MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 543/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 543         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 11 iulie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 174 din 21 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 152 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 289 din 4 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurentei, în ansamblul său, şi în special, a prevederilor art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, ale Legii nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor articolului unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 şi ale Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. I din Legea nr. 20/2015

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

543. - Decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii privind certificarea personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii

 

594. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru abrogarea unor dispoziţii cuprinse în ordinele directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.178/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 13 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, nr. 1.154/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în două unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, nr. 1.135/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, nr. 1.097/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 10 unităţi administrativ-teritoriale şi nr. 1.151/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 5 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud şi abrogarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.277/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în unitatea administrativ-teritorială Spermezeu din judeţul Bistriţa-Năsăud

 

595. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru abrogarea unor dispoziţii ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.111/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 30 de unităţi administrativ-teritoriale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 174

din 21 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 152 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 152 alin (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cabinetul de Avocatură ion Păun în Dosarul nr. 2.340/102/2014 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 133D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că nu este încălcat art. 16 alin. (1) privind egalitatea legii şi nici art. 56 privind justa aşezare a sarcinilor fiscale din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 21 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.340/102/2014, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 152 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cabinetul de Avocatură Ion Păun, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unor acte de control impozite şi taxe.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile art. 152 alin. (7) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în accepţiunea dată de instanţă sunt neconstituţionale, cât timp exclud de la aplicarea plafonului de scutire de T.V.A. de 65.000 euro sau 220.000 lei, începând cu data de 1 iulie 2012, contribuabilii înregistraţi tardiv în scopuri de T.V.A., faţă de ceilalţi contribuabili, excludere ce se constituie într-o veritabilă sancţiune în sarcina acestora, cu încălcarea art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) şi (3) din Constituţie, în opinia autorului excepţiei, aplicarea plafonului general de scutire de T.V.A. de 65.000 de euro sau 220.000 lei, prevăzut de art. I din Ordonanţa de urgenţă nr. 24/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, începând cu data de 1 iulie 2012, prevederi legale cu aplicabilitate imediată, nu trebuie să excludă niciun contribuabil de la aplicarea acestuia, iar, în caz de excludere de la aplicarea noului plafon a vreunui contribuabil, se instituie o discriminare între contribuabili, pe de o parte, iar, pe de altă parte, sarcina fiscală a T.V.A. stabilită pentru autorul excepţiei pentru perioada de după 1 iulie 2012 devine injustă, constituind, în acelaşi timp, o prestaţie nelegală faţă de bugetul de stat, instituindu-se astfel o sancţiune nelegală în sarcina contribuabililor care nu s-au înregistrat în scopuri de T.V.A. În termenul legal. Mai arată că, întrucât dreptul său la aplicarea regimului special de scutire de 65.000 euro în echivalent lei s-a născut ope legis începând cu data de 1 iulie 2012, accepţiunea dată prevederilor art. 152 alin. (7) din Codul fiscal este neconstituţională.

6. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că, în examinarea acesteia, trebuie avut în vedere un amănunt esenţial şi anume faptul că petentul a omis să se înregistreze în scopuri de T.V.A, la momentul la care a atins şi a depăşit plafonul de scutire din cursul anului 2011. Se mai arată că solicitarea sa de înscriere ca plătitor de T.V.A. şi, totodată, de a opta pentru aplicarea regimului special de scutire de T.V.A., a intervenit ulterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2012. În ceea ce priveşte efectele unei asemenea solicitări, arată că trebuie se aibă în vedere că textul criticat vizează exclusiv persoana impozabilă înregistrată în scopuri de T.V.A., doar aceasta aflându-se în ipoteza premisă a celui care poate solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de T.V.A. prin aplicarea regimului special de scutire. Omisiunea înregistrării în scopuri de T.V.A., deşi există această obligaţie legală, determină diferenţa dintre persoanele care pot beneficia de textul art. 152 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 şi cele cărora nu le este aplicabil. Aşadar, nu se poate reţine ipoteza unor situaţii similare cărora li se aplică reguli diferite, pentru a fi încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Contrar susţinerilor recurentului, dreptul său la aplicarea regimului special de scutire de T.V.A., prin raportare la noul plafon prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2012, nu s-a născut ope legis pentru a se discuta de caracterul discriminatoriu al aplicării în timp a textului de lege care prevede noul plafon de scutire, ci este condiţionat de îndeplinirea unor obligaţii legale prestabilite - de a se fi conformat obligaţiei de înscriere ca plătitor de T.V.A., dar şi unei manifestări de voinţă subsecvente - de a solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de T.V.A. În ceea ce priveşte caracterul injust al sarcinii fiscale, instanţa arată că, în condiţiile în care manifestarea de voinţă a contribuabilului este cea care determină un anumit regim fiscal, nu se poate reţine încălcarea art. 56 din Constituţie.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prin intermediul normei criticate se instituie posibilitatea contribuabililor de a solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de T.V.A., aceştia urmând a-şi exprima opţiunea în acest sens în interiorul unui anumit termen. Prin urmare, nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu sau despre o injustă aşezare a sarcinilor fiscale, în măsura în care toţi contribuabilii au aceeaşi posibilitate de a opta pentru aplicarea unui anumit regim fiscal.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3. 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 152 alin. (7) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2012, potrivit cărora, „(7) Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 care în cursul anului calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) poate solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, în vederea aplicării regimului special de scutire, cu condiţia ca la data solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire pentru anul în curs. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 1561. Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea. Până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţă are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 1567, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 1561, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele Impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform prezentului titlu.”

12. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, act care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016 [a se vedea art. 501 şi art. 502 alin. (1) pct. 1 din lege]. Având în vedere, însă, considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează să se analizeze dispoziţiile art. 152 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în redactarea dată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2012, aceasta fiind aplicabilă în cauza dedusă judecăţii, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, precum şi din concluziile scrise depuse de autorul excepţiei.

13. În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 16, care consacră principiul egalităţii în drepturi] precum şi ale art. 56 alin. (1) şi (2) referitoare la contribuţii financiare.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată, mai întâi, că aceasta a fost ridicată în contextul în care, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, acesta a realizat venituri din profesia de avocat în anul 2011 peste plafonul de scutire de T.V.A. de 35.000 de euro, însă, datorită aplicării cursului B.N.R. din acel an, a omis înregistrarea în scopuri de T.V.A. În termenul legal. Realizând eroarea, s-a adresat Administraţiei Finanţelor Publice Sighişoara pentru stabilirea şi încasarea T.V.A. pentru perioada octombrie 2011 - 1 iulie 2012. Ca urmare a acestui demers, prin Decizia din 28 martie 2013 i s au stabilit obligaţii de plata a T.V.A. pentru perioada decembrie 2011 şi până la emiterea actului administrativ, fiind stabilite ca bază de impozitare toate veniturile realizate înainte şi după data de 1 iulie 2012. Acţiunea formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de Tribunalul Mureş, în temeiul prevederilor art. 152 alin. (7) din Legea nr. 571/2003, apreciindu-se că aceste prevederi se opun ca reclamantul să beneficieze începând cu data de 1 iulie 2012, de noul plafon de scutire de T.V.A., deoarece veniturile realizate în perioada 1 ianuarie 2011-19 martie 2013 sunt mai mari de 119.000 lei. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, cadril în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 152 alin. (7) din Legea nr. 571/2003.

15. Analizând motivarea excepţiei invocate, Curtea constată că criticile formulate vizează, în realitate, obligaţia contribuabililor de înregistrare în scopuri T.V.A., câtă vreme autorul acesteia susţine că prevederile art. 152 alin, (7) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt neconstituţionale, deoarece exclud de la aplicarea plafonului de scutire T.V.A. de 65.000 euro sau 220.000 lei începând cu data de 1 iulie 2012, contribuabilii înregistraţi tardiv în scopuri de T.V.A. faţă de ceilalţi contribuabili, excludere care, în opinia sa, se constituie într-o veritabilă sancţiune în sarcina acestora, cu încălcarea art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) şi (3) din Constituţie.

16. Or, obligaţia de înregistrare în scopuri de T.V.A. şi regimul juridic al acesteia este stabilită de un alt text din Codul fiscal, respectiv de art. 153, iar nu de art. 152 alin. (7), ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Altfel spus, ceea ce îl nemulţumeşte pe autorul excepţiei este obligaţia legală de înregistrare în scopuri de T.V.A., obligaţie pe care nu a îndeplinit-o în termenul legal şi a cărei neîndeplinire a determinat, potrivit chiar susţinerilor sale, calcularea obligaţiilor de plată de către autoritatea fiscală şi, în considerarea cuantumului constatat, neîncadrarea în regimul special de scutire în condiţiile art. 152 alin. (7) din Codul fiscal.

17. Acest din urmă text, criticat în prezenta cauză, reglementează condiţiile în care se acordă regimul special de scutire persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de T.V.A. (iar nu ipoteza altor categorii de persoane), respectiv dacă, în cursul anului calendaristic precedent, acestea nu depăşesc plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) al art. 152 şi dacă nu au depăşit plafonul de scutire pentru anul în curs. Aşadar, contrar susţinerilor autorului excepţiei, tocmai plasarea în această categorie de contribuabili, adică situaţia juridică diferită în care se află în raport de alte categorii, care au un regim juridic distinct, determină incidenţa textului de lege.

18. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 26 aprilie 1996). Principiul egalităţii nu presupune uniformitate de tratament juridic, astfel încât, la situaţii de fapt diferite, legiuitorul este obligat să impună un tratament juridic diferit (Decizia nr. 389 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010). În cauză, tocmai încadrarea în categoria de contribuabili din ipoteza textului determină diferenţa dintre persoanele care pot beneficia de art. 152 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 şi cele cărora nu le este aplicabil. Aşadar, nu se poate reţine ipoteza unor situaţii similare cărora li se aplică reguli diferite, pentru a fi încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

19. Din această perspectivă, nu se poate reţine nici susţinerea referitoare la caracterul injust al sarcinii fiscale, câtă vreme manifestarea de voinţă a contribuabilului şi situaţia diferită a acestuia determină regimul fiscal instituit de legiuitor.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cabinetul de Avocatură Ion Păun în Dosarul nr. 2.340/102/2014 al Curţii de Apel Târgu Mure – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativei fiscal şi constată că prevederile art. 152 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 289

din 4 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, în ansamblul său, şi în special, a prevederilor art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, ale Legii nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor articolului unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 şi ale Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. I din Legea nr. 20/2015

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, a articolului unic din Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014, în ceea ce priveşte aprobarea art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 şi a art. I din Legea nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, în ceea ce priveşte aprobarea art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, excepţie ridicată de Societatea Macromex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.258/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.079D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei Societatea Macromex - S.R.L din Bucureşti, avocatul Ana-Maria Iordache din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. De asemenea răspund, pentru partea Consiliul Concurenţei, inspectorii de concurenţă, Roxana Orza şi Lavinia Moraru, din cadrul Direcţiei juridic-contencios, cu delegaţie depusa la dosar.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate, precizând, în esenţă, că stabilirea şi modificarea condiţiilor de cvorum pentru luarea deciziilor de către Consiliul Concurenţei ţin de domeniul legii organice, astfel încât reglementările care nu au acest caracter sunt neconstituţionale. Astfel, este neconstituţional ca Guvernul să emită ordonanţe simple în domenii care fac obiectul legilor organice, cum este şi cel privind Consiliul Concurenţei, iar neconstituţionalitatea unei asemenea ordonanţe trebuie să se răsfrângă şi asupra legii de aprobare, deoarece ordonanţa face corp comun cu legea sa de aprobare. De asemenea susţine că, în contradicţie cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 a fost adoptată doar pentru acoperirea unor vicii de neconstituţionalitate deja existente în legislaţie, fără a exista o situaţie extraordinară şi fără a fi îndeplinite exigenţele normei constituţionale evocate. Invocă aspecte din activitatea Consiliului Concurenţei, astfel cum rezultă din rapoartele anuale de activitate ale acestei autorităţi publice. Depune note scrise.

4. Reprezentantul Consiliului Concurenţei solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016, şi Decizia nr. 152 din 14 martie 2017, prin care instanţa de contencios constituţional a examinat critici de neconstituţionalitate similare. De asemenea susţine că organizarea şi funcţionarea Consiliului Concurenţei pot fi stabilite prin norme de natura legii ordinare şi că o asemenea autoritate nu face parte din categoria instituţiilor fundamentale. Condiţiile de cvorum pentru luarea deciziilor în Plenul Consiliului Concurenţei ţin de funcţionarea Consiliului Concurenţei, astfel încât este constituţională reglementarea acestora prin norme de natura legii ordinare. Referitor la datele statistice privind Consiliul Concurenţei susţine că au relevanţă cele care reflectă creşterea activităţii acestei autorităţi publice în a două jumătate a anului 2014 şi în anul 2015. Depune note scrise.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 11 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.258/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, a articolului unic din Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014, în ceea ce priveşte aprobarea art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 şi a art. I din Legea nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, în ceea ce priveşte aprobarea art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Macromex - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii emise de Consiliul Concurenţei.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece modifică reglementări referitoare la cvorumul ce trebuie îndeplinit pentru adoptarea unei decizii de către Plenului Consiliului Concurenţei, Or, legea care vizează această autoritate publică autonomă poate fi modificată doar printr-o ordonanţă de urgenţă sau lege organică.

8. De asemenea susţine că art. III pct. I din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 este în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 115 alin. (1) raportate la art. 117 alin. (3), precum şi cu prevederile art. 108 alin. (3) şi ale art. 115 alin. (2) din Constituţie. Astfel, Legea nr. 21/1996, prin care a fost constituită o autoritate administrativă autonomă, Consiliul Concurenţei, este o lege organică. Prin urmare, este obligatoriu ca orice modificare a normelor acestei legi organice să facă tot obiectul unei legi organice. Cu atât mai mult se impune modificarea prin lege organică când se aduc modificări chiar în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea Consiliului Concurenţei, respectiv modificări cu privire la cvorumul stabilit de lege pentru adoptarea de acte administrative de către Plenul Consiliului Concurenţei, în acest context se apreciază că Guvernul a nesocotit prevederile art. 115 alin. (1) din Constituţie prin adoptarea unei ordonanţe simple în acest domeniu. Prin modificarea adusă cvorumului legal pentru întrunirea Plenului Consiliului Concurenţei, Guvernul a depăşit, în mod flagrant, implicit şi limitele stabilite de Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Viciul de neconstituţionalitate care afectează Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 se răsfrânge şi asupra Legii nr. 117/2015, deoarece ordonanţa face corp comun cu legea sa de aprobare.

9. Totodată, mai susţine că prevederile art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 sunt neconstituţionale, deoarece actul normativ menţionat nu respectă niciuna din exigenţele constituţionale privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă. Art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 nu face altceva decât să reia în mare măsură modificările aduse anterior, în mod neconstituţional, prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014. Prin adoptarea ordonanţei de urgenţă s-a urmărit, de fapt, îndreptarea greşelii cauzate de emiterea de către Guvern a unei ordonanţe în domeniul legii organice, cu încălcarea art. 115 alin. (1) din Constituţie. De altfel, din analiza rapoartelor de activitate a Consiliului Concurenţei din anii 2013 şi 2014 nu se constată o creştere substanţială a activităţii acestei autorităţi care să justifice apariţia unei situaţii extraordinare.

10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal constată că sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate, fără a-şi exprima opinia asupra acesteia.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 568 din 15 septembrie 2015. De asemenea reţine că criticile formulate cu privire la inexistenţa unei situaţii de urgenţă care să nu fi putut suporta amânarea reglementării, precum şi cele referitoare la lipsa unei motivări a urgenţei sunt lipsite de temei, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, care cuprinde motivarea ce justifică urgenta modificării Legii concurentei nr. 21/1996.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile:

- art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014;

- articolului unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 22 mai 2015;

- art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 9 decembrie 2014;

- art. I din Legea nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 6 martie 2015.

16. Având în vedere că, în cauză, sunt formulate şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie atât prevederile actelor normative criticate, în ansamblul lor, cât şi prevederile din aceste acte normative, menţionate punctual, în încheierea de sesizare. Curtea observă că aceste prevederi legale au produs efecte juridice în cauză, pe parcursul derulării procedurii în faţa Consiliului Concurenţei, în diferitele ei etape, şi a instanţei judecătoreşti, şi având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile: Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014, în ansamblul său, şi în special, art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, ale Legii nr. 117/2015, în ansamblul său, şi, în special, articolul unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, în ansamblul său, şi, în special, art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 şi ale Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, în ansamblul său, şi, în special, art. I din Legea nr. 20/2015.

17. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor, art. 115 alin. (1), (2) şi (4) privind delegarea legislativă, art. 117 alin, (3) privind înfiinţarea prin lege organică a autorităţilor administrative autonome.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, iar prin Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea J, nr. 60 din 20 ianuarie 2017, şi Decizia nr. 152 din 14 martie 2017*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate.

19. Astfel, referitor la Consiliul Concurenţei, Curtea a observat că Legea fundamentală nu nominalizează explicit, nu cuprinde reglementări exprese referitoare la această autoritate administrativă autonomă şi nici nu impune reglementarea organizării sau funcţionării sale prin norme de natura legii organice, ale cărei domenii, stabilite prin art. 73 alin. (3) din Constituţie, sunt de strictă interpretare şi aplicare. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că, potrivit art. 117 alin. (3) din Constituţie „Autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică”, dispoziţiile constituţionale menţionate fiind de strictă interpretare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 16 din 10 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007), fără a putea fi extinse şi cu privire la organizarea şi funcţionarea unor asemenea autorităţi. Exigenţa constituţională privind reglementarea prin lege organică vizează, aşadar, doar înfiinţarea Consiliului Concurenţei, ca autoritate administrativă autonomă, iar această exigenţă a fost respectată, având în vedere că Legea concurenţei nr. 21/1996 a fost adoptată cu majoritatea cerută pentru legile organice [majoritate prevăzută art. 74 alin. (1) din Constituţie, devenit art. 76 alin. (1) din Constituţia republicată în anul 2003]. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din capitolul IV intitulat „Consiliul Concurenţei”din Legea nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, „Se înfiinţează Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu personalitate juridică, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi”.

20. Referitor la condiţiile de cvorum şi pentru luarea deciziilor de Plenul Consiliului Concurenţei, la care se referă dispoziţiile de lege criticate, respectiv, art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 şi articolul unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015, Curtea a constatat că acestea reprezintă aspecte privind funcţionarea Consiliului Concurenţei, fără a reglementa cu privire la statutul acestei autorităţi. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din capitolul IV din Legea nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, „Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea, deliberează şi ia decizii în plen sau în comisii. Plenul Consiliului Concurenţei se întruneşte valabil în prezenţa majorităţii membrilor în funcţie, dar nu mai puţin de 3 dintre aceştia, şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Comisia adoptă hotărâri cu majoritatea voturilor membrilor. Plenul adoptă hotărâri asupra chestiunilor de natură economico-administrativă, la solicitarea preşedintelui”.

21. Prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că „reglementarea statutului Consiliului Concurenţei se realizează prin norme de natura legii organice, dar procedurile în faţa sa, vizate de obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare”. Curtea a precizat că menţiunea din considerente privind statutul Consiliului Concurenţei, acela de autoritate administrativă autonomă, şi reglementarea acestuia prin lege organică îşi găsesc temeiul în art. 117 alin. (3) din Constituţie privind înfiinţarea prin lege organică a autorităţilor administrative autonome, nereferindu-se, aşadar, la organizarea şi funcţionarea sa.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut distincţia între noţiuni precum „organizare”,funcţionare”, „statut”. Astfel, prin Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, la paragraful 228, Curtea a reţinut că „Propunerea vizează completarea categoriei legilor organice cu privire la legile care reglementează domeniul organizării, funcţionării sau statutului unor autorităţi publice”.

23. În lumina acestor considerente, Curtea a reţinut că, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, se porneşte de la o premisă greşită, aceea că reglementările referitoare la organizarea şi funcţionarea Consiliului Concurenţei ţin de domeniul legii organice, premisă care, aşa cum s-a arătat mai sus, nu îşi găseşte temei în niciuna dintre dispoziţiile Constituţiei. Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care Constituţia nu cuprinde dispoziţii referitoare la reglementarea prin lege organică a organizării şi funcţionării Consiliului Concurenţei - autoritate administrativă autonomă, ci doar în legătură cu înfiinţarea sa prin lege organică, Curtea nu a reţinut criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate.

24. De asemenea, astfel cum a statuat Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice, în consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (a se vedea şi Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, şi Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015).

25. Totodată, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă aduse Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014, Curtea a observat că acestea sunt asemănătoare celor deja examinate cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, şi Deciziei nr. 835 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 a fost adoptată în temeiul art. 1 pct. 1.16 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanţa pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei. De asemenea, examinând formula de atestare a legalităţii adoptării, astfel cum aceasta apare cu ocazia primei publicări a Legii concurenţei nr. 21/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, Curtea a constatat faptul că aceasta a fost adoptată ca o lege organică. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete caracter organic, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, şi Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009). De aceea, Curtea a reiterat că, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. Curtea a mai reţinut că procedurile în faţa Consiliului Concurenţei sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare, fapt ce a permis Guvernului ca, în baza unei legi de abilitare (Legea nr. 119/2014), să le modifice prin intermediul Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014. Ca atare, Curtea nu a putut reţine critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (1) din Constituţie.

26. Referitor ia critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, formulată în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a reţinut că urgenţa adoptării acestui act normativ a fost motivată potrivit preambulului său şi notei de fundamentare. Astfel, actul normativ criticat a fost adoptat având în vedere necesitatea adaptării legislaţiei naţionale în domeniul ajutorului de stat cu legislaţia Uniunii Europene şi necesitatea creării unui cadru legislativ care să garanteze îndeplinirea condiţionalităţilor ex-ante impuse de Comisia Europeană României pentru accesarea fondurilor europene în perioada de programare 2014-2020. Guvernul a motivat că prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă se doreşte implementarea unui mecanism de control, la nivel naţional, prin care să se stabilească atribuţiile şi obligaţiile furnizorilor, beneficiarilor şi ale Consiliului Concurenţei în implementarea măsurilor de natura ajutorului de stat şi de minimis pentru a se facilita absorbţia fondurilor europene şi a se evita recuperarea acestora. Considerând că se impune luarea unor măsuri urgente în vederea creării unui cadru legislativ la nivel naţional care să răspundă solicitărilor Comisiei Europene atât în domeniul ajutorului de stat, cât şi în domeniul fondurilor europene, este necesară adoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă care să reglementeze modul în care fondurile publice (naţionale şi europene), destinate mediului de afaceri, sunt folosite.

27. Totodată, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, Guvernul arată că modificările şi completările ce se propun a fi aduse Legii concurenţei nr. 21/1996 vizează, printre altele, eficientizarea activităţii Consiliului Concurenţei, prin raportare la gradul de încărcare al fiecărui membru al plenului, luând în considerare lucrările în care este implicat acesta, precum şi realizarea unei concordanţe depline cu legislaţia specifică înalţilor funcţionari publici. Se mai reţine că situaţia extraordinară, care impune modificarea Legii concurenţei din perspectiva organizatorică şi a alocării resurselor, constă în volumul activităţii curente care a cunoscut o creştere substanţială, proporţional cu evoluţia accelerată a pieţei româneşti. Această împrejurare implică analize eficiente şi complexe care trebuie realizate cu celeritate, astfel încât să nu se creeze premise negative de blocaj ale activităţii unuia dintre organismele menite să asigure funcţionalitatea economiei.

28. De asemenea, potrivit notei de fundamentare, urgenţa, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, a fost explicată, în ceea ce priveşte necesitatea modificării legii concurenţei cu privire la regimul juridic aplicabil înalţilor funcţionari publici din cadrul autorităţii, prin aceea că „actuala prevedere din lege nu corespunde reglementărilor de principiu în domeniul funcţiei publice în privinţa înalţilor funcţionari publici, nefiind conturat statutul secretarului general/secretarilor generali adjuncţi, cu implicaţii negative asupra activităţii funcţionale a instituţiei”.

29. În aceste condiţii, Curtea a constatat că actul normativ supus controlului de constituţionalitate întruneşte exigenţele stabilite de art. 115 din Constituţie în ceea ce priveşte ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, astfel încât critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 este neîntemeiată.

30. În raport cu cele statuate anterior, Curtea nu a reţinut nici critica de neconstituţionalitate extrinsecă formulată în privinţa Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 şi a Legii nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei.

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată, precum şi considerentele care au fundamentat-o, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Macromex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.258/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, în ansamblul său, şi în special, prevederile art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, în ansamblul său, şi, în special, articolul unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, în ansamblul său, şi, în special, art. 50 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 şi prevederile Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, în ansamblul său, şi, în special, art. I din Legea nr. 20/2015 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin

 


1) Decizia Curţi Constituţionale nr. 152 din 14 martie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2017.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII

 

DECIZIE

privind certificarea personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii

 

În temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (2) pct. 10 şi 17, art. 11 alin. (1) şi ale art. 12 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 33 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare În Comunicaţii emite prezenta decizie.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta decizie are drept obiect:

a) aprobarea termenilor şi condiţiilor pentru certificarea persoanelor ce operează staţii de radiocomunicaţii în serviciile mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară, precum şi în serviciul mobil terestru, cu excepţia staţiilor de radiocomunicaţii din componenţa reţelelor publice mobile;

b) stabilirea obligaţiilor persoanelor ce operează staţiile de radiocomunicaţii menţionate la lit. a).

Art. 2. - (1) Programele de examinare în vederea obţinerii certificatelor de operator se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, şi se actualizează periodic, dacă este cazul, în baza reglementărilor tehnice relevante adoptate pe plan european sau internaţional.

(2) Titularii certificatelor de operator pot opera staţiile de radiocomunicaţii numai în limitele competenţelor prevăzute în anexa la prezenta decizie,

Art. 3. - Prevederile prezentei decizii nu se aplică în cazul operării staţiilor de radiocomunicaţii:

a) ce aparţin autorităţilor publice din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi care funcţionează în benzi de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală sau în partaj guvernamental/neguvernamental;

b) din serviciul de amator, staţii a căror operare este reglementată prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 245/2017 privind reglementarea serviciului de amator;

c) ce utilizează frecvenţele radio ori benzile de frecvenţe radio exceptatele la regimul de licenţiere,

Art. 4. - (1) în înţelesul prezentei decizii următorii termeni se definesc astfel:

a) certificat de operator - actul prin care se atestă că o persoană deţine nivelul de cunoştinţe necesar pentru operarea unei staţii de radiocomunicaţii conform legii;

b) operator staţie de radiocomunicaţii - persoană care operează o staţie de radiocomunicaţii în serviciile mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit (SMAS), mobil maritim şi mobil maritim prin satelit (SMMS) şi în serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară (SRCNI).

c) operator staţie de radiocomunicaţii în serviciul mobil terestru - persoană care operează şi coordonează activitatea staţiilor de radiocomunicaţii;

d) responsabil cu radiocomunicaţiile - persoană care operează, coordonează şi controlează activitatea staţiilor de radiocomunicaţii în SMAS, SMMS, SRCNI şi SMT (serviciul mobil terestru, cu excepţia staţiilor de radiocomunicaţii din componenţa reţelelor publice mobile);

e) staţie coordonatoare - staţia de radiocomunicaţii ce coordonează cu regularitate, altfel decât în mod automat, traficul în cadrul unui serviciu de radiocomunicaţii;

f) staţie de radiocomunicaţii - unul sau mai multe emiţătoare şi receptoare sau un ansamblu de emiţătoare şi receptoare, inclusiv echipamentele accesorii acestora, necesare pentru realizarea unui serviciu de radiocomunicaţii,

(2) în cuprinsul prezentei decizii sunt aplicabile definiţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - (1) Utilizarea frecvenţelor radio în cadrul serviciilor de radiocomunicaţii prevăzute la art. 1 lit. a) se realizează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare, responsabilitatea respectării condiţiilor tehnice şi operaţionale de utilizare a frecvenţelor radio prin intermediul staţiilor de radiocomunicaţii fiind în sarcina titularului licenţei acordate în condiţiile legii.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), comandantul navei sau aeronavei este responsabil de operarea staţiilor de radiocomunicaţii existente în dotarea navelor şi/sau aeronavelor aflate în voiaj.

(3) Titularul licenţei de utilizare a frecvenţelor radio acordate în SMAS, SMMS, SRCNI şi SMT este obligat să desemneze, prin decizie scrisă, o persoană responsabilă cu radiocomunicaţiile. Persoana desemnată răspunde de activitatea staţiilor de radiocomunicaţii.

(4) Poată fi desemnată, în condiţiile alin. (3), persoană responsabilă cu radiocomunicaţiile acea persoană ce îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) deţine un certificat de operator corespunzător serviciului de radiocomunicaţii în care acesta operează;

b) deţine o funcţie sau împuternicire care să îi asigure autoritatea necesară asupra operatorilor staţiilor de radiocomunicaţii ce intră în coordonarea sa;

c) deţine o calificare care să îi permită operarea oricărei staţii coordonatoare.

(5) Dispoziţiile alin. (4) lit. c) nu se aplică în cazul SMT.

(6) în situaţia în care titularul licenţei de utilizare a frecvenţelor radio este o persoană fizică, aceasta are şi calitatea de persoană responsabilă cu radiocomunicaţiile fiind aplicabile şi prevederile alin. (4) lit. a) şi c).

Art. 6. - (1) Operarea staţiilor de radiocomunicaţii în SMAS, SMMS, SRCNI, respectiv operarea şi coordonarea staţiilor de radiocomunicaţii în SMT, este permisă doar persoanelor care sunt titulare ale certificatului corespunzător serviciului de radiocomunicaţii şi staţiei respective.

(2) Operarea staţiilor de radiocomunicaţii aflate în dotarea navelor şi/sau aeronavelor situate în afara graniţelor ţării este exceptată de la prevederile alin. (1) în situaţia în care operatorul staţiei de radiocomunicaţii este în imposibilitate absolută de operare a staţiei. Pentru această situaţie sunt aplicabile următoarele:

a) staţia de radiocomunicaţii poate fi coordonată, până la prima sosire într-un port sau aeroport românesc, de către un operator staţie de radiocomunicaţii titular al unui certificat corespunzător categoriei staţiei, eliberat de un organism competent al unui stat membru al Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, denumită în continuare UIT, în conformitate cu prevederile Regulamentului radiocomunicaţiilor al UIT;

b) în cazuri de urgenţă, survenite în timpul unui zbor sau al unui voiaj naţional sau internaţional, o altă persoană ce nu este titulară a unui certificat, însă este parte a echipajului de navă sau aeronavă, poate coordona, în mod provizoriu, staţia/staţiile de pe acea navă sau aeronavă.

(3) Activitatea persoanei menţionate la alin. (2) lit. b) se limitează la semnalele şi mesajele de primejdie, urgenţă şi siguranţă, mesaje ce privesc, în mod direct, siguranţa vieţii, precum şi la mesajele urgente referitoare la mişcarea navelor sau aeronavelor. După sosirea navei şi/sau aeronavei într-un port şi/sau aeroport, persoana în cauză va fi înlocuită de către un operator staţie de radiocomunicaţii ce deţine un certificat de operator.

(4) Persoanele menţionate la alin. (2) sunt obligate să păstreze secretul radiocomunicaţiilor, conform prevederilor Regulamentului radiocomunicaţiilor al UIT.

 

CAPITOLUL II

Certificarea personalului operator

 

Art. 7. - (1) Certificarea personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii se realizează prin emiterea certificatului de operator.

(2) Se emit următoarele tipuri şi categorii de certificate:

a) certificat de operator în SMAS, acordat în conformitate cu secţiunea a Iha, art. 37 din Regulamentul radiocomunicaţiilor al UIT; certificatul poate fi certificat general (GOC - AERO) sau certificat restrâns (ROC - AERO);

b) certificat de radioelectronist în SMMS, acordat în conformitate cu secţiunea a II-a, art. 47 din Regulamentul radiocomunicaţiilor al UIT şi Raportul ERC 24/1994 din cadrul Conferinţei Europene a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii, denumită în continuare CEPT; certificatul poate fi de clasa I sau de clasa a II-a În sistemul mondial pentru caz de sinistru şi siguranţa navigaţiei pe mare (GMDSS);

c) certificat de operator în SMMS, acordat în conformitate cu secţiunea a II-a, art. 47 din Regulamentul radiocomunicaţiilor al UIT şi Decizia Comitetului pentru Comunicaţii Electronice (99)01, din cadrul CEPT, cu modificările ulterioare; certificatul poate fi certificat general (GOC) sau certificat restrâns (ROC) în GMDSS;

d) certificat de operator în SRCNI, acordat în conformitate cu anexa nr. 5 a Aranjamentului regional cu privire la serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară, cu modificările ulterioare;

e) certificat general de operator radio pentru ambarcaţiuni de agrement în serviciile mobil maritim şi mobil maritim prin satelit (GMDSS-LRC), acordat în conformitate cu Rezoluţia Conferinţei Mondiale de Radiocomunicaţii 343 (WRC-12) şi Recomandarea Comitetului pentru Comunicaţii Electronice (10)03 din cadrul CEPT;

f) certificat de operator în SMT; certificatul poate fi certificat general (CGR) sau certificat restrâns (CRR).

(3) Reglementările tehnice adoptate pe plan european sau internaţional, prevăzute la alin. (2) lit. a)-e), se publică pe pagina de internet a ANCOM.

Art. 8. - (1) Certificatele menţionate la art. 7 alin. (2) se eliberează persoanelor care au obţinut calificativul „admis” la examenul organizat conform capitolului III.

(2) Certificatul general de operator include toate competenţele certificatului restrâns de operator.

(3) Titularii certificatelor generale sau restrânse în SMAS, SMMS şi SRCNI pot opera şi staţii de radiocomunicaţii din SMT.

Art. 9. - (1) Examenele pentru obţinerea certificatelor în SMAS, SMMS, SRCNI şi SMT se organizează semestrial.

(2) Centrele de examinare, precum şi data susţinerii examenului pentru obţinerea certificatului de operator se anunţă cu cel puţin 30 de zile înaintea datei programate pentru susţinerea acestuia. Anunţul se publică pe pagina de internet a ANCOM.

(3) în afara sesiunilor ordinare, ANCOM poate organiza, în condiţiile alin. (2), sesiuni extraordinare de examinare.

Art. 10. - (1) ANCOM se consultă şi colaborează cu instituţii şi/sau unităţi de pregătire acreditate, conform legii, în domeniul aeronautic, maritim şi/sau de navigaţie interioară şi poate încheia cu acestea protocoale de colaborare.

(2) Prin protocoalele de colaborare prevăzute la alin. (1)se stabilesc:

a) condiţiile de organizare a cursurilor din punctul de vedere al reglementărilor interne şi internaţionale în domeniul radiocomunicaţiilor;

b) probele de frazeologie standard;

c) probele privind procedurile specifice utilizate în radiocomunicaţiile aeronautice/maritime şi trafic radiotelefonic specific, după caz;

d) probele privind cunoştinţele tehnice referitoare la radioelectronică, întreţinerea şi depanarea echipamentelor de radiocomunicaţii din GMDSS;

e) probele de simulator privind operarea staţiilor de radiocomunicaţii în cazul SMAS, SMMS şi SRCNI.

(3) Programele analitice de pregătire a persoanelor în cadrul entităţilor prevăzute alin. (1), pentru SMAS, SMMS şi SRCNI, se avizează de către ANCOM. Avizul priveşte reglementările interne şi internaţionale în domeniul radiocomunicaţiilor.

(4) ANCOM recunoaşte documentele eliberate de către entităţile prevăzute la alin. (1) în cazul respectării cerinţelor prevăzute la alin. (2)-(3).

(5) Lista entităţilor cu care s-au încheiat protocoale de colaborare se publică pe pagina de internet a ANCOM.

 

CAPITOLUL III

Emiterea certificatului de operator

 

SECŢIUNEA 1

Înscrierea la examen

 

Art. 11. - (1) Pentru a se înscrie la examinare solicitantul depune un formular-tip.

(2) Formularul-tip se transmite cu cel puţin 5 zile lucrătoare înaintea datei examenului.

(3) La formularul-tip, disponibil pe pagina de internet a ANCOM, se anexează următoarele:

a) copia cărţii de identitate sau copia paşaportului în cazul cetăţenilor străini;

b) copia adeverinţei de absolvire a cursurilor în SMAS, SMMS şi SRCNI organizate în cadrul entităţilor prevăzute la art. 10 alin. (1);

c) o fotografie recentă, color, 3x4 cm, tip paşaport sau o fotografie recentă, color, transmisă în format electronic, cu o rezoluţie de minimum 300 dpi şi raport 9:7, în cazul SMT;

d) copia certificatului de competenţă lingvistică conform alin. (5).

(4) în cazul examenului pentru obţinerea certificatului de operator staţie de radiocomunicaţii în SMAS, SMMS şi SRCNI, înscrierea se poate realiza şi prin intermediul entităţilor prevăzute la art. 10 alin. (1) şi cu care ANCOM a încheiat protocoale de colaborare.

(5) în vederea obţinerii certificatului de operator GOC - AERO sau ROC - AERO în SMAS, solicitantul trebuie să deţină un certificat de competenţă lingvistică care să ateste faptul că nivelul de cunoaştere al limbii engleze este cel puţin nivelul 4 (operaţional) potrivit criteriilor stabilite de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI).

(6) în vederea obţinerii certificatului de operator radioelectronist clasele I şi a lina, solicitantul trebuie să deţină un certificat GOC.

(7) în vederea înscrierii la examenul pentru obţinerea certificatului de operator în SMT, solicitantul trebuie să facă dovada absolvirii cel puţin a cursurilor gimnaziale prin depunerea copiei oricărui act care demonstrează acest lucru (spre exemplu: copia diplomei de absolvire/adeverinţei de absolvire/promovare a cursurilor gimnaziale, copia adeverinţei de absolvire/promovare a liceului, copia diplomei de absolvire a liceului, copia diplomei de bacalaureat, copia diplomei de licenţă etc.),

(8) Transmiterea documentelor prevăzute în alin. (1), (3), (7) se poate efectua în unul dintre următoarele moduri:

a) ca înscris în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice;

b) prin depunere la unul dintre sediile ANCOM;

c) prin serviciu poştal.

(9) Copia cărţii de identitate poate fi transmisă la adresa de e-mail pentru primirea în format electronic a copiei de pe cartea de identitate, menţionată pe pagina de internet a ANCOM.

(10) La examinare, solicitantul prezintă cartea de identitate sau paşaportul în cazul cetăţenilor străini.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Examinarea

 

Art. 12. - (1) Probele de examen pentru obţinerea certificatului de operator în SMAS sunt următoarele:

a) cunoştinţe generate despre serviciul radiotelefonic aeronautic, regulamente interne şi internaţionale (probă scrisă); în cazul GOC - AERO, proba cuprinde un set de 30 întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă; pentru ROC - AERO, proba cuprinde un set de 15 întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă;

b) proceduri specifice utilizate în radiocomunicaţiile aeronautice şi trafic radiotelefonic specific (probă scrisă); în cazul GOC - AERO, proba cuprinde un set de 15 întrebări; pentru ROC - AERO, proba cuprinde un set de 10 întrebări,

(2) Pentru promovarea probelor prevăzute la alin. (1) trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele criterii de evaluare:

a) pentru proba menţionată la alin. (1) lit. a) sunt necesare minimum 23 de răspunsuri corecte pentru GOC - AERO şi minimum 12 răspunsuri corecte pentru ROC - AERO;

b) pentru proba menţionată la alin. (1) lit. b) sunt necesare minimum 11 răspunsuri corecte pentru GOC - AERO şi minimum 7 răspunsuri corecte pentru ROC - AERO.

Art. 13. - (1) Probele de examen pentru obţinerea certificatului de radioelectronist în SMMS sunt următoarele:

a) cunoştinţe generale despre GMDSS, regulamente de radiocomunicaţii interne şi internaţionale (probă scrisă); în cazul certificatului clasa I, proba conţine un set de 20 de întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă; pentru certificatul clasa al l-a, proba conţine un set de 10 întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă;

b) cunoştinţe tehnice despre radioelectronică şi despre întreţinerea şi depanarea echipamentelor de radiocomunicaţii din GMDSS (probă scrisă); în cazul certificatului clasa I, proba conţine un set de 60 de întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă; pentru certificatul clasa a II-a, proba conţine un set de 30 de întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă;

c) simulare trafic în GMDSS şi exerciţii de căutare şi salvare conform Convenţiei Internaţionale din 27 aprilie 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, cu modificările ulterioare, denumită în continuare SAR, (probă practică pe simulator); proba constă într-un exerciţiu practic de trafic radio şi un exerciţiu SAR.

(2) Pentru promovarea probelor prevăzute la alin. (1) trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele criterii de evaluare:

a) pentru proba descrisă la alin. (1) lit. a) sunt necesare minimum 15 răspunsuri corecte pentru certificatul clasa I şi minimum 8 răspunsuri corecte pentru certificatul clasa a II-a;

b) pentru proba descrisă la alin. (1) lit. b) sunt necesare minimum 48 de răspunsuri corecte pentru certificatul clasa I şi minimum 24 de răspunsuri corecte pentru certificatul clasa a II-a;

c) pentru proba descrisă la alin. (1) lit. c) este necesară obţinerea minimum a notei 7 (în sistemul de notare de la 1 la 10).

Art. 14. - (1) Probele de examen pentru obţinerea certificatului de operator în SMMS sunt următoarele:

a) cunoştinţe generale despre GMDSS, regulamente de radiocomunicaţii interne şi internaţionale (probă scrisă); în cazul GOC, proba conţine un set de 50 de întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă; pentru ROC, proba conţine un set de 25 de întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă;

b) limba engleză (probă scrisă) - frazeologie standard maritimă stabilită de Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI); în cazul GOC, proba conţine un set de 20 de fraze de tradus din limba engleză în limba română; pentru ROC, proba conţine un set de 10 fraze de tradus din limba engleză în limba română;

c) simulare trafic în GMDSS şi exerciţii SAR (probă practică pe simulator); în cazul GOC, proba conţine un exerciţiu practic de trafic radio şi două exerciţii SAR; pentru ROC, proba conţine un exerciţiu practic de trafic radio şi un exerciţiu SAR.

(2) Pentru promovarea probelor prevăzute la alin. (1) trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele criterii de evaluare:

a) pentru proba menţionată ia alin. (1) lit. a) sunt necesare minimum 40 de răspunsuri corecte pentru GOC şi minimum 20 de răspunsuri corecte pentru ROC;

b) pentru probele menţionate ia alin. (1) lit. b) şi c) este necesară obţinerea minimum a notei 7 (în sistemul de notare de la 1 la 10).

Art. 15. - (1) Probele de examen pentru obţinerea certificatului de operator în SRCNI sunt următoarele:

a) cunoştinţe generale despre serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară, regulamente interne şi internaţionale (probă scrisă); proba conţine un set de 20 de întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă;

b) limba germană - frazeologie standard (probă scrisă); proba conţine un set de 10 fraze de tradus din limba germană în limba română;

c) simulare trafic în GMDSS şi exerciţii SAR (probă practică pe simulator); proba conţine un exerciţiu practic de trafic radio şi două exerciţii SAR.

(2) Pentru promovarea probelor prevăzute la alin. (1) trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele criterii de evaluare:

a) pentru proba menţionată la alin. (1) lit. a) sunt necesare minimum 15 răspunsuri corecte;

b) pentru probele menţionate la alin. (1) lit. b) şi c) este necesară obţinerea minimum a notei 7 (în sistemul de notare de la 1 la 10).

Art. 16. - (1) Probele de examen pentru obţinerea certificatului general de operator radio pentru ambarcaţiuni de agrement în serviciile mobil maritim şi mobil maritim prin satelit (GMDSS-LRC) sunt următoarele:

a) cunoştinţe generale despre GMDSS, regulamente de radiocomunicaţii interne şi internaţionale (probă scrisă); proba conţine un set de 20 de întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă;

b) limba engleză - frazeologie standard maritimă stabilită de OMI (probă scrisă); proba conţine un set de 5 fraze de tradus din limba engleză în limba română;

c) simulare trafic GMDSS şi exerciţii SAR (probă practică pe simulator); proba conţine un exerciţiu practic de trafic radio şi două exerciţii SAR,

(2) Pentru promovarea probelor prevăzute la alin. (1) trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele criterii de evaluare:

a) pentru proba menţionată la alin. (1) lit. a) sunt necesare minimum 15 răspunsuri corecte;

b) pentru proba menţionată la alin. (1) lit. b) este necesară traducerea corectă a cel puţin 4 fraze;

c) pentru proba menţionată la alin. (1) lit. c) este necesară obţinerea minimum a notei 7 (în sistemul de notare de la 1 la 10).

Art. 17. - (1) Probele de examen pentru obţinerea certificatului de operator în SMT sunt următoarele:

a) cunoştinţe generale despre regulamente interne şi internaţionale de radiocomunicaţii (probă scrisă); în cazul CGR, proba conţine un set de 50 de întrebări, flecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă; pentru CRR, proba conţine un set de 25 de întrebări, fiecare întrebare având patru variante de răspuns, dintre care numai una este corectă şi completă;

b) reguli şi proceduri de operare şi coordonare a staţiilor de radiocomunicaţii; proba conţine un set de 10 întrebări.

(2) Pentru promovarea probelor prevăzute la alin. (1) trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele criterii de evaluare:

a) pentru proba descrisă la alin. (1) lit. a), în cazul CGR sunt necesare minimum 40 de răspunsuri corecte, iar pentru CRR sunt necesare minimum 20 de răspunsuri corecte;

b) pentru proba descrisă la alin. (1) lit. b) sunt necesare minimum 8 răspunsuri corecte.

Art. 18. - (1) Probele descrise la art. 12 alin. (1) lit. a), art. 13 alin. (1) lit. a), art. 14 alin. (1) lit. a), art. 15 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (1) lit. a), precum şi cele descrise la art. 17 se desfăşoară în centrele de examinare stabilite de către ANCOM.

(2) Probele descrise la art. 12 alin. (1) lit. b), art. 13 alin. (1) lit. b) şi c), art. 14 alin. (1) lit. b) şi c), art. 15 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) se desfăşoară în entităţile prevăzute la art. 10 alin. (1) şi cu care ANCOM a încheiat protocoale de colaborare.

Art. 19. - (1) Candidaţilor li se acordă calificativul „admis” sau „respins” în funcţie de îndeplinirea sau nu a criteriilor de evaluare prevăzute de art. 12-17, pentru fiecare tip de certificat în parte.

(2) Rezultatele probelor se înscriu în procesul-verbal al examinării.

(3) Procesul-verbal prevăzut la alin. (2), împreună cu rezultatele examenului, subiectele de examinare, grilele de verificare, precum şi lucrările candidaţilor se păstrează timp de 10 ani. Arhivarea documentelor se realizează ulterior în condiţiile legii.

Art. 20. - (1) Rezultatele probelor se afişează la locul desfăşurării examenului în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data încheierii examenului.

(2) Eventualele contestaţii privind rezultatele probelor se depun în termen de 3 zile lucrătoare de la data afişării rezultatelor, la sediul oricărei structuri teritoriale a ANCOM. Răspunsul asupra contestaţiei se transmite în scris în termen de 15 de zile calendaristice de la data înregistrării contestaţiei.

(3) Rezultatele finale ale examinării se afişează la locul desfăşurării examenului după expirarea termenului de depunere a eventualelor contestaţii şi soluţionarea acestora.

(4) în cazul SMT, candidaţii care au obţinut calificativul „respins” la una dintre probe pot repeta examenul la proba la care au fost respinşi în decursul unui an de la sesiunea respectivă, fără a mai: susţine proba ia care au obţinut calificativul „admis”. În cazul în care nu au intervenit modificări privind datele de identificare, candidaţii ce repetă examenul la probele la care au fost respinşi în cazul SMT depun doar formularul-tip prevăzut la art. 11 alin. (1).

(5) Candidaţii care în termenul prevăzut la alin. (4) nu se prezintă la reexaminare sau nu reuşesc să obţină calificativul „admis11 depun un nou dosar de înscriere şi susţin examenele la toate probele conform prezentei decizii.

Art. 21. - (1) Certificatul candidatului declarat „admis” se eliberează în termen de maximum 15 zile de la data expirării termenului pentru depunerea contestaţiilor. În căzui celor care au depus contestaţii, termenul se calculează de la data transmiterii răspunsului asupra contestaţiei.

(2) Certificatul de operator poate fi transmis şi prin intermediul serviciului poştal cu confirmare de primire

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii administrative

 

Art. 22. - (1) Durata de valabilitate a certificatului de operator este de 5 ani,

(2) Valabilitatea certificatelor de operator acordate în SMT se poate prelungi pentru o nouă perioadă de 5 ani în situaţia în care titularul dovedeşte, prin înscrisuri, că a lucrat efectiv ca operator al staţiei de radiocomunicaţii cei puţin 2 ani în perioada de valabilitate a certificatului.

(3) Valabilitatea certificatelor acordate în SMAS, SMMS şi SRCNI se poate prelungi pentru o nouă perioadă de 5 ani în situaţia în care titularul a urmat un curs de reconfirmare în cadrul entităţilor prevăzute la art. 10 alin. (1), cu care ANCOM a încheiat protocoale de colaborare, şi care a obţinut calificativul „admis” la examenul de evaluare a cunoştinţelor privind regulamentele interne şi internaţionale corespunzătoare serviciilor de radiocomunicaţii în cauză,

(4) Examenul prevăzut la alin. (3) cuprinde probele stabilite la art. 12 alin. (1) lit. a), art. 13 alin. (1) lit. a), art. 14 alin. (1) lit. a), art. 15 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) lit. a) şi se desfăşoară în condiţiile art. 18 alin. (1).

Art. 23. - (1) Prelungirea valabilităţii certificatului de operator este condiţionată de depunerea unui formular-tip.

(2) Formularul-tip se depune cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de expirarea valabilităţii, dar nu mai devreme de 6 luni până la această dată şi este însoţit de următoarele documente:

a) copia cărţii de identitate sau a paşaportului în cazul cetăţenilor străini;

b) o fotografie recentă, color, 3x4 cm, tip paşaport sau o fotografie recentă, color, transmisă în format electronic, cu o rezoluţie de minimum 300 dpi şi raport 9:7, în cazul SMT;

c) în cazul SMT, înscrisul prevăzut la art. 22 alin. (2);

d) în cazul SMAS, SMMS şi SRCNI, copia adeverinţei de absolvire a cursului de reconfirmare.

(3) Prevederile art. 11 alin. (5), (6), (8) şi (9) se aplică în mod corespunzător.

(4) ANCOM eliberează certificatul de operator în termen de maximum 30 de zile de la depunerea corectă şi completă a celor solicitate la alin. (1)-(3).

Art. 24. - (1) În situaţia depăşirii termenului de valabilitate al certificatului de operator se aplică procedura privind emiterea unui nou certificat.

(2) în perioada dintre data expirării valabilităţii certificatului iniţial şi data emiterii unui nou certificat este interzisă operarea staţiilor de radiocomunicaţii.

Art. 25. - (1) în situaţia în care certificatul de operator a fost pierdut, deteriorat sau distrus, titularul solicită, prin cerere scrisă, emiterea unui duplicat al certificatului în cazul SMT sau a unui nou certificat în cazul SMAS, SMMS şi SRCNI.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este însoţită de următoarele:

a) copia cărţii de identitate sau a paşaportului în cazul cetăţenilor străini;

b) fotografie recentă, color, 3x4 cm, tip paşaport sau o fotografie recentă, color, transmisă în format electronic, cu o rezoluţie de minimum 300 dpi şi raport 9:7, în cazul SMT;

c) declaraţie pe propria răspundere cu privire la pierderea, deteriorarea sau distrugerea certificatului.

(3) Emiterea unui nou certificat în cazul SMAS, SMMS şi SRCNI, în condiţiile alin. (1)-(2), este condiţionată de păstrarea termenului de valabilitate iniţial.

(4) Pierderea, deteriorarea sau distrugerea certificatului de operator se anunţă în scris.

Art. 26. - (1) în situaţia modificării datelor înscrise în certificatul de operator, deţinătorul depune o cerere prin care solicită modificarea corespunzătoare a certificatului,

(2) Cererea este însoţită de:

a) copia cărţii de identitate sau a paşaportului în cazul cetăţenilor străini;

b) documente care atestă necesitatea modificării solicitate;

c) fotografie recentă, color, 3x4 cm, tip paşaport sau o fotografie recentă, color, transmisă în format electronic, cu o rezoluţie de minimum 300 dpi şi raport 9:7, în cazul SMT.

 

CAPITOLUL V

Obligaţii

 

Art. 27. - Titularul certificatului de operator are următoarele obligaţii:

a) să opereze doar staţii de radiocomunicaţii autorizate să utilizeze frecvenţele radio conform legii;

b) să opereze doar staţii de radiocomunicaţii corespunzătoare tipurilor şi categoriilor de certificate a! căror titular este;

c) să opereze staţiile de radiocomunicaţii în limita datelor înscrise în licenţa de utilizare a frecvenţelor radio sau în autorizaţia de asignare a frecvenţelor (anexă a licenţei), cu respectarea legislaţiei în vigoare privind caracteristicile tehnice ale emisiilor, procedurilor de trafic, formei şi conţinutului mesajelor, evidenţei activităţii staţiilor, precum şi cu celelalte prevederi ale actelor normative în vigoare din domeniul radiocomunicaţiilor;

d) să cunoască şi să respecte prevederile documentelor şi actelor normative din domeniul radiocomunicaţiilor;

e) să respecte regulile privind efectuarea probelor şi a încercărilor care necesită utilizarea antenelor de emisie;

f) să nu permită accesul persoanelor care nu posedă certificatul de operator conform prezentei decizii la aparatura şi la instalaţiile ce compun staţia de radiocomunicaţii;

g) să coordoneze, să controleze, să îndrume şi să răspundă pentru activitatea desfăşurată la staţiile de radiocomunicaţii sau la reţelele de comunicaţii electronice al căror responsabil este;

h) să informeze titularul licenţei de utilizare a frecvenţelor radio cu privire la deficienţele şi abaterile constatate în cadrul staţiilor de radiocomunicaţii al căror responsabil este şi să propună măsuri pentru remedierea lor;

i) să deţină certificatul de operator asupra sa ori la staţia de radiocomunicaţii, în timpul serviciului;

j) să nu interfereze alte staţii de radiocomunicaţii sau semnale radio, iar, în cazul în care o asemenea situaţie s-a produs, să înceteze imediat emisia la prima cerere făcută în acest sens de oricare dintre staţiile participante la legătura radio interferată.

Art. 28. - (1) Titularului unui certificat de operator îi este interzis:

a) să recepţioneze, în mod intenţionat, traficul staţiilor de radiocomunicaţii care nu sunt parte a aceleiaşi reţele de comunicaţii electronice şi să ia legătura cu asemenea staţii, iar, în cazul în care recepţia a avut ori are loc, în mod neintenţionat, să divulge existenţa şi conţinutul mesajelor recepţionate, să le publice sau să le folosească în orice mod;

b) să transmită sau să permită transmiterea de semnale neidentificabile;

c) să transmită sau să permită transmiterea de mesaje conţinând cuvinte sau idei indecente sau insultătoare;

d) să transmită sau să permită transmiterea de semnale false sau înşelătoare sau să folosească indicative, coduri, cifruri, prescurtări sau alte semnale care nu sunt conforme prevederilor legale în vigoare;

e) să transmită sau să permită transmiterea de mesaje sau semnale superflue;

f) să producă interferenţe sau să se suprapună peste alte radiocomunicaţii sau semnale.

(2) Prevederile alin, (1) lit. a) nu se aplică în cazul calamităţilor naturale, nici în cazul situaţiilor umanitare şi nici în situaţiile care pun în primejdie vieţi umane sau bunuri materiale.

(3) în cazurile prevăzute în alin. (2), operatorul staţiei de radiocomunicaţii trebuie să îşi aducă contribuţia, făcând uz de toate cunoştinţele, aptitudinile şi posibilităţile de care dispune şi să informeze despre aceste situaţii persoana care exercită autoritatea asupra staţiei.

Art. 29. - (1) Operatorul unei staţii de radiocomunicaţii aflat în primejdie poate să utilizeze, în vederea semnalării poziţiei sale şi pentru a obţine ajutor, toate mijloacele de care dispune pentru a atrage atenţia asupra sa.

(2) Operatorul unei staţii de radiocomunicaţii care recepţionează un mesaj de primejdie poate să utilizeze toate mijloacele de care dispune pentru a ajuta persoanele aflate în primejdie.

Art. 30. - Operatorii staţiilor de radiocomunicaţii în SMT au obligaţia de a respecta procedurile de trafic publicate pe pagina de internet a ANCOM.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 31. - (1) Certificatele de operator acordate în temeiul Deciziei preşedintelui Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei nr. 699/2005 privind aprobarea Regulamentului personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii din România, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează valabilitatea până la data menţionată în cuprinsul lor.

(2) Prelungirea valabilităţii certificatelor de operator menţionate la alin. (1) se realizează în condiţiile prezentei decizii.

Art. 32. - Anexa face parte integrantă din prezenta decizie. Art. 33. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 34. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, Decizia preşedintelui Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei nr. 699/2005 privind aprobarea Regulamentului personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 19 ianuarie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

 

 

 

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii,

Adrian Diţă

 

Bucureşti, 4 iulie 2017.

Nr. 543.

 

ANEXĂ

 

Limitele competenţelor conferite prin certificatele de operator

 

Tipul serviciului de radiocomunicaţii

Categoria certificatului de operator

Limitele competenţelor

I. Serviciul mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit (SMAS)

a) certificat general de operator

Titularul acestui certificat poate opera toate staţiile de radiocomunicaţii de aeronavă sau staţiile aeronautice de sol.

b) certificat restrâns de operator

Titularul acestui certificat poate opera toate staţiile de radiocomunicaţii de aeronavă sau staţiile aeronautice de sol care funcţionează exclusiv pe frecvenţele radio asignate serviciului mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, cu menţiunea că nu are dreptul de a modifica frecvenţa de lucru a staţiei de radiocomunicaţii.

II. Serviciul mobil maritim şi mobil maritim prin satelit (SMMS)

a) certificat general de operator

Titularii certificatelor precizate la fit. a) şi b) pot opera staţiile de navă care utilizează frecvenţele radio şi tehnicile de lucru stabilite în cadrul sistemului mondial pentru caz de sinistru şi siguranţa navigaţiei pe mare (GMDSS).

Titularul certificatului restrâns de operator poate opera doar staţiile de radiocomunicaţii ale GMDSS aferente zonei maritime A1 şi nu poate opera staţiile de radiocomunicaţii ale GMDSS corespunzătoare zonelor maritime A2, A3, A4, chiar dacă nava se găseşte în zona maritimă A1.

Zonele maritime A1, A2, A3 şi A4 sunt definite de Convenţia internaţională din 1 noiembrie 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS), cu modificările ulterioare.

b) certificat restrâns de operator

 

III. Serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară (SRCNI)

a) certificat de operator în serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară

Titularul acestui certificat poate opera staţiile de radiocomunicaţii de navă, indiferent că se află în voiaj intern sau internaţional sau de coastă, care utilizează frecvenţele radio şi tehnicile de lucru stabilite prin Aranjamentul regional cu privire la serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară, cu modificările ulterioare.

IV. Serviciul mobil terestru, cu excepţia staţiilor de radiocomunicaţii din componenţa reţelelor publice mobile (SMT)

a) certificat general de operator

Titularul acestui certificat poate opera şi coordona staţiile de radiocomunicaţii în serviciul mobil terestru, cu excepţia staţiilor de radiocomunicaţii din componenţa reţelelor publice mobile. În plus, titularul poate îndeplini şi funcţia de responsabil cu radiocomunicaţiile.

b) certificat restrâns de operator

Titularul acestui certificat poate opera şi coordona staţiile de radiocomunicaţii din serviciul mobil terestru, cu excepţia staţiilor de radiocomunicaţii din componenţa reţelelor publice mobile. Titularul acestui certificat poate opera şi coordona exclusiv staţii din componenţa reţelelor de voce din serviciul mobil terestru.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru abrogarea unor dispoziţii cuprinse în ordinele directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.178/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 13 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, nr. 1.154/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în două unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, nr. 1.135/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, nr. 1.097/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 10 unităţi administrativ-teritoriale şi nr. 1.151/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 5 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud şi abrogarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.277/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în unitatea administrativ-teritorială Spermezeu din judeţul Bistriţa-Năsăud

 

În temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) poziţiile nr. 1,2,3, 4, 5, 8, 9, 10, 12 şi 13 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 13 şi 14 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.178/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 13 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 7 octombrie 2016;

b) poziţia nr. 1 din anexa nr. 1, precum şi anexa nr. 2 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.154/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în două unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 4 octombrie 2016;

c) poziţiile nr. 4, 5, 9,10,13,15 şi 16 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 5, 6, 10, 11, 14, 16 şi 17 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.135/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 16 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 774 din 4 octombrie 2016;

d) poziţiile nr. 3, 4 şi 10 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 4, 5 şi 11 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.097/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 10 unităţi administrativ-teritoriale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 26 septembrie 2016;

e) poziţiile nr. 3 şi 5 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 4 şi 6 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.151/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 5 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 30 septembrie 2016.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.277/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în unitatea administrativ-teritorială Spermezeu din judeţul Bistriţa-Năsăud, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 17 octombrie 2016.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 14 iunie 2017.

Nr. 594.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru abrogarea unor dispoziţii ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.111/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 30 de unităţi administrativ-teritoriale

 

În temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă poziţiile nr. 5, 14, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29 şi 30 din anexa nr. 1, precum şi anexele nr. 6, 15, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30 şi 31 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.111/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 30 de unităţi administrativ-teritoriale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 23 septembrie 2016.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 14 iunie 2017.

Nr. 595.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.