAAB

2.

Penitenciarul Arad

PAAR

3.

Penitenciarul Bacău

PBBC

4.

Penitenciarul Baia Mare

PBMMM

5.

Penitenciarul Bistriţa

PBBN

6.

Penitenciarul Botoşani

PBBT

7.

Penitenciarul Brăila

PBBR

8.

Penitenciarul Bucureşti - Jilava

PBJB

9.

Penitenciarul Bucureşti - Rahova

PBRB

10.

Penitenciarul Codlea

PCBV

11.

Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă

PCTPA

12.

Penitenciarul Craiova

PCDJ

13.

Penitenciarul Craiova - Pelendava

PCPDJ

14.

Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou

PTNPH

15.

Penitenciarul Deva

PDHD

16.

Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin

PDRMH

17.

Penitenciarul Focşani

PFVN

18.

Penitenciarul Galaţi

PGGL

19.

Penitenciarul Găeşti

PGDB

20.

Penitenciarul Gherla

PGCJ

21.

Penitenciarul Giurgiu

PGGR

22.

Penitenciarul laşi

PUS

23.

Penitenciarul Mărgineni

PMDB

24.

Penitenciarul Miercurea-Ciuc

PMCHR

25.

Penitenciarul Mioveni

PMAG

26.

Penitenciarul Oradea

POBH

27.

Penitenciarul Ploieşti

PPPH

28.

Penitenciarul Satu Mare

PSMSM

29.

Penitenciarul Slobozia

PSIL

30.

Penitenciarul Târgu Jiu

PTJGJ

31.

Penitenciarul Târgu Mureş

PTMMS

32.

Penitenciarul Timişoara

PTTM

33.

Penitenciarul Tulcea

PTTL

34.

Penitenciarul Vaslui

PVVS

35.

Penitenciarul - Spital Bucureşti - Jilava

SBJB

36.

Penitenciarul - Spital Bucureşti - Rahova

SBRB

37.

Penitenciarul - Spital Constanţa - Poarta Albă

SCTPA

38.

Penitenciarul - Spital Dej

SDCJ

39.

Penitenciarul - Spital Mioveni

SMAG

40.

Penitenciarul - Spital Târgu Ocna

SOBC

41.

Centrul de Detenţie Brăila - Tichileşti

CDBRT

42.

Centrul de Detenţie Craiova

CDCDJ

43.

Centrul Educativ Buziaş

CEBTM

44.

Centrul Educativ Târgu Ocna

CEOBC

45.

Şcoala Naţională de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Târgu Ocna

SPBC

46.

Baza de aprovizionare, gospodărire şi reparaţii

BAGRB

47.

Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare - Complex Flamingo Eforie Sud

CPFES

48.

Centrul de pregătire, odihnă şi recuperare - Complex Sovata

CPS

49.

APARAT CENTRAL

ANPB

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017

 

Văzând Referatul de aprobare nr. D.G. 1.073 din 26.06.2017 al directorului general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

având în vedere art. 51 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 155/2017 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anii 2017 şi 2018,

în temeiul art. 291 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 şi 224 bis din 31 martie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La capitolul IV articolul 31, alineatul (17) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(17) Medicamentele specifice pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor cu diabet zaharat, pentru tratamentul stării posttransplant al pacienţilor transplantaţi, pentru tratamentul pacienţilor cu unele boli rare (mucoviscidoză, scleroză laterală amiotrofică, angioedemul ereditar, fibroza pulmonară idiopatică, maladia Duchenne, sindromul Prader Willi şi neuropatie optică ereditară Leber) se eliberează prin farmaciile cu circuit deschis.”

2. La capitolul VIII, tabelul cuprinzând „Creditele bugetare şi de angajament aferente programelor naţionale de sănătate curative pentru anul 2017” se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

 

 

 

- mii lei -

Denumire program de sănătate

Credite de angajament an 2017

Credite bugetare an 2017

Programul naţional de oncologie, din care:

1.753.564,00

1.753.564,00

Subprogramul de tratament al bolnavilor cu afecţiuni oncologice (adulţi şi copii)*)

1.572.923,00

1.572.923,00

Subprogramul de monitorizare a evoluţiei bolii la pacienţii cu afecţiuni oncologice prin PET-CT

19.898,00

19 898,00

Subprogramul de reconstrucţie mamară după afecţiuni oncologice prin endoprotezare

512,00

512,00

Subprogramul de diagnostic şi de monitorizare a bolii minime reziduale a bolnavilor cu leucemii acute prin imunofenotipare, examen citogenetic şi/sau FISH şi examen de biologic moleculară la copii şi adulţi

1.989,00

1.989,00

Subprogramul de radioterapie a bolnavilor cu afecţiuni oncologice realizate în regim de spitalizare de zi (adulţi şi copii)

158.123,00

158 123,00

Subprogramul de diagnostic genetic al tumorilor solide maligne (sarcom Ewing şi neuroblastom) la copii şi adulţi

119,00

119,00

Programul naţional de diabet zaharat

962.138,44

962.138,44

Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană

53.623,00

53.623,00

Programul naţional de tratament pentru boli rare*)

148.539,00

148.539,00

Programul naţional de tratament al bolilor neurologice

124.532,00

124.532,00

Programul naţional de tratament al hemofiliei şi talasemiei

202.288,84

202.288,84

Programul naţional de tratament al surdităţii prin proteze auditive implantabile (Implant cohlear şi proteze auditive)

20.739,00

20.739,00

Programul naţional de boli endocrine

2.601,00

2.601,00

Programul naţional de ortopedie

85.628,00

85.628,00

Programul naţional de terapie intensivă a insuficienţei hepatice

633,00

633,00

Programul naţional de boli cardiovasculare

131.996,00

131.996,00

Programul naţional de sănătate mintală

1.761,00

1.761,00

Programul naţional de diagnostic şi tratament cu ajutorul aparaturii de înaltă performanţă, din care:

33.612,00

33.612,00

Subprogramul de radiologie intervenţională

21.192,00

21.192,00

Subprogramul de diagnostic şi tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos

11.287,00

11.287,00

Subprogramul de tratament al hidrocefaliei congenitale sau dobândite la copil

433,00

433,00

Subprogramul de tratament al durerii neuropate prin implant de neurostimulator medular

700,00

700,00

Programul naţional de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronică

976.244,00

976.244,00

TOTAL

4.497.899,28

4.497.899,28

Cost-volum

419.830,00

419.830,00

TOTAL GENERAL

4.917.729,28

4.917.729,28

 

*) Sumele nu includ valoarea creditelor de angajament şi bugetare aferente contractelor cost-volum. Valoarea acestora este prevăzută distinct.”

 

3. La capitolul IX titlul „Programul naţional de boli cardiovasculare” subtitlul „Unităţi care derulează programul” punctul 9, după litera i) se introduce o nouă literă, litera j), cu următorul cuprins:

„j) Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă «Pius Brânzeu» Timişoara.”

4. La capitolul IX titlul „Programul naţional de oncologie - Subprogramul de monitorizare a evoluţiei bolii la pacienţii cu afecţiuni oncologice prin PET-CT (adulţi şi copii)” subtitlul „Criterii de eligibilitate” punctul 17, literele b), d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) Evaluarea de etapă a răspunsului la tratament la pacienţii cu limfom Hodgkin sau limfoame non-Hodgkin agresive, după două-trei cicluri de chimioterapie;

.....................................................................................................................

d) Evaluarea răspunsului la tratament la pacienţii cu limfom Hodgkin sau limfoame non-Hodgkin agresive;

e) Evaluarea suspiciunii de recidivă la pacienţii simptomatici cu limfoame Hodgkin şi limfoame non-Hodgkin cu examen CT/RMN neconcludent;”.

5. La capitolul IX titlul „Programul naţional de diabet” subtitlul „Indicatori de evaluare” punctul 2) „indicatori de eficienţă”, litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) cost mediu/bolnav cu diabet zaharat beneficiar de pompă de insulină: 8.115 lei*);”.

6. La capitolul IX titlul „Programul naţional de diabet” subtitlul „Indicatori de evaluare” punctul 2) „indicatori de eficienţă”, după litera f) se introduce nota de subsol, cu următorul cuprins:

„*) Costul mediu/bolnav cu diabet zaharat beneficiar de pompă de insulina de 8.115 lei include pompa de insulină şi materialele consumabile pentru 12 luni.”

7. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul,^Activităţi” punctul 2, după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:

„g) tratamentul bolnavilor cu neuropatie optică ereditară Leber;”.

8. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Criterii de eligibilitate”, punctul 22) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„22) Angioedem ereditar:

Criterii de includere:

- bolnavi adulţi (peste 18 ani) cu diagnosticul de angioedem ereditar prin deficienţă de C1 inhibitor esterază, confirmat de

către Centrul de referinţă/pilot de angioedem ereditar şi înregistraţi în Registrul naţional de angioedem ereditar.

Criterii de excludere:

a) bolnavii cu hipersensibilitate la substanţa activă sau excipienţii produsului; se recomandă precauţie la pacienţii cu boală cardiacă ischemică acută şi accident vascular cerebral recent;

b) în timpul sarcinii Icatibant trebuie utilizat doar dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt (de exemplu, pentru tratamentul edemului laringian cu potenţial letal), în absenţa disponibilităţii concentratului de C1-1NH.”

9. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Criterii de eligibilitate”, după punctul 22) se introduce un nou punct, punctul 23), cu următorul cuprins:

„23) Neuropatie optică ereditară Leber: criteriile de eligibilitate se completează după publicarea protocolului terapeutic aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS.”

10. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Indicatori de evaluare” punctul 1) „Indicatori fizici”, literele e), f) şi x) se modifica şi vor avea următorul cuprins:

„e) număr de bolnavi cu boala Fabry: 28;

f) număr de bolnavi cu boala Pompe: 8;

.....................................................................................................................

x) număr de bolnavi cu angioedem ereditar: 89;”.

11 La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boii rare” subtitlul „Indicatori de evaluare” punctul 1) „indicatori fizici”, după litera x) se introduce o nouă literă, litera y), cu următorul cuprins:

,,y) număr de bolnavi cu neuropatie optică ereditară Leber: se completează după publicarea protocolului terapeutic aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS.”

12. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Indicatori de evaluare” punctul 2) „indicatori de eficienţă”, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) cost mediu/bolnav cu scleroză laterală amiotrofică/an: 3.085,71 lei;”.

13. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Indicatori de evaluare” punctul 2) „Indicatori de eficienţă”, litera x) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„x) cost mediu/bolnav cu angioedem ereditar: 49.315 lei*);”.

14. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Indicatori de evaluare” punctul 2) „indicatori de eficienţă”, după litera x) se introduce o nouă literă, litera y), cu următorul cuprins:

,,y) cost mediu/bolnav cu neuropatie optică ereditară Leber: se completează după publicarea protocolului terapeutic aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS.”

15. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Indicatori de evaluare”, nota din subsolul punctului 2) „indicatori de eficienţă” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„*) Costul prevăzut la lit. e), f), h), i), k), ş), t), ţ), v) şi x) reprezintă costul mediu/bolnav la nivel naţional, iar repartizarea sumelor se realizează pentru fiecare bolnav în funcţie de doza necesară recomandată individual.”

16. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Unităţi care derulează programul” punctul 14), după litera a.6) se introduce o nouă literă, litera a.7), cu următorul cuprins:

,,a.7) Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii «Sf. Maria» Iaşi.”

17. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Unităţi care derulează programul” punctul 20), după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

,,d) Spitalul Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov.”

18. La capitolul IX titlul „Programul naţional de tratament pentru boli rare” subtitlul „Unităţi care derulează programul”, după punctul 20) se introduc patru noi puncte, punctele 21), 22), 23) şi 24), cu următorul cuprins:

„21) Fibroză pulmonară idiopatică:

- farmacii cu circuit deschis aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

22) Distrofie musculară Duchenne:

- farmacii cu circuit deschis aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări.

23) Angioedem ereditar:

- farmacii cu circuit deschis aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări.

24) Neuropatie optică ereditară Leber:

- farmacii cu circuit deschis aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări.”

19. La capitolul IX titlul „ Programul naţional de terapie intensivă a insuficienţei hepatice” subtitlul „Unităţi care derulează programul”, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

,,f) Institutul Regional de Gastroenterologie-Hepatologie «Prof. Dr. Octavian Fodor» Cluj-Napoca.”

20. La capitolul IX titlul „Programul naţional de diagnostic şi tratament cu ajutorul aparaturii de înaltă performanţă - Subprogramul de radiologie intervenţională” subtitlul „Unităţi care derulează subprogramul”, după litera r) se introduce o nouă literă, litera s), cu următorul cuprins:

,,s) Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti [activităţile a), e). 9) şi h)].”

21. La capitolul IX titlul „Programul naţional de diagnostic şi tratament cu ajutorul aparaturii de înaltă performanţă - Subprogramul de tratament al durerii neuropate prin implant de neurostimulator medular” subtitlul „Unităţi care derulează subprogramul”, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

,,d) Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă «Pius Brânzeu» Timişoara.”

Art. II. - Direcţiile de specialitate din Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de sănătate şi unităţile de specialitate prin care se derulează programe naţionale de sănătate curative vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Marian Burcea

 

Bucureşti, 27 iunie 2017.

Nr. 487.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.